allen-carr-in-sfarsit-nefumator

Allen Carr
În sfârşit nefumãtor
Nu mă refer doar la marile tragedii ale vieŃii, ci şi la stresul mărunt – socializarea,
apelurile telefonice, anxietăŃile căsniciei cu copii mici şi gălăgioşi etc.
Să luăm ca exemplu conversaŃia telefonică. Pentru majoritatea oamenilor, telefonul e
uşor stresant – şi cu atât mai mult pentru cineva implicat în afaceri. Cele mai multe apeluri nu
provin de la clienŃi mulŃumiŃi sau de la patronul dornic să te felicite. De obicei, eşti întru câtva
agresat: ceva merge prost sau cineva are vreo pretenŃie. În acest moment, fumătorul, dacă nu
cumva fumează deja, îşi aprinde o Ńigară. Nu ştie de ce o face, dar ştie că, dintr-un motiv sau
altul, Ńigara pare să-l ajute.
Ce se întâmplă de fapt? Fără să-şi dea seama, omul respectiv a devenit nerăbdător (adică
suferă chinul lipsei de nicotină). Calmându-şi în parte acea nerăbdare simultan cu stresul firesc,
stresul total este diminuat, iar fumătorul primeşte o doză de energie. În această fază, stimularea
nu e deloc o iluzie. Fumătorul se va simŃi mai bine decât înainte să-şi aprindă Ńigara. Totuşi,
chiar în timp ce fumează acea Ńigară, fumătorul este mai tensionat decât un nefumător, deoarece,
cu cât perseverezi în adicŃie, cu atât drogul te secuieşte mai tare de energie şi cu atât actul
fumatului te reface în mai mică măsură.
Am promis să nu-Ńi fac un tratament de şoc. Şi nu încerc să te şochez cu exemplul care
urmează. Vreau pur şi simplu să-Ńi atrag atenŃia că Ńigările mai degrabă îŃi distrug nervii decât îi
relaxează.
Încearcă să-Ńi imaginezi că ai ajuns în stadiul când doctorul îŃi spune că va fi nevoit să-Ńi
amputeze picioarele dacă nu te laşi de fumat. Încearcă doar o clipă să-Ńi închipui cum e să
trăieşti fără picioare. Încearcă să-Ńi imaginezi starea sufletească a unui om care, deşi a fost
avertizat, continuă să fumeze şi în cele din urmă i se amputează picioarele.
Auzeam pe vremuri poveşti de felul acesta şi le consideram nişte ciudăŃenii. Însă doream
să-mi spună şi mie un doctor aşa ceva – atunci m-aş fi lăsat de fumat. Cu toate astea, mă
aşteptam să fac în orice moment o hemoragie cerebrală şi să-mi pierd nu doar picioarele, ci
însăşi viaŃa. Şi nu mă socoteam vreun ciudat, ci numai un mare fumător.
Poveştile astea nu sunt nişte ciudăŃenii. Ele ilustrează ce face din tine acest drog cumplit.
Pe măsură ce înaintezi în viaŃă, te deposedează de îndrăzneală şi de curaj. Cu cât te deposedează
de curaj, cu atât te adânceşti în iluzia că Ńigara are exact efectul contrar. Am auzit cu toŃii de
panica fumătorilor care rămân fără Ńigări noaptea târziu, când magazinele sunt închise.
Nefumătorii nu suferă de panica asta. Ceea ce o provoacă e Ńigara. Şi în acelaşi timp, pe măsură
ce înaintezi în viaŃă, Ńigara nu te distruge numai psihic, ci, fiind o otravă puternică, te distruge
fizic, încetul cu încetul. Dar când fumătorul atinge stadiul în care Ńigara îlucide de-a dreptul, el
crede că Ńigara îi dă curaj şi că nu mai poate înfrunta viaŃa fără ea.
42