03.11.2022 Views

Actualitatea creștină, nr. 11/2022

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Nr. 11/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

CONTEMPLÂND VIAȚA FĂRĂ SFÂRȘIT:

„CRED ÎN ÎMPĂRTĂȘIREA SFINȚILOR!”

Principiile nu se negociază

Scrisoare Pastorală. Anul Pastoral 2022-2023


Așadar, nu este vorba de a avea față de săraci un comportament asistențial,

așa cum se întâmplă adesea; în schimb, este necesar să ne angajăm pentru ca

nimănui să nu-i lipsească necesarul. Nu activismul salvează, ci atenția sinceră

și generoasă care permite să ne apropiem de un sărac, de un frate care

întinde mâna pentru ca eu să mă zgâlțâi din toropeala în care am căzut.

(Papa Francisc, Mesaj pentru a VI-a Zi Mondială a Săracilor)


CUPRINS

Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXIII, Nr. 11/2022

3

VATICAN

5 @Pontifex

6 Știri din Vatican

7 L’Osservatore Romano

8

9

10

12

13

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Contemplând viața

fără sfârșit: „Cred în

împărtășirea sfinților!”

FOCUS

Evenimente

Eșec major al statului de drept

„Te ascult cu inima!

Vorbește cu inima!”

Mesaj cu ocazia Zilei

Mondiale a Săracilor

Știri ARCB

Știri interne/externe

Biserică și societate

14 Eveniment

Kazahstan – centru al

dialogului interreligios și al

umanității

16 Doctrină socială

Lumini și umbre ale

pluralismului religios (II)

21

22

Suflet tânăr

Noutățile noului an pastoral

(dedicat tinerilor)

Mesaje

Știri/Anunțuri

UNIVERSUL FAMILIEI

ABC-ul credinței

Societate

Principiile nu se negociază

SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei

Adevărata rugăciune

24 Sfânta Scriptură – Psalmii

Luminile toamnei

25 Minuni şi sfinţi

Sfântul Artemide Zatti

26 Biserica misionară

Numeri, o carte a identității

27 Pagina Ghika

L-au cunoscut pe Vladimir

Ghika (și reciproc).

Olga Chestakoff,

așa mamă, așa fiică

3

scrisoare pastorală

28 Anul Pastoral 2022-2023

34

35

CULTURĂ

Idei pentru timpul liber

Sacralitatea în artă

ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA

ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 11/2022

22 28


Mesajul redacției

Numărul pe luna noiembrie al revistei Actualitatea creștină se deschide

cu editorialul ÎPS Aurel Percă intitulat „Contemplând viața fără

sfârșit: «Cred în împărtășirea sfinților»”, în care spune printre altele:

„În mărturisirea noastră de credință, afirmăm că noi credem în

«Împărtășirea Sfinților»: prin această expresie înțelegem atât viața

veșnică, cât și contemplarea lui Dumnezeu, care este motivul și scopul

acestei comuniuni, dar și comuniunea cu «lucrurile» sfinte. Dacă,

de fapt, bunurile pământești, în măsura în care sunt limitate, îi împart

pe oameni în spațiu și timp, harurile, darurile pe care le acordă

Dumnezeu sunt infinite și toată lumea poate avea parte de ele. Mai

ales darul Euharistiei ne permite să trăim încă de pe acum anticiparea

acelei liturgii pe care Domnul o celebrează în sanctuarul ceresc

împreună cu toți sfinții.” La pagina 9 suntem informați despre

„Campania media «Te ascult cu inima! Vorbește cu inima!»”. Paginile

10-11 ne prezintă „Mesajul cu ocazia Zilei Mondiale a Săracilor”.

Pagina 16 continuă cu „Luminile și umbrele pluralismului religios”.

La pagina 17 aflăm „Noutățile noului an pastoral (dedicat tinerilor)”.

Pagina 22 ne înfățișează „Principiile care nu se negociază”. Pagina 24

vorbește despre „Luminile toamnei”. La pagina 25 facem cunoștință

cu Artemide Zatti, iar la pagina 27 cu Olga Chestakoff. Paginile 28-

33 sunt dedicate scrisorii pastorale despre Anul Pastoral 2022-2023.

Pagina 35 comentează pictura lui El Greco „Sfântul Apostol Andrei

și Sfântul Francisc”.

În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din

lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale

Angelus Communicationis

Redacție

Iulia Cojocariu

Pr. Francisc Doboș

Pr. Fabian Măriuț

Pr. Tarciziu Șerban

Pr. Francisc Ungureanu

Corectură

Iulia Cojocariu

Crenguța Nicolae

Colaboratori

Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

Pr. Marian Blaj

Dr. Dănuț Doboș

Pr. Andrei Dumitrescu

Liana Gehl

Mons. Ieronim Iacob

Pr. Ștefan Lenghen

Layout GRAFIC

Angelus Communicationis

Coperți

Roxana Elekes

Distribuție și abonamente

Tereza Petreș

Librăria Sf. Iosif

Str. G-ral Berthelot 19,

010164, București

Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro

www.librariasfiosif.ro

Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL

www.everest.ro

© 2022 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină

Publicație a Arhidiecezei

Romano-Catolice de București

Str. G-ral H.M. Berthelot 19,

010164, București

Tel. 021/2015470, 021/2015411

redactie@actualitatea-crestina.ro

www.actualitatea-crestina.ro

ISSN 1221 - 7700


PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Contemplând viața fără sfârșit:

„Cred în împărtășirea

sfinților!”

1. Sărbătoarea cerului

Luna noiembrie, resimțită

mai ales ca o perioadă melancolică,

începe de fapt în

cel mai bun mod, cu celebrarea

Solemnității Tuturor Sfinților.

Sfântul Bernard de Clairvaux spunea:

„În ceea ce mă privește, trebuie

să mărturisesc că, atunci când mă

gândesc la sfinți, simt că ard de mari

dorințe.”

Viața sfinților este o existență

reușită, împlinită, dar care a trecut

adesea prin încercări. Dacă

este bine înțeleasă, sfințenia este

un ideal profund dorit în inimile

bărbaților și femeilor din toate timpurile,

chiar și din zilele noastre.

Unii numesc sărbătoarea Tuturor

Sfinților și „Paștele de toamnă”, solemnitatea

importantă pe care o

celebrăm ca membri activi ai unei

Biserici care, încă o dată, nu se

privește pe sine, ci privește și aspiră

la cer. Sfințenia, de fapt, este

un drum pe care suntem cu toții

chemați să îl parcurgem, urmând

exemplul acestor frați mai mari ai

noștri care ne sunt propuși ca modele

în măsura în care au acceptat

să se lase întâlniți de Isus, spre care

s-au îndreptat cu încredere în timpul

vieții lor pământești.

Liturgia dedică ziua de 1 noiembrie

tuturor celor care sunt uniți

cu Cristos în slavă și care nu sunt

doar menționați ca arhetipuri, ci și

invocați ca protectori ai acțiunilor

noastre. Sfinții sunt copiii lui

Dumnezeu care au atins scopul

mântuirii și care trăiesc în veșnicie

acea stare de fericire bine exprimată

de Isus în Predica de pe Munte, relatată

în Evanghelie (Mt 5,1-12).

Sfinții ne amintesc că noi nu

suntem făcuți pentru singurătate,

ci pentru a trăi în comuniune unii

cu alții. De la această solemnitate

coboară o lumină puternică și asupra

comemorării Tuturor Credincioșilor

Răposați (2 noiembrie). Această zi ne

duce cu gândul la cei dragi „trecuți

pe malul celălalt”, ne rugăm pentru

ei, îi vizităm la cimitir, susținuți de

marea speranță care a animat viața

sfinților: Isus, răstignit și înviat, a învins

răul și moartea.

În mărturisirea noastră de

credință, afirmăm că noi credem

în „Împărtășirea Sfinților”: prin

această expresie înțelegem atât

viața veșnică, cât și contemplarea

lui Dumnezeu, care este motivul

și scopul acestei comuniuni, dar și

comuniunea cu „lucrurile” sfinte.

Dacă, de fapt, bunurile pământești,

în măsura în care sunt limitate, îi

împart pe oameni în spațiu și timp,

harurile, darurile pe care le acordă

Dumnezeu sunt infinite și toată lumea

poate avea parte de ele. Mai ales

darul Euharistiei ne permite să trăim

încă de pe acum anticiparea acelei

liturgii pe care Domnul o celebrează

în sanctuarul ceresc împreună cu

toți sfinții. Măreția răscumpărării

se măsoară după roade, adică după

cei care au fost răscumpărați și care

s-au maturizat în sfințenie. În chipul

lor, Biserica își contemplă vocația,

condiția de umanitate transfigurată

pe drumul spre Împărăție.

„Credem în comuniunea tuturor

creștinilor, a celor care sunt peregrini

pe pământ, a răposaților

care își împlinesc purificarea și a

fericiților din cer, toți împreună formând

o singură Biserică, și credem

că în această comuniune iubirea

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3


PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

îndurătoare a lui Dumnezeu și a

sfinților lui ne ascultă necontenit

rugăciunile” (Catehismul Bisericii

Catolice nr. 962).

Așadar o singură Biserică, în trei

locuri: Biserica lui Cristos, deși una

prin El, există în trei locuri: Biserica

triumfătoare sunt sfinții din ceruri;

Biserica luptătoare suntem noi, cei

care încă ne luptăm pe pământ să-l

iubim pe Dumnezeu și să ne îndepărtăm

de păcat și de diavol; Biserica

suferindă sunt cei morți în Cristos

care trebuie să treacă prin purgator

înainte de a intra în ceruri.

În sărbătoarea Tuturor Sfinților,

în timp ce îi contemplăm în viziunea

fericirii cerești, cerem mijlocirea

lor din ceruri pentru noi.

Solemnitatea Tuturor Sfinților este

un moment „forte” special al anului

și un memento al adevăratului scop

al fiecărei vieți umane: să trăim pentru

Dumnezeu și să-L iubim cu toată

inima, mintea, sufletul și puterea

noastră.

În ziua de pomenire a Tuturor

Credincioșilor Răposați, noi înșine

ne rugăm pentru sufletele din purgator.

Cei care au murit în prietenia

lui Dumnezeu, dar nu au atins încă

viziunea beatifică, așteaptă în purgator

până la purificarea lor finală

înainte de a intra în prezența lui

Dumnezeu. Ne amintim de aceste

suflete în ziua de pomenire a tuturor

credincioșilor răposați. Și această

„pomenire” este „Împărtășirea Sfinților”,

în virtutea căreia fiecare parte

a Trupului mistic al lui Cristos se

ajută reciproc.

2. Cu privirea dincolo

de orizontul scurt al

timpului nostru

Dar luna noiembrie ne amintește

despre viața de apoi, despre viața de

după moarte: Și ce se întâmplă după

moarte?

Sunt mulți oameni care nu vor

să-și pună această întrebare și mulți

alții răspund într-o atitudine agnostică:

„nu știu”, „nu știm”; „să ne

bucurăm de viața prezentă și să uităm

de aceste probleme”. Credința

creștină însă ne vorbește despre

viața de dincolo, spunându-ne că

după această viață există o altă viață

care durează pentru totdeauna, care

este veșnică.

Acea altă viață pe care Dumnezeu

a vrut să ne-o ofere din veșnicie și

ne-a adus la existență pentru a ne

împărtăși din acea viață pentru totdeauna,

împreună cu El. Credința

ne asigură că după moarte ne

așteaptă o viață fericită (paradisul),

a cărei bucurie nu se va sfârși niciodată

și care ne va umple inimile

din plin. Dorința de a trăi mereu va

fi mai mult decât satisfăcută într-o

altă viață care nu se sfârșește, într-o

viață fericită cu Dumnezeu, cu toți

sfinții săi și cu cei dragi nouă care

sunt deja cu Dumnezeu.

Dar se întâmplă că la această iubire

a lui Dumnezeu, atât de constantă

și de profundă, omul răspunde

greu sau răspunde după bunul său

plac. Și viața trece și se poate întâmpla

să ajungă la finalul cursei fără a

fi îndeplinit termenele și obiectivele

stabilite. Cei care mor în iubirea

lui Dumnezeu, fără să se fi dăruit

pe deplin lui Dumnezeu și fără să fi

folosit pe deplin capacitățile pe care

le-au primit, trebuie să primească o

ploaie de iubire intensă din partea

lui Dumnezeu, care îi trezește, îi purifică,

îi face să recunoască iubirea

lui Dumnezeu și îi face să se întristeze

pentru că nu i-au răspuns la fel.

Acesta este purgatorul!

Și este posibil ca persoana

umană, tocmai pentru că este liberă,

să întoarcă spatele lui Dumnezeu și

să persiste în această poziție, chiar

și în fața morții. Acesta este iadul:

incapacitatea de a iubi și de a fi iubit,

o absolută singurătate, ruptă de

Dumnezeu și de orice iubire posibilă.

Isus Cristos vorbește despre

iad în Evanghelia sa, tocmai ca un

contrast între marea iubire a lui

Dumnezeu și pericolul de a o pierde

pentru totdeauna. Nu ne putem

baza pe noi înșine. Pentru că am

fost creați liberi, suntem capabili să

ne îndepărtăm de Dumnezeu pentru

totdeauna.

Dragi cititori ai revistei Actualitatea

creștină, vă invit să

încredințați, mai ales în această

lună, milostivirii și îndurării lui

Dumnezeu sufletele binecuvântate

din purgator, printre care

cu siguranță avem rude și prieteni.

Vă reamintesc împreună cu

Papa Pius al XII-lea, în enciclica

Mystici Corporis, misterul, pe care îl

numește „cu adevărat formidabil și

pe care nu-l putem medita niciodată

îndeajuns”, că mântuirea unui suflet

depinde de rugăciunile și mortificările

voluntare ale altor membri

ai Trupului mistic al lui Isus Cristos.

Acest mister uimitor ar trebui să fie

pentru noi toți o provocare constantă

și o chemare urgentă la sfințenie

și la trăirea responsabilă a vieții

noastre creștine, deoarece multe lucruri

bune din viața Bisericii sunt

condiționate de fidelitatea noastră.

Cu binecuvântarea noastră

arhierească!

Fie ca Dumnezeu să ne dăruiască

tuturor o lună plină de binecuvântări,

uniți în aceeași privire spre

Cer!

† Aurel Percă

Arhiepiscop Mitropolit

de București

4 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

În slujba fraților și a Bisericii

Twitter: @Pontifex

Fie binecuvântat Isus Cristos, cu

această imensă înflorire de sfinți

și sfinte care ocupă pământul

și care au făcut din viața lor o

laudă adusă lui Dumnezeu!

Twitter: @Pontifex

Nu-ți fie teamă de sfințenie. Nu-ți

va lua ceva, ci vei ajunge să fii

ceea ce Tatăl a gândit când te-a

creat, și vei fi credincios propriei

tale ființe.

Twitter: @Pontifex

Nu-ți fie teamă să năzuiești spre

cele înalte, să te lași iubit și eliberat

de Dumnezeu. Nu-ți fie teamă

să te lași condus de Duhul Sfânt.

Fericirile ne arată drumul care

conduce în Împărăția lui Dumnezeu

și la fericire: drumul umilinței, al

gingășiei, al dreptății și al păcii. A

fi sfinți înseamnă a merge pe acest

drum.

Fericirea, sfințenia nu este un

program de viață alcătuit numai din

eforturi și renunțări, ci este înainte

de toate descoperirea plină de bucurie

de a fi copii iubiți de Dumnezeu.

Iar acest lucru te umple de bucurie.

Fericirile se adresează celor săraci,

celor întristați, celor flămânzi

de dreptate. Fericirile sunt profeția

unei noi modalități de a trăi: a

te face mic și a se încredința lui

Dumnezeu, în loc de a-i domina pe

alții; a fi blând, în loc de a încerca

să te impui; a practica milostivirea,

mai degrabă decât să te gândești numai

la propria persoană. Sfințenia

înseamnă a pune în practică această

profeție care revoluționează lumea.

(Papa Francisc, Angelus,

1 noiembrie 2021)

Aș vrea să vorbesc despre această

chemare la sfințenie potrivit cu

trei atitudini. Mai întâi a fi pregătiți.

Întreaga noastră viață constă în a

tinde către viața veșnică, și trebuie

să fim pregătiți. O persoană este

pregătită atunci când este cu totul

dăruită lui Dumnezeu și fraților.

Să fiți oblate, adică cu totul dăruite

lui Cristos pentru a vă identifica

spiritual cu El. Isus, venit printre

noi ca slujitor, și murind pe cruce

în mijlocul a doi răufăcători, ne-a

explicat ce este viața: este iubirea

care cere iubire, harul care cere

gratuitatea. O altă atitudine: a avea

încredere în Dumnezeu asemenea

Mariei: imitând-o în ascultare și

în primirea voinței lui Dumnezeu,

pentru ca Cuvântul să se întrupeze

și în noi. Datorită credinței

sale, datorită „da”-ului ei, planul

mântuirii universale al Tatălui s-a

realizat.

(Papa Francisc, Discurs,

20 noiembrie 2021)

Vă invit să vă lărgiți orizonturile,

să visați la o Biserică slujitoare,

la o lume mai fraternă și mai solidară.

Nu vă fie teamă să îndrăzniți,

să riscați, să mergeți înainte, căci

puteți totul cu Cristos care vă

întărește (cf. Fil 4,13). Fiți apostoli

ai bucuriei cultivând bucuria de a fi

în slujba fraților voștri și a Bisericii.

Iar cu bucuria merge și simțul umorului.

Un preot care nu are simțul

umorului nu se potrivește. Ceva nu

merge. Simțul umorului este una

din caracteristicile sfințeniei, așa

cum am spus în exortația apostolică

despre sfințenie, Gaudete et exsultate.

Și cultivați în voi recunoștința

de a fi în slujba fraților și a Bisericii.

Ca preoți ați fost „unși cu uleiul bucuriei

pentru a unge cu uleiul bucuriei”.

Și numai fiind ancorați în

Cristos veți putea face experiența

bucuriei care vă îndeamnă să

cuceriți inimile.

(Papa Francisc, Discurs,

7 iunie 2021)

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5


VATICAN

ȘTIRI DIN VATICAN

Aniversarea Conciliului

Vatican II

Comisia pentru

mărturisitorii

credinței

Pe 11 octombrie a fost celebrată o Sfântă Liturghie în Bazilica

Sfântul Petru, prezidată de Papa Francisc, pentru a marca aniversarea

deschiderii Conciliului Vatican II.

S-au împlinit 60 de ani

de când a fost deschis

Conciliul Vatican II de

către Sfântul Papă Ioan al

XXIII-lea, pe 11 octombrie 1962.

Conciliul s-a încheiat la 8 decembrie

1965. Cu ocazia Liturghiei celebrate

pe 11 octombrie, Suveranul Pontif a

spus printre altele, în cadrul omiliei:

„O Biserică îndrăgostită de Isus nu

are timp pentru certuri, bârfe și

dispute. Fie ca Dumnezeu să ne

elibereze de a fi critici și intoleranți,

aspri și furioși. Aceasta nu este o

chestiune de stil, ci de iubire. Căci

cei care iubesc, așa cum ne învață

Apostolul Paul, fac totul fără să

murmure.”

În omilia sa, Suveranul Pontif

i-a încurajat pe membrii Bisericii

să se întoarcă „la izvoarele pure de

iubire ale Conciliului”. De asemenea,

a mai spus: „Să redescoperim

Conciliul pentru a reda primatul

lui Dumnezeu, esențialului: unei

Biserici îndrăgostite nebunește de

Domnul ei și de toți bărbații și femeile

pe care El îi iubește; unei

Biserici bogate în Isus și sărace în

bunuri; unei Biserici libere și eliberatoare.

Aceasta a fost calea pe care

Conciliul a indicat-o Bisericii.”

În vederea Anului Sfânt 2025,

va fi înființată Comisia pentru

mărturisitorii credinței.

Cardinalul Marcello Semeraro,

prefect al Departamentului pentru

Cauzele Sfinților, a anunțat înființarea

Comisiei pentru mărturisitorii

credinței, în vederea Jubileului din

2025. Anunțul a fost făcut în cadrul

conferinței „Sfințenia astăzi” de la

Institutul Patristic „Augustinianum”

din Roma.

Această comisie fusese deja creată,

la îndemnul Sfântului Ioan

Paul al II-lea, cu ocazia Jubileului

din anul 2000. Papa Francisc a cerut

să se reconstituie această comisie,

de data aceasta cu un caracter

permanent, legând-o de activitatea

Departamentului pentru Cauzele

Sfinților.

Sinodul Episcopilor

Papa Francisc a anunțat că Sinodul Episcopilor se va desfășura în

două sesiuni, una în 2023 și cealaltă în 2024.

Duminică, 16 octombrie, la finalul rugăciunii duminicale Îngerul

Domnului, Sfântul Părinte a anunțat că viitoarea Adunare Generală

Ordinară a Sinodului Episcopilor (a XVI-a) se va desfășura în două sesiuni,

la interval de un an: prima între 4 și 29 octombrie 2023, iar a doua

în octombrie 2024. Papa Francisc s-a referit la constituția apostolică

Episcopalis communio, care prevede această posibilitate (cf. articolul 3).

6 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


VATICAN

L’OSSERVATORE ROMANO

Papa Ioan și Conciliul

Calea ecumenismului este deschisă

L’Osservatore Romano, 12 octombrie 2022, p. 5

L’Osservatore Romano

este oficiosul Sfântului

Scaun, fondat în 1861. Este

un cotidian politic religios.

www.osservatoreromano.va

Artemide

Zatti

Când Papa Ioan al XXIIIlea

a anunțat convocarea

unui mare conciliu al tuturor

creștinilor, în lumea

ortodoxă, în frunte cu Patriarhul

Atenagora, s-a născut speranța că va fi

convocat un mare conciliu ecumenic

al tuturor Bisericilor creștine, pentru a

găsi căi de realizare a unității Trupului

lui Cristos. Pe de altă parte, experiența

lui Angelo Roncalli cu Orientul s-a

consolidat prin prezența sa, ca delegat

apostolic, mai întâi în Bulgaria, apoi

în Grecia și Turcia. Prima întâlnire

a viitorului papă cu patriarhul

ecumenic de atunci, Vasile al IIIlea,

care îi mărturisea îngrijorarea sa

față de dezbinarea lumii creștine și

dorința sa de a organiza un conciliu

general al întregii creștinătăți, datează

din martie 1927.

Angelo Roncalli a ajuns pentru

prima dată în Bulgaria în 1925, unde

a rămas până în 1934, când a devenit

delegat apostolic în Turcia și Grecia,

funcție pe care a deținut-o până în

1944. Aceștia au fost, fără îndoială,

ani dificili, atât la nivelul politic al

Europei de atunci, care ieșise din marile

conflicte lăsate deschise de Primul

Război Mondial, cât și în vârtejul de

evenimente care aveau să șocheze lumea

odată cu cel de-al Doilea Război

Mondial. Ceea ce a fost diferit însă a

fost abordarea personală între oamenii

Bisericii în particular, în conștiința

lor intrinsecă de a lucra împreună

pentru poporul lui Dumnezeu,

în conștiința apartenenței la același

Dumnezeu trinitar, la Biserica unică

a lui Cristos care, în Cristos, nu poate

fi niciodată divizată în comuniunea

sa invizibilă. În Bulgaria, figura lui

Angelo Roncalli devine o experiență

a acestei comuniuni invizibile, cu

exarhul Ștefan și sinodul său. Un

om, un credincios, un episcop care a

înțeles bine că „catolicii și ortodocșii

nu sunt dușmani, ci frați”, în ciuda

numeroaselor neînțelegeri și probleme

din acei ani.

Conciliul Vatican II va fi de mare

interes pentru lumea ortodoxă, pentru

teologi și păstori, după cum spunea

Papa Ioan al XXIII-lea în salutul

său din deschiderea conciliului: „Să

ne privim unii pe alții în acest fel, în

întâlnire, pentru a surprinde ceea ce

unește, lăsând deoparte ceea ce ne

poate ține dezbinați...”

Papa Francisc s-a adresat

pelerinilor salezieni veniți

la Roma pentru canonizarea

lui Artemide Zatti: „Un mijlocitor

al vocațiilor; eu am trăit

acest lucru. Vă voi povesti

o experiență personală. Când

eram provincial al iezuiților din

Argentina, cunoșteam povestea

lui Artemide Zatti, i-am citit

biografia și i-am încredințat

cererea către Domnul pentru

vocații sfinte la viața consacrată

laică pentru Societatea lui

Isus. De când am început să

ne rugăm prin mijlocirea lui,

numărul tinerilor coadjutori a

crescut semnificativ, iar ei erau

perseverenți și foarte dedicați.

Și astfel am fost martor al acestui

har pe care l-am primit.”

(OR, 9 octombrie 2022, p. 12)

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7


FOCUS

evenimente

Eșec major al

statului de drept

Arhiepiscopia Romano-Catolică de București susține inițiativa

primarului Nicușor Dan de a face recurs la decizia Tribunalului

București prin care s-a suspendat dispoziția de demolare a clădirii

Cathedral Plaza.

În acest moment, singurul remediu

procesual îl reprezintă

recursul Primarului General

al Municipiului București, dl.

Nicușor Dan, demers pe care

comunitatea catolică îl va sprijini,

acesta fiind primul și singurul

primar general care a înțeles

că hotărârea judecătorească

nu se discută, ci se execută, a

înțeles misiunea sa de a asigura

Bucureștiului revenirea la normalitate,

a procedat corect prin

emiterea unui act care reflectă

până la identitate dispoziția

dată de instanță.

Nu în ultimul rând, memoria

noastră nu trebuie să piardă

esența hotărârilor Senatului

României care, prin două hotărâri,

a constatat existența unor

grupuri de interese care au pus

presiune pe administrația din

vremea emiterii autorizației de

construire nelegale a clădirii

Cathedral Plaza. Hotărârea judecătorească

nu trebuie însă

să fie îngenuncheată de nicio

presiune.

În data de 03.10.2022, Tribunalul

București – Secția contencios

administrativ și fiscal a

dispus suspendarea executării

dispoziției nr. 1454/20.07.2022

emise de primarul general Nicușor

Dan, prin care s-a pus în executare

obligația de desființare a construcției

– imobil de birouri Cathedral Plaza

situată în București, sector 1, realizată

fără autorizație de construire legală.

Prin sentința civilă nr. 2520/2012

(definitivă și obligatorie), Tribunalul

Dâmbovița a dispus obligarea Primarului

Municipiului București

la emiterea deciziei privind desființarea

construcției – imobil de

birouri Cathedral Plaza, realizată

fără autorizație de construire legală,

autorizație emisă la solicitarea S.C.

Millennium Building Development

S.R.L., de Primăria Sectorului 1

București, precum și la luarea tuturor

măsurilor administrative de aducere

a terenului în situația anterioară

emiterii autorizației, în vederea refacerii

cadrului natural din zona de

protecție a Catedralei Sf. Iosif.

În vederea punerii în executare

a acestei hotărâri judecătorești,

Primarul General al Municipiului

București a emis dispoziția nr.

1454/20.07.2022, procedură obligatorie

într-un stat de drept, în care

autoritatea publică nu se poate sustrage

de la îndeplinirea obligațiilor impuse

de către instanța judecătorească.

Suspendarea dispoziției nr. 1454/

20.07.2022, care a transpus cuvânt cu

cuvânt decizia instanței de judecată,

reprezintă în ultimă instanță o modalitate

de suspendare a înseși executării

hotărârii judecătorești, printr-o

modalitate nepermisă de lege, hotărârea

definitivă neputând face obiectul

repunerii în discuție a problemelor

de drept care și-au găsit rezolvarea

irevocabilă.

Pr. Tarciziu Șerban

Purtător de cuvânt al ARCB

Sursa: arcb.ro

8 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


FOCUS

evenimente

„Te ascult cu inima!

Vorbește cu inima!”

La invitația Consiliului Permanent al Conferinței Episcopilor

Catolici din România, câțiva operatori media din țară s-au întâlnit

la finalul lunii septembrie la Oradea, pentru o colaborare mai

strânsă, o comunicare deschisă și o susținere reciprocă.

vorbi cu inima. Fideli

„A adevărului în iubire” (Ef

4,15) este tema aleasă de Papa

Francisc pentru Ziua Mondială a

Comunicațiilor Sociale din 2023,

anunțată de Departamentul

de comunicare al Vaticanului

pe 29 septembrie, în sărbătoarea

Sfântului Arhanghel

Gabriel, patronul ceresc al

telecomunicațiilor.

„Astăzi, în contextul dramatic

al conflictului global prin care

trecem, este mai necesară ca niciodată

afirmarea unei comunicări

care să nu fie ostilă. O comunicare

deschisă la dialogul cu celălalt,

(…) care să lucreze pentru

demontarea psihozei belice care

se cuibărește în inimile noastre.

Este un efort care se cere din

partea tuturor, dar în special

din partea operatorilor comunicării,

chemați să-și desfășoare

profesia ca o misiune pentru a

construi un viitor mai just, mai

fratern și mai uman.”

La această întâlnire au luat

parte membri ai Consiliului

Permanent al Conferinței

Episcopilor: ÎPS Aurel Percă

(vicepreședinte C.E.R.), PS Claudiu

Pop (președintele Comisiei pentru

Comunicații Sociale a C.E.R.), PS

László Böcskei (gazda evenimentului

la Oradea) și reprezentanți ai principalilor

operatori media: pr. Doru

Popovici (director) pentru Radio

Maria și Maria TV, pr. Adrian Blăjuță

(director) pentru ERCIS FM, pr.

Francisc Ungureanu (director) și

Adriana Răcășan (producător general)

pentru Angelus TV. Participanții au

avut ocazia de a-și împărtăși unii

altora și mai ales episcopilor prezenți

dificultățile cu care se confruntă,

legate mai ales de nevoile financiare

considerabile pentru a putea desfășura

și realiza pentru comunitățile catolice

din țară și diaspora programe de radio

și televiziune la nivel profesional, atât

editorial, cât și tehnic.

Ascultând îndemnul Excelenței

Sale PS Claudiu Pop și observând

modelul de succes pus în practică de

colegii de la Radio Maria și Maria

TV în ceea ce privește strângerile

de fonduri, postul de radio ERCIS

FM și televiziunea Angelus TV își

dau din nou mâna pentru a începe

un nou drum împreună, realizând

o campanie media comună. Această

campanie, denumită „Te ascult cu

inima! Vorbește cu inima!”, este menită

să popularizeze aceste canale de

radio și televiziune și totodată să faciliteze

strângerea de fonduri pentru

susținerea activității de zi cu zi și mai

ales a proiectelor speciale propuse de

ERCIS FM și Angelus TV.

Campania „Te ascult cu inima!

Vorbește cu inima!” va începe în luna

noiembrie, atunci când vor fi anunțate

detaliile despre perioada și modul de

desfășurare ale acesteia, precum și

surprizele inedite de care susținătorii

acestor posturi se vor bucura.

Sursa: arcb.ro

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9


FOCUS

EVENIMENTE

acă nu poți crede

„D că sărăcia te face

să devii bogat, gândește-te

la Domnul tău și încetează

să te mai îndoiești de asta.

Dacă el n-ar fi fost sărac, tu

n-ai fi bogat; acest lucru este

extraordinar, că din sărăcie a

derivat bogăție abundentă.”

(Sfântul Ioan Gură de Aur,

Omilii despre Scrisoarea a II-a

către corinteni, 17,1)

Mesaj cu ocazia

Zilei Mondiale

a Săracilor

Papa Francisc a adresat un mesaj pornind de la cuvintele Sf. Paul

din a doua Scrisoare către corinteni: Isus Cristos s-a făcut sărac pentru

voi (cf. 2Cor 8,9), cu ocazia celebrării Zilei Mondiale a Săracilor.

Anul acesta, Ziua Mondială

a Săracilor se va celebra pe

13 noiembrie. În mesajul

său, Papa Francisc a

spus că „Ziua Mondială a Săracilor

revine și în acest an ca provocare

sănătoasă pentru a ne ajuta să

reflectăm asupra stilului nostru de

viață și asupra atâtor sărăcii din

momentul prezent”. Mai departe a

menționat cele două evenimente

care au marcat omenirea, ieșirea din

pandemie și războiul din Ucraina.

Și a spus: „Câți săraci generează

nesăbuința războiului! Oriunde se

îndreaptă privirea, se constată cum

violența lovește persoanele lipsite

de apărare și mai slabe. Deportarea

a mii de persoane, mai ales copii și

copile, pentru a le dezrădăcina și a

le impune o altă identitate.”

Și a adresat întrebarea: „Cum

să dăm un răspuns adecvat care

să aducă alinare și pace atâtor oameni,

lăsați în voia incertitudinii și

a precarității?”

În continuare, a făcut invitația

„de a ține privirea îndreptată spre

Isus, «care, pentru voi, deși era bogat,

s-a făcut sărac pentru ca, prin

sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți»

(2Cor 8,9)”.

Un alt lucru pe care l-a spus Papa

Francisc a fost acela că „generozitatea

față de săraci își află motivația sa

cea mai puternică în alegerea Fiului

lui Dumnezeu care a voit să se facă

sărac el însuși”.

De asemenea, a subliniat: „În fața

săracilor nu se face retorică, ci se suflecă

mânecile și se pune în practică

credința prin implicarea directă,

care nu poate fi delegată nimănui.

În schimb, uneori se poate strecura

o formă de relaxare, care duce la

asumarea de comportamente incoerente,

cum este indiferența față de

cei săraci. În afară de asta, se întâmplă

ca unii creștini, din cauza unei

alipiri excesive de bani, să rămână

împotmoliți în folosirea rea a bunurilor

și a patrimoniului. Sunt situații

care manifestă o credință slabă și o

speranță slăbită și mioapă.

Știm că problema nu este banul

în sine, pentru că el face parte din

viața zilnică a persoanelor și din raporturile

sociale. Mai degrabă, trebuie

să reflectăm asupra valorii pe

care banul o are pentru noi: nu poate

să devină un absolut, ca și cum ar

10 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


FOCUS

fi scopul principal. O asemenea alipire

ne împiedică să privim cu realism

la viața de toate zilele și întunecă

privirea, împiedicându-ne să vedem

exigențele celorlalți. Nimic mai

nociv nu s-ar putea întâmpla unui

creștin sau unei comunități decât

să fie orbiți de idolul bogăției, care

ajunge să înlănțuie într-o viziune

efemeră și falimentară despre viață.”

Recomandarea Suveranului Pontif

este aceea de a ne angaja „pentru ca

nimănui să nu-i lipsească necesarul.

Nu activismul salvează, ci atenția

sinceră și generoasă care permite să

ne apropiem de un sărac, de un frate

care întinde mâna pentru ca eu să

mă scutur din toropeala în care am

căzut. (...) Este urgent de a găsi noi

căi care să poată merge dincolo de

direcția acelor politici sociale «concepute

ca o politică față de săraci, dar

nu cu săracii, niciodată a săracilor și

cu atât mai puțin inserată într-un

proiect care să unească popoarele»

(Enciclica Fratelli tutti, 169)”.

Mai departe, Sfântul Părinte a

menționat un paradox: „Există

o sărăcie care ne face bogați. (...)

Experiența slăbiciunii și a limitei pe

care am trăit-o în acești ultimi ani, și

acum tragedia unui război cu repercusiuni

globale, trebuie să ne învețe

ceva decisiv: nu suntem în lume

pentru a supraviețui, ci ca să fie permisă

tuturor o viață demnă și fericită.

Mesajul lui Isus ne arată calea și

ne face să descoperim că există o sărăcie

care umilește și ucide și există o

altă sărăcie, a sa, care eliberează și ne

face senini.”

Vorbind despre sărăcia care ucide,

a arătat că aceasta „este sărăcia

disperată, lipsită de viitor, pentru

că este impusă de cultura rebutării

care nu acordă perspective și nici căi

de ieșire. Este mizeria care, în timp

ce constrânge oamenii la condiția

de sărăcie extremă, deformează și

dimensiunea spirituală, care, deși

este neglijată adesea, nu înseamnă

că nu există sau că nu contează.

Când unica lege devine calcularea

câștigului la sfârșitul zilei, atunci nu

mai există frâne pentru a adopta logica

exploatării persoanelor: ceilalți

sunt numai mijloace. Nu mai există

salariu just, orar de muncă just și se

creează noi forme de sclavie, îndurate

de persoane care nu au alternativă

și trebuie să accepte această nedreptate

otrăvitoare numai pentru a

câștiga minimul pentru întreținere”.

Pe de altă parte, există „sărăcia care

eliberează (...) aceea care se pune în

fața noastră ca o alegere responsabilă

pentru a ne elibera de impedimente

și de a ne concentra pe esențial.

De fapt, se poate întâlni cu ușurință

acel sentiment de insatisfacție pe

care mulți îl trăiesc, pentru că simt

că le lipsește ceva important și merg

în căutarea lui ca niște rătăcitori

fără țintă. Doritori să găsească ceea

ce să-i poată satisface, au nevoie să

fie îndreptați spre cei mici, cei slabi,

cei săraci pentru a înțelege în sfârșit

ceea ce aveau nevoie cu adevărat. A-i

întâlni pe săraci permite să se pună

capăt multor neliniști și frici inconsistente,

pentru a ajunge la ceea ce

contează cu adevărat în viață și ceea

ce nimeni nu ne poate fura: iubirea

adevărată și gratuită. În realitate, săracii,

înainte de a fi obiect al pomenii

noastre, sunt subiecți care ne ajută să

ne eliberăm de lanțurile neliniștii și

superficialității”.

În continuare a vorbit despre „marele

paradox al vieții de credință: sărăcia

lui Cristos ne face bogați. (...)

Dumnezeu, în Fiul său Isus, a ales și a

parcurs acest drum. Dacă el s-a făcut

sărac pentru noi, atunci însăși viața

noastră este luminată și transformată

și dobândește o valoare pe care lumea

nu o cunoaște și nu o poate da.

Bogăția lui Isus este iubirea sa, care

nu se închide în fața nimănui și merge

în întâmpinarea tuturor, mai ales a

celor care sunt marginalizați și lipsiți

de cele necesare (...) Dacă vrem ca

viața să învingă asupra morții și demnitatea

să fie eliberată din nedreptate,

drumul este al său: înseamnă a urma

sărăcia lui Isus Cristos, împărtășind

viața din iubire, frângând pâinea

propriei existențe cu frații și surorile,

începând de la cei din urmă, de

la cei care duc lipsă de cele necesare,

ca să fie făcută egalitate, săracii să fie

eliberați de mizerie și bogații de vanitate,

ambele fără speranță”.

În finalul mesajului său, Sfântul

Părinte s-a referit la fratele Charles

de Foucauld, „un om care, născut

bogat, a renunțat la toate pentru a-l

urma pe Isus și a deveni cu el sărac

și frate al tuturor. Viața sa eremitică,

mai întâi la Nazaret și apoi în

deșertul saharian, formată din tăcere,

rugăciune și împărtășire, este

o mărturie exemplară de sărăcie

creștină”. Și a menționat aceste cuvinte

ale sale: „Să nu-i disprețuim

pe săraci, pe cei mici, pe muncitori;

nu numai că ei sunt frații noștri în

Dumnezeu, ci sunt și cei care îl imită

pe Isus în viața sa exterioară în mod

perfect. (…) Să luăm pentru noi

[condiția] pe care el a luat-o pentru

sine (…). Să nu încetăm niciodată să

fim în toate săraci, frați ai săracilor,

să fim cei mai săraci dintre săraci ca

Isus și ca el să-i iubim pe săraci și să

ne înconjurăm de ei” (Comentarii la

Evanghelia lui Luca, Meditația 263)”.

Papa Francisc a încheiat cu aceste

cuvinte: „Această a VI-a Zi Mondială

a Săracilor să devină o oportunitate

de har, pentru a face o examinare

personală și comunitară a conștiinței

și a ne întreba dacă sărăcia lui Isus

Cristos este însoțitoarea noastră fidelă

de viață.”

Citiți mesajul integral pe

www.magisteriu.ro

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11


FOCUS

ȘTIRI ARCB

Pucioasa (Dâmbovița)

hram

Pe 15 octombrie, în

parohia Sfântul Luca

din Pucioasa a avut loc

sărbătoarea hramului

comunității. Sfântul

Luca este sărbătorit

la data de 18 octombrie.

Liturghia a fost

prezidată de părintele

decan și paroh de

Ploieşti, Iosif Imbrişcă,

alături de care au celebrat

mai mulți preoți.

Târgoviște

Hram

Pe 1 octombrie, comunitatea

din Târgoviște

a sărbătorit hramul bisericii

Sfântul Francisc.

Liturghia de hram a

fost prezidată de pr.

Alexandru Cobzaru, iar

omilia a fost ținută de

pr. Dominic Bucur.

Pantelimonu de Sus

Sfântul Mir

Duminică, 16 octombrie,

la parohia

Înălțarea Sfintei Cruci

din Pantelimonu de Sus

(Constanța), 16 tineri

au primit Sacramentul

Sfântului Mir, prin impunerea

mâinilor PS Cornel

Damian, Episcop auxiliar

de București, în cadrul

unei Sfinte Liturghii

solemne. Alături de

Preasfinția Sa au concelebrat

mai mulți preoți.

Sacramentul

Mirului

În parohia Maica Îndurerată (Bucureștii

Noi), 21 de tineri au primit Mirul prin

impunerea mâinilor ÎPS Aurel Percă.

Procesiunea

cu relicva

Papei Ioan Paul

al II-lea

Relicva Sfântului Papă Ioan

Paul al II-lea a fost purtată

Un grup de 21 de candidați din parohia

Maica Îndurerată a primit sâm-

Capitalei.

în procesiune pe străzile

bătă, 8 octombrie, Sacramentul Duminică, 9 octombrie, pe

Mirului prin impunerea mâinilor străzile Capitalei a avut loc

și rugăciunea ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop tradiționala procesiune cu relicva

Mitropolit de București. La omilie, ÎPS Aurel Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea,

Percă a spus printre altele: „În această zi, cu anticipată din motive organizatorice.

toții ne amintim de primirea peceții Sfântului La procesiune au participat episcopi,

Mir în viața noastră, ne reînnoim harul de numeroși preoți, persoane consacrate

din Arhidieceza de București și

a-l sluji pe Domnul și ne înflăcărăm de dragostea

de a fi apostoli fideli ai lui Dumnezeu din Eparhia greco-catolică „Sfântul

în lume.” De asemenea, a mai subliniat: „Voi Vasile cel Mare” de București.

primiți ungerea cu Sfântul Mir, acea ungere Procesiunea a început cu recitarea

Rozariului în fața monumentu-

care în Biblie înseamnă vindecare.”

Cuvintele de învățătură rostite de ÎPS lui Sfântului Papă Ioan Paul al IIlea.

Au urmat celebrarea liturgică

Aurel Percă i-au ajutat pe candidați să

conștientizeze importanța sacramentului primit.

Comunitatea credincioșilor a trăit aceascuvântarea

cu relicva Sf. Ioan Paul

prezidată de ÎPS Aurel Percă și binetă

zi cu mare bucurie, implicându-se în pregătirea

evenimentului și participând la Masa pornit spre Catedrala Sfântul Iosif,

al II-lea, după care cei prezenți au

Cuvântului și a Sfintei Euharistii.

unde s-a celebrat Sfânta Liturghie.

Încheierea unui proiect

Pe 14 octombrie a avut loc ultima întâlnire din cadrul proiectului

„Amoris Laetitia” în parohia Sfânta Lucia (Greci, județul Tulcea).

Temele abordate au fost: „Câteva perspective pastorale” și „Aha-urile conștientizărilor”.

Întregul proiect s-a desfășurat pe o perioadă de 5 luni, adresându-se

credincioșilor din Dobrogea și tinerilor din diferite locuri ale țării. În acest proiect a

fost implicată și doamna Codruța Constantinescu, psiholog. La baza organizării proiectului

a fost munca în echipă. Activitatea proiectului s-a încheiat duminică, 16 octombrie

2022, cu celebrarea Sfintei Liturghii cu toată comunitatea parohială.

12 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


FOCUS

ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Oneşti:

triplă sărbătoare

Sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Onești a avut mai multe motive

de sărbătoare pe 30 octombrie, moment precedat de o novenă

de pregătire.

În ziua de duminică, 30 octombrie,

la Sanctuarul „Fericitul

Ieremia” din Oneşti, cu ocazia

sărbătoririi a 39 de ani de la

beatificarea Fericitului Ieremia şi a

30 de ani de prezenţă a fraţilor capucini

în România, PS Iosif Păuleţ,

episcopul Diecezei de Iaşi, a prezidat

o Sfântă Liturghie solemnă. Cu

acest prilej, au fost hirotoniţi întru

diaconat doi fraţi capucini, fr.

Lucian Dămoc şi fr. Valentin Iosif

David. Liturghia a fost transmisă în

direct de postul de radio ERCIS FM

și de Angelus TV.

Sărbătoarea a fost precedată de

o novenă de pregătire începută pe

21 octombrie. Ultimele trei zile din

această novenă, respectiv 27, 28 şi

29 octombrie, au avut caracter de

triduum cu tema „Viaţa de slujire

a Fericitului Ieremia”. Predicile din

aceste trei zile au fost ţinute de fr.

Ciprian Benedic, OFMCap.

Ziua de 30 octombrie s-a încheiat

cu celebrarea unei Sfinte Liturghii

de mulţumire pentru binefăcătorii

sanctuarului şi ai fraţilor capucini.

Exerciții

spirituale

Preoții Eparhiei de Lugoj

au participat la exerciții

spirituale în zilele de 12 și

13 octombrie.

La Centrul Pastoral Eparhial

„Sf. Vasile cel Mare” din

Lugoj s-au ținut, în zilele de 12

și 13 octombrie, exerciții spirituale

în două serii pentru preoții

Eparhiei de Lugoj. Exercițiile

spirituale au fost conduse de PS

Călin Ioan Bot, Episcop auxiliar

de Lugoj. Programul a început

cu rugăciunea Rozariului,

urmată de Liturghie, celebrată

de PS Alexandru și PS Ioan.

PS Ioan a ținut preoților două

meditații. Temele meditațiilor

au fost: „Recitind ceea ce spune

Saul despre convertirea sa”,

pentru seria I, și „Urmarea lui

Cristos: Tu urmează-mi Mie!”,

pentru seria a II-a.

Polonia Argentina Nigeria

Coronița

pentru pace

Misiune

în oraș

Răpirea

unui preot

Pe 28 septembrie, catolicii au recitat

Coronița Milostivirii Divine

pe străzile din 173 de orașe din

Polonia și din 44 de localități din

întreaga lume, potrivit organizatorilor

evenimentului de rugăciune.

La ora 15.00, intersecțiile de străzi

și piețele publice din orașe și sate

din Polonia s-au transformat în locuri

de rugăciune pentru pace și

pentru cei afectați de război. Cu

rozariile în mână, credincioșii i-au

cerut lui Dumnezeu milostivire

pentru întreaga umanitate.

Episcopii din regiunea pastorală

din Buenos Aires au participat

în perioada 17-20 octombrie la o

misiune în comunitățile și cartierele

din Buenos Aires, cu motoul

„Împreună suntem misiune”.

Păstorii capitalei și ai diecezelor,

care aparțin marii zone metropolitane,

au vizitat închisori, spitale,

centre de primire pentru femei,

pentru a realiza unul din pilaștrii

Sinodului arhidiecezan din Buenos

Aires: „Reînnoirea misiunii evanghelizatoare

în orașul nostru”.

Pr. Joseph Igweagu, paroh al parohiei

Sf. Iosif, Abata Nsugbe, a fost răpit

pe când se întorcea după ce celebrase

o liturghie funebră la Umunnachi,

în data de 12 octombrie. Anunțul a

fost făcut de Arhidieceza de Onitsha

pe 16 octombrie. Arhidieceza solicită

rugăciunea credincioșilor pentru

eliberarea necondiționată a preotului

și precizează că face tot ce este

posibil pentru a obține eliberarea

lui. Evenimentul a avut loc într-una

din zonele marcate de fenomenul

răpirilor.

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13


Biserică și societate

eveniment

Kazahstan – centru al

dialogului interreligios

și al umanității

În perioada 14-15 septembrie

2022, la Astana, capitala statului

Kazahstan, a avut loc al

VII-lea Congres al Liderilor

Religiilor Mondiale și Tradiționale.

Anul acesta, congresul a fost mult

mai mediatizat în spațiul european,

întrucât a participat și Sanctitatea

Sa Papa Francisc.

Cu toate acestea, pentru noi,

cei din Europa și mai ales din

România, Congresul Interreligios

din Kazahstan este unul mai puțin

cunoscut. Tocmai pentru a scoate

în evidență un astfel de eveniment

cu caracter mondial, am decis să fac

o scurtă trecere în revistă a tuturor

congreselor interreligioase din

Kazahstan.

Text: drd. Andrei-Mihai VLAD

Doctorand al Facultății de Istorie din cadrul

Universității din București

Delegații prezenți la cel de al VII-lea Congres Interreligios din

Kazahstan (Astana, 14-15 septembrie 2022), VATICAN NEWS.

Alături de Galîmjan Aripbaev, consultant

senior al departamentului de PR

și protocol al celui de al VII-lea Congres al

Liderilor Religiilor Mondiale și Tradiționale

(Astana, 15 septembrie 2022)

Trebuie să adaug că scriu acest

articol întrucât în perioada 13-16

septembrie 2022 am avut bucuria

de a vizita capitala Kazahstanului și

de a mă întâlni cu unul dintre organizatorii

celui de al VII-lea Congres

al Liderilor Religiilor Mondiale și

Tradiționale.

O scurtă trecere în

revistă

Primul Congres al Liderilor Religiilor

Mondiale și Tradiționale a

fost convocat în perioada 23-24 septembrie

2003, la inițiativa primului

președinte al Republicii Kazahstan,

Nursultan Abișevici Nazarbaev. Reprezentanții

Bisericii Catolice au

fost printre primii care au susținut

ideea congresului în timpul vizitei

președintelui Kazahstanului la

Vatican.

La acest prim congres au participat

reprezentanți ai creștinismului,

islamului, iudaismului, hinduismului,

taoismului și șintoismului,

cât și reprezentanți ai Organizației

Națiunilor Unite.

Cel de al II-lea congres a avut loc

în perioada 11-13 septembrie 2006,

adăugându-se și reprezentanții zoroastrismului,

unii lideri politici,

dar și Sanctitatea Sa Bartolomeu al

Constantinopolului.

Al III-lea Congres al Liderilor

Religiilor Mondiale și Tradiționale

a avut loc în perioada 1-2 iulie 2009,

fiind alcătuit din reprezentanții religiilor

enumerate la primele două

congrese, dar și cu participarea patriarhului

ortodox Teofil al III-lea

al Ierusalimului și a patriarhului

Chiril al Rusiei.

Congresul al IV-lea și-a

desfășurat lucrările în perioada

30-31 mai 2012, tot la Astana, adăugându-se

participanți distinși și

14 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


Biserică și societate

din partea Regatului Hașemit al

Iordaniei.

Al V-lea Congres al Liderilor

Religiilor Mondiale și Tradiționale

a avut loc în perioada 10-11 iunie

2015.

Cel de-al VI-lea congres a avut loc

în perioada 10-11 octombrie 2018.

Toate aceste congrese au adunat

laolaltă o mare mulțime de lideri

religioși, dar și șefi de state, clădind

baza pentru pace, toleranță și acceptare

a diversității umane și religioase

din lume.

Un punct de vedere

Instantaneu din timpul Liturghiei pontificale din Astana, Kazahstan

(14 septembrie 2022), VATICAN NEWS, Catholic Sat.

Trăim într-o lume diversă atât

din punctul de vedere al tradițiilor,

cât și al tradițiilor religioase, oricât

de mult ar vrea unii sau nu să

conștientizeze și să recunoască.

De asemenea, putem spune că

actualmente este o perioadă deosebit

de complicată pentru lume,

în care extremismul religios și cel

politic sunt la ordinea zilei nu numai

pe agenda unor organizații,

dar și a oamenilor simpli, a oamenilor

de lângă noi, ceea ce este

foarte grav. De cele mai multe ori,

adepții conflictului și ai extremismului

suntem chiar noi, fiecare în

parte, deși poate că refuzăm acest

lucru, însă ar trebui să privim mai

atent la noi înșine și vom vedea toate

efectele acestor idei.

Acesta este și motivul pentru

care trebuie să prezentăm societății

de ce este important să reflectăm

la toate cele șapte congrese

ale liderilor religiilor mondiale și

tradiționale.

Cu toții ar trebui să trăim

experiența dialogului cu celălalt

și cunoașterea lui prin înțelegerea

și acceptarea care vin nu doar din

acești factori, ci mai ales din cultură.

Dar oare se poate asta? Cu

siguranță că răspunsul este un DA

hotărât pentru fiecare dintre noi,

indiferent de poziția socială, de studii,

confesiune, religie sau tradiție,

iar asta mi-a fost arătat de o persoană

chiar în timpul zilei de 14 septembrie

2022, atunci când așteptam

să înceapă Liturghia pontificală a

Papei Francisc din Astana.

La un moment dat a venit lângă

mine o doamnă și am început

un dialog despre câteva aspecte ale

vieții noastre, dar mai ales despre

credință și religie, ea menționând

foarte sincer că are o credință sinceră

în Dumnezeu, că provine dintr-o

familie islamică, dar și cu membri

atei, că nu se afiliază niciunei religii,

dar că are un respect enorm

pentru Papa Francisc, motiv pentru

care a venit să participe la Liturghia

pontificală.

Și asta nu este tot, fiindcă la momentul

oferirii Euharistiei, acea

doamnă s-a împărtășit și am întrebat-o

din nou dacă este catolică, iar

ea mi-a răspuns foarte prietenos că

nu este afiliată niciunei religii, însă

că este Dumnezeu – iar asta a venit

nu din partea unui catolic, nici din

partea unui creștin, ci din partea

unui om care s-a autodeclarat fără

religie.

Iată că se poate să fim oameni!

Mulțumesc în mod deosebit

pentru realizarea acestui articol

Excelenței Sale Aurel Percă, Arhiepiscop

Mitropolit de București pentru

toată amabilitatea manifestată

față de mine, Domniei Sale Galîmjan

Aripbaev, consultant senior al departamentului

de PR și protocol al celui

de al VII-lea Congres al Liderilor

Religiilor Mondiale și Tradiționale,

care mi-a arătat o amabilitate deosebită

pentru oferirea de cărți privitoare

la istoria și discuțiile congreselor

interreligioase din Kazahstan, poporului

din Kazahstan, dar și Excelenței

Sale Kasîm-Jomart Tokaev,

președintele Republicii Kazahstan,

care a continuat inițiativa înaintașilor

de a promova dialogul interreligios,

dar mai ales omenia, dialogul, acceptarea

și pacea dintre oamenii de

diferite religii, confesiuni, civilizații

și tradiții nu doar în Kazahstan,

ci în întreaga lume, cât și pentru implicarea

sa în dezvoltarea Republicii

Kazahstan.

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15


Biserică și societate

doctrină socială

Lumini și umbre ale

pluralismului religios (II)

În fața multor religii, creștinul,

în funcție de educația primită,

poate avea una dintre aceste

două atitudini: ori afirmă că

religia sa este cea mai bună, făcând

astfel o ierarhie a religiilor, ori spune

că în fiecare religie este ceva bun, neoprindu-se

astfel la diferențele dintre

religii. În ultimul caz se încearcă

salvarea demnității fiecărei religii, pe

când în primul se dorește păstrarea

pentru Cristos a unui loc aparte, deoarece

el este cel în care Dumnezeu

va mântui toate lucrurile văzute și

nevăzute (cf. Ef 1,10) (cf. W. Dancă,

Fascinația sacrului. De la Mircea

Eliade la Papa Ioan Paul al II-lea,

Sapientia, Iași 2002, 140-141).

Întrebarea care se pune aici este

dacă toate religiile sunt la fel sau numai

una singură este adevărată și

bună. În raport cu religia creștină,

trăiesc peste patru miliarde de persoane

de diferite religii. Dar ce facem

Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

cu aceștia? Religiile lor nu au nicio

importanță?

Dorința Bisericii este clară:

„Respectul și iubirea trebuie să se extindă

și asupra acelora care gândesc

diferit sau acționează diferit de noi

în cele sociale, politice, dar și religioase;

de altfel, cu cât mai multă umanitate

și iubire vom aprofunda modul

lor de a simți, cu atât mai ușor

vom putea iniția un dialog cu ei.

Această iubire și bunăvoință nu

trebuie să ne facă, desigur, indiferenți

față de adevăr și bine. Dimpotrivă,

însăși iubirea îi îndeamnă fără răgaz

pe ucenicii lui Cristos să vestească

tuturor oamenilor adevărul mântuitor.

Dar trebuie făcută distincția între

eroare, care trebuie întotdeauna

respinsă, și omul care se înșală, căci

el își păstrează în continuare demnitatea

de persoană, chiar atunci când

este pângărit de noțiuni false sau mai

puțin corecte în materie de religie”

Dumnezeu, încă de la început,

a chemat la sine

omenirea întreagă, de aceea

toți oamenii au exprimat în

interiorul culturii lor nevoia

de Dumnezeu. Revelația

aceasta a dat naștere

Bisericii care reprezintă inima

drumului unor persoane

determinate istoric către

Dumnezeu-Treime.

(Gaudium et spes nr. 28, EnchVat 1

(1962-1965), 821).

Dumnezeu, încă de la început,

a chemat la sine omenirea întreagă,

de aceea toți oamenii au exprimat

în interiorul culturii lor nevoia

de Dumnezeu. Revelația aceasta

a dat naștere Bisericii care reprezintă

inima drumului unor persoane

determinate istoric către

Dumnezeu-Treime.

Toate religiile fac parte din această

mare mișcare cosmică prin care

omenirea întreagă caută să ajungă

în brațele lui Dumnezeu Tatăl: niciuna

dintre ele nu este lipsită de

importanță.

„A aparține Bisericii este o chemare

la care trebuie să se dea un răspuns.

Iar cunoașterea altor religii, a

punctelor lor de vedere asupra lumii,

a omului și a lui Dumnezeu poate

constitui nu numai un prilej de

creștere umană, dar și o ocazie de a

înțelege mai bine chemarea noastră

de a-l urma pe Cristos în Biserica întemeiată

de el” (W. Dancă, Fascinația

sacrului, 142-143).

16 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru

Pastorația Tineretului

Noutățile noului an

pastoral (dedicat tinerilor)

După cum ați observat deja,

în această revistă se află și

programul activităților cu

care Centrul Diecezan pentru

Pastorația Tineretului vine în întâmpinarea

adolescenților și tinerilor

Arhidiecezei, în acest nou an pastoral

2022-2023. Vă salut cu drag, dragi tineri

și nu numai, și sper că vă găsesc

bine în acest moment! Noul an vine

„la pachet” cu câteva noutăți deloc de

neglijat.

În primul rând, dacă Papa Francisc

ne propune, ca pregătire pentru Zilele

Mondiale ale Tineretului (ZMT) de

la Lisabona, să reflectăm la gestul

frumos pe care Maria îl face față de

verișoara sa Elisabeta („Maria a pornit

și s-a dus în grabă” – Lc 1,39), avem o

nouă temă și la nivel diecezan (propusă

de ÎPS Aurel Percă): „Iertarea, alinarea,

slujirea și comuniunea de viață”.

Cele două cursuri de formare

ne vor ajuta să înțelegem mai bine

importanța sacramentelor vindecării

și sfințeniei. Mai multe detalii la

subrubrica „Știre CDPT”.

În al treilea rând, în perioada 26 iulie

– 6 august 2023, vom avea ocazia să

Twitter: @Pontifex

mergem în Portugalia pentru a-i întâlni

pe Papa Francisc și poporul portughez,

cu ocazia ZMT 2023.

Până atunci, vom încerca să facem

posibile încă două inițiative: un

schimb de experiență între grupurile

parohiale de tineri din București (astfel,

câte două grupuri vor lucra împreună

la aceeași activitate pe care o decid

împreună) și o drumeție în natură,

cu tinerii și coordonatorii de grupuri

din ARCB, unde vom încerca să îmbinăm

utilul (Sfânta Liturghie) cu plăcutul

(comuniune și recreere).

Și în acest an dorim să ajungem

în decanatele Arhidiecezei. Am făcut

acest lucru și până acum. Noutatea: la

aceste întâlniri vom lua cu noi și tineri

din București care nu sunt parte din

CDPT.

Așadar, se anunță un an interesant!

Pe căile de comunicare ale Centrului

Diecezan (www.cdpt.ro, Facebook,

Instagram, TikTok), vom oferi detalii

de care aveți nevoie, atât înainte, cât și

după fiecare eveniment.

Pr. Marian Blaj,

Oficiul pentru

Pastorația Tineretului

Domnul are o mare dorință pentru noi: să ne facă părtași

de plinătatea vieții. Dialogând cu El, învățăm să înțelegem ce

vrem cu adevărat în viața noastră. (Papa Francisc)

TINERII

ÎNTREABĂ

Pot să fiu

supărat pe

Dumnezeu?

Cred că da. Și pare logic

uneori să fim supărați

pe Dumnezeu. Dumnezeu

este o persoană și dacă

avem o relație cu o persoană,

vorbim cu ea și despre

ceea ce simțim, nu numai

despre ceea ce facem.

Important este să-i comunicăm

și să avem încredere

că ne înțelege trăirile. Dar

această încredere se câștigă

treptat. De multe ori, când

nu înțelegem de ce ni se întâmplă

anumite lucruri dureroase,

avem tendința să

spunem pasiv: „așa a vrut

Dumnezeu”. De unde știm?

Eu cred că Dumnezeu ne

vrea binele și nu răul. Mi se

pare mai potrivit să mergem

în fața Domnului și să

vorbim sincer: „Doamne,

nu înțeleg și nu-i drept” sau:

„Sunt foarte supărat pe Tine

că mi s-a întâmplat asta”

sau: „Sunt foarte supărat

pe acea persoană care mi-a

făcut asta.” Mi se pare că

atunci când suntem activi

în rugăciune și transmitem

ceea ce simțim, suntem vii

în rugăciune, nu trăim după

șabloane. Apoi să așteptăm

cu răbdare, Dumnezeu ne-ar

putea răspunde!

Gabriela Lungu fcJ

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17


SUFLET TÂNĂR

mesaje

Ziua Mondială a Tineretului

– Mesaj (I)

Cu ocazia Zilei Mondiale a

Tineretului din acest an

(care se va celebra în sărbătoarea

Cristos, Regele

Universului), Papa Francisc a adresat

tinerilor un mesaj (în sărbătoarea

Adormirii Maicii Domnului a.c.)

din care vom surprinde câteva idei

esențiale, în următoarele două numere

ale rubricii.

„Preaiubiţi tineri, tema ZMT

din Panama era: „Iată slujitoarea

Domnului: fie mie după cuvântul

tău” (Lc 1,38). După acel eveniment,

am reluat drumul spre o nouă ţintă,

Lisabona 2023, lăsând să răsune în

inimile noastre invitaţia insistentă a

lui Dumnezeu de a ne ridica. (...) În

aceste ultime timpuri aşa de dificile,

în care omenirea, deja încercată de

trauma pandemiei, este sfâşiată de

drama războiului, Maria redeschide

pentru toţi, şi îndeosebi pentru

voi, tineri ca şi ea, calea apropierii

şi a întâlnirii. Sper şi cred cu putere

că experienţa pe care mulţi dintre

voi o vor trăi la Lisabona, în august

anul viitor, va reprezenta un nou început

pentru voi, tinerii, şi – cu voi –

pentru întreaga omenire.”

„Maria s-a ridicat. Maria, după

Buna Vestire, ar fi putut să se concentreze

asupra ei înseşi, asupra

preocupărilor şi temerilor datorate

noii sale condiţii. În schimb, nu, ea

se încrede total în Dumnezeu. Se

gândeşte mai degrabă la Elisabeta.

Se ridică şi iese la lumina soarelui,

unde este viaţă şi mişcare. (...) Maria

devine templu al lui Dumnezeu,

imagine a Bisericii pe cale, Biserica

aceea care iese şi se pune în slujire,

Biserica purtătoare a Veştii Bune!”

„Relatările învierii folosesc adesea

două verbe: a se trezi şi a se ridica.

Cu ele, Domnul ne determină

să ieşim spre lumină, să ne lăsăm

conduşi de el pentru a trece peste

pragul tuturor uşilor noastre închise.

Este o imagine semnificativă

pentru Biserică. Şi noi, ca discipoli

ai Domnului şi comunitate creştină,

suntem chemaţi să ne ridicăm în

grabă pentru a intra în dinamismul

învierii şi pentru a ne lăsa conduşi

de Domnul pe drumurile pe care el

vrea să ni le indice.”

„Maica Domnului este model

al tinerilor în mişcare, nu imobili

în faţa oglinzii pentru a contempla

propria imagine sau «închişi» în reţele.

Ea este proiectată în întregime

spre exterior. Este femeia pascală,

într-o permanentă stare de exod,

de ieşire din ea spre marele Celălalt,

care este Dumnezeu, şi spre ceilalţi,

fraţii şi surorile, mai ales cei

mai nevoiaşi, aşa cum era verişoara

Elisabeta.”

„... s-a dus în grabă. (...) Maria

s-a lăsat interpelată de nevoia verişoarei

sale bătrâne. Nu s-a

dat înapoi, nu a rămas indiferentă.

S-a gândit mai

mult la alţii decât la ea însăşi.

Şi asta a conferit dinamism

şi entuziasm vieţii

sale. Fiecare dintre voi

se poate întreba: Cum reacţionez

în faţa necesităţilor

pe care le văd în jurul

meu? Mă gândesc imediat

la o justificare pentru a nu

mă angaja sau mă interesez şi mă

fac disponibil? Desigur, nu puteţi

rezolva toate problemele lumii. Dar

eventual, puteţi începe de la acelea

ale celui care este mai aproape de

voi, de la problemele din teritoriul

vostru.”

„În faţa unei nevoi concrete şi

urgente, trebuie acţionat în grabă.

Câte persoane în lume aşteaptă o

vizită a cuiva care să se îngrijească

de ele! (...) Care «grabă» vă mişcă,

dragi tineri? Ce anume vă face să

simţiţi urgenţa de a vă mişca, aşa

încât să nu reuşiţi să staţi pe loc?”

„Începând de la Buna Vestire,

(...) Maria nu încetează să străbată

spaţii şi timpuri pentru a-i vizita pe

fiii săi care au nevoie de ajutorul său

grijuliu. Mersul nostru, dacă este locuit

de Dumnezeu, ne duce direct la

inima fiecărui frate al nostru şi a fiecărei

surori a noastră.”

(Mesajul integral, tradus în

limba română, poate fi găsit pe

www.cdpt.ro/știri)

18 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


SUFLET TÂNĂR

Cărți și idei

Material pentru coordonatorii de grupuri

u vreau să organizez mai

„N multe activități, vreau să am

influență asupra mai multor vieți.”

Aceste cuvinte îi aparțin lui Doug

Fields, expert american în activitățile

de tineret.

Dacă până acum la această rubrică

s-au făcut propuneri de cărți pe

care tinerii le pot lectura pentru a-și

edifica credința personală, de această

dată, noua propunere de carte îi

privește în special pe coordonatorii

grupurilor de tineret. Prin cartea sa

Lucrarea cu tinerii. Scopuri și temelie

(tradusă și în limba română și apărută

la Editura Noua Speranță în anul

REFLEcțIE

Recunoștință

sosit și luna noiembrie. Ziua

A deja este foarte scurtă, frigul

începe să își facă o nouă casă în oasele

noastre. În această lună, cu toții

mergem să îi vizităm pe cei care nu

mai sunt printre noi.

Este un sentiment foarte natural

acela de a simți lipsa persoanelor

care au murit. Practic, o parte

din noi moare odată cu cei dragi, o

parte care ne ținea cald și ne ferea

de vânt. Iar acest loc nu este cu nimic

deosebit de orice gol din lumea

asta, în sensul că se cere umplut cu

ceva.

În această situație, avem două

opțiuni fundamentale. Prima este

să lăsăm golul să se umple singur

cu resentimente, gânduri negative,

durere, regret, autoînvinuire.

Aceasta este calea ușoară, dar cu

consecințe nefaste pe termen lung.

2005) autorul dorește să vină în sprijinul

coordonatorilor grupurilor de

tineri cu un material care să îi ajute

să construiască un proiect concret,

înainte de a începe activitățile destinate

tinerilor. În această carte, în

cele 17 puncte, autorul abordează

subiecte ca: sănătatea spirituală a coordonatorului,

scopurile lucrării cu

tinerii, cunoașterea tinerilor, rolul

comunității în viața tinerilor, colaborarea

cu părinții, importanța comunicării

etc. Acest material poate fi util

pentru că deschide perspective noi

pentru o activitate eficientă în viața

tinerilor.

A doua cale este să umplem noi,

voit, locul cu recunoștință pentru

că am avut lângă noi o persoană

care a reușit să se cuibărească atât

de aproape de centrul sufletului

nostru. De multe ori uităm că unele

părți ale noastre nu sunt formate

din meritul exclusiv al nostru, iar

cuibul format de ceilalți în inima

noastră este opera lor, nu munca

noastră. A fi supărat că nu mai

simțim acest cuib plin produce o

căldură, dar nu este aceeași căldură

provocată de ocuparea acestuia, ci,

mai degrabă, căldură provocată de

arderea lui. Dar cenușa nu este un

lucru care să ne facă bine, ci doar

ne sufocă. Recunoștința, în schimb,

transformă cuibul într-un tron pe

care pot domni toate amintirile

noastre cu persoana pierdută.

Rafael Ropotă

CURIOZITĂȚI

despre sfinți/

fericiți adolescenți/

tineri

Fericita

Marije Tuci

(5 noiembrie)

Știai că:

• Este originară din Albania?

• A devenit soră franciscană

datorită exemplului surorilor

la școala cărora a învățat

în copilărie?

• A fost arestată în anul 1949,

pentru că, în calitate de

profesoară, a vorbit despre

credință într-un stat care

promova ateismul?

• Deși a fost tratată în mod

barbar și torturată, nu a

renunțat la credința ei în

Isus?

• Fiind adusă la spital, din cauza

rănilor și suferințelor îndurate,

a murit la vârsta de

22 de ani?

• A fost beatificată în anul

2016, împreună cu alți 37

fericiți martiri din aceeași

țară?

• Poți învăța de la ea că, în loc

să lupți în numele religiei, ar

trebui să lupți pentru libertate

împotriva oricărei forme

de discriminare, nedreptate

și violență?

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19


SUFLET TÂNĂR

ȘTIRI/ANUNȚURI

Cursuri de formare

pentru tineri

Pornind de la tematica diecezană

propusă de ÎPS

Aurel Percă pentru acest

an pastoral, „Iertarea, alinarea,

slujirea și comuniunea de

viață”, Centrul Diecezan pentru

Pastorația Tineretului propune tinerilor

două cursuri de formare

pentru aprofundarea semnificației

sacramentelor vindecării (Spovada

și Ungerea bolnavilor) și ale slujirii

comuniunii (Căsătoria și Preoția).

Primul curs se va desfășura luna

aceasta (3-6 noiembrie 2022), iar al

doilea curs va avea loc în zilele de

11-14 mai 2023.

Gazda primei ediții va fi Oratoriul

Leonardo Murialdo din Popești-

Leordeni. Centrul Diecezan a mai

desfășurat în această locație primitoare

și alte cursuri de formare

(de exemplu, Școala de voluntariat,

15-17.11.2019) și, mai ales, două

Întâlniri Diecezane ale Tinerilor

(2004 și 2014).

Adolescenții și tinerii Arhidiecezei

care vor alege să participe la

prima ediție vor avea ocazia să cunoască

mai bine importanța sacramentelor

Penitenței și Ungerii bolnavilor,

precum și efectele binefăcătoare

în viața creștinului care le

primește. De asemenea, vor avea

parte, pe lângă momentele formative,

și de multe alte momente de

comuniune, dezvoltare spirituală

personală, dar și momente de

destindere.

CDPT

Activitatea

CDPT

noiembrie

3-6 noiembrie –

Curs de formare

pentru tineri (I)

20 noiembrie –

Ziua Mondială a

Tineretului

România

România turistică

promovată de tineri

România turistică va fi promovată

în rândul tinerilor din întreaga

lume prin intermediul European

Youth Card şi International Student

Identity Card. Acesta reprezintă un

demers pentru creşterea notorietăţii

României ca destinaţie turistică în

rândul tinerilor. Totodată, Ministerul

Turismului acordă dreptul de utilizare

a brandului de ţară „România

- Exploraţi Grădina Carpaţilor”, precum

şi a unui cod QR, care să redirecţioneze

utilizatorii către portalul

www.romania.travel.

Polonia

Simpozionul de

tineret de la Cracovia

În perioada 20-23 octombrie 2022,

la Cracovia a avut loc Simpozionul

pentru Tineret, organizat de către

Comisia de tineret și Secțiunea catehetică

ale Consiliului Conferințelor

Episcopale Europene (CCEE) împreună

cu Arhiepiscopia de Cracovia.

Simpozionul a avut ca scop căutarea

unor răspunsuri concrete pentru

zona europeană la întrebările ridicate

de Papa Francisc în Christus vivit,

în contextul drumului sinodal. De

asemenea, s-au celebrat 100 de ani

de la nașterea Sf. Ioan Paul al II-lea.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție

Pr. Marian Blaj

Theodora Bratu

Roberta Filip

Sr. Paula Iosif

Raluca Jibu

Deea Lazăr

Sr. Gabriela Lungu, FCJ

Georgiana Nechita

Rafael Ropotă

Foto: cdpt.ro

20 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022

20


UNIVERSUL FAMILIEI

Testamentul lui Iosue

(Ios 23, 1-13)

POVESTIRI BIBLICE

Erau multe zile de când

Domnul îi dăduse linişte

lui Israel de toţi duşmanii

săi de jur împrejur,

iar Iosue devenise bătrân.

Iosue a chemat tot Israelul, pe

bătrânii lui, căpeteniile lui, judecătorii

lui şi pe scribii lui şi le-a

zis: „Eu am devenit bătrân. Aţi

văzut tot ce le-a făcut Domnul

Dumnezeul vostru tuturor acelor

popoare în faţa voastră; căci

însuşi Domnul Dumnezeul vostru

a luptat pentru voi. Iată, v-am

împărţit toate celelalte popoare

ca moştenire, după familiile

voastre, de la Iordan, şi toate

popoarele pe care le-am nimicit

[până] la Marea cea Mare,

spre apusul soarelui! Domnul

Dumnezeul vostru le va alunga

dinaintea voastră şi le va înlătura

dinaintea voastră, iar voi le

veţi stăpâni ţara, după cum a zis

Domnul Dumnezeul vostru.

Fiţi tari ca să păziţi şi să împliniţi

tot ceea ce este scris în

Cartea Legii lui Moise fără să

vă abateţi nici la dreapta, nici la

stânga! Să vă alipiţi de Domnul

Dumnezeul vostru, aşa cum

aţi făcut până în ziua aceasta.

Domnul a alungat dinaintea

voastră popoare mari. Aveţi

mare grijă de voi ca să-l iubiţi

pe Domnul Dumnezeul vostru!

Iar dacă vă veţi da înapoi şi

vă veţi alipi de aceste popoare

care au rămas printre voi, dacă

vă veţi căsători cu ei şi dacă veţi

intra la ei şi ei la voi, să ştiţi că

Domnul Dumnezeul vostru nu va

Aveţi mare grijă de

voi ca să-l iubiţi pe

Domnul Dumnezeul

vostru!

(Ios 23, 11)

mai alunga aceste popoare dinaintea

voastră şi ele vă vor fi laţ

şi cursă, bici în coastele voastre

şi spini în ochii voştri până

când veţi pieri din ţara aceasta

bună pe care v-a dat-o Domnul

Dumnezeul vostru.”

De colorat:

Israel l-a slujit

pe Domnul în tot

timpul vieţii lui

Iosue.

(Jud 2, 7)

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21


UNIVERSUL FAMILIEI

SOCIETATE

Principiile

nu se negociază

Pe 24 noiembrie se împlinesc 20 de ani de când Congregaţia

pentru Doctrina Credinţei transmitea nota cu privire la principiile

care nu pot fi negociate. Primele pe listă sunt viaţa, familia şi

educaţia copiilor.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

orice, dar

nu principii”, spunea

marele om

„Negociem

politic Corneliu

Coposu. În testamentul său afirma

că „politica este o activitate morală

care nu poate fi delimitată de etică

şi onestitate” şi adăuga: „Am detestat

pe cei care negociază principiile,

deoarece cred că nu este îngăduit

să faci compromisuri care schimbă

esenţa obiectivelor pentru care militezi.”

De fapt, nici juristul, nici politicianul

nu poate negocia principii. În

alte cuvinte, şi unul şi altul au menirea

de a păstra esenţa lucrurilor.

Pe 24 noiembrie se împlinesc 20

de ani de când Congregaţia pentru

Doctrina Credinţei transmitea nota

cu privire la principiile care nu pot fi

negociate. Primele pe listă sunt viaţa,

familia şi educaţia copiilor. Acestea

sunt urmate de ocrotirea minorilor,

sprijinirea şi eliberarea victimelor

supuse formelor moderne de sclavie

(droguri, prostituţie, exploatare),

dreptul la libertatea religioasă,

economia pusă în slujba persoanei,

promovarea solidarităţii şi a subsidiarităţii

şi dreptul la pace.

Primele trei din listă stau însă la

baza celorlalte. Dacă viața nu este

ocrotită de lege de la zămislire până

la sfârșitul ei natural, existența individului

cade inevitabil în mâinile

puterilor biopolitice, guvernate de

logica rece a funcționalității reproductive,

ori a eficienţei. Dacă familia

monogamă nu este recunoscută ca

ordine antropologică primară, premergătoare

oricărei ordini politice,

atunci identitatea personală a oricărei

ființe umane riscă să se evaporeze

și să cadă în mâinile intereselor

Nu este conform nici cu dreptul

natural şi, prin urmare, nici cu cel pozitiv

faptul de a pune pe picior de egalitate

uniunile de fapt cu familia întemeiată pe

căsătoria dintre bărbat şi femeie!

de conjunctură. Dacă părinților li

se pun obstacole în a-și educa copiii

conform valorilor lor şi dacă ei

delegă formarea lor numai de către

stat, atunci inevitabil noile generaţii

se vor plia pe modelele impersonale

ale politicilor statale și nu pe cele

personale ale familiei. Familia este

unicul loc în care persoana este recunoscută

pentru ceea ce este şi în

care trăieşte experienţa comuniunii,

a relaţiei, a împărtășirii.

În această chemare se recunoaşte

o primă responsabilitate istorică

a creştinilor la începutul mileniului

al treilea. Întoarcerea ori rămânerea

la realitatea în sine nu coincid cu

apărarea ideilor proprii, ci cu recunoaşterea

întâietăţii realităţii asupra

ideii, a experienţei elementare asupra

ideologiei.

22 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


SPIRITUALITATE

DIN CATEHEZELE PAPEI

Adevărata

rugăciune

În luna septembrie, Papa Francisc a ținut două cateheze dedicate

discernământului. Prima l-a avut în centru pe Ignațiu de

Loyola, iar în cea de-a doua a vorbit despre elementele discernământului

și despre familiaritatea cu Domnul.

Să cerem acest har:

să trăim o relație de

prietenie cu Domnul,

așa cum un prieten

îi vorbește prietenului.

În cateheza din 7 septembrie,

Suveranul Pontif a recurs la

o mărturie concretă, referindu-se

la exemplul Sfântului

Ignațiu de Loyola: „Ignațiu se află

acasă convalescent, după ce a fost

rănit în bătălie la un picior. Pentru

a alunga plictiseala cere ceva de citit.

El iubea relatările cavalerești, dar

din păcate în casă se găsesc numai

vieți de sfinți. Un pic cu neplăcere se

adaptează, dar în cursul lecturii începe

să descopere o altă lume, o lume

care-l cucerește și pare în concurență

cu aceea a cavalerilor. Este fascinat

de figurile Sfântului Francisc și

Sfântului Dominic și simte dorința

de a-i imita. Dar și lumea cavalerească

mai continuă să exercite fascinația

sa asupra lui. Și astfel simte înăuntrul

său această alternanță de gânduri,

Text: Iulia Cojocariu

cele cavalerești și cele ale sfinților,

care par să se echivaleze. (...)

Ignațiu, când se găsea rănit în

casa paternă, nu se gândea deloc la

Dumnezeu sau la cum să reformeze

propria viață, nu. El trăiește prima sa

experiență cu Dumnezeu ascultând

propria inimă, care îi arată o răsturnare

curioasă: lucrurile la prima vedere

atrăgătoare îl lasă dezamăgit și

în altele, mai puțin strălucitoare, simte

o pace care durează în timp. (...)

Pentru aceasta Ignațiu va sugera

să citim viețile sfinților, pentru că

arată în mod narativ și comprehensibil

stilul lui Dumnezeu în viața

persoanelor care nu sunt foarte diferite

de noi, pentru că sfinții erau din

carne și oase ca și noi. Acțiunile lor

vorbesc acțiunilor noastre și ne ajută

să înțelegem semnificația lor.”

De asemenea, Sfântul Părinte

a mai spus: „Discernământul este

ajutorul de recunoscut semnalele

cu care Domnul se lasă întâlnit în

situațiile neprevăzute, chiar neplăcute,

așa cum a fost pentru Ignațiu

rana la picior. Din ele se poate naște

o întâlnire care schimbă viața, pentru

totdeauna, ca în cazul lui Ignațiu.

Se poate naște un lucru care te face

mai bun.”

În cadrul catehezei din 28 septembrie,

Papa Francisc a pornit de

la afirmația că „rugăciunea este un

ajutor indispensabil pentru discernământul

spiritual”, și referindu-se la

adevărata rugăciune a spus că aceasta

este „familiaritate și destăinuire

cu Dumnezeu. Nu înseamnă a recita

rugăciuni ca un papagal, bla bla bla,

nu. Adevărata rugăciune este această

spontaneitate și afect cu Domnul.

Această familiaritate învinge frica

sau îndoiala că voința sa nu este pentru

binele nostru, o ispită care uneori

străbate gândurile noastre și face inima

neliniștită și nesigură sau chiar

amară”.

De asemenea, a mai spus că „a

discerne ce se întâmplă în noi nu este

ușor, pentru că aparențele înșală, dar

familiaritatea cu Dumnezeu poate

rezolva îndoieli și temeri, făcând

viața noastră tot mai receptivă la «lumina

sa blândă», conform expresiei

frumoase a Sfântului John Henry

Newman”.

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23


SPIRITUALITATE

SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Luminile

toamnei

Te laud, Doamne,/ pentru

că ai ascultat cuvintele gurii

mele.../ Laud numele tău

pentru bunătatea și fidelitatea

ta./ În ziua în care te-am

chemat, m-ai ascultat,/ și

mi-ai întărit sufletul./ Chiar

dacă trebuie să trec printr-o

mare strâmtorare,/ tu mă

ții în viață, în ciuda mâniei

dușmanilor mei.

(Ps 138, 1-3. 7)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

În această lună, alături de candelele

aprinse deasupra mormintelor

celor dragi ai noștri, strălucesc

și în sufletele și în mințile

noastre luminile chipurilor tuturor

sfinților pe care i-am sărbătorit în

prima zi. Atunci, celebrându-le memoria,

au trecut pe dinaintea ochilor

noștri de credință chipuri de tineri și

mai puțin tineri, femei și bărbați din

toate timpurile care au lăsat urme

de neșters în conștiințele noastre și

în Biserica noastră. Persoane precum

Abraham, Isaac, Iacob și ceilalți

drepți ai Vechiului Testament, Ioan

Botezătorul și ceilalți profeți, Sfânta

Fecioară Maria, mama lui Isus, Petru,

Ioan și ceilalți apostoli ai lui, Ștefan,

Laurențiu, Eulalia, José Sánchez

del Río, Tereza Benedicta a Crucii,

Vladimir Ghika, Anton Durcovici,

Vasile Aftenie și ceilalți martiri,

Francisc de Assisi, Anton de Padova,

Dominic Savio, Tereza de Lisieux,

Josephine Bakhita, Madeleine

Delbrêl, Padre Pio, Veronica Antal,

Chiara Lubich, Carlo Acutis și ceilalți

sfinți și sfinte ale căror vieți ne-au

și edificat și pe a căror călăuzire și

susținere contăm mereu.

Dacă ar fi să ne întrebăm ce anume

au în comun toți acești sfinți de vârste

și de condiții atât de diferite, care au

trăit în epoci și în locuri atât de diferite,

răspunsul ne-ar trimite către

atașamentul lor față de Dumnezeu

și față de Isus Cristos. Unul dintre

cei care ne-au împărtășit experiența

personală avută cu Dumnezeu,

experiența care lui i-a construit caracterul

și determinat modul de viață –

devenind astfel exemplar pentru noi

– este autorul Psalmului 138. Drept

recunoștință față de grija pe care

Dumnezeu i-a arătat-o, el spune: Te

laud, Doamne, din toată inima, pentru

că ai ascultat cuvintele gurii mele...

Laud numele tău pentru bunătatea

și fidelitatea ta. În ziua în care te-am

chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat

și mi-ai întărit sufletul. Chiar dacă

trebuie să trec printr-o mare strâmtorare,

tu mă ții în viață, în ciuda mâniei

dușmanilor mei; tu îți întinzi mâna și

dreapta ta mă mântuiește. În plus, autorul

nutrea convingerea că Domnul

va duce la bun sfârșit ceea ce a început

pentru mine. Doamne, bunătatea ta

este veșnică. Nu părăsi, Doamne, lucrarea

mâinilor tale.

Astfel de simțăminte și de atitudini

au făcut din sfinți adevărate lumini

călăuzitoare.

24 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


SPIRITUALITATE

Minuni şi sfinţi

Sfântul Artemide Zatti

a mijlocit vindecarea unui bărbat din Filipine

BIOGRAFIE

Sfântul

Artemide

Zatti

Canonizare:

09.10.2022

Beatificare:

14.04.2002

Venerabil:

07.07.1997

Procesul:

01.06.1979

Moartea:

15.03.1951

Nașterea:

12.10.1880

info

Dacă pentru beatificarea lui Artemide Zatti a

fost luată în calcul vindecarea unui tânăr salezian

din Buenos Aires, în vederea canonizării,

Biserica Catolică a considerat miraculoasă

însănătoșirea unui bărbat de 64 de ani din Filipine,

la 11 august 2016.

După ce a suferit transpirații abundente, amețeli și alte

simptome, bărbatul fusese internat în spital, unde a fost

diagnosticat cu un infarct acut al ambelor artere cerebrale

medii, care a dus la o hemoragie masivă. Transferat la

terapie intensivă, nu a putut fi operat din cauza constrângerilor

financiare ale familiei, iar starea lui s-a înrăutățit

până când a fost emis un prognostic sumbru.

Familia sa l-a adus acasă și, la inițiativa fratelui bolnavului,

un coajutor salezian, au început să se roage,

invocând mijlocirea Fericitului Artemide Zatti. Pe 22

august, muribundul a primit Ungerea bolnavilor, dar

brusc, pe 24 august, a declarat că se simte bine și a cerut

mâncare, revenind curând la o viață normală în mijlocul

familiei sale.

După ancheta diecezană, consultanții medicali au declarat

că vindecarea, care a fost rapidă, completă și de

durată, a fost inexplicabilă din punct de vedere științific.

Consultorii teologici au declarat că este vorba de o minune

obținută prin mijlocirea Fericitului Artemide Zatti

care, după decretul din 9 aprilie 2022, a fost canonizat

de Papa Francisc la 9 octombrie al aceluiași an.

* Când s-a îmbolnăvit de tuberculoză,

la sugestia părintelui salezian Evasio

Garrone, i-a cerut vindecare Mariei

Ajutorul Creștinilor, angajându-se să se

dedice îngrijirii bolnavilor. Vindecat fiind,

își ține promisiunea.

Un italian în Argentina,

laic salezian în slujba

celor suferinzi

Artemide s-a născut la

Boretto, în Italia, într-o

familie modestă, care a

fost nevoită să emigreze în

Argentina în 1897, stabilindu-se

în Bahía Blanca. Aici

tânărul s-a orientat spre viața

saleziană la Bernal. În timp ce

asista un tânăr preot bolnav

de tuberculoză, s-a îmbolnăvit*

el însuși și a fost trimis la

Viedma, în Patagonia.

A făcut profesiunea perpetuă

ca frate laic salezian la

8 februarie 1911. A lucrat cu

normă întreagă și pe gratis

ca infirmier la spitalul Sfântul

Iosif din Viedma. Apreciat

pentru abilitățile sale, devine

vicedirector și administrator

al institutului.

La orice oră din zi și din

noapte era disponibil și pentru

îngrijirea bolnavilor. În

1950 au apărut simptomele

unei tumori, din cauza căreia

a murit. Rămășițele sale se

află în biserica Sfântul Ioan

Bosco din Viedma.

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25


SPIRITUALITATE

BISERICA MISIONARĂ

Domnul i-a zis lui Moise

în pustiul Sinai, în cortul

întâlnirii, în ziua întâi

a lunii a doua, în al

doilea an după ieșirea lor din țara

Egiptului: „Faceți recensământul

întregii adunări a fiilor lui Israel,

după familiile lor, după casele

părinților lor, numărând numele

tuturor bărbaților, unul câte unul,

de la douăzeci de ani în sus, pe toți

cei care pot ieși la luptă în Israel;

numărați-i, tu și Aaron, după grupele

lor. Să fie cu voi câte un bărbat

din fiecare trib, cap al casei

părinților săi” (Num 1,1-4).

Cea de-a patra carte din Sfânta

Scriptură începe cu acest mesaj

din partea lui Dumnezeu. Scopul

nu este atât de a scoate în evidență

Creștini din Hurri Hills la hramul de la Maikona

Numeri, o carte a identității

Text: Pr. Ștefan Lenghen

„Când vei aşeza candelele, cele şapte candele să lumineze

în partea de dinainte a candelabrului.”

(Num 8,2)

numărul celor care călătoreau spre

țara promisă, împreună cu Domnul.

Această carte nu se limitează doar

la a prezenta statisticile poporului

eliberat de Dumnezeul Creator din

țara sclaviei, cea a Egiptului. Numeri

este o carte a identității poporului

ales, și descoperim această identitate

în numele persoanelor care sunt

prezentate în această carte. Ea arată

experiența poporului care a primit

binecuvântarea lui Dumnezeu

de a scăpa de sclavie și călătorește

mai mulți ani prin pământuri pustii,

sub conducerea lui Moise, spre

țara promisă.

În această carte, fiecare dintre noi

este martor la problemele cu care se

confruntă generația din deșert în

tranziția de la un mod de viață la

altul și în transmiterea experienței

ei generației viitoare. În acest context,

vedem posibilitățile cât și

problemele transmiterii credinței.

Numeri pune în prim-plan faptul

că Dumnezeu se manifestă constant

în istoria omenirii, că cere ascultare

față de voința sa și că, în cele din

urmă, este în stare să-și ducă la îndeplinire

planul făgăduit poporului

său, în ciuda încăpățânării acestuia.

Ea ne invită să înțelegem că fidelitatea

lui Dumnezeu este în același

timp dreptatea Lui.

Persoana umană își găsește

identitatea în muncă, nu în lene.

Oamenii dacă vor să prospere trebuie

să urmeze exemplul poporului

lui Dumnezeu. Ei trebuie să

creadă în Dumnezeu, să înainteze

în credință, să muncească și să

transmită generațiilor viitoare valoarea

și importanța muncii. „E

datoria Bisericii și a organizațiilor

nonprofit să ne ajute toată viața!”

O astfel de afirmație, pe care o auzim

de multe ori, este de fapt o scuză

pentru a promova lenea, pentru

a nu te dărui la rândul tău, după ce

primești binecuvântarea carității.

Citind această carte vom realiza că

drumul muncii pe care merge omul

este o participare la creație.

(Va urma)

Ministranți Hurri Hills

26 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


SPIRITUALITATE

PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Olga Chestakoff,

așa mamă, așa fiică

Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

Regina Natalia a Serbiei

avea mereu cu ea o suită

de doamne de onoare.

Vladimir Ghika, frecventând

această mică curte încă din copilărie,

s-a apropiat în mod deosebit

de două dintre ele care purtau același

nume: Olga Chestakoff. Mama

(1853-1937) și fiica (1876-1952). Cea

dintâi s-a născut la Odesa, prințesa

Gagarin, mama ei, fiind o Sturdza

din Rusia. Căsătorită în 1876 cu

Leonid Chestakoff, își pierde soțul și

pe fiica Liuba, în 1894, într-un naufragiu.

Probabil că pierderea acestor

ființe dragi le face pe amândouă

să se îndrepte către spiritualitate. La

Sachino 1 , la Roma sau în altă parte,

au lungi conversații cu tânărul

Vladimir, care este și el într-o căutare

spirituală.

În 1900 căile lor se despart. Dar

conversațiile continuă prin intermediul

unor scrisori lungi. Vladimir

Ghika încearcă să le convingă să-i

urmeze exemplul, să facă parte

din Biserica Adevărată... Iar Olga

Chestakoff fiica, într-o bună zi din

1902, îi scrie, enervată, prietenului

său: „Credeți-mă că dacă îmi permit

să vă mai scriu aceste rânduri, nu o

fac din prietenie. (...) Vreți să spuneți

totul, iar aceasta creează discuții.

Nu este deloc rezonabil să sperați

că [mama] își va abandona viața interioară

pentru a dumneavoastră,

pentru că a ei este la fel de prețioasă,

așa cum vă este și dumneavoastră a

dumneavoastră.”

Cele două Olga s-au instalat

în Franța, pe lângă vindecătorul

Nizier Philippe (1849-1905), numit

Maestrul Philippe de Lyon, care

are acces la anumite curți mari din

Europa. Căutarea lor spirituală s-a

schimbat într-o căutare spiritualistă,

ezoterică, ocultistă, ceea ce,

se înțelege, are darul de a-l irita pe

dragul lor prieten Vladimir. Tânăra

Olga, după ce a devenit văduvă după

un englez, Herbert Marshall (1860-

1912), cu care a avut patru copii,

se căsătorește în 1913 cu doctorul

Emmanuel Lalande (1868-1926), și el

un mare ezoterist și văduv după fiica

Maestrului Philippe... Olga Marshall

deci, sub numele inițiatic Zhora, scrie

texte ezoterice în revista l’Initiation 2 ,

dar și, sub numele de Marie Lalande,

o apologie a Maestrului 3 .

Către 1905, Vladimir Ghika le

face o vizită, probabil pentru a le

convinge să revină pe drumul cel

bun. Cauză pierdută, fiecare este

Olga Chestakoff, fiica și mama

bine întărit pe pozițiile sale. Această

vizită ar fi trebuit să strângă legăturile,

dar se întâmplă exact contrariul,

și timp de patru ani corespondența

încetează și nu se reia decât în 1909.

Contactele nu sunt de acum încolo

decât amabilități vagi, pentru a

mulțumi pentru o carte, pentru a afla

din când în când vești. Ultima scrisoare,

din 1931, conține o întrebare

asupra simbolicii bisericilor pusă lui

Vladimir Ghika de către Olga fiica.

I-a răspuns? Nu știm. Probabil

că nu, dat fiind substratul bănuit al

întrebării.

Olga Chestakoff mama moare la

31 mai 1937. La 11 iunie, Vladimir

Ghika celebrează o liturghie pentru

pomenirea ei. Olga fiica moare la 28

decembrie 1952, fără ca Vladimir

Ghika să primească această veste, el

fiind în închisoare de o lună.

În 1902, Olga mama îi scrisese:

„Într-o zi, prietene, ne vom regăsi,

pentru că Dumnezeu este veșnic și

pentru că El este sfârșitul și scopul

tuturor copiilor săi și al tuturor lucrurilor.

Aceasta cel puțin e sigur și

nimeni nu ne-o poate lua. Prietena

dumneavoastră mereu – Olga.”

1 Castelul reginei Natalia de la Biarritz.

2 Creată în octombrie 1888, îi reunește pe principalii ocultiști din epocă.

3 Marie Lalande, Lumière blanche – Évocations d’un passé, 1948.

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27


SCRISOARE PASTORALĂ

Anul Pastoral 2022-2023

Dragi confrați preoți,

Iubiți frați și surori în Cristos,

Pacea Domnului nostru Isus

Cristos să fie cu voi toți!

Cu acest salut mă adresez

către tot poporul lui

Dumnezeu din Arhidieceza noastră,

pentru a vă oferi această scrisoare

pastorală, care reprezintă un

ghid pentru noul an pastoral, inaugurat

la 15 septembrie a.c. în cadrul

întrunirii comune a Consiliului

prezbiteral și a responsabililor oficiilor

pastorale diecezane.

La începutul mandatului meu,

am propus ca orientare pastorală

un plan trienal centrat pe liturgie:

„Liturgia: celebrare divină, viață

creștină”, cu scopul de a favoriza o

cunoaștere mai profundă a liturgiei

și o participare activă la toate celebrările

sacramentelor.

După prezentarea naturii și

importanța Liturgiei în viața

Bisericii, în conformitate cu Constituția

liturgică Sacrosanctum

Concilium (Anul Pastoral 2020-

2021) și a Sacramentelor inițierii

creștine – temelia vieții creștine –

(Anul Pastoral 2021-2022), suntem

la etapa a treia a planului pastoral

trienal, care va fi însoțită de prezentarea

Sacramentelor de vindecare

și a Sacramentelor de slujire a

comuniunii.

Cu prezenta scrisoare pastorală,

doresc să ofer câteva impulsuri

tuturor credincioșilor și fiecărei

comunități a Arhidiecezei, ținând

cont și de contextul Drumului sinodal

pe care l-am parcurs deja și

în vederea Sinodului Episcopilor,

care se va celebra în luna octombrie

2023.

1. Un an pastoral sub semnul

Sinodului

După faza diecezană a Drumului

sinodal cerut de Papa Francisc, în

care a avut loc ascultarea și consultarea

poporului lui Dumnezeu

din Arhidieceza noastră, s-a realizat

sinteza generală la nivelul

Conferinței Episcopale, care

28 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


pastorală

s-a trimis la Sinodul general al

Episcopilor din Vatican.

A fost o etapă importantă în

viața Arhidiecezei noastre, în care

am descoperit ce înseamnă „a merge

împreună” când este vorba de

viața Bisericii. Cu privire la calea

sinodală, Papa Francisc spunea că

„este drumul pe care Dumnezeu îl

așteaptă de la Biserica mileniului al

treilea… O Biserică sinodală este

o Biserică a ascultării… Este o ascultare

reciprocă în care fiecare are

ceva de învățat, (…) unul în ascultarea

celorlalți; şi toţi în ascultarea

Duhului Sfânt, «Duhul adevărului»

(In 14,17), pentru a cunoaște

ceea ce El «spune Bisericilor» (Ap

2,7)” (Comemorarea celei de-a 50-a

aniversări a instituirii Sinodului

Episcopilor, 17 octombrie 2015).

Suntem poporul lui Dumnezeu

și scopul noului an pastoral este

de a conștientiza mai mult că

mergem împreună (sinodal) plini

de speranță, căutând orientare,

călăuzire, lumină și ajutor, pe

care le primim din Cuvântul lui

Dumnezeu, din liturgie și celebrarea

Sacramentelor.

Acest an pastoral va fi un an

prețios, nu pentru că vom face

multe lucruri, ci pentru a reînnoi

entuziasmul nostru în răspunsul

la chemarea lui Dumnezeu și pentru

a reciti cu atenție, în continuarea

Sacramentelor inițierii creștine,

rolul Sacramentelor de vindecare

și al Sacramentelor de slujire a comuniunii,

în vederea consolidării

vocației noastre de a fi autentici lucrători

ai Împărăției lui Dumnezeu.

Da, suntem o Biserică sinodală, o

Biserică în mișcare, o Biserică în misiune,

în care toți trebuie să „mergem

împreună”: preoți, credincioși,

persoane consacrate, copii, tineri

și adulți; dar și în formele de organizare:

decanate, parohii și filiale,

asociații de credincioși, comunități

religioase, familii, grupuri etc. Cu

toții trebuie să avem mereu ochii și

inimile deschise, pentru a răspunde

la chemarea Domnului în situațiile

concrete ale vieții, ale misiunii sau

ale slujirilor noastre în Biserică. Cu

această responsabilitate și încredere

pășim pe un nou drum.

De aceea, scrisoarea pastorală

din acest an dorește să ofere și câteva

impulsuri momentului eclezial

pe care îl trăim: a fi o Biserică sinodală.

Papa Francisc ne amintește că

a fi în sinod „este cu adevărat cea

mai frumoasă experiență pe care o

trăim: să fim parte a unui popor în

călătorie, care merge în istorie, împreună

cu Domnul său, care merge

printre noi! Nu suntem izolați,

nu umblăm singuri, ci facem parte

din singura turmă a lui Cristos care

merge împreună” (Papa Francisc,

Vizita pastorală la Assisi, 4 octombrie

2013).

În această lumină, drumul făcut

împreună în Arhidieceza noastră în

ultimii doi ani pastorali nu ar trebui

să fie uitat, aproape ca și cum ar fi

un capitol închis și ale cărui obiective

au fost deja pe deplin atinse.

Este o călătorie, care a început prin

a porni împreună spre înțelegerea

și trăirea liturgiei Bisericii și a sacramentelor,

și sunt convins că este

un drum necesar pentru o Biserică

care dorește să asculte de Duhul

Sfânt, să răspundă la chemarea lui

Dumnezeu și pentru a face credibil

mesajul evanghelic în contextul

unei lumi care se schimbă cu o viteză

surprinzătoare.

În permanență trebuie să ne străduim

să schimbăm sau să adaptăm

metodele pastorale, să ne străduim

să îmbrățișăm „noul” pe care

Biserica și chiar Conciliul Vatican II

ni l-au propus. Ne este mai ușor să

rupem cu trecutul, sau chiar uneori

este riscant să invocăm noul, dar nu

putem rămâne la atitudinea subliniată

de multe ori de Papa Francisc,

„așa s-a făcut întotdeauna și așa trebuie

să fie în continuare”.

Cuvântul lui Dumnezeu însă ne

invită să privim înainte cu încredere,

pentru că Domnul este mereu

cu noi și credem cu tărie acest lucru.

În Sfânta Scriptură, atunci când

o vocație este comunicată cuiva de

către Dumnezeu, găsim această expresie:

„Domnul este cu tine”, care

înseamnă și „Domnul va fi mereu cu

tine”. Nu este doar o afirmație referitoare

la prezent, ci și o promisiune

pentru viitorul la care Dumnezeu

însuși ne cheamă. De aceea nu trebuie

să ne descurajăm niciodată

din cauza drumului pe care ni se

cere să-l facem împreună și care, de

multe ori, este dificil. Biserica noastră

locală are multe resurse umane

și de credință și este chemată să exprime

mai multă vivacitate, dăruire

și angajare generoasă, pentru a trăi

și vesti Evanghelia.

Să-i mulțumim Domnului pentru

atâtea daruri și să învățăm să

le apreciem așa cum se cuvine

– știind că mai este încă mult loc

pentru mai bine – și să depășim

tentația comodității, prejudecățile,

rezistența și închiderea în fața solicitărilor

la care ne provoacă Noua

Evanghelizare.

La fel ca întreaga Biserică

Catolică, și Arhidieceza noastră

trebuie să facă față noilor provocări

ale unei societăți pluraliste și

din ce în ce mai secularizate, care

își pune amprenta mai ales asupra

generațiilor tinere. Trăim în mijlocul

unui popor care se afirmă

creștin, dar care nu se inspiră din

valorile creștine, iar recurgerea la

Biserică este motivată de multe ori

de considerente de ordin tradițional

sau social. În acest fel, Biserica riscă

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29


pastorală

să devină unul dintre posibilele ornamente

care să înfrumusețeze celebrarea,

nu motivul sărbătorii în

sine; conturul Sacramentelor devine

din ce în ce mai important, nu

Sacramentul în sine, care este apoi

uitat imediat după celebrare.

Adevăratul sens și scopul

Sacramentelor este a trăi pentru

Cristos și în Cristos, în Biserică.

Dacă se pierde trăirea pentru El

și cu El în Trupul Său care este

Biserica, ce devine Sacramentul euharistic?

Ce se întâmplă cu celelalte

Sacramente ?

Ne confruntăm cu o capcană

foarte subtilă, dar foarte pătrunzătoare

a secularizării: aceasta poate

duce nu atât la contestarea sau respingerea

deschisă a religiei și a riturilor

sacramentale ale Bisericii, pe

care oamenii continuă să le ceară,

cât mai ales la golirea de sens a acestora

în viața personală și comunitară.

Se doresc riturile și celebrările

unei Biserici la care, de fapt, nu se

dorește să se aparțină în totalitate,

și care de multe ori este refuzată din

cauza orientărilor morale și pastorale

pe care ea le cere. Știm foarte

bine cum Isus și profeții au luptat cu

îndârjire împotriva unei asemenea

religii reduse la ritualuri și golite de

viață, după inima lui Dumnezeu.

Dacă vrem să trăim viața creștină

în toată frumusețea și bogăția ei,

avem nevoie de formare și pregătire,

de ascultarea Cuvântului lui

Dumnezeu, care este Isus, și de

„a merge împreună” în celebrarea

și trăirea corectă a liturgiei și a

Sacramentelor.

2. În noul An Pastoral cu

Sacramentele vindecării și de slujire

a comuniunii

Catehismul Bisericii Catolice

spune că „întreaga viață liturgică

a Bisericii gravitează în jurul

Jertfei euharistice și a sacramentelor”

(CBC nr. 1113) și că „sacramentele

sunt semne eficiente

ale harului, instituite de Cristos și

încredințate Bisericii, prin care ne

este împărtășită viața dumnezeiască.

Riturile vizibile sub care sunt

celebrate sacramentele semnifică și

realizează harurile proprii fiecărui

sacrament. Ele aduc rod în cei care

le primesc cu dispozițiile cerute”

(CBC nr. 1131).

Tot Catehismul afirmă că „cele

șapte sacramente ating toate etapele

și momentele importante din

viața creștinului: ele dau naștere și

creștere, vindecare și misiune vieții

de credință a creștinilor. În aceasta

există o oarecare asemănare între

etapele vieții naturale și etapele

vieții spirituale” (CBC nr. 1210).

Ele formează un tot ordonat în care

Euharistia ocupă centrul, căci ea

îl conține pe însuși Autorul sacramentelor

(cf. CBC nr. 1211).

Catehismul amintește și de

importanța catehezei pentru

înțelegerea sacramentelor: „Cine

celebrează? cum se celebrează? când

se celebrează? unde se celebrează?”

(CBC nr. 1135).

Pe parcursul acestui an pastoral

ne vor însoți, așadar, Sacramentele

de vindecare – Sacramentul

Penitenței și al Ungerii bolnavilor

și Sacramentele de slujire a comuniunii

– Sacramentul Preoției și

al Căsătoriei. Ele vor fi prezentate

credincioșilor mai ales în cele două

perioade forte ale anului liturgic,

Adventul și Postul Mare, dar expunerea

lor se poate face și dincolo de

aceste perioade liturgice.

Credincioșii știu că Sacramentele

vin de la Cristos și nu pot fi înțelese

decât în legătură cu El: El este cel

care le-a instituit și ni le-a dat.

Acest accent este, evident, în deplină

continuitate cu ceea ce am

reflectat în Anul Pastoral dedicat

Sacramentelor inițierii creștine,

când am căutat să aprofundăm

relația noastră personală cu Cristos.

Sacramentele sunt continuarea,

în fiecare epocă, a semnelor și

minunilor pe care Isus le-a făcut

atunci când a pășit pe pământ, acum

2000 de ani. Toate Sacramentele

sunt, ca să spunem așa, brațele

Mântuitorului însuși, prin care El

își extinde acțiunea dincolo de timp

și spațiu, pentru a da viață, pentru a

binecuvânta, pentru a reînnoi, pentru

a vindeca și pentru a înmulți

pâinea vieții.

Domnul nostru Isus Cristos,

„medicul sufletelor și al trupurilor

noastre”, cel care a iertat păcatele

paraliticului și a redat sănătatea trupului

său (cf. Mt 9,18; Lc 5,17-26),

a vrut ca Biserica Sa să continue, în

puterea Duhului Sfânt, lucrarea sa

de vindecare și mântuire, chiar și în

rândul propriilor membri.

Când vorbim despre actele mântuitoare

ale lui Cristos, care au continuitate

în sacramente, nu trebuie

să le gândim sau să le trăim ca pe

niște „acte” desprinse de Cristos,

ci ca acțiuni concrete, vii, legate de

El. Cristos este cel care acționează

în Sacramente, fără a uita că acest

mod de a acționa, însoțit de o serie

întreagă de atitudini subiective

– iubire, înțelegere, compasiune,

blândețe – este încredințat Bisericii

(„Biserica este în Cristos ca un sacrament,

adică semn și instrument

al unirii intime cu Dumnezeu și

al unității întregului neam omenesc”

– LG nr. 1), care trece prin

mâinile omenești ale slujitorilor

Sacramentului. Dorința și nevoia

de mântuire a celor care se apropie

de Sacramentele de vindecare, de

exemplu, nu poate fi o repetare rituală

a unor acte sau o dorință slabă

de a fi vindecat, dar trebuie să fie

30 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


pastorală

o dorință puternică exprimată din

profunzimea ființei prin credință,

care să merite cuvântul eficace al

lui Cristos, care vine întotdeauna în

întâmpinarea necesităților noastre,

dar adesea pe măsura adevărului și

a seriozității dorințelor noastre (cf.

B. Häring, La dimensione terapeutica

della liturgia, Padova, 1994).

a. Dimensiunea de vindecare

a Sacramentului Penitenței sau al

Reconcilierii

Deja în numele Sacramentului

– Sacramentul convertirii, al

penitenței, al spovezii sau al mărturisirii,

al iertării, al reconcilierii

– este posibil să se distingă anumite

dimensiuni caracteristice vindecării

spiritului (sufletului): pare un

paradox, dar mărturisirea păcatelor

se transformă la fiecare celebrare a

spovezii și într-o mărturisire de laudă

a sfințeniei și a milostivirii lui

Dumnezeu, care oferă iertarea păcatelor,

vindecarea sufletească, devenind

un semn și al unei răni vindecate,

al unei reconcilieri care a

avut loc în sacrament (cf. CBC nr.

1424).

Catehismul Bisericii subliniază

situația persoanei umane în fața

păcatului, evidențiind realitatea bolilor

inimii și ale minții care trebuie

să primească lumină și vindecare:

„Viața nouă primită în inițierea

creștină n-a suprimat fragilitatea

și slăbiciunea naturii umane, nici

înclinația spre păcat, pe care tradiția

o numește concupiscență, care rămâne

în cei botezați pentru ca ei

să-și dea seama de ce sunt în stare în

lupta vieții creștine, ajutați de harul

lui Cristos. Această luptă este cea a

convertirii în vederea sfințeniei și a

vieții veșnice la care Domnul neîncetat

ne cheamă” (CBC nr. 1426).

Sacramentul Pocăinței îndeplinește

această condiție, prin actele

penitentului care se pune pe calea

convertirii cu ajutorul harului sacramentului.

„Vindecarea” devine

concretă atunci când se face referire

la subiectivitatea care vibrează

în sentimentele umane, atunci când

se vorbește de penitența interioară

și de convertirea inimii: o reorientare

radicală a vieții, o convertire la

Dumnezeu cu toată ființa.

Cum să manifestăm sensul terapeutic

al acestui Sacrament? Va fi

necesară o pregătire spirituală intensă

a confesorului, dar și o ascultare

care nu se improvizează, ci se

învață ca o artă: o artă cu capacitate

de dialog și sensibilitate la relațiile

umane, pentru a recunoaște anumite

mecanisme psihologice care favorizează

accesul la conștiința morală

a penitenților.

Perioada de boală „sufletească”

este starea de păcat, iar diagnosticarea

tipologiilor de „boli sufletești”

se face în momentul examinării

conștiinței și al propriei existențe,

însoțit adesea de o dorință profundă

de reconciliere cu sine, cu alții și

cu Dumnezeu.

Atunci când Biserica celebrează

Sacramentul Penitenței, devine un

„laborator”, un adevărat „dispensar

spiritual”, „un mijloc de scăpare de

păcat și nu de judecată, ca un loc al

iertării păcatelor și nu al pedepsei

spirituale” (Sf. Ioan Gură de Aur, In

Gen. Hom. 1, 1: PG 53, 22). Mai recent,

Papa Francisc a folosit expresia

„Biserica – spital de campanie”:

„lucrul de care Biserica are nevoie

mai mult astăzi este capacitatea de

a îngriji rănile şi de a încălzi inima

credincioșilor” (Interviu cu Papa

Francisc, de pr. Antonio Spadaro,

19 august 2013).

Aceasta este misiunea încredințată

de Cristos Bisericii sale, pe care

o exercită prin Sacramente, care își

extinde activitatea „terapeutică” la

toate anotimpurile vieții umane,

prin riturile sacramentale pe care

le-a dezvoltat de-a lungul timpului.

Sacramentul Penitenței este antidotul

pentru fragilitatea umană și

pentru rănile provocate de păcat.

b. Dimensiunea vindecătoare a

Sacramentului Ungerii bolnavilor

Sacramentul Ungerii bolnavilor

manifestă cel mai clar scopul său terapeutic.

În modul în care Biserica

celebrează sacramentul, nu este vorba

de o juxtapunere între liturgie și

terapie, ci de o adevărată liturgie

care se prezintă, în sine, ca terapie.

Deja de la începuturile Bisericii

este cunoscut un ritual special pentru

bolnavi, bazându-se pe un text

din Scrisoarea Sfântului Iacob:

„Este cineva dintre voi bolnav? Să-i

cheme pe preoții Bisericii şi ei să se

roage pentru el, ungându-l cu untdelemn

în numele Domnului! Iar

rugăciunea făcută cu credință îl va

mântui pe cel bolnav şi Domnul îl

va ridica, iar dacă a săvârșit păcate, i

se vor ierta” (5,14-15).

Conceptul de mântuire este dens

în semnificații, deoarece exprimă

restaurarea integrității persoanei.

Mântuirea se identifică cu vindecarea

totală a omului, iar persoana

bolnavului, în cadrul comunității

bisericești, constituie o dovadă solidă

că „viața muritoare a ființelor

umane trebuie răscumpărată

prin misterul morții și învierii lui

Cristos” (Ritualul Ungerii bolnavilor,

nr. 3).

Este o învățătură comună că în

toate intervențiile divine asupra

omului, primul rod este în ordinea

purificării de păcat. Pe de altă parte,

așa cum afirmă Ritualul Ungerii

bolnavilor, „boala este strâns legată

de realitatea păcatului și nu

atât de mult de greșelile personale”

(Introducere, nr. 2). Din acest

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31


pastorală

motiv, și acest Sacrament trebuie să

fie primit în harul lui Dumnezeu.

În limbajul biblic și teologic, purificarea

înseamnă multe lucruri,

cum ar fi iertarea și ispășirea păcatelor,

conformarea vieții cu cerințele

legii lui Dumnezeu sau cu cele ale

harului.

Sacramentul Ungerii bolnavilor

îl completează pe cel al Penitenței,

desăvârșind efectele sale de ispășire

a vinovăției și de reînnoire totală a

persoanei. Astfel, iertarea și purificarea

păcatelor, pe lângă faptul că

înfrumusețează situația bolnavului

în fața lui Dumnezeu, restabilesc și

o unire mai profundă cu El, creând

astfel condițiile cele mai adevărate

și mai valabile pentru o ușurare,

care să permită combaterea eficientă

a bolii, alături de a face din boala

însăși o situație și o experiență

mântuitoare. Astfel, Sacramentul îl

face pe om mai puternic în fața bolii

și a morții. Este o participare la puterea

învierii Mântuitorului Cristos,

o putere care se manifestă atât în

vindecări, cât și în pregătirea pentru

moarte.

c. Sacramentele în slujba comuniunii

și a misiunii

În timp ce Botezul, Mirul și

Euharistia sunt Sacramentele inițierii

creștine și fundamentează

vocația comună a tuturor ucenicilor

lui Cristos, o vocație la sfințenie și la

misiunea de evanghelizare a lumii,

conferind harurile necesare pentru

a trăi conform Duhului în această

viață de pelerini în drumul lor spre

patria cerească, alte două sacramente,

Preoția și Căsătoria, sunt rânduite

pentru mântuirea altora. Ele

contribuie și la mântuirea personală,

tocmai prin slujirea celorlalți.

Aceste două Sacramente conferă

o misiune specială în Biserică și

servesc la edificarea poporului lui

Dumnezeu. În aceste sacramente,

cei care au fost deja consacrați prin

Botez și Mir pentru preoția comună

a tuturor credincioșilor (cf. LG 10)

pot primi consacrări speciale.

Cei care primesc Sacramentul

Preoției sunt consacrați pentru a fi

„puși, în numele lui Cristos, să păstorească

Biserica cu ajutorul cuvântului

și al harului lui Dumnezeu”

(LG 11). La rândul lor, «și soții

creștini sunt întăriți. Și am putea

spune că sunt consacrați printr-un

sacrament special pentru îndatoririle

și demnitatea stării lor» (GS

48)” (CBC nr. 1533-1535).

Sacramentul Preoției

Așa cum amintește Sfântul Paul,

scriind comunității din Corint,

Biserica unică își îndeplinește misiunea

cu aportul diverselor slujiri, în

funcție de vocația la care o cheamă

Domnul: „Există diferite daruri, dar

este același Duh. Sunt diferite slujiri,

dar este același Domn. Sunt diferite

lucrări, dar este același Dumnezeu

care lucrează toate în toţi. Fiecăruia

îi este dată manifestarea Duhului

spre binele comun” (1Cor 12,4-7).

Unii dintre credincioși sunt

chemați să presteze servicii stabile și

recunoscute public în Biserică, numite

slujiri. Unele dintre aceste slujiri

– episcopală, prezbiterală și diaconală

– constituie un corp eclezial,

la care cineva ia parte printr-o consacrare

specială (hirotonire) și care,

printr-un dar special al Duhului

Sfânt, îl face capabil să exercite o

putere sacră în numele și cu autoritatea

lui Cristos în slujba poporului

lui Dumnezeu. (cf. Compendiul

Catehismului Bisericii Catolice, nr.

323). Pentru aceasta, Cristos a instituit

Sacramentul Preoției. „Preoția

este sacramentul prin care misiunea

încredințată de Cristos apostolilor

săi continuă să fie exercitată în

Biserică până la sfârșitul veacurilor.

Este, prin urmare, Sacramentul slujirii

apostolice. Ea implică trei grade:

episcopatul, preoția propriu-zisă

și diaconatul” (CBC nr. 1536).

Preoția, în virtutea unui har special,

îl configurează cu Cristos pe

cel chemat la această misiune, devenind

un „alt Cristos” și îi dă posibilitatea

de a acționa în numele

său. „Miniștrii” (preoții) hirotoniți

sunt puși în slujba poporului lui

Dumnezeu. Această slujire se manifestă

prin predicarea Evangheliei,

prin celebrarea cultului divin, adică

prin celebrarea Euharistiei și a altor

sacramente, precum și prin guvernarea

pastorală.

Sacramentul Căsătoriei

„Sacramentul Căsătoriei semnifică

unirea dintre Cristos și Biserică.

El dăruiește soților harul de a se

iubi cu iubirea cu care Cristos și-a

iubit Biserica; harul sacramentului

desăvârșește astfel iubirea umană

a soților, le consolidează unitatea

indisolubilă și îi sfințește pe calea

vieții veșnice” (CBC nr. 1661).

Pentru vitalitatea comunității

creștine – și, evident, a societății civile

înseși – Sacramentul Căsătoriei

este de mare importanță.

Căsătoria este o realitate naturală,

ridicată la demnitatea de sacrament:

„Legământul căsătoriei,

prin care un bărbat și o femeie formează

împreună o comunitate pe

viață, rânduit prin însăși natura sa

spre binele soților, precum și spre

nașterea și educarea copiilor, a fost

ridicat de Cristos Domnul, printre

cei botezați, la demnitatea de sacrament”

(CBC nr. 1601; CIC, can.

1055, § 1).

Într-o perioadă de criză a conceptului

de căsătorie și familie, Biserica

continuă să proclame cu încredere

planul lui Dumnezeu pentru

32 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


pastorală

familie, pe care Isus Cristos a readus-o

la origini. Exortația apostolică

despre căsătorie Amoris laetitia

(19 martie 2016) a Papei Francisc a

relansat pastorala familiei, arătând,

în primul rând, frumusețea acesteia

în planul lui Dumnezeu, dar considerând

și situațiile cele mai dificile

în care se află astăzi căsătoria

creștină.

Liturgia căsătoriei aduce o

contribuție notabilă la redescoperirea

acestui „mare mister” (cf. Ef

5,31-32), care face din două persoane

– un bărbat și o femeie – expresia

unirii dintre Cristos și Biserică, și

care prin comuniunea lor de viață,

împreună cu copiii lor, capătă trăsăturile

unei adevărate „biserici

domestice”.

Cucernici Părinți,

Iubiți frați și surori în Cristos,

În cadrul planului trienal despre

Liturgie și Sacramente am

intențional să readucem în primplan

importanța și frumusețea cultului

pe care îl celebrăm cu ajutorul

lor.

Vorbind despre liturgie și, prin urmare,

despre sacramente, Conciliul

Vatican II recunoaște că aceasta este

„culmea și izvorul” întregii vieți

creștine (SC 10). Celebrarea sacramentelor

este cu siguranță punctul

culminant al unei vieți de credință

și al întregii activități pastorale, dar

cu toate acestea, ele reprezintă doar

un izvor și un punct de plecare.

Botezul este celebrat o singură

dată în viața unui creștin, dar cei

botezați sunt chemați să trăiască

mereu ca fii și fiice ale lui Dumnezeu

și membri ai Bisericii.

Fiecare dintre Euharistiile

noastre se încheie cu o trimitere:

„Mergeți în pacea lui Cristos.” Cu

alte cuvinte, trebuie să trăim ceea ce

tocmai am celebrat.

Căsătoria creștină nu este doar o

problemă de celebrare, în care doar

petrecerea este importantă; dimpotrivă,

în viața de zi cu zi, prin gesturi,

atitudini și cuvinte, soții trebuie

să repete „da”-ul lor sacramental.

Toate Sacramentele sunt puncte

de plecare pentru a duce o viață

tot mai creștină. Sacramentele sunt

autentic și adevărat trăite dacă duc

la consecințe în viața de zi cu zi.

Acestea sunt acțiuni sau celebrări

rituale la un moment dat și într-un

loc anume, dar semnificația și efectele

lor nu se limitează doar la momentul

celebrării lor.

Sacramentele trebuie să marcheze,

sau ar trebui să o facă, și să

transforme modul de gândire și de

viață al creștinilor. Creștinul care

primește sacramentele este chemat

să ducă o viață „sacramentală”, ceea

ce înseamnă a trăi darurile primite

în celebrarea lor.

Biserica este responsabilă pentru

respectul datorat sacramentelor. Ea

reglementează prin legi celebrarea

lor corectă și primirea lor adecvată,

astfel încât să fie apărat respectul

datorat acestor daruri sacre și binele

credincioșilor.

Dar celebrarea Sacramentelor

necesită mult mai mult decât respectarea

cerințelor elementare de

validitate și liceitate. Fiecare liturgie

sacramentală trebuie să fie celebrată

pe deplin ca act de cult: de aceea,

slujitorii altarelor trebuie să fie

atenți ca în acțiunea liturgică să fie

respectate nu numai legile celebrării

valide și licite, ci și ca să participe

credincioșii la ea în mod conștient,

activ și rodnic (cf. SC 11).

Celebrarea grăbită și mecanică

a Sacramentelor se reduce la celebrarea

unui ritual gol, care nu poate

fi numită celebrare. În celebrarea

tuturor Sacramentelor, Liturgia celebrează

și proclamă moartea și învierea

lui Cristos; Biserica dorește

ca credincioșii să ia parte la ea „în

mod conștient, activ și cu folos

spiritual”. Ea afirmă că natura liturghiei

cere o participare deplină,

conștientă și activă (cf. SC 14).

Fiecare Sacrament amintește de

Misterul pascal prin care Cristos

ne-a obținut răscumpărarea; fiecare

Sacrament simbolizează un har pe

care El îl acordă acum, în momentul

celebrării lor.

Închei scrisoarea pastorală, invitându-vă

pe toți să acceptați cu

spirit de credință și să puneți în

practică orientările pastorale ale

Magisteriului Bisericii, pe care le veți

expune și credincioșilor în cadrul

catehezelor despre Sacramentele de

vindecare și ale slujirii comuniunii

în timpul Adventului și Postului

Mare.

Încredințăm rodnicia noului An

Pastoral și Sfintei Fecioare, Regina

Preasfântului Rozariu, în sărbătoarea

căreia public această scrisoare

pastorală.

Domnul să vă binecuvânteze, să

vă încurajeze și să ne însoțească cu

Duhul Său!

În numele meu și al Episcopului

nostru auxiliar Cornel, vă adresez

tuturor salutul nostru părintesc, și

vă însoțim cu binecuvântarea noastră

pentru o slujire pastorală cât mai

rodnică.

București, 7 octombrie 2022,

Sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria,

Regina Preasfântului Rozariu

+ Aurel Percă

Arhiepiscop Mitropolit

de București

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33


CULTURĂ

IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

carte

Minunea in

365 de zile.

Preceptele domnului

Browne, R.J.

Palacio, trad. Ioana

Vilcu, Colecție

Arthur, Grupul

Editorial Art, 2022, 432 p. Fiecărei

zile din an îi sunt atribuite vorbe

bine alese ale unor personalități

remarcabile.

Expoziție

Nostalgie.

Amintire.

Regăsire.

Peisajul european

și ruina în

secolele XVI-XIX –

expoziție la Muzeul

Național de Artă al României, care

poate fi vizitată până pe 29 ianuarie

2023. Sunt expuse 140 de

lucrări, care prezintă ruina ca un

simbol al culturii antice.

Teatru

Tratatul

despre purgatoriu

Editura Serafica,

Roman 2022

În luna noiembrie, când

Biserica ne invită să ne rugăm

pentru credincioșii răposați

și pentru sufletele din purgatoriu,

locul de purificare vremelnică

în vederea intrării în paradis,

Editura Serafica propune celor

interesați o lucrare de referință în

spiritualitatea catolică: Tratatul

despre purgatoriu, scris de Sfânta

Ecaterina de Genova și tradus

în limba română de pr. Adrian

Măgdici, OFMConv.

Autoarea acestui volum,

Caterina Fieschi Adorno (1447-

1510), cunoscută mai bine sub

numele de Ecaterina de Genova,

provenea dintr-o familie nobilă

din Genova și s-a dedicat operelor

de caritate, în special îngrijirii

celor bolnavi. A slujit eroic printre

bolnavii de ciumă din timpul

epidemiei care a lovit orașul ei

în anii 1497-1501 și a avut o serie

de revelații mistice cu privire

Format: 10x14 cm, 72 p.

la purgatoriu, pe care le-a adunat

în cartea de față, alături de

alte experiențe mistice. A fost

canonizată în anul 1737 de Papa

Clement al XII-lea. Scrierile ei

au fost surse de inspirație pentru

sfinți precum Robert Bellarmin

sau Francisc de Sales. Avem posibilitatea

să cunoaștem ceva din

învățătura acestei sfinte, supranumită

,,Doctorul purgatoriului”,

citind această carte de mare valoare

spirituală.

Pr. Andrei Dumitrescu

Micul prinț –

spectacol pentru

oameni mari la

Sala Dalles, marți,

8 noiembrie,

ora 19.

În distribuție

Alexandra Penciu,

Vlad Gălățianu, Ștefan Ruxanda.

O montare minimalistă, dedicată

celor mari, care aduce la

suprafață profunzimile celui

mai citit text din literatura

universală.

carte

Scurtă prezentare a vieţii şi activităţii Mons.

Mihai Robu, primul episcop autohton al

Diecezei Romano-Catolice de Iaşi (1925-1944),

Fabian Doboş, Editura Sapientia, Iași, 2022, 72

p. „Vechea, marea şi importanta comunitate

catolică din Săbăoani reprezintă izvorul spiritual

din care s-au născut aproape 100 de preoţi,

iar patru dintre aceştia au fost numiţi episcopi

de către Sfântul Scaun” (pr. dr. Fabian Doboș).

34 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


CULTURĂ

SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Sfântul Apostol Andrei și Sfântul Francisc

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

Sfântul

Apostol Andrei

și Sfântul

Francisc

(cca 1595-1598)

de El Greco

Pictură în ulei

pe pânză

Dimensiune:

167 x 113 cm

Tabloul se află

în Museo del

Prado din Madrid

(Spania).

El Greco este marele vizionar și om de

artă care face trecerea, în Spania, de la

Renaștere la manierism, acea perioadă

de tranziție între perioada de aur a

Renașterii și începuturile barocului și ale clasicismului.

Caracteristica picturii lui El Greco

este remarcabilă prin siluetele disproporționate,

hieratice, cu priviri extatice, ale personajelor reprezentate,

nuanțele închise de fundal, artistul

fiind admirat mult de Diego Velázquez, care-i

va face cunoscută opera după moarte.

Tabloul de față ne prezintă un moment de

conversație între Apostolul Andrei și Sfântul

Francisc de Assisi, sub un cer încărcat de nori

aducători de furtună, nuanțați în amestecuri

gri, plumburii. Apostolul apare în stânga privitorului,

purtând o tunică albastru cobalt și

o mantie verzuie a căror căptușeală de mătase

violet are reflexe gri. Se îndreaptă spre privitor

și se sprijină pe crucea sa caracteristică

în formă de X, întorcându-și capul spre stânga,

acolo unde stă Sfântul Francisc. Acesta din

urmă este prezentat în dimensiuni corporale

mai reduse față de apostol, cu capul din profil,

îndreptat spre Sfântul Andrei. Poartă haina de

pocăință cenușie, cu binecunoscuta funie purtată

de frații franciscani, care semnifică, prin

nodurile ei, cele trei voturi evanghelice, și o

glugă îi acoperă capul. Dialogul celor doi sfinți

este transmis de mâinile lor. Sfântul Andrei își

ține mâna dreaptă în fața lui, în timp ce Sfântul

Francisc o ține pe a lui peste piept, cu degetul

mijlociu și degetul inelar împreună. În același

timp, își întinde mâna stângă. Personajele stau

în prim-plan, pe o suprafață neregulată, stâncoasă,

marcată de umbrele lor puternice și nerealiste,

care se observă în partea inferioară a

picturii. Un peisaj este sugerat pe fundal, pe un

orizont jos care subliniază monumentalitatea

celor doi oameni ai credinței. În stânga, în spatele

apostolului, apare o reprezentare schițată

a unei părți din Toledo. În dreapta, perspectiva

din spatele Sfântului Francisc este închisă

de un munte luminos, acoperit de zăpadă. La

picioarele sale, semnătura artistului apare pe

un bilețel cu patru cute fixate pe un bolovan

printr-un sigiliu de ceară.

El Greco

precursor al impresionismului

Domenikos Theotokopoulos (1541-1614) a fost un pictor spaniol de origine greacă, mai bine cunoscut

sub numele de El Greco (,,Grecul”). A fost ucenicul lui Tițian și al lui Tintoretto. Majoritatea

activității sale se desfășoară în Spania, la Escorial și Toledo, fiind un precursor al manierismului.

NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35


ETCETERA

ANUNȚURI

Programe de cateheză

Pe site-ul https://programe.cateheza.ro

se găsesc un număr de 22 de cateheze

video, unele dintre ele având variantă online

cu subtitrare în română. Majoritatea

programelor presupun cumpărarea accesului

online de la producători.

Cele 22 de programe sunt următoarele: 1. Altaration (*). Descoperirea

misterului Sfintei Liturghii. 2. Biblia și Fecioara Maria (*). Rolul Mariei

în istoria mântuirii. 3. Biblia și Părinții Bisericii (*). Să-i cunoaștem pe

cei ce ne-au precedat în credință. 4. Biblia și Sacramentele (*). Misterul

Sacramentelor dezvăluit de Scriptură. 5. Căutarea (*). De ce suntem

aici? Care este sensul vieții? 6. De la Geneză la Isus (*). Istoria mântuirii

ca istoria legămintelor. 7. Descifrarea misterului Bibliei (*). Firul

narativ al istoriei mântuirii. 8. Ești ales. Aceasta este credința ta catolică.

9. Ești binecuvântat (~*). Pregătire pentru Prima Spovadă și Prima

Împărtășanie. 10. Euharistia (*). Să descoperim Liturghia în Biblie.

11. Geneză 1-2-3 (*). Manualul de funcționare a omului. 12. Iertat

(*). Puterea transformatoare a Spovezii. 13. Liturghia (*). O întâlnire

cu Isus în Cuvânt și în Euharistie. 14. Misterul lui Dumnezeu. Cine

e Dumnezeu și de ce e El important pentru noi. 15. Pledoarie pentru

Isus (*). Dovezi biblice și istorice despre Cristos. 16. Prezența. Misterul

Euharistiei. 17. Sacramentele (*). Modalitățile privilegiate de întâlnire

cu Cristos. 18. Sicomor (*). Despre credința creștină și relevanța ei astăzi.

19. Symbolon. Credința catolică explicată. 20. Teologia trupului

pentru adolescenți (*). Planul lui Dumnezeu pentru iubire și viață. 21.

Trei căi spre sfințenie. Marele eșec al vieții e să nu fii sfânt. 22. TU (*).

Viață, iubire și Teologia trupului.

Programele marcate cu asterisc pot fi cumpărate și vizionate imediat.

Revista Actualitatea creștină

poate fi achiziționată de la

Librăria Sf. Iosif

Str. G-ral H.M. Berthelot 19,

010164 – Bucureşti, sector 1

Tel.: 021 201 54 57

Email: libraria@arcb.ro

Website: www.librariasfiosif.ro

Persoană de contact:

Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

Servicii funerare non-stop în cimitirul Bellu Catolic

S.C. Erikamar Invest S.R.L.

Tel. 0767164862; 0723225585

Radioul Diecezei

Romano-Catolice de Iași

www.angelustv.ro

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

36 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022


Calendar de perete cu sfinții

din fiecare lună pentru

confesiunea romano-catolică

și cea ortodoxă

Calendar romano-catolic, format mic, de birou,

disponibil în două variante grafice:

una cu portrete de sfinți, alta cu desene

și gânduri ale Fericitului Vladimir Ghika

Calendar în format clasic

de perete, cu toate zilele

anului pe o singură pagină

Calendar liturgic ce conține indicații cu

privire la lecturi, sărbători și sfinții zilei,

la culorile liturgice, la săptămâna

Psaltirii și un indice de nume ale sfinților

Agenda liturgică ce conține ziua lunii și a săptămânii, săptămâna

Psaltirii, culoarea liturgică, fazele lunii, denumirea sărbătorii sau

a sfântului celebrat, lecturile de la Liturghie, date importante de

reținut, novene, hramuri, preoți decedați. Prezintă spații pentru

diverse însemnări zilnice și activități recurente


GÂNDUL LUNII LUNII

De câte ori, trimitem „mici mesaje” persoanelor pe care le iubim! Să facem la fel cu Domnul,

prin rugăciuni iaculatorii, pentru ca inima noastră să rămână conectată cu El.

Și să nu uităm să citim răspunsurile lui în Evanghelie, pentru a primi un Cuvânt al vieții.

(Papa Francisc, @Pontifex, 16 octombrie 2022)

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!