You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Nr. 11/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei
CONTEMPLÂND VIAȚA FĂRĂ SFÂRȘIT:
„CRED ÎN ÎMPĂRTĂȘIREA SFINȚILOR!”
Principiile nu se negociază
Scrisoare Pastorală. Anul Pastoral 2022-2023
Așadar, nu este vorba de a avea față de săraci un comportament asistențial,
așa cum se întâmplă adesea; în schimb, este necesar să ne angajăm pentru ca
nimănui să nu-i lipsească necesarul. Nu activismul salvează, ci atenția sinceră
și generoasă care permite să ne apropiem de un sărac, de un frate care
întinde mâna pentru ca eu să mă zgâlțâi din toropeala în care am căzut.
(Papa Francisc, Mesaj pentru a VI-a Zi Mondială a Săracilor)
CUPRINS
Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXIII, Nr. 11/2022
3
VATICAN
5 @Pontifex
6 Știri din Vatican
7 L’Osservatore Romano
8
9
10
12
13
PĂSTORUL ARHIDIECEZEI
Contemplând viața
fără sfârșit: „Cred în
împărtășirea sfinților!”
FOCUS
Evenimente
Eșec major al statului de drept
„Te ascult cu inima!
Vorbește cu inima!”
Mesaj cu ocazia Zilei
Mondiale a Săracilor
Știri ARCB
Știri interne/externe
Biserică și societate
14 Eveniment
Kazahstan – centru al
dialogului interreligios și al
umanității
16 Doctrină socială
Lumini și umbre ale
pluralismului religios (II)
21
22
Suflet tânăr
Noutățile noului an pastoral
(dedicat tinerilor)
Mesaje
Știri/Anunțuri
UNIVERSUL FAMILIEI
ABC-ul credinței
Societate
Principiile nu se negociază
SPIRITUALITATE
23 Din catehezele Papei
Adevărata rugăciune
24 Sfânta Scriptură – Psalmii
Luminile toamnei
25 Minuni şi sfinţi
Sfântul Artemide Zatti
26 Biserica misionară
Numeri, o carte a identității
27 Pagina Ghika
L-au cunoscut pe Vladimir
Ghika (și reciproc).
Olga Chestakoff,
așa mamă, așa fiică
3
scrisoare pastorală
28 Anul Pastoral 2022-2023
34
35
CULTURĂ
Idei pentru timpul liber
Sacralitatea în artă
ETCETERA
36 Anunțuri
COPERTA
ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 11/2022
22 28
Mesajul redacției
Numărul pe luna noiembrie al revistei Actualitatea creștină se deschide
cu editorialul ÎPS Aurel Percă intitulat „Contemplând viața fără
sfârșit: «Cred în împărtășirea sfinților»”, în care spune printre altele:
„În mărturisirea noastră de credință, afirmăm că noi credem în
«Împărtășirea Sfinților»: prin această expresie înțelegem atât viața
veșnică, cât și contemplarea lui Dumnezeu, care este motivul și scopul
acestei comuniuni, dar și comuniunea cu «lucrurile» sfinte. Dacă,
de fapt, bunurile pământești, în măsura în care sunt limitate, îi împart
pe oameni în spațiu și timp, harurile, darurile pe care le acordă
Dumnezeu sunt infinite și toată lumea poate avea parte de ele. Mai
ales darul Euharistiei ne permite să trăim încă de pe acum anticiparea
acelei liturgii pe care Domnul o celebrează în sanctuarul ceresc
împreună cu toți sfinții.” La pagina 9 suntem informați despre
„Campania media «Te ascult cu inima! Vorbește cu inima!»”. Paginile
10-11 ne prezintă „Mesajul cu ocazia Zilei Mondiale a Săracilor”.
Pagina 16 continuă cu „Luminile și umbrele pluralismului religios”.
La pagina 17 aflăm „Noutățile noului an pastoral (dedicat tinerilor)”.
Pagina 22 ne înfățișează „Principiile care nu se negociază”. Pagina 24
vorbește despre „Luminile toamnei”. La pagina 25 facem cunoștință
cu Artemide Zatti, iar la pagina 27 cu Olga Chestakoff. Paginile 28-
33 sunt dedicate scrisorii pastorale despre Anul Pastoral 2022-2023.
Pagina 35 comentează pictura lui El Greco „Sfântul Apostol Andrei
și Sfântul Francisc”.
În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din
lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!
EDITOR
Centrul de Comunicații Sociale
Angelus Communicationis
Redacție
Iulia Cojocariu
Pr. Francisc Doboș
Pr. Fabian Măriuț
Pr. Tarciziu Șerban
Pr. Francisc Ungureanu
Corectură
Iulia Cojocariu
Crenguța Nicolae
Colaboratori
Pr. Daniel Gheorghiță Benchea
Pr. Marian Blaj
Dr. Dănuț Doboș
Pr. Andrei Dumitrescu
Liana Gehl
Mons. Ieronim Iacob
Pr. Ștefan Lenghen
Layout GRAFIC
Angelus Communicationis
Coperți
Roxana Elekes
Distribuție și abonamente
Tereza Petreș
Librăria Sf. Iosif
Str. G-ral Berthelot 19,
010164, București
Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro
www.librariasfiosif.ro
Tipar
Tipografia Everest 2001 SRL
www.everest.ro
© 2022 don Giovanni Berti | www.gioba.it
Actualitatea creștină
Publicație a Arhidiecezei
Romano-Catolice de București
Str. G-ral H.M. Berthelot 19,
010164, București
Tel. 021/2015470, 021/2015411
redactie@actualitatea-crestina.ro
www.actualitatea-crestina.ro
ISSN 1221 - 7700
PĂSTORUL ARHIDIECEZEI
Contemplând viața fără sfârșit:
„Cred în împărtășirea
sfinților!”
1. Sărbătoarea cerului
Luna noiembrie, resimțită
mai ales ca o perioadă melancolică,
începe de fapt în
cel mai bun mod, cu celebrarea
Solemnității Tuturor Sfinților.
Sfântul Bernard de Clairvaux spunea:
„În ceea ce mă privește, trebuie
să mărturisesc că, atunci când mă
gândesc la sfinți, simt că ard de mari
dorințe.”
Viața sfinților este o existență
reușită, împlinită, dar care a trecut
adesea prin încercări. Dacă
este bine înțeleasă, sfințenia este
un ideal profund dorit în inimile
bărbaților și femeilor din toate timpurile,
chiar și din zilele noastre.
Unii numesc sărbătoarea Tuturor
Sfinților și „Paștele de toamnă”, solemnitatea
importantă pe care o
celebrăm ca membri activi ai unei
Biserici care, încă o dată, nu se
privește pe sine, ci privește și aspiră
la cer. Sfințenia, de fapt, este
un drum pe care suntem cu toții
chemați să îl parcurgem, urmând
exemplul acestor frați mai mari ai
noștri care ne sunt propuși ca modele
în măsura în care au acceptat
să se lase întâlniți de Isus, spre care
s-au îndreptat cu încredere în timpul
vieții lor pământești.
Liturgia dedică ziua de 1 noiembrie
tuturor celor care sunt uniți
cu Cristos în slavă și care nu sunt
doar menționați ca arhetipuri, ci și
invocați ca protectori ai acțiunilor
noastre. Sfinții sunt copiii lui
Dumnezeu care au atins scopul
mântuirii și care trăiesc în veșnicie
acea stare de fericire bine exprimată
de Isus în Predica de pe Munte, relatată
în Evanghelie (Mt 5,1-12).
Sfinții ne amintesc că noi nu
suntem făcuți pentru singurătate,
ci pentru a trăi în comuniune unii
cu alții. De la această solemnitate
coboară o lumină puternică și asupra
comemorării Tuturor Credincioșilor
Răposați (2 noiembrie). Această zi ne
duce cu gândul la cei dragi „trecuți
pe malul celălalt”, ne rugăm pentru
ei, îi vizităm la cimitir, susținuți de
marea speranță care a animat viața
sfinților: Isus, răstignit și înviat, a învins
răul și moartea.
În mărturisirea noastră de
credință, afirmăm că noi credem
în „Împărtășirea Sfinților”: prin
această expresie înțelegem atât
viața veșnică, cât și contemplarea
lui Dumnezeu, care este motivul
și scopul acestei comuniuni, dar și
comuniunea cu „lucrurile” sfinte.
Dacă, de fapt, bunurile pământești,
în măsura în care sunt limitate, îi
împart pe oameni în spațiu și timp,
harurile, darurile pe care le acordă
Dumnezeu sunt infinite și toată lumea
poate avea parte de ele. Mai ales
darul Euharistiei ne permite să trăim
încă de pe acum anticiparea acelei
liturgii pe care Domnul o celebrează
în sanctuarul ceresc împreună cu
toți sfinții. Măreția răscumpărării
se măsoară după roade, adică după
cei care au fost răscumpărați și care
s-au maturizat în sfințenie. În chipul
lor, Biserica își contemplă vocația,
condiția de umanitate transfigurată
pe drumul spre Împărăție.
„Credem în comuniunea tuturor
creștinilor, a celor care sunt peregrini
pe pământ, a răposaților
care își împlinesc purificarea și a
fericiților din cer, toți împreună formând
o singură Biserică, și credem
că în această comuniune iubirea
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
3
PĂSTORUL ARHIDIECEZEI
îndurătoare a lui Dumnezeu și a
sfinților lui ne ascultă necontenit
rugăciunile” (Catehismul Bisericii
Catolice nr. 962).
Așadar o singură Biserică, în trei
locuri: Biserica lui Cristos, deși una
prin El, există în trei locuri: Biserica
triumfătoare sunt sfinții din ceruri;
Biserica luptătoare suntem noi, cei
care încă ne luptăm pe pământ să-l
iubim pe Dumnezeu și să ne îndepărtăm
de păcat și de diavol; Biserica
suferindă sunt cei morți în Cristos
care trebuie să treacă prin purgator
înainte de a intra în ceruri.
În sărbătoarea Tuturor Sfinților,
în timp ce îi contemplăm în viziunea
fericirii cerești, cerem mijlocirea
lor din ceruri pentru noi.
Solemnitatea Tuturor Sfinților este
un moment „forte” special al anului
și un memento al adevăratului scop
al fiecărei vieți umane: să trăim pentru
Dumnezeu și să-L iubim cu toată
inima, mintea, sufletul și puterea
noastră.
În ziua de pomenire a Tuturor
Credincioșilor Răposați, noi înșine
ne rugăm pentru sufletele din purgator.
Cei care au murit în prietenia
lui Dumnezeu, dar nu au atins încă
viziunea beatifică, așteaptă în purgator
până la purificarea lor finală
înainte de a intra în prezența lui
Dumnezeu. Ne amintim de aceste
suflete în ziua de pomenire a tuturor
credincioșilor răposați. Și această
„pomenire” este „Împărtășirea Sfinților”,
în virtutea căreia fiecare parte
a Trupului mistic al lui Cristos se
ajută reciproc.
2. Cu privirea dincolo
de orizontul scurt al
timpului nostru
Dar luna noiembrie ne amintește
despre viața de apoi, despre viața de
după moarte: Și ce se întâmplă după
moarte?
Sunt mulți oameni care nu vor
să-și pună această întrebare și mulți
alții răspund într-o atitudine agnostică:
„nu știu”, „nu știm”; „să ne
bucurăm de viața prezentă și să uităm
de aceste probleme”. Credința
creștină însă ne vorbește despre
viața de dincolo, spunându-ne că
după această viață există o altă viață
care durează pentru totdeauna, care
este veșnică.
Acea altă viață pe care Dumnezeu
a vrut să ne-o ofere din veșnicie și
ne-a adus la existență pentru a ne
împărtăși din acea viață pentru totdeauna,
împreună cu El. Credința
ne asigură că după moarte ne
așteaptă o viață fericită (paradisul),
a cărei bucurie nu se va sfârși niciodată
și care ne va umple inimile
din plin. Dorința de a trăi mereu va
fi mai mult decât satisfăcută într-o
altă viață care nu se sfârșește, într-o
viață fericită cu Dumnezeu, cu toți
sfinții săi și cu cei dragi nouă care
sunt deja cu Dumnezeu.
Dar se întâmplă că la această iubire
a lui Dumnezeu, atât de constantă
și de profundă, omul răspunde
greu sau răspunde după bunul său
plac. Și viața trece și se poate întâmpla
să ajungă la finalul cursei fără a
fi îndeplinit termenele și obiectivele
stabilite. Cei care mor în iubirea
lui Dumnezeu, fără să se fi dăruit
pe deplin lui Dumnezeu și fără să fi
folosit pe deplin capacitățile pe care
le-au primit, trebuie să primească o
ploaie de iubire intensă din partea
lui Dumnezeu, care îi trezește, îi purifică,
îi face să recunoască iubirea
lui Dumnezeu și îi face să se întristeze
pentru că nu i-au răspuns la fel.
Acesta este purgatorul!
Și este posibil ca persoana
umană, tocmai pentru că este liberă,
să întoarcă spatele lui Dumnezeu și
să persiste în această poziție, chiar
și în fața morții. Acesta este iadul:
incapacitatea de a iubi și de a fi iubit,
o absolută singurătate, ruptă de
Dumnezeu și de orice iubire posibilă.
Isus Cristos vorbește despre
iad în Evanghelia sa, tocmai ca un
contrast între marea iubire a lui
Dumnezeu și pericolul de a o pierde
pentru totdeauna. Nu ne putem
baza pe noi înșine. Pentru că am
fost creați liberi, suntem capabili să
ne îndepărtăm de Dumnezeu pentru
totdeauna.
Dragi cititori ai revistei Actualitatea
creștină, vă invit să
încredințați, mai ales în această
lună, milostivirii și îndurării lui
Dumnezeu sufletele binecuvântate
din purgator, printre care
cu siguranță avem rude și prieteni.
Vă reamintesc împreună cu
Papa Pius al XII-lea, în enciclica
Mystici Corporis, misterul, pe care îl
numește „cu adevărat formidabil și
pe care nu-l putem medita niciodată
îndeajuns”, că mântuirea unui suflet
depinde de rugăciunile și mortificările
voluntare ale altor membri
ai Trupului mistic al lui Isus Cristos.
Acest mister uimitor ar trebui să fie
pentru noi toți o provocare constantă
și o chemare urgentă la sfințenie
și la trăirea responsabilă a vieții
noastre creștine, deoarece multe lucruri
bune din viața Bisericii sunt
condiționate de fidelitatea noastră.
Cu binecuvântarea noastră
arhierească!
Fie ca Dumnezeu să ne dăruiască
tuturor o lună plină de binecuvântări,
uniți în aceeași privire spre
Cer!
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit
de București
4 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
VATICAN
@PONTIFEX
DIN CUVINTELE PAPEI
În slujba fraților și a Bisericii
Twitter: @Pontifex
Fie binecuvântat Isus Cristos, cu
această imensă înflorire de sfinți
și sfinte care ocupă pământul
și care au făcut din viața lor o
laudă adusă lui Dumnezeu!
Twitter: @Pontifex
Nu-ți fie teamă de sfințenie. Nu-ți
va lua ceva, ci vei ajunge să fii
ceea ce Tatăl a gândit când te-a
creat, și vei fi credincios propriei
tale ființe.
Twitter: @Pontifex
Nu-ți fie teamă să năzuiești spre
cele înalte, să te lași iubit și eliberat
de Dumnezeu. Nu-ți fie teamă
să te lași condus de Duhul Sfânt.
Fericirile ne arată drumul care
conduce în Împărăția lui Dumnezeu
și la fericire: drumul umilinței, al
gingășiei, al dreptății și al păcii. A
fi sfinți înseamnă a merge pe acest
drum.
Fericirea, sfințenia nu este un
program de viață alcătuit numai din
eforturi și renunțări, ci este înainte
de toate descoperirea plină de bucurie
de a fi copii iubiți de Dumnezeu.
Iar acest lucru te umple de bucurie.
Fericirile se adresează celor săraci,
celor întristați, celor flămânzi
de dreptate. Fericirile sunt profeția
unei noi modalități de a trăi: a
te face mic și a se încredința lui
Dumnezeu, în loc de a-i domina pe
alții; a fi blând, în loc de a încerca
să te impui; a practica milostivirea,
mai degrabă decât să te gândești numai
la propria persoană. Sfințenia
înseamnă a pune în practică această
profeție care revoluționează lumea.
(Papa Francisc, Angelus,
1 noiembrie 2021)
Aș vrea să vorbesc despre această
chemare la sfințenie potrivit cu
trei atitudini. Mai întâi a fi pregătiți.
Întreaga noastră viață constă în a
tinde către viața veșnică, și trebuie
să fim pregătiți. O persoană este
pregătită atunci când este cu totul
dăruită lui Dumnezeu și fraților.
Să fiți oblate, adică cu totul dăruite
lui Cristos pentru a vă identifica
spiritual cu El. Isus, venit printre
noi ca slujitor, și murind pe cruce
în mijlocul a doi răufăcători, ne-a
explicat ce este viața: este iubirea
care cere iubire, harul care cere
gratuitatea. O altă atitudine: a avea
încredere în Dumnezeu asemenea
Mariei: imitând-o în ascultare și
în primirea voinței lui Dumnezeu,
pentru ca Cuvântul să se întrupeze
și în noi. Datorită credinței
sale, datorită „da”-ului ei, planul
mântuirii universale al Tatălui s-a
realizat.
(Papa Francisc, Discurs,
20 noiembrie 2021)
Vă invit să vă lărgiți orizonturile,
să visați la o Biserică slujitoare,
la o lume mai fraternă și mai solidară.
Nu vă fie teamă să îndrăzniți,
să riscați, să mergeți înainte, căci
puteți totul cu Cristos care vă
întărește (cf. Fil 4,13). Fiți apostoli
ai bucuriei cultivând bucuria de a fi
în slujba fraților voștri și a Bisericii.
Iar cu bucuria merge și simțul umorului.
Un preot care nu are simțul
umorului nu se potrivește. Ceva nu
merge. Simțul umorului este una
din caracteristicile sfințeniei, așa
cum am spus în exortația apostolică
despre sfințenie, Gaudete et exsultate.
Și cultivați în voi recunoștința
de a fi în slujba fraților și a Bisericii.
Ca preoți ați fost „unși cu uleiul bucuriei
pentru a unge cu uleiul bucuriei”.
Și numai fiind ancorați în
Cristos veți putea face experiența
bucuriei care vă îndeamnă să
cuceriți inimile.
(Papa Francisc, Discurs,
7 iunie 2021)
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
5
VATICAN
ȘTIRI DIN VATICAN
Aniversarea Conciliului
Vatican II
Comisia pentru
mărturisitorii
credinței
Pe 11 octombrie a fost celebrată o Sfântă Liturghie în Bazilica
Sfântul Petru, prezidată de Papa Francisc, pentru a marca aniversarea
deschiderii Conciliului Vatican II.
S-au împlinit 60 de ani
de când a fost deschis
Conciliul Vatican II de
către Sfântul Papă Ioan al
XXIII-lea, pe 11 octombrie 1962.
Conciliul s-a încheiat la 8 decembrie
1965. Cu ocazia Liturghiei celebrate
pe 11 octombrie, Suveranul Pontif a
spus printre altele, în cadrul omiliei:
„O Biserică îndrăgostită de Isus nu
are timp pentru certuri, bârfe și
dispute. Fie ca Dumnezeu să ne
elibereze de a fi critici și intoleranți,
aspri și furioși. Aceasta nu este o
chestiune de stil, ci de iubire. Căci
cei care iubesc, așa cum ne învață
Apostolul Paul, fac totul fără să
murmure.”
În omilia sa, Suveranul Pontif
i-a încurajat pe membrii Bisericii
să se întoarcă „la izvoarele pure de
iubire ale Conciliului”. De asemenea,
a mai spus: „Să redescoperim
Conciliul pentru a reda primatul
lui Dumnezeu, esențialului: unei
Biserici îndrăgostite nebunește de
Domnul ei și de toți bărbații și femeile
pe care El îi iubește; unei
Biserici bogate în Isus și sărace în
bunuri; unei Biserici libere și eliberatoare.
Aceasta a fost calea pe care
Conciliul a indicat-o Bisericii.”
În vederea Anului Sfânt 2025,
va fi înființată Comisia pentru
mărturisitorii credinței.
Cardinalul Marcello Semeraro,
prefect al Departamentului pentru
Cauzele Sfinților, a anunțat înființarea
Comisiei pentru mărturisitorii
credinței, în vederea Jubileului din
2025. Anunțul a fost făcut în cadrul
conferinței „Sfințenia astăzi” de la
Institutul Patristic „Augustinianum”
din Roma.
Această comisie fusese deja creată,
la îndemnul Sfântului Ioan
Paul al II-lea, cu ocazia Jubileului
din anul 2000. Papa Francisc a cerut
să se reconstituie această comisie,
de data aceasta cu un caracter
permanent, legând-o de activitatea
Departamentului pentru Cauzele
Sfinților.
Sinodul Episcopilor
Papa Francisc a anunțat că Sinodul Episcopilor se va desfășura în
două sesiuni, una în 2023 și cealaltă în 2024.
Duminică, 16 octombrie, la finalul rugăciunii duminicale Îngerul
Domnului, Sfântul Părinte a anunțat că viitoarea Adunare Generală
Ordinară a Sinodului Episcopilor (a XVI-a) se va desfășura în două sesiuni,
la interval de un an: prima între 4 și 29 octombrie 2023, iar a doua
în octombrie 2024. Papa Francisc s-a referit la constituția apostolică
Episcopalis communio, care prevede această posibilitate (cf. articolul 3).
6 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
VATICAN
L’OSSERVATORE ROMANO
Papa Ioan și Conciliul
Calea ecumenismului este deschisă
L’Osservatore Romano, 12 octombrie 2022, p. 5
L’Osservatore Romano
este oficiosul Sfântului
Scaun, fondat în 1861. Este
un cotidian politic religios.
www.osservatoreromano.va
Artemide
Zatti
Când Papa Ioan al XXIIIlea
a anunțat convocarea
unui mare conciliu al tuturor
creștinilor, în lumea
ortodoxă, în frunte cu Patriarhul
Atenagora, s-a născut speranța că va fi
convocat un mare conciliu ecumenic
al tuturor Bisericilor creștine, pentru a
găsi căi de realizare a unității Trupului
lui Cristos. Pe de altă parte, experiența
lui Angelo Roncalli cu Orientul s-a
consolidat prin prezența sa, ca delegat
apostolic, mai întâi în Bulgaria, apoi
în Grecia și Turcia. Prima întâlnire
a viitorului papă cu patriarhul
ecumenic de atunci, Vasile al IIIlea,
care îi mărturisea îngrijorarea sa
față de dezbinarea lumii creștine și
dorința sa de a organiza un conciliu
general al întregii creștinătăți, datează
din martie 1927.
Angelo Roncalli a ajuns pentru
prima dată în Bulgaria în 1925, unde
a rămas până în 1934, când a devenit
delegat apostolic în Turcia și Grecia,
funcție pe care a deținut-o până în
1944. Aceștia au fost, fără îndoială,
ani dificili, atât la nivelul politic al
Europei de atunci, care ieșise din marile
conflicte lăsate deschise de Primul
Război Mondial, cât și în vârtejul de
evenimente care aveau să șocheze lumea
odată cu cel de-al Doilea Război
Mondial. Ceea ce a fost diferit însă a
fost abordarea personală între oamenii
Bisericii în particular, în conștiința
lor intrinsecă de a lucra împreună
pentru poporul lui Dumnezeu,
în conștiința apartenenței la același
Dumnezeu trinitar, la Biserica unică
a lui Cristos care, în Cristos, nu poate
fi niciodată divizată în comuniunea
sa invizibilă. În Bulgaria, figura lui
Angelo Roncalli devine o experiență
a acestei comuniuni invizibile, cu
exarhul Ștefan și sinodul său. Un
om, un credincios, un episcop care a
înțeles bine că „catolicii și ortodocșii
nu sunt dușmani, ci frați”, în ciuda
numeroaselor neînțelegeri și probleme
din acei ani.
Conciliul Vatican II va fi de mare
interes pentru lumea ortodoxă, pentru
teologi și păstori, după cum spunea
Papa Ioan al XXIII-lea în salutul
său din deschiderea conciliului: „Să
ne privim unii pe alții în acest fel, în
întâlnire, pentru a surprinde ceea ce
unește, lăsând deoparte ceea ce ne
poate ține dezbinați...”
Papa Francisc s-a adresat
pelerinilor salezieni veniți
la Roma pentru canonizarea
lui Artemide Zatti: „Un mijlocitor
al vocațiilor; eu am trăit
acest lucru. Vă voi povesti
o experiență personală. Când
eram provincial al iezuiților din
Argentina, cunoșteam povestea
lui Artemide Zatti, i-am citit
biografia și i-am încredințat
cererea către Domnul pentru
vocații sfinte la viața consacrată
laică pentru Societatea lui
Isus. De când am început să
ne rugăm prin mijlocirea lui,
numărul tinerilor coadjutori a
crescut semnificativ, iar ei erau
perseverenți și foarte dedicați.
Și astfel am fost martor al acestui
har pe care l-am primit.”
(OR, 9 octombrie 2022, p. 12)
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
7
FOCUS
evenimente
Eșec major al
statului de drept
Arhiepiscopia Romano-Catolică de București susține inițiativa
primarului Nicușor Dan de a face recurs la decizia Tribunalului
București prin care s-a suspendat dispoziția de demolare a clădirii
Cathedral Plaza.
În acest moment, singurul remediu
procesual îl reprezintă
recursul Primarului General
al Municipiului București, dl.
Nicușor Dan, demers pe care
comunitatea catolică îl va sprijini,
acesta fiind primul și singurul
primar general care a înțeles
că hotărârea judecătorească
nu se discută, ci se execută, a
înțeles misiunea sa de a asigura
Bucureștiului revenirea la normalitate,
a procedat corect prin
emiterea unui act care reflectă
până la identitate dispoziția
dată de instanță.
Nu în ultimul rând, memoria
noastră nu trebuie să piardă
esența hotărârilor Senatului
României care, prin două hotărâri,
a constatat existența unor
grupuri de interese care au pus
presiune pe administrația din
vremea emiterii autorizației de
construire nelegale a clădirii
Cathedral Plaza. Hotărârea judecătorească
nu trebuie însă
să fie îngenuncheată de nicio
presiune.
În data de 03.10.2022, Tribunalul
București – Secția contencios
administrativ și fiscal a
dispus suspendarea executării
dispoziției nr. 1454/20.07.2022
emise de primarul general Nicușor
Dan, prin care s-a pus în executare
obligația de desființare a construcției
– imobil de birouri Cathedral Plaza
situată în București, sector 1, realizată
fără autorizație de construire legală.
Prin sentința civilă nr. 2520/2012
(definitivă și obligatorie), Tribunalul
Dâmbovița a dispus obligarea Primarului
Municipiului București
la emiterea deciziei privind desființarea
construcției – imobil de
birouri Cathedral Plaza, realizată
fără autorizație de construire legală,
autorizație emisă la solicitarea S.C.
Millennium Building Development
S.R.L., de Primăria Sectorului 1
București, precum și la luarea tuturor
măsurilor administrative de aducere
a terenului în situația anterioară
emiterii autorizației, în vederea refacerii
cadrului natural din zona de
protecție a Catedralei Sf. Iosif.
În vederea punerii în executare
a acestei hotărâri judecătorești,
Primarul General al Municipiului
București a emis dispoziția nr.
1454/20.07.2022, procedură obligatorie
într-un stat de drept, în care
autoritatea publică nu se poate sustrage
de la îndeplinirea obligațiilor impuse
de către instanța judecătorească.
Suspendarea dispoziției nr. 1454/
20.07.2022, care a transpus cuvânt cu
cuvânt decizia instanței de judecată,
reprezintă în ultimă instanță o modalitate
de suspendare a înseși executării
hotărârii judecătorești, printr-o
modalitate nepermisă de lege, hotărârea
definitivă neputând face obiectul
repunerii în discuție a problemelor
de drept care și-au găsit rezolvarea
irevocabilă.
Pr. Tarciziu Șerban
Purtător de cuvânt al ARCB
Sursa: arcb.ro
8 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
FOCUS
evenimente
„Te ascult cu inima!
Vorbește cu inima!”
La invitația Consiliului Permanent al Conferinței Episcopilor
Catolici din România, câțiva operatori media din țară s-au întâlnit
la finalul lunii septembrie la Oradea, pentru o colaborare mai
strânsă, o comunicare deschisă și o susținere reciprocă.
vorbi cu inima. Fideli
„A adevărului în iubire” (Ef
4,15) este tema aleasă de Papa
Francisc pentru Ziua Mondială a
Comunicațiilor Sociale din 2023,
anunțată de Departamentul
de comunicare al Vaticanului
pe 29 septembrie, în sărbătoarea
Sfântului Arhanghel
Gabriel, patronul ceresc al
telecomunicațiilor.
„Astăzi, în contextul dramatic
al conflictului global prin care
trecem, este mai necesară ca niciodată
afirmarea unei comunicări
care să nu fie ostilă. O comunicare
deschisă la dialogul cu celălalt,
(…) care să lucreze pentru
demontarea psihozei belice care
se cuibărește în inimile noastre.
Este un efort care se cere din
partea tuturor, dar în special
din partea operatorilor comunicării,
chemați să-și desfășoare
profesia ca o misiune pentru a
construi un viitor mai just, mai
fratern și mai uman.”
La această întâlnire au luat
parte membri ai Consiliului
Permanent al Conferinței
Episcopilor: ÎPS Aurel Percă
(vicepreședinte C.E.R.), PS Claudiu
Pop (președintele Comisiei pentru
Comunicații Sociale a C.E.R.), PS
László Böcskei (gazda evenimentului
la Oradea) și reprezentanți ai principalilor
operatori media: pr. Doru
Popovici (director) pentru Radio
Maria și Maria TV, pr. Adrian Blăjuță
(director) pentru ERCIS FM, pr.
Francisc Ungureanu (director) și
Adriana Răcășan (producător general)
pentru Angelus TV. Participanții au
avut ocazia de a-și împărtăși unii
altora și mai ales episcopilor prezenți
dificultățile cu care se confruntă,
legate mai ales de nevoile financiare
considerabile pentru a putea desfășura
și realiza pentru comunitățile catolice
din țară și diaspora programe de radio
și televiziune la nivel profesional, atât
editorial, cât și tehnic.
Ascultând îndemnul Excelenței
Sale PS Claudiu Pop și observând
modelul de succes pus în practică de
colegii de la Radio Maria și Maria
TV în ceea ce privește strângerile
de fonduri, postul de radio ERCIS
FM și televiziunea Angelus TV își
dau din nou mâna pentru a începe
un nou drum împreună, realizând
o campanie media comună. Această
campanie, denumită „Te ascult cu
inima! Vorbește cu inima!”, este menită
să popularizeze aceste canale de
radio și televiziune și totodată să faciliteze
strângerea de fonduri pentru
susținerea activității de zi cu zi și mai
ales a proiectelor speciale propuse de
ERCIS FM și Angelus TV.
Campania „Te ascult cu inima!
Vorbește cu inima!” va începe în luna
noiembrie, atunci când vor fi anunțate
detaliile despre perioada și modul de
desfășurare ale acesteia, precum și
surprizele inedite de care susținătorii
acestor posturi se vor bucura.
Sursa: arcb.ro
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
9
FOCUS
EVENIMENTE
acă nu poți crede
„D că sărăcia te face
să devii bogat, gândește-te
la Domnul tău și încetează
să te mai îndoiești de asta.
Dacă el n-ar fi fost sărac, tu
n-ai fi bogat; acest lucru este
extraordinar, că din sărăcie a
derivat bogăție abundentă.”
(Sfântul Ioan Gură de Aur,
Omilii despre Scrisoarea a II-a
către corinteni, 17,1)
Mesaj cu ocazia
Zilei Mondiale
a Săracilor
Papa Francisc a adresat un mesaj pornind de la cuvintele Sf. Paul
din a doua Scrisoare către corinteni: Isus Cristos s-a făcut sărac pentru
voi (cf. 2Cor 8,9), cu ocazia celebrării Zilei Mondiale a Săracilor.
Anul acesta, Ziua Mondială
a Săracilor se va celebra pe
13 noiembrie. În mesajul
său, Papa Francisc a
spus că „Ziua Mondială a Săracilor
revine și în acest an ca provocare
sănătoasă pentru a ne ajuta să
reflectăm asupra stilului nostru de
viață și asupra atâtor sărăcii din
momentul prezent”. Mai departe a
menționat cele două evenimente
care au marcat omenirea, ieșirea din
pandemie și războiul din Ucraina.
Și a spus: „Câți săraci generează
nesăbuința războiului! Oriunde se
îndreaptă privirea, se constată cum
violența lovește persoanele lipsite
de apărare și mai slabe. Deportarea
a mii de persoane, mai ales copii și
copile, pentru a le dezrădăcina și a
le impune o altă identitate.”
Și a adresat întrebarea: „Cum
să dăm un răspuns adecvat care
să aducă alinare și pace atâtor oameni,
lăsați în voia incertitudinii și
a precarității?”
În continuare, a făcut invitația
„de a ține privirea îndreptată spre
Isus, «care, pentru voi, deși era bogat,
s-a făcut sărac pentru ca, prin
sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți»
(2Cor 8,9)”.
Un alt lucru pe care l-a spus Papa
Francisc a fost acela că „generozitatea
față de săraci își află motivația sa
cea mai puternică în alegerea Fiului
lui Dumnezeu care a voit să se facă
sărac el însuși”.
De asemenea, a subliniat: „În fața
săracilor nu se face retorică, ci se suflecă
mânecile și se pune în practică
credința prin implicarea directă,
care nu poate fi delegată nimănui.
În schimb, uneori se poate strecura
o formă de relaxare, care duce la
asumarea de comportamente incoerente,
cum este indiferența față de
cei săraci. În afară de asta, se întâmplă
ca unii creștini, din cauza unei
alipiri excesive de bani, să rămână
împotmoliți în folosirea rea a bunurilor
și a patrimoniului. Sunt situații
care manifestă o credință slabă și o
speranță slăbită și mioapă.
Știm că problema nu este banul
în sine, pentru că el face parte din
viața zilnică a persoanelor și din raporturile
sociale. Mai degrabă, trebuie
să reflectăm asupra valorii pe
care banul o are pentru noi: nu poate
să devină un absolut, ca și cum ar
10 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
FOCUS
fi scopul principal. O asemenea alipire
ne împiedică să privim cu realism
la viața de toate zilele și întunecă
privirea, împiedicându-ne să vedem
exigențele celorlalți. Nimic mai
nociv nu s-ar putea întâmpla unui
creștin sau unei comunități decât
să fie orbiți de idolul bogăției, care
ajunge să înlănțuie într-o viziune
efemeră și falimentară despre viață.”
Recomandarea Suveranului Pontif
este aceea de a ne angaja „pentru ca
nimănui să nu-i lipsească necesarul.
Nu activismul salvează, ci atenția
sinceră și generoasă care permite să
ne apropiem de un sărac, de un frate
care întinde mâna pentru ca eu să
mă scutur din toropeala în care am
căzut. (...) Este urgent de a găsi noi
căi care să poată merge dincolo de
direcția acelor politici sociale «concepute
ca o politică față de săraci, dar
nu cu săracii, niciodată a săracilor și
cu atât mai puțin inserată într-un
proiect care să unească popoarele»
(Enciclica Fratelli tutti, 169)”.
Mai departe, Sfântul Părinte a
menționat un paradox: „Există
o sărăcie care ne face bogați. (...)
Experiența slăbiciunii și a limitei pe
care am trăit-o în acești ultimi ani, și
acum tragedia unui război cu repercusiuni
globale, trebuie să ne învețe
ceva decisiv: nu suntem în lume
pentru a supraviețui, ci ca să fie permisă
tuturor o viață demnă și fericită.
Mesajul lui Isus ne arată calea și
ne face să descoperim că există o sărăcie
care umilește și ucide și există o
altă sărăcie, a sa, care eliberează și ne
face senini.”
Vorbind despre sărăcia care ucide,
a arătat că aceasta „este sărăcia
disperată, lipsită de viitor, pentru
că este impusă de cultura rebutării
care nu acordă perspective și nici căi
de ieșire. Este mizeria care, în timp
ce constrânge oamenii la condiția
de sărăcie extremă, deformează și
dimensiunea spirituală, care, deși
este neglijată adesea, nu înseamnă
că nu există sau că nu contează.
Când unica lege devine calcularea
câștigului la sfârșitul zilei, atunci nu
mai există frâne pentru a adopta logica
exploatării persoanelor: ceilalți
sunt numai mijloace. Nu mai există
salariu just, orar de muncă just și se
creează noi forme de sclavie, îndurate
de persoane care nu au alternativă
și trebuie să accepte această nedreptate
otrăvitoare numai pentru a
câștiga minimul pentru întreținere”.
Pe de altă parte, există „sărăcia care
eliberează (...) aceea care se pune în
fața noastră ca o alegere responsabilă
pentru a ne elibera de impedimente
și de a ne concentra pe esențial.
De fapt, se poate întâlni cu ușurință
acel sentiment de insatisfacție pe
care mulți îl trăiesc, pentru că simt
că le lipsește ceva important și merg
în căutarea lui ca niște rătăcitori
fără țintă. Doritori să găsească ceea
ce să-i poată satisface, au nevoie să
fie îndreptați spre cei mici, cei slabi,
cei săraci pentru a înțelege în sfârșit
ceea ce aveau nevoie cu adevărat. A-i
întâlni pe săraci permite să se pună
capăt multor neliniști și frici inconsistente,
pentru a ajunge la ceea ce
contează cu adevărat în viață și ceea
ce nimeni nu ne poate fura: iubirea
adevărată și gratuită. În realitate, săracii,
înainte de a fi obiect al pomenii
noastre, sunt subiecți care ne ajută să
ne eliberăm de lanțurile neliniștii și
superficialității”.
În continuare a vorbit despre „marele
paradox al vieții de credință: sărăcia
lui Cristos ne face bogați. (...)
Dumnezeu, în Fiul său Isus, a ales și a
parcurs acest drum. Dacă el s-a făcut
sărac pentru noi, atunci însăși viața
noastră este luminată și transformată
și dobândește o valoare pe care lumea
nu o cunoaște și nu o poate da.
Bogăția lui Isus este iubirea sa, care
nu se închide în fața nimănui și merge
în întâmpinarea tuturor, mai ales a
celor care sunt marginalizați și lipsiți
de cele necesare (...) Dacă vrem ca
viața să învingă asupra morții și demnitatea
să fie eliberată din nedreptate,
drumul este al său: înseamnă a urma
sărăcia lui Isus Cristos, împărtășind
viața din iubire, frângând pâinea
propriei existențe cu frații și surorile,
începând de la cei din urmă, de
la cei care duc lipsă de cele necesare,
ca să fie făcută egalitate, săracii să fie
eliberați de mizerie și bogații de vanitate,
ambele fără speranță”.
În finalul mesajului său, Sfântul
Părinte s-a referit la fratele Charles
de Foucauld, „un om care, născut
bogat, a renunțat la toate pentru a-l
urma pe Isus și a deveni cu el sărac
și frate al tuturor. Viața sa eremitică,
mai întâi la Nazaret și apoi în
deșertul saharian, formată din tăcere,
rugăciune și împărtășire, este
o mărturie exemplară de sărăcie
creștină”. Și a menționat aceste cuvinte
ale sale: „Să nu-i disprețuim
pe săraci, pe cei mici, pe muncitori;
nu numai că ei sunt frații noștri în
Dumnezeu, ci sunt și cei care îl imită
pe Isus în viața sa exterioară în mod
perfect. (…) Să luăm pentru noi
[condiția] pe care el a luat-o pentru
sine (…). Să nu încetăm niciodată să
fim în toate săraci, frați ai săracilor,
să fim cei mai săraci dintre săraci ca
Isus și ca el să-i iubim pe săraci și să
ne înconjurăm de ei” (Comentarii la
Evanghelia lui Luca, Meditația 263)”.
Papa Francisc a încheiat cu aceste
cuvinte: „Această a VI-a Zi Mondială
a Săracilor să devină o oportunitate
de har, pentru a face o examinare
personală și comunitară a conștiinței
și a ne întreba dacă sărăcia lui Isus
Cristos este însoțitoarea noastră fidelă
de viață.”
Citiți mesajul integral pe
www.magisteriu.ro
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
11
FOCUS
ȘTIRI ARCB
Pucioasa (Dâmbovița)
hram
Pe 15 octombrie, în
parohia Sfântul Luca
din Pucioasa a avut loc
sărbătoarea hramului
comunității. Sfântul
Luca este sărbătorit
la data de 18 octombrie.
Liturghia a fost
prezidată de părintele
decan și paroh de
Ploieşti, Iosif Imbrişcă,
alături de care au celebrat
mai mulți preoți.
Târgoviște
Hram
Pe 1 octombrie, comunitatea
din Târgoviște
a sărbătorit hramul bisericii
Sfântul Francisc.
Liturghia de hram a
fost prezidată de pr.
Alexandru Cobzaru, iar
omilia a fost ținută de
pr. Dominic Bucur.
Pantelimonu de Sus
Sfântul Mir
Duminică, 16 octombrie,
la parohia
Înălțarea Sfintei Cruci
din Pantelimonu de Sus
(Constanța), 16 tineri
au primit Sacramentul
Sfântului Mir, prin impunerea
mâinilor PS Cornel
Damian, Episcop auxiliar
de București, în cadrul
unei Sfinte Liturghii
solemne. Alături de
Preasfinția Sa au concelebrat
mai mulți preoți.
Sacramentul
Mirului
În parohia Maica Îndurerată (Bucureștii
Noi), 21 de tineri au primit Mirul prin
impunerea mâinilor ÎPS Aurel Percă.
Procesiunea
cu relicva
Papei Ioan Paul
al II-lea
Relicva Sfântului Papă Ioan
Paul al II-lea a fost purtată
Un grup de 21 de candidați din parohia
Maica Îndurerată a primit sâm-
Capitalei.
în procesiune pe străzile
bătă, 8 octombrie, Sacramentul Duminică, 9 octombrie, pe
Mirului prin impunerea mâinilor străzile Capitalei a avut loc
și rugăciunea ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop tradiționala procesiune cu relicva
Mitropolit de București. La omilie, ÎPS Aurel Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea,
Percă a spus printre altele: „În această zi, cu anticipată din motive organizatorice.
toții ne amintim de primirea peceții Sfântului La procesiune au participat episcopi,
Mir în viața noastră, ne reînnoim harul de numeroși preoți, persoane consacrate
din Arhidieceza de București și
a-l sluji pe Domnul și ne înflăcărăm de dragostea
de a fi apostoli fideli ai lui Dumnezeu din Eparhia greco-catolică „Sfântul
în lume.” De asemenea, a mai subliniat: „Voi Vasile cel Mare” de București.
primiți ungerea cu Sfântul Mir, acea ungere Procesiunea a început cu recitarea
Rozariului în fața monumentu-
care în Biblie înseamnă vindecare.”
Cuvintele de învățătură rostite de ÎPS lui Sfântului Papă Ioan Paul al IIlea.
Au urmat celebrarea liturgică
Aurel Percă i-au ajutat pe candidați să
conștientizeze importanța sacramentului primit.
Comunitatea credincioșilor a trăit aceascuvântarea
cu relicva Sf. Ioan Paul
prezidată de ÎPS Aurel Percă și binetă
zi cu mare bucurie, implicându-se în pregătirea
evenimentului și participând la Masa pornit spre Catedrala Sfântul Iosif,
al II-lea, după care cei prezenți au
Cuvântului și a Sfintei Euharistii.
unde s-a celebrat Sfânta Liturghie.
Încheierea unui proiect
Pe 14 octombrie a avut loc ultima întâlnire din cadrul proiectului
„Amoris Laetitia” în parohia Sfânta Lucia (Greci, județul Tulcea).
Temele abordate au fost: „Câteva perspective pastorale” și „Aha-urile conștientizărilor”.
Întregul proiect s-a desfășurat pe o perioadă de 5 luni, adresându-se
credincioșilor din Dobrogea și tinerilor din diferite locuri ale țării. În acest proiect a
fost implicată și doamna Codruța Constantinescu, psiholog. La baza organizării proiectului
a fost munca în echipă. Activitatea proiectului s-a încheiat duminică, 16 octombrie
2022, cu celebrarea Sfintei Liturghii cu toată comunitatea parohială.
12 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
FOCUS
ȘTIRI INTERNE/EXTERNE
Oneşti:
triplă sărbătoare
Sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Onești a avut mai multe motive
de sărbătoare pe 30 octombrie, moment precedat de o novenă
de pregătire.
În ziua de duminică, 30 octombrie,
la Sanctuarul „Fericitul
Ieremia” din Oneşti, cu ocazia
sărbătoririi a 39 de ani de la
beatificarea Fericitului Ieremia şi a
30 de ani de prezenţă a fraţilor capucini
în România, PS Iosif Păuleţ,
episcopul Diecezei de Iaşi, a prezidat
o Sfântă Liturghie solemnă. Cu
acest prilej, au fost hirotoniţi întru
diaconat doi fraţi capucini, fr.
Lucian Dămoc şi fr. Valentin Iosif
David. Liturghia a fost transmisă în
direct de postul de radio ERCIS FM
și de Angelus TV.
Sărbătoarea a fost precedată de
o novenă de pregătire începută pe
21 octombrie. Ultimele trei zile din
această novenă, respectiv 27, 28 şi
29 octombrie, au avut caracter de
triduum cu tema „Viaţa de slujire
a Fericitului Ieremia”. Predicile din
aceste trei zile au fost ţinute de fr.
Ciprian Benedic, OFMCap.
Ziua de 30 octombrie s-a încheiat
cu celebrarea unei Sfinte Liturghii
de mulţumire pentru binefăcătorii
sanctuarului şi ai fraţilor capucini.
Exerciții
spirituale
Preoții Eparhiei de Lugoj
au participat la exerciții
spirituale în zilele de 12 și
13 octombrie.
La Centrul Pastoral Eparhial
„Sf. Vasile cel Mare” din
Lugoj s-au ținut, în zilele de 12
și 13 octombrie, exerciții spirituale
în două serii pentru preoții
Eparhiei de Lugoj. Exercițiile
spirituale au fost conduse de PS
Călin Ioan Bot, Episcop auxiliar
de Lugoj. Programul a început
cu rugăciunea Rozariului,
urmată de Liturghie, celebrată
de PS Alexandru și PS Ioan.
PS Ioan a ținut preoților două
meditații. Temele meditațiilor
au fost: „Recitind ceea ce spune
Saul despre convertirea sa”,
pentru seria I, și „Urmarea lui
Cristos: Tu urmează-mi Mie!”,
pentru seria a II-a.
Polonia Argentina Nigeria
Coronița
pentru pace
Misiune
în oraș
Răpirea
unui preot
Pe 28 septembrie, catolicii au recitat
Coronița Milostivirii Divine
pe străzile din 173 de orașe din
Polonia și din 44 de localități din
întreaga lume, potrivit organizatorilor
evenimentului de rugăciune.
La ora 15.00, intersecțiile de străzi
și piețele publice din orașe și sate
din Polonia s-au transformat în locuri
de rugăciune pentru pace și
pentru cei afectați de război. Cu
rozariile în mână, credincioșii i-au
cerut lui Dumnezeu milostivire
pentru întreaga umanitate.
Episcopii din regiunea pastorală
din Buenos Aires au participat
în perioada 17-20 octombrie la o
misiune în comunitățile și cartierele
din Buenos Aires, cu motoul
„Împreună suntem misiune”.
Păstorii capitalei și ai diecezelor,
care aparțin marii zone metropolitane,
au vizitat închisori, spitale,
centre de primire pentru femei,
pentru a realiza unul din pilaștrii
Sinodului arhidiecezan din Buenos
Aires: „Reînnoirea misiunii evanghelizatoare
în orașul nostru”.
Pr. Joseph Igweagu, paroh al parohiei
Sf. Iosif, Abata Nsugbe, a fost răpit
pe când se întorcea după ce celebrase
o liturghie funebră la Umunnachi,
în data de 12 octombrie. Anunțul a
fost făcut de Arhidieceza de Onitsha
pe 16 octombrie. Arhidieceza solicită
rugăciunea credincioșilor pentru
eliberarea necondiționată a preotului
și precizează că face tot ce este
posibil pentru a obține eliberarea
lui. Evenimentul a avut loc într-una
din zonele marcate de fenomenul
răpirilor.
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
13
Biserică și societate
eveniment
Kazahstan – centru al
dialogului interreligios
și al umanității
În perioada 14-15 septembrie
2022, la Astana, capitala statului
Kazahstan, a avut loc al
VII-lea Congres al Liderilor
Religiilor Mondiale și Tradiționale.
Anul acesta, congresul a fost mult
mai mediatizat în spațiul european,
întrucât a participat și Sanctitatea
Sa Papa Francisc.
Cu toate acestea, pentru noi,
cei din Europa și mai ales din
România, Congresul Interreligios
din Kazahstan este unul mai puțin
cunoscut. Tocmai pentru a scoate
în evidență un astfel de eveniment
cu caracter mondial, am decis să fac
o scurtă trecere în revistă a tuturor
congreselor interreligioase din
Kazahstan.
Text: drd. Andrei-Mihai VLAD
Doctorand al Facultății de Istorie din cadrul
Universității din București
Delegații prezenți la cel de al VII-lea Congres Interreligios din
Kazahstan (Astana, 14-15 septembrie 2022), VATICAN NEWS.
Alături de Galîmjan Aripbaev, consultant
senior al departamentului de PR
și protocol al celui de al VII-lea Congres al
Liderilor Religiilor Mondiale și Tradiționale
(Astana, 15 septembrie 2022)
Trebuie să adaug că scriu acest
articol întrucât în perioada 13-16
septembrie 2022 am avut bucuria
de a vizita capitala Kazahstanului și
de a mă întâlni cu unul dintre organizatorii
celui de al VII-lea Congres
al Liderilor Religiilor Mondiale și
Tradiționale.
O scurtă trecere în
revistă
Primul Congres al Liderilor Religiilor
Mondiale și Tradiționale a
fost convocat în perioada 23-24 septembrie
2003, la inițiativa primului
președinte al Republicii Kazahstan,
Nursultan Abișevici Nazarbaev. Reprezentanții
Bisericii Catolice au
fost printre primii care au susținut
ideea congresului în timpul vizitei
președintelui Kazahstanului la
Vatican.
La acest prim congres au participat
reprezentanți ai creștinismului,
islamului, iudaismului, hinduismului,
taoismului și șintoismului,
cât și reprezentanți ai Organizației
Națiunilor Unite.
Cel de al II-lea congres a avut loc
în perioada 11-13 septembrie 2006,
adăugându-se și reprezentanții zoroastrismului,
unii lideri politici,
dar și Sanctitatea Sa Bartolomeu al
Constantinopolului.
Al III-lea Congres al Liderilor
Religiilor Mondiale și Tradiționale
a avut loc în perioada 1-2 iulie 2009,
fiind alcătuit din reprezentanții religiilor
enumerate la primele două
congrese, dar și cu participarea patriarhului
ortodox Teofil al III-lea
al Ierusalimului și a patriarhului
Chiril al Rusiei.
Congresul al IV-lea și-a
desfășurat lucrările în perioada
30-31 mai 2012, tot la Astana, adăugându-se
participanți distinși și
14 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
Biserică și societate
din partea Regatului Hașemit al
Iordaniei.
Al V-lea Congres al Liderilor
Religiilor Mondiale și Tradiționale
a avut loc în perioada 10-11 iunie
2015.
Cel de-al VI-lea congres a avut loc
în perioada 10-11 octombrie 2018.
Toate aceste congrese au adunat
laolaltă o mare mulțime de lideri
religioși, dar și șefi de state, clădind
baza pentru pace, toleranță și acceptare
a diversității umane și religioase
din lume.
Un punct de vedere
Instantaneu din timpul Liturghiei pontificale din Astana, Kazahstan
(14 septembrie 2022), VATICAN NEWS, Catholic Sat.
Trăim într-o lume diversă atât
din punctul de vedere al tradițiilor,
cât și al tradițiilor religioase, oricât
de mult ar vrea unii sau nu să
conștientizeze și să recunoască.
De asemenea, putem spune că
actualmente este o perioadă deosebit
de complicată pentru lume,
în care extremismul religios și cel
politic sunt la ordinea zilei nu numai
pe agenda unor organizații,
dar și a oamenilor simpli, a oamenilor
de lângă noi, ceea ce este
foarte grav. De cele mai multe ori,
adepții conflictului și ai extremismului
suntem chiar noi, fiecare în
parte, deși poate că refuzăm acest
lucru, însă ar trebui să privim mai
atent la noi înșine și vom vedea toate
efectele acestor idei.
Acesta este și motivul pentru
care trebuie să prezentăm societății
de ce este important să reflectăm
la toate cele șapte congrese
ale liderilor religiilor mondiale și
tradiționale.
Cu toții ar trebui să trăim
experiența dialogului cu celălalt
și cunoașterea lui prin înțelegerea
și acceptarea care vin nu doar din
acești factori, ci mai ales din cultură.
Dar oare se poate asta? Cu
siguranță că răspunsul este un DA
hotărât pentru fiecare dintre noi,
indiferent de poziția socială, de studii,
confesiune, religie sau tradiție,
iar asta mi-a fost arătat de o persoană
chiar în timpul zilei de 14 septembrie
2022, atunci când așteptam
să înceapă Liturghia pontificală a
Papei Francisc din Astana.
La un moment dat a venit lângă
mine o doamnă și am început
un dialog despre câteva aspecte ale
vieții noastre, dar mai ales despre
credință și religie, ea menționând
foarte sincer că are o credință sinceră
în Dumnezeu, că provine dintr-o
familie islamică, dar și cu membri
atei, că nu se afiliază niciunei religii,
dar că are un respect enorm
pentru Papa Francisc, motiv pentru
care a venit să participe la Liturghia
pontificală.
Și asta nu este tot, fiindcă la momentul
oferirii Euharistiei, acea
doamnă s-a împărtășit și am întrebat-o
din nou dacă este catolică, iar
ea mi-a răspuns foarte prietenos că
nu este afiliată niciunei religii, însă
că este Dumnezeu – iar asta a venit
nu din partea unui catolic, nici din
partea unui creștin, ci din partea
unui om care s-a autodeclarat fără
religie.
Iată că se poate să fim oameni!
Mulțumesc în mod deosebit
pentru realizarea acestui articol
Excelenței Sale Aurel Percă, Arhiepiscop
Mitropolit de București pentru
toată amabilitatea manifestată
față de mine, Domniei Sale Galîmjan
Aripbaev, consultant senior al departamentului
de PR și protocol al celui
de al VII-lea Congres al Liderilor
Religiilor Mondiale și Tradiționale,
care mi-a arătat o amabilitate deosebită
pentru oferirea de cărți privitoare
la istoria și discuțiile congreselor
interreligioase din Kazahstan, poporului
din Kazahstan, dar și Excelenței
Sale Kasîm-Jomart Tokaev,
președintele Republicii Kazahstan,
care a continuat inițiativa înaintașilor
de a promova dialogul interreligios,
dar mai ales omenia, dialogul, acceptarea
și pacea dintre oamenii de
diferite religii, confesiuni, civilizații
și tradiții nu doar în Kazahstan,
ci în întreaga lume, cât și pentru implicarea
sa în dezvoltarea Republicii
Kazahstan.
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
15
Biserică și societate
doctrină socială
Lumini și umbre ale
pluralismului religios (II)
În fața multor religii, creștinul,
în funcție de educația primită,
poate avea una dintre aceste
două atitudini: ori afirmă că
religia sa este cea mai bună, făcând
astfel o ierarhie a religiilor, ori spune
că în fiecare religie este ceva bun, neoprindu-se
astfel la diferențele dintre
religii. În ultimul caz se încearcă
salvarea demnității fiecărei religii, pe
când în primul se dorește păstrarea
pentru Cristos a unui loc aparte, deoarece
el este cel în care Dumnezeu
va mântui toate lucrurile văzute și
nevăzute (cf. Ef 1,10) (cf. W. Dancă,
Fascinația sacrului. De la Mircea
Eliade la Papa Ioan Paul al II-lea,
Sapientia, Iași 2002, 140-141).
Întrebarea care se pune aici este
dacă toate religiile sunt la fel sau numai
una singură este adevărată și
bună. În raport cu religia creștină,
trăiesc peste patru miliarde de persoane
de diferite religii. Dar ce facem
Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea
cu aceștia? Religiile lor nu au nicio
importanță?
Dorința Bisericii este clară:
„Respectul și iubirea trebuie să se extindă
și asupra acelora care gândesc
diferit sau acționează diferit de noi
în cele sociale, politice, dar și religioase;
de altfel, cu cât mai multă umanitate
și iubire vom aprofunda modul
lor de a simți, cu atât mai ușor
vom putea iniția un dialog cu ei.
Această iubire și bunăvoință nu
trebuie să ne facă, desigur, indiferenți
față de adevăr și bine. Dimpotrivă,
însăși iubirea îi îndeamnă fără răgaz
pe ucenicii lui Cristos să vestească
tuturor oamenilor adevărul mântuitor.
Dar trebuie făcută distincția între
eroare, care trebuie întotdeauna
respinsă, și omul care se înșală, căci
el își păstrează în continuare demnitatea
de persoană, chiar atunci când
este pângărit de noțiuni false sau mai
puțin corecte în materie de religie”
Dumnezeu, încă de la început,
a chemat la sine
omenirea întreagă, de aceea
toți oamenii au exprimat în
interiorul culturii lor nevoia
de Dumnezeu. Revelația
aceasta a dat naștere
Bisericii care reprezintă inima
drumului unor persoane
determinate istoric către
Dumnezeu-Treime.
(Gaudium et spes nr. 28, EnchVat 1
(1962-1965), 821).
Dumnezeu, încă de la început,
a chemat la sine omenirea întreagă,
de aceea toți oamenii au exprimat
în interiorul culturii lor nevoia
de Dumnezeu. Revelația aceasta
a dat naștere Bisericii care reprezintă
inima drumului unor persoane
determinate istoric către
Dumnezeu-Treime.
Toate religiile fac parte din această
mare mișcare cosmică prin care
omenirea întreagă caută să ajungă
în brațele lui Dumnezeu Tatăl: niciuna
dintre ele nu este lipsită de
importanță.
„A aparține Bisericii este o chemare
la care trebuie să se dea un răspuns.
Iar cunoașterea altor religii, a
punctelor lor de vedere asupra lumii,
a omului și a lui Dumnezeu poate
constitui nu numai un prilej de
creștere umană, dar și o ocazie de a
înțelege mai bine chemarea noastră
de a-l urma pe Cristos în Biserica întemeiată
de el” (W. Dancă, Fascinația
sacrului, 142-143).
16 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
SUFLET TÂNĂR
Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru
Pastorația Tineretului
Noutățile noului an
pastoral (dedicat tinerilor)
După cum ați observat deja,
în această revistă se află și
programul activităților cu
care Centrul Diecezan pentru
Pastorația Tineretului vine în întâmpinarea
adolescenților și tinerilor
Arhidiecezei, în acest nou an pastoral
2022-2023. Vă salut cu drag, dragi tineri
și nu numai, și sper că vă găsesc
bine în acest moment! Noul an vine
„la pachet” cu câteva noutăți deloc de
neglijat.
În primul rând, dacă Papa Francisc
ne propune, ca pregătire pentru Zilele
Mondiale ale Tineretului (ZMT) de
la Lisabona, să reflectăm la gestul
frumos pe care Maria îl face față de
verișoara sa Elisabeta („Maria a pornit
și s-a dus în grabă” – Lc 1,39), avem o
nouă temă și la nivel diecezan (propusă
de ÎPS Aurel Percă): „Iertarea, alinarea,
slujirea și comuniunea de viață”.
Cele două cursuri de formare
ne vor ajuta să înțelegem mai bine
importanța sacramentelor vindecării
și sfințeniei. Mai multe detalii la
subrubrica „Știre CDPT”.
În al treilea rând, în perioada 26 iulie
– 6 august 2023, vom avea ocazia să
Twitter: @Pontifex
mergem în Portugalia pentru a-i întâlni
pe Papa Francisc și poporul portughez,
cu ocazia ZMT 2023.
Până atunci, vom încerca să facem
posibile încă două inițiative: un
schimb de experiență între grupurile
parohiale de tineri din București (astfel,
câte două grupuri vor lucra împreună
la aceeași activitate pe care o decid
împreună) și o drumeție în natură,
cu tinerii și coordonatorii de grupuri
din ARCB, unde vom încerca să îmbinăm
utilul (Sfânta Liturghie) cu plăcutul
(comuniune și recreere).
Și în acest an dorim să ajungem
în decanatele Arhidiecezei. Am făcut
acest lucru și până acum. Noutatea: la
aceste întâlniri vom lua cu noi și tineri
din București care nu sunt parte din
CDPT.
Așadar, se anunță un an interesant!
Pe căile de comunicare ale Centrului
Diecezan (www.cdpt.ro, Facebook,
Instagram, TikTok), vom oferi detalii
de care aveți nevoie, atât înainte, cât și
după fiecare eveniment.
Pr. Marian Blaj,
Oficiul pentru
Pastorația Tineretului
Domnul are o mare dorință pentru noi: să ne facă părtași
de plinătatea vieții. Dialogând cu El, învățăm să înțelegem ce
vrem cu adevărat în viața noastră. (Papa Francisc)
TINERII
ÎNTREABĂ
Pot să fiu
supărat pe
Dumnezeu?
Cred că da. Și pare logic
uneori să fim supărați
pe Dumnezeu. Dumnezeu
este o persoană și dacă
avem o relație cu o persoană,
vorbim cu ea și despre
ceea ce simțim, nu numai
despre ceea ce facem.
Important este să-i comunicăm
și să avem încredere
că ne înțelege trăirile. Dar
această încredere se câștigă
treptat. De multe ori, când
nu înțelegem de ce ni se întâmplă
anumite lucruri dureroase,
avem tendința să
spunem pasiv: „așa a vrut
Dumnezeu”. De unde știm?
Eu cred că Dumnezeu ne
vrea binele și nu răul. Mi se
pare mai potrivit să mergem
în fața Domnului și să
vorbim sincer: „Doamne,
nu înțeleg și nu-i drept” sau:
„Sunt foarte supărat pe Tine
că mi s-a întâmplat asta”
sau: „Sunt foarte supărat
pe acea persoană care mi-a
făcut asta.” Mi se pare că
atunci când suntem activi
în rugăciune și transmitem
ceea ce simțim, suntem vii
în rugăciune, nu trăim după
șabloane. Apoi să așteptăm
cu răbdare, Dumnezeu ne-ar
putea răspunde!
Gabriela Lungu fcJ
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
17
SUFLET TÂNĂR
mesaje
Ziua Mondială a Tineretului
– Mesaj (I)
Cu ocazia Zilei Mondiale a
Tineretului din acest an
(care se va celebra în sărbătoarea
Cristos, Regele
Universului), Papa Francisc a adresat
tinerilor un mesaj (în sărbătoarea
Adormirii Maicii Domnului a.c.)
din care vom surprinde câteva idei
esențiale, în următoarele două numere
ale rubricii.
„Preaiubiţi tineri, tema ZMT
din Panama era: „Iată slujitoarea
Domnului: fie mie după cuvântul
tău” (Lc 1,38). După acel eveniment,
am reluat drumul spre o nouă ţintă,
Lisabona 2023, lăsând să răsune în
inimile noastre invitaţia insistentă a
lui Dumnezeu de a ne ridica. (...) În
aceste ultime timpuri aşa de dificile,
în care omenirea, deja încercată de
trauma pandemiei, este sfâşiată de
drama războiului, Maria redeschide
pentru toţi, şi îndeosebi pentru
voi, tineri ca şi ea, calea apropierii
şi a întâlnirii. Sper şi cred cu putere
că experienţa pe care mulţi dintre
voi o vor trăi la Lisabona, în august
anul viitor, va reprezenta un nou început
pentru voi, tinerii, şi – cu voi –
pentru întreaga omenire.”
„Maria s-a ridicat. Maria, după
Buna Vestire, ar fi putut să se concentreze
asupra ei înseşi, asupra
preocupărilor şi temerilor datorate
noii sale condiţii. În schimb, nu, ea
se încrede total în Dumnezeu. Se
gândeşte mai degrabă la Elisabeta.
Se ridică şi iese la lumina soarelui,
unde este viaţă şi mişcare. (...) Maria
devine templu al lui Dumnezeu,
imagine a Bisericii pe cale, Biserica
aceea care iese şi se pune în slujire,
Biserica purtătoare a Veştii Bune!”
„Relatările învierii folosesc adesea
două verbe: a se trezi şi a se ridica.
Cu ele, Domnul ne determină
să ieşim spre lumină, să ne lăsăm
conduşi de el pentru a trece peste
pragul tuturor uşilor noastre închise.
Este o imagine semnificativă
pentru Biserică. Şi noi, ca discipoli
ai Domnului şi comunitate creştină,
suntem chemaţi să ne ridicăm în
grabă pentru a intra în dinamismul
învierii şi pentru a ne lăsa conduşi
de Domnul pe drumurile pe care el
vrea să ni le indice.”
„Maica Domnului este model
al tinerilor în mişcare, nu imobili
în faţa oglinzii pentru a contempla
propria imagine sau «închişi» în reţele.
Ea este proiectată în întregime
spre exterior. Este femeia pascală,
într-o permanentă stare de exod,
de ieşire din ea spre marele Celălalt,
care este Dumnezeu, şi spre ceilalţi,
fraţii şi surorile, mai ales cei
mai nevoiaşi, aşa cum era verişoara
Elisabeta.”
„... s-a dus în grabă. (...) Maria
s-a lăsat interpelată de nevoia verişoarei
sale bătrâne. Nu s-a
dat înapoi, nu a rămas indiferentă.
S-a gândit mai
mult la alţii decât la ea însăşi.
Şi asta a conferit dinamism
şi entuziasm vieţii
sale. Fiecare dintre voi
se poate întreba: Cum reacţionez
în faţa necesităţilor
pe care le văd în jurul
meu? Mă gândesc imediat
la o justificare pentru a nu
mă angaja sau mă interesez şi mă
fac disponibil? Desigur, nu puteţi
rezolva toate problemele lumii. Dar
eventual, puteţi începe de la acelea
ale celui care este mai aproape de
voi, de la problemele din teritoriul
vostru.”
„În faţa unei nevoi concrete şi
urgente, trebuie acţionat în grabă.
Câte persoane în lume aşteaptă o
vizită a cuiva care să se îngrijească
de ele! (...) Care «grabă» vă mişcă,
dragi tineri? Ce anume vă face să
simţiţi urgenţa de a vă mişca, aşa
încât să nu reuşiţi să staţi pe loc?”
„Începând de la Buna Vestire,
(...) Maria nu încetează să străbată
spaţii şi timpuri pentru a-i vizita pe
fiii săi care au nevoie de ajutorul său
grijuliu. Mersul nostru, dacă este locuit
de Dumnezeu, ne duce direct la
inima fiecărui frate al nostru şi a fiecărei
surori a noastră.”
(Mesajul integral, tradus în
limba română, poate fi găsit pe
www.cdpt.ro/știri)
18 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
SUFLET TÂNĂR
Cărți și idei
Material pentru coordonatorii de grupuri
u vreau să organizez mai
„N multe activități, vreau să am
influență asupra mai multor vieți.”
Aceste cuvinte îi aparțin lui Doug
Fields, expert american în activitățile
de tineret.
Dacă până acum la această rubrică
s-au făcut propuneri de cărți pe
care tinerii le pot lectura pentru a-și
edifica credința personală, de această
dată, noua propunere de carte îi
privește în special pe coordonatorii
grupurilor de tineret. Prin cartea sa
Lucrarea cu tinerii. Scopuri și temelie
(tradusă și în limba română și apărută
la Editura Noua Speranță în anul
REFLEcțIE
Recunoștință
sosit și luna noiembrie. Ziua
A deja este foarte scurtă, frigul
începe să își facă o nouă casă în oasele
noastre. În această lună, cu toții
mergem să îi vizităm pe cei care nu
mai sunt printre noi.
Este un sentiment foarte natural
acela de a simți lipsa persoanelor
care au murit. Practic, o parte
din noi moare odată cu cei dragi, o
parte care ne ținea cald și ne ferea
de vânt. Iar acest loc nu este cu nimic
deosebit de orice gol din lumea
asta, în sensul că se cere umplut cu
ceva.
În această situație, avem două
opțiuni fundamentale. Prima este
să lăsăm golul să se umple singur
cu resentimente, gânduri negative,
durere, regret, autoînvinuire.
Aceasta este calea ușoară, dar cu
consecințe nefaste pe termen lung.
2005) autorul dorește să vină în sprijinul
coordonatorilor grupurilor de
tineri cu un material care să îi ajute
să construiască un proiect concret,
înainte de a începe activitățile destinate
tinerilor. În această carte, în
cele 17 puncte, autorul abordează
subiecte ca: sănătatea spirituală a coordonatorului,
scopurile lucrării cu
tinerii, cunoașterea tinerilor, rolul
comunității în viața tinerilor, colaborarea
cu părinții, importanța comunicării
etc. Acest material poate fi util
pentru că deschide perspective noi
pentru o activitate eficientă în viața
tinerilor.
A doua cale este să umplem noi,
voit, locul cu recunoștință pentru
că am avut lângă noi o persoană
care a reușit să se cuibărească atât
de aproape de centrul sufletului
nostru. De multe ori uităm că unele
părți ale noastre nu sunt formate
din meritul exclusiv al nostru, iar
cuibul format de ceilalți în inima
noastră este opera lor, nu munca
noastră. A fi supărat că nu mai
simțim acest cuib plin produce o
căldură, dar nu este aceeași căldură
provocată de ocuparea acestuia, ci,
mai degrabă, căldură provocată de
arderea lui. Dar cenușa nu este un
lucru care să ne facă bine, ci doar
ne sufocă. Recunoștința, în schimb,
transformă cuibul într-un tron pe
care pot domni toate amintirile
noastre cu persoana pierdută.
Rafael Ropotă
CURIOZITĂȚI
despre sfinți/
fericiți adolescenți/
tineri
Fericita
Marije Tuci
(5 noiembrie)
Știai că:
• Este originară din Albania?
• A devenit soră franciscană
datorită exemplului surorilor
la școala cărora a învățat
în copilărie?
• A fost arestată în anul 1949,
pentru că, în calitate de
profesoară, a vorbit despre
credință într-un stat care
promova ateismul?
• Deși a fost tratată în mod
barbar și torturată, nu a
renunțat la credința ei în
Isus?
• Fiind adusă la spital, din cauza
rănilor și suferințelor îndurate,
a murit la vârsta de
22 de ani?
• A fost beatificată în anul
2016, împreună cu alți 37
fericiți martiri din aceeași
țară?
• Poți învăța de la ea că, în loc
să lupți în numele religiei, ar
trebui să lupți pentru libertate
împotriva oricărei forme
de discriminare, nedreptate
și violență?
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
19
SUFLET TÂNĂR
ȘTIRI/ANUNȚURI
Cursuri de formare
pentru tineri
Pornind de la tematica diecezană
propusă de ÎPS
Aurel Percă pentru acest
an pastoral, „Iertarea, alinarea,
slujirea și comuniunea de
viață”, Centrul Diecezan pentru
Pastorația Tineretului propune tinerilor
două cursuri de formare
pentru aprofundarea semnificației
sacramentelor vindecării (Spovada
și Ungerea bolnavilor) și ale slujirii
comuniunii (Căsătoria și Preoția).
Primul curs se va desfășura luna
aceasta (3-6 noiembrie 2022), iar al
doilea curs va avea loc în zilele de
11-14 mai 2023.
Gazda primei ediții va fi Oratoriul
Leonardo Murialdo din Popești-
Leordeni. Centrul Diecezan a mai
desfășurat în această locație primitoare
și alte cursuri de formare
(de exemplu, Școala de voluntariat,
15-17.11.2019) și, mai ales, două
Întâlniri Diecezane ale Tinerilor
(2004 și 2014).
Adolescenții și tinerii Arhidiecezei
care vor alege să participe la
prima ediție vor avea ocazia să cunoască
mai bine importanța sacramentelor
Penitenței și Ungerii bolnavilor,
precum și efectele binefăcătoare
în viața creștinului care le
primește. De asemenea, vor avea
parte, pe lângă momentele formative,
și de multe alte momente de
comuniune, dezvoltare spirituală
personală, dar și momente de
destindere.
CDPT
Activitatea
CDPT
noiembrie
3-6 noiembrie –
Curs de formare
pentru tineri (I)
20 noiembrie –
Ziua Mondială a
Tineretului
România
România turistică
promovată de tineri
România turistică va fi promovată
în rândul tinerilor din întreaga
lume prin intermediul European
Youth Card şi International Student
Identity Card. Acesta reprezintă un
demers pentru creşterea notorietăţii
României ca destinaţie turistică în
rândul tinerilor. Totodată, Ministerul
Turismului acordă dreptul de utilizare
a brandului de ţară „România
- Exploraţi Grădina Carpaţilor”, precum
şi a unui cod QR, care să redirecţioneze
utilizatorii către portalul
www.romania.travel.
Polonia
Simpozionul de
tineret de la Cracovia
În perioada 20-23 octombrie 2022,
la Cracovia a avut loc Simpozionul
pentru Tineret, organizat de către
Comisia de tineret și Secțiunea catehetică
ale Consiliului Conferințelor
Episcopale Europene (CCEE) împreună
cu Arhiepiscopia de Cracovia.
Simpozionul a avut ca scop căutarea
unor răspunsuri concrete pentru
zona europeană la întrebările ridicate
de Papa Francisc în Christus vivit,
în contextul drumului sinodal. De
asemenea, s-au celebrat 100 de ani
de la nașterea Sf. Ioan Paul al II-lea.
Suflet tânăr
Colectiv de redacție
Pr. Marian Blaj
Theodora Bratu
Roberta Filip
Sr. Paula Iosif
Raluca Jibu
Deea Lazăr
Sr. Gabriela Lungu, FCJ
Georgiana Nechita
Rafael Ropotă
Foto: cdpt.ro
20 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
20
UNIVERSUL FAMILIEI
Testamentul lui Iosue
(Ios 23, 1-13)
POVESTIRI BIBLICE
Erau multe zile de când
Domnul îi dăduse linişte
lui Israel de toţi duşmanii
săi de jur împrejur,
iar Iosue devenise bătrân.
Iosue a chemat tot Israelul, pe
bătrânii lui, căpeteniile lui, judecătorii
lui şi pe scribii lui şi le-a
zis: „Eu am devenit bătrân. Aţi
văzut tot ce le-a făcut Domnul
Dumnezeul vostru tuturor acelor
popoare în faţa voastră; căci
însuşi Domnul Dumnezeul vostru
a luptat pentru voi. Iată, v-am
împărţit toate celelalte popoare
ca moştenire, după familiile
voastre, de la Iordan, şi toate
popoarele pe care le-am nimicit
[până] la Marea cea Mare,
spre apusul soarelui! Domnul
Dumnezeul vostru le va alunga
dinaintea voastră şi le va înlătura
dinaintea voastră, iar voi le
veţi stăpâni ţara, după cum a zis
Domnul Dumnezeul vostru.
Fiţi tari ca să păziţi şi să împliniţi
tot ceea ce este scris în
Cartea Legii lui Moise fără să
vă abateţi nici la dreapta, nici la
stânga! Să vă alipiţi de Domnul
Dumnezeul vostru, aşa cum
aţi făcut până în ziua aceasta.
Domnul a alungat dinaintea
voastră popoare mari. Aveţi
mare grijă de voi ca să-l iubiţi
pe Domnul Dumnezeul vostru!
Iar dacă vă veţi da înapoi şi
vă veţi alipi de aceste popoare
care au rămas printre voi, dacă
vă veţi căsători cu ei şi dacă veţi
intra la ei şi ei la voi, să ştiţi că
Domnul Dumnezeul vostru nu va
Aveţi mare grijă de
voi ca să-l iubiţi pe
Domnul Dumnezeul
vostru!
(Ios 23, 11)
mai alunga aceste popoare dinaintea
voastră şi ele vă vor fi laţ
şi cursă, bici în coastele voastre
şi spini în ochii voştri până
când veţi pieri din ţara aceasta
bună pe care v-a dat-o Domnul
Dumnezeul vostru.”
De colorat:
Israel l-a slujit
pe Domnul în tot
timpul vieţii lui
Iosue.
(Jud 2, 7)
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
21
UNIVERSUL FAMILIEI
SOCIETATE
Principiile
nu se negociază
Pe 24 noiembrie se împlinesc 20 de ani de când Congregaţia
pentru Doctrina Credinţei transmitea nota cu privire la principiile
care nu pot fi negociate. Primele pe listă sunt viaţa, familia şi
educaţia copiilor.
Text: Pr. Fabian Măriuţ
orice, dar
nu principii”, spunea
marele om
„Negociem
politic Corneliu
Coposu. În testamentul său afirma
că „politica este o activitate morală
care nu poate fi delimitată de etică
şi onestitate” şi adăuga: „Am detestat
pe cei care negociază principiile,
deoarece cred că nu este îngăduit
să faci compromisuri care schimbă
esenţa obiectivelor pentru care militezi.”
De fapt, nici juristul, nici politicianul
nu poate negocia principii. În
alte cuvinte, şi unul şi altul au menirea
de a păstra esenţa lucrurilor.
Pe 24 noiembrie se împlinesc 20
de ani de când Congregaţia pentru
Doctrina Credinţei transmitea nota
cu privire la principiile care nu pot fi
negociate. Primele pe listă sunt viaţa,
familia şi educaţia copiilor. Acestea
sunt urmate de ocrotirea minorilor,
sprijinirea şi eliberarea victimelor
supuse formelor moderne de sclavie
(droguri, prostituţie, exploatare),
dreptul la libertatea religioasă,
economia pusă în slujba persoanei,
promovarea solidarităţii şi a subsidiarităţii
şi dreptul la pace.
Primele trei din listă stau însă la
baza celorlalte. Dacă viața nu este
ocrotită de lege de la zămislire până
la sfârșitul ei natural, existența individului
cade inevitabil în mâinile
puterilor biopolitice, guvernate de
logica rece a funcționalității reproductive,
ori a eficienţei. Dacă familia
monogamă nu este recunoscută ca
ordine antropologică primară, premergătoare
oricărei ordini politice,
atunci identitatea personală a oricărei
ființe umane riscă să se evaporeze
și să cadă în mâinile intereselor
Nu este conform nici cu dreptul
natural şi, prin urmare, nici cu cel pozitiv
faptul de a pune pe picior de egalitate
uniunile de fapt cu familia întemeiată pe
căsătoria dintre bărbat şi femeie!
de conjunctură. Dacă părinților li
se pun obstacole în a-și educa copiii
conform valorilor lor şi dacă ei
delegă formarea lor numai de către
stat, atunci inevitabil noile generaţii
se vor plia pe modelele impersonale
ale politicilor statale și nu pe cele
personale ale familiei. Familia este
unicul loc în care persoana este recunoscută
pentru ceea ce este şi în
care trăieşte experienţa comuniunii,
a relaţiei, a împărtășirii.
În această chemare se recunoaşte
o primă responsabilitate istorică
a creştinilor la începutul mileniului
al treilea. Întoarcerea ori rămânerea
la realitatea în sine nu coincid cu
apărarea ideilor proprii, ci cu recunoaşterea
întâietăţii realităţii asupra
ideii, a experienţei elementare asupra
ideologiei.
22 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
SPIRITUALITATE
DIN CATEHEZELE PAPEI
Adevărata
rugăciune
În luna septembrie, Papa Francisc a ținut două cateheze dedicate
discernământului. Prima l-a avut în centru pe Ignațiu de
Loyola, iar în cea de-a doua a vorbit despre elementele discernământului
și despre familiaritatea cu Domnul.
Să cerem acest har:
să trăim o relație de
prietenie cu Domnul,
așa cum un prieten
îi vorbește prietenului.
În cateheza din 7 septembrie,
Suveranul Pontif a recurs la
o mărturie concretă, referindu-se
la exemplul Sfântului
Ignațiu de Loyola: „Ignațiu se află
acasă convalescent, după ce a fost
rănit în bătălie la un picior. Pentru
a alunga plictiseala cere ceva de citit.
El iubea relatările cavalerești, dar
din păcate în casă se găsesc numai
vieți de sfinți. Un pic cu neplăcere se
adaptează, dar în cursul lecturii începe
să descopere o altă lume, o lume
care-l cucerește și pare în concurență
cu aceea a cavalerilor. Este fascinat
de figurile Sfântului Francisc și
Sfântului Dominic și simte dorința
de a-i imita. Dar și lumea cavalerească
mai continuă să exercite fascinația
sa asupra lui. Și astfel simte înăuntrul
său această alternanță de gânduri,
Text: Iulia Cojocariu
cele cavalerești și cele ale sfinților,
care par să se echivaleze. (...)
Ignațiu, când se găsea rănit în
casa paternă, nu se gândea deloc la
Dumnezeu sau la cum să reformeze
propria viață, nu. El trăiește prima sa
experiență cu Dumnezeu ascultând
propria inimă, care îi arată o răsturnare
curioasă: lucrurile la prima vedere
atrăgătoare îl lasă dezamăgit și
în altele, mai puțin strălucitoare, simte
o pace care durează în timp. (...)
Pentru aceasta Ignațiu va sugera
să citim viețile sfinților, pentru că
arată în mod narativ și comprehensibil
stilul lui Dumnezeu în viața
persoanelor care nu sunt foarte diferite
de noi, pentru că sfinții erau din
carne și oase ca și noi. Acțiunile lor
vorbesc acțiunilor noastre și ne ajută
să înțelegem semnificația lor.”
De asemenea, Sfântul Părinte
a mai spus: „Discernământul este
ajutorul de recunoscut semnalele
cu care Domnul se lasă întâlnit în
situațiile neprevăzute, chiar neplăcute,
așa cum a fost pentru Ignațiu
rana la picior. Din ele se poate naște
o întâlnire care schimbă viața, pentru
totdeauna, ca în cazul lui Ignațiu.
Se poate naște un lucru care te face
mai bun.”
În cadrul catehezei din 28 septembrie,
Papa Francisc a pornit de
la afirmația că „rugăciunea este un
ajutor indispensabil pentru discernământul
spiritual”, și referindu-se la
adevărata rugăciune a spus că aceasta
este „familiaritate și destăinuire
cu Dumnezeu. Nu înseamnă a recita
rugăciuni ca un papagal, bla bla bla,
nu. Adevărata rugăciune este această
spontaneitate și afect cu Domnul.
Această familiaritate învinge frica
sau îndoiala că voința sa nu este pentru
binele nostru, o ispită care uneori
străbate gândurile noastre și face inima
neliniștită și nesigură sau chiar
amară”.
De asemenea, a mai spus că „a
discerne ce se întâmplă în noi nu este
ușor, pentru că aparențele înșală, dar
familiaritatea cu Dumnezeu poate
rezolva îndoieli și temeri, făcând
viața noastră tot mai receptivă la «lumina
sa blândă», conform expresiei
frumoase a Sfântului John Henry
Newman”.
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
23
SPIRITUALITATE
SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII
Luminile
toamnei
Te laud, Doamne,/ pentru
că ai ascultat cuvintele gurii
mele.../ Laud numele tău
pentru bunătatea și fidelitatea
ta./ În ziua în care te-am
chemat, m-ai ascultat,/ și
mi-ai întărit sufletul./ Chiar
dacă trebuie să trec printr-o
mare strâmtorare,/ tu mă
ții în viață, în ciuda mâniei
dușmanilor mei.
(Ps 138, 1-3. 7)
Text: Pr. Tarciziu Șerban
În această lună, alături de candelele
aprinse deasupra mormintelor
celor dragi ai noștri, strălucesc
și în sufletele și în mințile
noastre luminile chipurilor tuturor
sfinților pe care i-am sărbătorit în
prima zi. Atunci, celebrându-le memoria,
au trecut pe dinaintea ochilor
noștri de credință chipuri de tineri și
mai puțin tineri, femei și bărbați din
toate timpurile care au lăsat urme
de neșters în conștiințele noastre și
în Biserica noastră. Persoane precum
Abraham, Isaac, Iacob și ceilalți
drepți ai Vechiului Testament, Ioan
Botezătorul și ceilalți profeți, Sfânta
Fecioară Maria, mama lui Isus, Petru,
Ioan și ceilalți apostoli ai lui, Ștefan,
Laurențiu, Eulalia, José Sánchez
del Río, Tereza Benedicta a Crucii,
Vladimir Ghika, Anton Durcovici,
Vasile Aftenie și ceilalți martiri,
Francisc de Assisi, Anton de Padova,
Dominic Savio, Tereza de Lisieux,
Josephine Bakhita, Madeleine
Delbrêl, Padre Pio, Veronica Antal,
Chiara Lubich, Carlo Acutis și ceilalți
sfinți și sfinte ale căror vieți ne-au
și edificat și pe a căror călăuzire și
susținere contăm mereu.
Dacă ar fi să ne întrebăm ce anume
au în comun toți acești sfinți de vârste
și de condiții atât de diferite, care au
trăit în epoci și în locuri atât de diferite,
răspunsul ne-ar trimite către
atașamentul lor față de Dumnezeu
și față de Isus Cristos. Unul dintre
cei care ne-au împărtășit experiența
personală avută cu Dumnezeu,
experiența care lui i-a construit caracterul
și determinat modul de viață –
devenind astfel exemplar pentru noi
– este autorul Psalmului 138. Drept
recunoștință față de grija pe care
Dumnezeu i-a arătat-o, el spune: Te
laud, Doamne, din toată inima, pentru
că ai ascultat cuvintele gurii mele...
Laud numele tău pentru bunătatea
și fidelitatea ta. În ziua în care te-am
chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat
și mi-ai întărit sufletul. Chiar dacă
trebuie să trec printr-o mare strâmtorare,
tu mă ții în viață, în ciuda mâniei
dușmanilor mei; tu îți întinzi mâna și
dreapta ta mă mântuiește. În plus, autorul
nutrea convingerea că Domnul
va duce la bun sfârșit ceea ce a început
pentru mine. Doamne, bunătatea ta
este veșnică. Nu părăsi, Doamne, lucrarea
mâinilor tale.
Astfel de simțăminte și de atitudini
au făcut din sfinți adevărate lumini
călăuzitoare.
24 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
SPIRITUALITATE
Minuni şi sfinţi
Sfântul Artemide Zatti
a mijlocit vindecarea unui bărbat din Filipine
BIOGRAFIE
Sfântul
Artemide
Zatti
Canonizare:
09.10.2022
Beatificare:
14.04.2002
Venerabil:
07.07.1997
Procesul:
01.06.1979
Moartea:
15.03.1951
Nașterea:
12.10.1880
info
Dacă pentru beatificarea lui Artemide Zatti a
fost luată în calcul vindecarea unui tânăr salezian
din Buenos Aires, în vederea canonizării,
Biserica Catolică a considerat miraculoasă
însănătoșirea unui bărbat de 64 de ani din Filipine,
la 11 august 2016.
După ce a suferit transpirații abundente, amețeli și alte
simptome, bărbatul fusese internat în spital, unde a fost
diagnosticat cu un infarct acut al ambelor artere cerebrale
medii, care a dus la o hemoragie masivă. Transferat la
terapie intensivă, nu a putut fi operat din cauza constrângerilor
financiare ale familiei, iar starea lui s-a înrăutățit
până când a fost emis un prognostic sumbru.
Familia sa l-a adus acasă și, la inițiativa fratelui bolnavului,
un coajutor salezian, au început să se roage,
invocând mijlocirea Fericitului Artemide Zatti. Pe 22
august, muribundul a primit Ungerea bolnavilor, dar
brusc, pe 24 august, a declarat că se simte bine și a cerut
mâncare, revenind curând la o viață normală în mijlocul
familiei sale.
După ancheta diecezană, consultanții medicali au declarat
că vindecarea, care a fost rapidă, completă și de
durată, a fost inexplicabilă din punct de vedere științific.
Consultorii teologici au declarat că este vorba de o minune
obținută prin mijlocirea Fericitului Artemide Zatti
care, după decretul din 9 aprilie 2022, a fost canonizat
de Papa Francisc la 9 octombrie al aceluiași an.
* Când s-a îmbolnăvit de tuberculoză,
la sugestia părintelui salezian Evasio
Garrone, i-a cerut vindecare Mariei
Ajutorul Creștinilor, angajându-se să se
dedice îngrijirii bolnavilor. Vindecat fiind,
își ține promisiunea.
Un italian în Argentina,
laic salezian în slujba
celor suferinzi
Artemide s-a născut la
Boretto, în Italia, într-o
familie modestă, care a
fost nevoită să emigreze în
Argentina în 1897, stabilindu-se
în Bahía Blanca. Aici
tânărul s-a orientat spre viața
saleziană la Bernal. În timp ce
asista un tânăr preot bolnav
de tuberculoză, s-a îmbolnăvit*
el însuși și a fost trimis la
Viedma, în Patagonia.
A făcut profesiunea perpetuă
ca frate laic salezian la
8 februarie 1911. A lucrat cu
normă întreagă și pe gratis
ca infirmier la spitalul Sfântul
Iosif din Viedma. Apreciat
pentru abilitățile sale, devine
vicedirector și administrator
al institutului.
La orice oră din zi și din
noapte era disponibil și pentru
îngrijirea bolnavilor. În
1950 au apărut simptomele
unei tumori, din cauza căreia
a murit. Rămășițele sale se
află în biserica Sfântul Ioan
Bosco din Viedma.
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
25
SPIRITUALITATE
BISERICA MISIONARĂ
Domnul i-a zis lui Moise
în pustiul Sinai, în cortul
întâlnirii, în ziua întâi
a lunii a doua, în al
doilea an după ieșirea lor din țara
Egiptului: „Faceți recensământul
întregii adunări a fiilor lui Israel,
după familiile lor, după casele
părinților lor, numărând numele
tuturor bărbaților, unul câte unul,
de la douăzeci de ani în sus, pe toți
cei care pot ieși la luptă în Israel;
numărați-i, tu și Aaron, după grupele
lor. Să fie cu voi câte un bărbat
din fiecare trib, cap al casei
părinților săi” (Num 1,1-4).
Cea de-a patra carte din Sfânta
Scriptură începe cu acest mesaj
din partea lui Dumnezeu. Scopul
nu este atât de a scoate în evidență
Creștini din Hurri Hills la hramul de la Maikona
Numeri, o carte a identității
Text: Pr. Ștefan Lenghen
„Când vei aşeza candelele, cele şapte candele să lumineze
în partea de dinainte a candelabrului.”
(Num 8,2)
numărul celor care călătoreau spre
țara promisă, împreună cu Domnul.
Această carte nu se limitează doar
la a prezenta statisticile poporului
eliberat de Dumnezeul Creator din
țara sclaviei, cea a Egiptului. Numeri
este o carte a identității poporului
ales, și descoperim această identitate
în numele persoanelor care sunt
prezentate în această carte. Ea arată
experiența poporului care a primit
binecuvântarea lui Dumnezeu
de a scăpa de sclavie și călătorește
mai mulți ani prin pământuri pustii,
sub conducerea lui Moise, spre
țara promisă.
În această carte, fiecare dintre noi
este martor la problemele cu care se
confruntă generația din deșert în
tranziția de la un mod de viață la
altul și în transmiterea experienței
ei generației viitoare. În acest context,
vedem posibilitățile cât și
problemele transmiterii credinței.
Numeri pune în prim-plan faptul
că Dumnezeu se manifestă constant
în istoria omenirii, că cere ascultare
față de voința sa și că, în cele din
urmă, este în stare să-și ducă la îndeplinire
planul făgăduit poporului
său, în ciuda încăpățânării acestuia.
Ea ne invită să înțelegem că fidelitatea
lui Dumnezeu este în același
timp dreptatea Lui.
Persoana umană își găsește
identitatea în muncă, nu în lene.
Oamenii dacă vor să prospere trebuie
să urmeze exemplul poporului
lui Dumnezeu. Ei trebuie să
creadă în Dumnezeu, să înainteze
în credință, să muncească și să
transmită generațiilor viitoare valoarea
și importanța muncii. „E
datoria Bisericii și a organizațiilor
nonprofit să ne ajute toată viața!”
O astfel de afirmație, pe care o auzim
de multe ori, este de fapt o scuză
pentru a promova lenea, pentru
a nu te dărui la rândul tău, după ce
primești binecuvântarea carității.
Citind această carte vom realiza că
drumul muncii pe care merge omul
este o participare la creație.
(Va urma)
Ministranți Hurri Hills
26 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
SPIRITUALITATE
PAGINA GHIKA
L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)
Astăzi:
Olga Chestakoff,
așa mamă, așa fiică
Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)
Regina Natalia a Serbiei
avea mereu cu ea o suită
de doamne de onoare.
Vladimir Ghika, frecventând
această mică curte încă din copilărie,
s-a apropiat în mod deosebit
de două dintre ele care purtau același
nume: Olga Chestakoff. Mama
(1853-1937) și fiica (1876-1952). Cea
dintâi s-a născut la Odesa, prințesa
Gagarin, mama ei, fiind o Sturdza
din Rusia. Căsătorită în 1876 cu
Leonid Chestakoff, își pierde soțul și
pe fiica Liuba, în 1894, într-un naufragiu.
Probabil că pierderea acestor
ființe dragi le face pe amândouă
să se îndrepte către spiritualitate. La
Sachino 1 , la Roma sau în altă parte,
au lungi conversații cu tânărul
Vladimir, care este și el într-o căutare
spirituală.
În 1900 căile lor se despart. Dar
conversațiile continuă prin intermediul
unor scrisori lungi. Vladimir
Ghika încearcă să le convingă să-i
urmeze exemplul, să facă parte
din Biserica Adevărată... Iar Olga
Chestakoff fiica, într-o bună zi din
1902, îi scrie, enervată, prietenului
său: „Credeți-mă că dacă îmi permit
să vă mai scriu aceste rânduri, nu o
fac din prietenie. (...) Vreți să spuneți
totul, iar aceasta creează discuții.
Nu este deloc rezonabil să sperați
că [mama] își va abandona viața interioară
pentru a dumneavoastră,
pentru că a ei este la fel de prețioasă,
așa cum vă este și dumneavoastră a
dumneavoastră.”
Cele două Olga s-au instalat
în Franța, pe lângă vindecătorul
Nizier Philippe (1849-1905), numit
Maestrul Philippe de Lyon, care
are acces la anumite curți mari din
Europa. Căutarea lor spirituală s-a
schimbat într-o căutare spiritualistă,
ezoterică, ocultistă, ceea ce,
se înțelege, are darul de a-l irita pe
dragul lor prieten Vladimir. Tânăra
Olga, după ce a devenit văduvă după
un englez, Herbert Marshall (1860-
1912), cu care a avut patru copii,
se căsătorește în 1913 cu doctorul
Emmanuel Lalande (1868-1926), și el
un mare ezoterist și văduv după fiica
Maestrului Philippe... Olga Marshall
deci, sub numele inițiatic Zhora, scrie
texte ezoterice în revista l’Initiation 2 ,
dar și, sub numele de Marie Lalande,
o apologie a Maestrului 3 .
Către 1905, Vladimir Ghika le
face o vizită, probabil pentru a le
convinge să revină pe drumul cel
bun. Cauză pierdută, fiecare este
Olga Chestakoff, fiica și mama
bine întărit pe pozițiile sale. Această
vizită ar fi trebuit să strângă legăturile,
dar se întâmplă exact contrariul,
și timp de patru ani corespondența
încetează și nu se reia decât în 1909.
Contactele nu sunt de acum încolo
decât amabilități vagi, pentru a
mulțumi pentru o carte, pentru a afla
din când în când vești. Ultima scrisoare,
din 1931, conține o întrebare
asupra simbolicii bisericilor pusă lui
Vladimir Ghika de către Olga fiica.
I-a răspuns? Nu știm. Probabil
că nu, dat fiind substratul bănuit al
întrebării.
Olga Chestakoff mama moare la
31 mai 1937. La 11 iunie, Vladimir
Ghika celebrează o liturghie pentru
pomenirea ei. Olga fiica moare la 28
decembrie 1952, fără ca Vladimir
Ghika să primească această veste, el
fiind în închisoare de o lună.
În 1902, Olga mama îi scrisese:
„Într-o zi, prietene, ne vom regăsi,
pentru că Dumnezeu este veșnic și
pentru că El este sfârșitul și scopul
tuturor copiilor săi și al tuturor lucrurilor.
Aceasta cel puțin e sigur și
nimeni nu ne-o poate lua. Prietena
dumneavoastră mereu – Olga.”
1 Castelul reginei Natalia de la Biarritz.
2 Creată în octombrie 1888, îi reunește pe principalii ocultiști din epocă.
3 Marie Lalande, Lumière blanche – Évocations d’un passé, 1948.
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
27
SCRISOARE PASTORALĂ
Anul Pastoral 2022-2023
Dragi confrați preoți,
Iubiți frați și surori în Cristos,
Pacea Domnului nostru Isus
Cristos să fie cu voi toți!
Cu acest salut mă adresez
către tot poporul lui
Dumnezeu din Arhidieceza noastră,
pentru a vă oferi această scrisoare
pastorală, care reprezintă un
ghid pentru noul an pastoral, inaugurat
la 15 septembrie a.c. în cadrul
întrunirii comune a Consiliului
prezbiteral și a responsabililor oficiilor
pastorale diecezane.
La începutul mandatului meu,
am propus ca orientare pastorală
un plan trienal centrat pe liturgie:
„Liturgia: celebrare divină, viață
creștină”, cu scopul de a favoriza o
cunoaștere mai profundă a liturgiei
și o participare activă la toate celebrările
sacramentelor.
După prezentarea naturii și
importanța Liturgiei în viața
Bisericii, în conformitate cu Constituția
liturgică Sacrosanctum
Concilium (Anul Pastoral 2020-
2021) și a Sacramentelor inițierii
creștine – temelia vieții creștine –
(Anul Pastoral 2021-2022), suntem
la etapa a treia a planului pastoral
trienal, care va fi însoțită de prezentarea
Sacramentelor de vindecare
și a Sacramentelor de slujire a
comuniunii.
Cu prezenta scrisoare pastorală,
doresc să ofer câteva impulsuri
tuturor credincioșilor și fiecărei
comunități a Arhidiecezei, ținând
cont și de contextul Drumului sinodal
pe care l-am parcurs deja și
în vederea Sinodului Episcopilor,
care se va celebra în luna octombrie
2023.
1. Un an pastoral sub semnul
Sinodului
După faza diecezană a Drumului
sinodal cerut de Papa Francisc, în
care a avut loc ascultarea și consultarea
poporului lui Dumnezeu
din Arhidieceza noastră, s-a realizat
sinteza generală la nivelul
Conferinței Episcopale, care
28 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
pastorală
s-a trimis la Sinodul general al
Episcopilor din Vatican.
A fost o etapă importantă în
viața Arhidiecezei noastre, în care
am descoperit ce înseamnă „a merge
împreună” când este vorba de
viața Bisericii. Cu privire la calea
sinodală, Papa Francisc spunea că
„este drumul pe care Dumnezeu îl
așteaptă de la Biserica mileniului al
treilea… O Biserică sinodală este
o Biserică a ascultării… Este o ascultare
reciprocă în care fiecare are
ceva de învățat, (…) unul în ascultarea
celorlalți; şi toţi în ascultarea
Duhului Sfânt, «Duhul adevărului»
(In 14,17), pentru a cunoaște
ceea ce El «spune Bisericilor» (Ap
2,7)” (Comemorarea celei de-a 50-a
aniversări a instituirii Sinodului
Episcopilor, 17 octombrie 2015).
Suntem poporul lui Dumnezeu
și scopul noului an pastoral este
de a conștientiza mai mult că
mergem împreună (sinodal) plini
de speranță, căutând orientare,
călăuzire, lumină și ajutor, pe
care le primim din Cuvântul lui
Dumnezeu, din liturgie și celebrarea
Sacramentelor.
Acest an pastoral va fi un an
prețios, nu pentru că vom face
multe lucruri, ci pentru a reînnoi
entuziasmul nostru în răspunsul
la chemarea lui Dumnezeu și pentru
a reciti cu atenție, în continuarea
Sacramentelor inițierii creștine,
rolul Sacramentelor de vindecare
și al Sacramentelor de slujire a comuniunii,
în vederea consolidării
vocației noastre de a fi autentici lucrători
ai Împărăției lui Dumnezeu.
Da, suntem o Biserică sinodală, o
Biserică în mișcare, o Biserică în misiune,
în care toți trebuie să „mergem
împreună”: preoți, credincioși,
persoane consacrate, copii, tineri
și adulți; dar și în formele de organizare:
decanate, parohii și filiale,
asociații de credincioși, comunități
religioase, familii, grupuri etc. Cu
toții trebuie să avem mereu ochii și
inimile deschise, pentru a răspunde
la chemarea Domnului în situațiile
concrete ale vieții, ale misiunii sau
ale slujirilor noastre în Biserică. Cu
această responsabilitate și încredere
pășim pe un nou drum.
De aceea, scrisoarea pastorală
din acest an dorește să ofere și câteva
impulsuri momentului eclezial
pe care îl trăim: a fi o Biserică sinodală.
Papa Francisc ne amintește că
a fi în sinod „este cu adevărat cea
mai frumoasă experiență pe care o
trăim: să fim parte a unui popor în
călătorie, care merge în istorie, împreună
cu Domnul său, care merge
printre noi! Nu suntem izolați,
nu umblăm singuri, ci facem parte
din singura turmă a lui Cristos care
merge împreună” (Papa Francisc,
Vizita pastorală la Assisi, 4 octombrie
2013).
În această lumină, drumul făcut
împreună în Arhidieceza noastră în
ultimii doi ani pastorali nu ar trebui
să fie uitat, aproape ca și cum ar fi
un capitol închis și ale cărui obiective
au fost deja pe deplin atinse.
Este o călătorie, care a început prin
a porni împreună spre înțelegerea
și trăirea liturgiei Bisericii și a sacramentelor,
și sunt convins că este
un drum necesar pentru o Biserică
care dorește să asculte de Duhul
Sfânt, să răspundă la chemarea lui
Dumnezeu și pentru a face credibil
mesajul evanghelic în contextul
unei lumi care se schimbă cu o viteză
surprinzătoare.
În permanență trebuie să ne străduim
să schimbăm sau să adaptăm
metodele pastorale, să ne străduim
să îmbrățișăm „noul” pe care
Biserica și chiar Conciliul Vatican II
ni l-au propus. Ne este mai ușor să
rupem cu trecutul, sau chiar uneori
este riscant să invocăm noul, dar nu
putem rămâne la atitudinea subliniată
de multe ori de Papa Francisc,
„așa s-a făcut întotdeauna și așa trebuie
să fie în continuare”.
Cuvântul lui Dumnezeu însă ne
invită să privim înainte cu încredere,
pentru că Domnul este mereu
cu noi și credem cu tărie acest lucru.
În Sfânta Scriptură, atunci când
o vocație este comunicată cuiva de
către Dumnezeu, găsim această expresie:
„Domnul este cu tine”, care
înseamnă și „Domnul va fi mereu cu
tine”. Nu este doar o afirmație referitoare
la prezent, ci și o promisiune
pentru viitorul la care Dumnezeu
însuși ne cheamă. De aceea nu trebuie
să ne descurajăm niciodată
din cauza drumului pe care ni se
cere să-l facem împreună și care, de
multe ori, este dificil. Biserica noastră
locală are multe resurse umane
și de credință și este chemată să exprime
mai multă vivacitate, dăruire
și angajare generoasă, pentru a trăi
și vesti Evanghelia.
Să-i mulțumim Domnului pentru
atâtea daruri și să învățăm să
le apreciem așa cum se cuvine
– știind că mai este încă mult loc
pentru mai bine – și să depășim
tentația comodității, prejudecățile,
rezistența și închiderea în fața solicitărilor
la care ne provoacă Noua
Evanghelizare.
La fel ca întreaga Biserică
Catolică, și Arhidieceza noastră
trebuie să facă față noilor provocări
ale unei societăți pluraliste și
din ce în ce mai secularizate, care
își pune amprenta mai ales asupra
generațiilor tinere. Trăim în mijlocul
unui popor care se afirmă
creștin, dar care nu se inspiră din
valorile creștine, iar recurgerea la
Biserică este motivată de multe ori
de considerente de ordin tradițional
sau social. În acest fel, Biserica riscă
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
29
pastorală
să devină unul dintre posibilele ornamente
care să înfrumusețeze celebrarea,
nu motivul sărbătorii în
sine; conturul Sacramentelor devine
din ce în ce mai important, nu
Sacramentul în sine, care este apoi
uitat imediat după celebrare.
Adevăratul sens și scopul
Sacramentelor este a trăi pentru
Cristos și în Cristos, în Biserică.
Dacă se pierde trăirea pentru El
și cu El în Trupul Său care este
Biserica, ce devine Sacramentul euharistic?
Ce se întâmplă cu celelalte
Sacramente ?
Ne confruntăm cu o capcană
foarte subtilă, dar foarte pătrunzătoare
a secularizării: aceasta poate
duce nu atât la contestarea sau respingerea
deschisă a religiei și a riturilor
sacramentale ale Bisericii, pe
care oamenii continuă să le ceară,
cât mai ales la golirea de sens a acestora
în viața personală și comunitară.
Se doresc riturile și celebrările
unei Biserici la care, de fapt, nu se
dorește să se aparțină în totalitate,
și care de multe ori este refuzată din
cauza orientărilor morale și pastorale
pe care ea le cere. Știm foarte
bine cum Isus și profeții au luptat cu
îndârjire împotriva unei asemenea
religii reduse la ritualuri și golite de
viață, după inima lui Dumnezeu.
Dacă vrem să trăim viața creștină
în toată frumusețea și bogăția ei,
avem nevoie de formare și pregătire,
de ascultarea Cuvântului lui
Dumnezeu, care este Isus, și de
„a merge împreună” în celebrarea
și trăirea corectă a liturgiei și a
Sacramentelor.
2. În noul An Pastoral cu
Sacramentele vindecării și de slujire
a comuniunii
Catehismul Bisericii Catolice
spune că „întreaga viață liturgică
a Bisericii gravitează în jurul
Jertfei euharistice și a sacramentelor”
(CBC nr. 1113) și că „sacramentele
sunt semne eficiente
ale harului, instituite de Cristos și
încredințate Bisericii, prin care ne
este împărtășită viața dumnezeiască.
Riturile vizibile sub care sunt
celebrate sacramentele semnifică și
realizează harurile proprii fiecărui
sacrament. Ele aduc rod în cei care
le primesc cu dispozițiile cerute”
(CBC nr. 1131).
Tot Catehismul afirmă că „cele
șapte sacramente ating toate etapele
și momentele importante din
viața creștinului: ele dau naștere și
creștere, vindecare și misiune vieții
de credință a creștinilor. În aceasta
există o oarecare asemănare între
etapele vieții naturale și etapele
vieții spirituale” (CBC nr. 1210).
Ele formează un tot ordonat în care
Euharistia ocupă centrul, căci ea
îl conține pe însuși Autorul sacramentelor
(cf. CBC nr. 1211).
Catehismul amintește și de
importanța catehezei pentru
înțelegerea sacramentelor: „Cine
celebrează? cum se celebrează? când
se celebrează? unde se celebrează?”
(CBC nr. 1135).
Pe parcursul acestui an pastoral
ne vor însoți, așadar, Sacramentele
de vindecare – Sacramentul
Penitenței și al Ungerii bolnavilor
și Sacramentele de slujire a comuniunii
– Sacramentul Preoției și
al Căsătoriei. Ele vor fi prezentate
credincioșilor mai ales în cele două
perioade forte ale anului liturgic,
Adventul și Postul Mare, dar expunerea
lor se poate face și dincolo de
aceste perioade liturgice.
Credincioșii știu că Sacramentele
vin de la Cristos și nu pot fi înțelese
decât în legătură cu El: El este cel
care le-a instituit și ni le-a dat.
Acest accent este, evident, în deplină
continuitate cu ceea ce am
reflectat în Anul Pastoral dedicat
Sacramentelor inițierii creștine,
când am căutat să aprofundăm
relația noastră personală cu Cristos.
Sacramentele sunt continuarea,
în fiecare epocă, a semnelor și
minunilor pe care Isus le-a făcut
atunci când a pășit pe pământ, acum
2000 de ani. Toate Sacramentele
sunt, ca să spunem așa, brațele
Mântuitorului însuși, prin care El
își extinde acțiunea dincolo de timp
și spațiu, pentru a da viață, pentru a
binecuvânta, pentru a reînnoi, pentru
a vindeca și pentru a înmulți
pâinea vieții.
Domnul nostru Isus Cristos,
„medicul sufletelor și al trupurilor
noastre”, cel care a iertat păcatele
paraliticului și a redat sănătatea trupului
său (cf. Mt 9,18; Lc 5,17-26),
a vrut ca Biserica Sa să continue, în
puterea Duhului Sfânt, lucrarea sa
de vindecare și mântuire, chiar și în
rândul propriilor membri.
Când vorbim despre actele mântuitoare
ale lui Cristos, care au continuitate
în sacramente, nu trebuie
să le gândim sau să le trăim ca pe
niște „acte” desprinse de Cristos,
ci ca acțiuni concrete, vii, legate de
El. Cristos este cel care acționează
în Sacramente, fără a uita că acest
mod de a acționa, însoțit de o serie
întreagă de atitudini subiective
– iubire, înțelegere, compasiune,
blândețe – este încredințat Bisericii
(„Biserica este în Cristos ca un sacrament,
adică semn și instrument
al unirii intime cu Dumnezeu și
al unității întregului neam omenesc”
– LG nr. 1), care trece prin
mâinile omenești ale slujitorilor
Sacramentului. Dorința și nevoia
de mântuire a celor care se apropie
de Sacramentele de vindecare, de
exemplu, nu poate fi o repetare rituală
a unor acte sau o dorință slabă
de a fi vindecat, dar trebuie să fie
30 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
pastorală
o dorință puternică exprimată din
profunzimea ființei prin credință,
care să merite cuvântul eficace al
lui Cristos, care vine întotdeauna în
întâmpinarea necesităților noastre,
dar adesea pe măsura adevărului și
a seriozității dorințelor noastre (cf.
B. Häring, La dimensione terapeutica
della liturgia, Padova, 1994).
a. Dimensiunea de vindecare
a Sacramentului Penitenței sau al
Reconcilierii
Deja în numele Sacramentului
– Sacramentul convertirii, al
penitenței, al spovezii sau al mărturisirii,
al iertării, al reconcilierii
– este posibil să se distingă anumite
dimensiuni caracteristice vindecării
spiritului (sufletului): pare un
paradox, dar mărturisirea păcatelor
se transformă la fiecare celebrare a
spovezii și într-o mărturisire de laudă
a sfințeniei și a milostivirii lui
Dumnezeu, care oferă iertarea păcatelor,
vindecarea sufletească, devenind
un semn și al unei răni vindecate,
al unei reconcilieri care a
avut loc în sacrament (cf. CBC nr.
1424).
Catehismul Bisericii subliniază
situația persoanei umane în fața
păcatului, evidențiind realitatea bolilor
inimii și ale minții care trebuie
să primească lumină și vindecare:
„Viața nouă primită în inițierea
creștină n-a suprimat fragilitatea
și slăbiciunea naturii umane, nici
înclinația spre păcat, pe care tradiția
o numește concupiscență, care rămâne
în cei botezați pentru ca ei
să-și dea seama de ce sunt în stare în
lupta vieții creștine, ajutați de harul
lui Cristos. Această luptă este cea a
convertirii în vederea sfințeniei și a
vieții veșnice la care Domnul neîncetat
ne cheamă” (CBC nr. 1426).
Sacramentul Pocăinței îndeplinește
această condiție, prin actele
penitentului care se pune pe calea
convertirii cu ajutorul harului sacramentului.
„Vindecarea” devine
concretă atunci când se face referire
la subiectivitatea care vibrează
în sentimentele umane, atunci când
se vorbește de penitența interioară
și de convertirea inimii: o reorientare
radicală a vieții, o convertire la
Dumnezeu cu toată ființa.
Cum să manifestăm sensul terapeutic
al acestui Sacrament? Va fi
necesară o pregătire spirituală intensă
a confesorului, dar și o ascultare
care nu se improvizează, ci se
învață ca o artă: o artă cu capacitate
de dialog și sensibilitate la relațiile
umane, pentru a recunoaște anumite
mecanisme psihologice care favorizează
accesul la conștiința morală
a penitenților.
Perioada de boală „sufletească”
este starea de păcat, iar diagnosticarea
tipologiilor de „boli sufletești”
se face în momentul examinării
conștiinței și al propriei existențe,
însoțit adesea de o dorință profundă
de reconciliere cu sine, cu alții și
cu Dumnezeu.
Atunci când Biserica celebrează
Sacramentul Penitenței, devine un
„laborator”, un adevărat „dispensar
spiritual”, „un mijloc de scăpare de
păcat și nu de judecată, ca un loc al
iertării păcatelor și nu al pedepsei
spirituale” (Sf. Ioan Gură de Aur, In
Gen. Hom. 1, 1: PG 53, 22). Mai recent,
Papa Francisc a folosit expresia
„Biserica – spital de campanie”:
„lucrul de care Biserica are nevoie
mai mult astăzi este capacitatea de
a îngriji rănile şi de a încălzi inima
credincioșilor” (Interviu cu Papa
Francisc, de pr. Antonio Spadaro,
19 august 2013).
Aceasta este misiunea încredințată
de Cristos Bisericii sale, pe care
o exercită prin Sacramente, care își
extinde activitatea „terapeutică” la
toate anotimpurile vieții umane,
prin riturile sacramentale pe care
le-a dezvoltat de-a lungul timpului.
Sacramentul Penitenței este antidotul
pentru fragilitatea umană și
pentru rănile provocate de păcat.
b. Dimensiunea vindecătoare a
Sacramentului Ungerii bolnavilor
Sacramentul Ungerii bolnavilor
manifestă cel mai clar scopul său terapeutic.
În modul în care Biserica
celebrează sacramentul, nu este vorba
de o juxtapunere între liturgie și
terapie, ci de o adevărată liturgie
care se prezintă, în sine, ca terapie.
Deja de la începuturile Bisericii
este cunoscut un ritual special pentru
bolnavi, bazându-se pe un text
din Scrisoarea Sfântului Iacob:
„Este cineva dintre voi bolnav? Să-i
cheme pe preoții Bisericii şi ei să se
roage pentru el, ungându-l cu untdelemn
în numele Domnului! Iar
rugăciunea făcută cu credință îl va
mântui pe cel bolnav şi Domnul îl
va ridica, iar dacă a săvârșit păcate, i
se vor ierta” (5,14-15).
Conceptul de mântuire este dens
în semnificații, deoarece exprimă
restaurarea integrității persoanei.
Mântuirea se identifică cu vindecarea
totală a omului, iar persoana
bolnavului, în cadrul comunității
bisericești, constituie o dovadă solidă
că „viața muritoare a ființelor
umane trebuie răscumpărată
prin misterul morții și învierii lui
Cristos” (Ritualul Ungerii bolnavilor,
nr. 3).
Este o învățătură comună că în
toate intervențiile divine asupra
omului, primul rod este în ordinea
purificării de păcat. Pe de altă parte,
așa cum afirmă Ritualul Ungerii
bolnavilor, „boala este strâns legată
de realitatea păcatului și nu
atât de mult de greșelile personale”
(Introducere, nr. 2). Din acest
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
31
pastorală
motiv, și acest Sacrament trebuie să
fie primit în harul lui Dumnezeu.
În limbajul biblic și teologic, purificarea
înseamnă multe lucruri,
cum ar fi iertarea și ispășirea păcatelor,
conformarea vieții cu cerințele
legii lui Dumnezeu sau cu cele ale
harului.
Sacramentul Ungerii bolnavilor
îl completează pe cel al Penitenței,
desăvârșind efectele sale de ispășire
a vinovăției și de reînnoire totală a
persoanei. Astfel, iertarea și purificarea
păcatelor, pe lângă faptul că
înfrumusețează situația bolnavului
în fața lui Dumnezeu, restabilesc și
o unire mai profundă cu El, creând
astfel condițiile cele mai adevărate
și mai valabile pentru o ușurare,
care să permită combaterea eficientă
a bolii, alături de a face din boala
însăși o situație și o experiență
mântuitoare. Astfel, Sacramentul îl
face pe om mai puternic în fața bolii
și a morții. Este o participare la puterea
învierii Mântuitorului Cristos,
o putere care se manifestă atât în
vindecări, cât și în pregătirea pentru
moarte.
c. Sacramentele în slujba comuniunii
și a misiunii
În timp ce Botezul, Mirul și
Euharistia sunt Sacramentele inițierii
creștine și fundamentează
vocația comună a tuturor ucenicilor
lui Cristos, o vocație la sfințenie și la
misiunea de evanghelizare a lumii,
conferind harurile necesare pentru
a trăi conform Duhului în această
viață de pelerini în drumul lor spre
patria cerească, alte două sacramente,
Preoția și Căsătoria, sunt rânduite
pentru mântuirea altora. Ele
contribuie și la mântuirea personală,
tocmai prin slujirea celorlalți.
Aceste două Sacramente conferă
o misiune specială în Biserică și
servesc la edificarea poporului lui
Dumnezeu. În aceste sacramente,
cei care au fost deja consacrați prin
Botez și Mir pentru preoția comună
a tuturor credincioșilor (cf. LG 10)
pot primi consacrări speciale.
Cei care primesc Sacramentul
Preoției sunt consacrați pentru a fi
„puși, în numele lui Cristos, să păstorească
Biserica cu ajutorul cuvântului
și al harului lui Dumnezeu”
(LG 11). La rândul lor, «și soții
creștini sunt întăriți. Și am putea
spune că sunt consacrați printr-un
sacrament special pentru îndatoririle
și demnitatea stării lor» (GS
48)” (CBC nr. 1533-1535).
Sacramentul Preoției
Așa cum amintește Sfântul Paul,
scriind comunității din Corint,
Biserica unică își îndeplinește misiunea
cu aportul diverselor slujiri, în
funcție de vocația la care o cheamă
Domnul: „Există diferite daruri, dar
este același Duh. Sunt diferite slujiri,
dar este același Domn. Sunt diferite
lucrări, dar este același Dumnezeu
care lucrează toate în toţi. Fiecăruia
îi este dată manifestarea Duhului
spre binele comun” (1Cor 12,4-7).
Unii dintre credincioși sunt
chemați să presteze servicii stabile și
recunoscute public în Biserică, numite
slujiri. Unele dintre aceste slujiri
– episcopală, prezbiterală și diaconală
– constituie un corp eclezial,
la care cineva ia parte printr-o consacrare
specială (hirotonire) și care,
printr-un dar special al Duhului
Sfânt, îl face capabil să exercite o
putere sacră în numele și cu autoritatea
lui Cristos în slujba poporului
lui Dumnezeu. (cf. Compendiul
Catehismului Bisericii Catolice, nr.
323). Pentru aceasta, Cristos a instituit
Sacramentul Preoției. „Preoția
este sacramentul prin care misiunea
încredințată de Cristos apostolilor
săi continuă să fie exercitată în
Biserică până la sfârșitul veacurilor.
Este, prin urmare, Sacramentul slujirii
apostolice. Ea implică trei grade:
episcopatul, preoția propriu-zisă
și diaconatul” (CBC nr. 1536).
Preoția, în virtutea unui har special,
îl configurează cu Cristos pe
cel chemat la această misiune, devenind
un „alt Cristos” și îi dă posibilitatea
de a acționa în numele
său. „Miniștrii” (preoții) hirotoniți
sunt puși în slujba poporului lui
Dumnezeu. Această slujire se manifestă
prin predicarea Evangheliei,
prin celebrarea cultului divin, adică
prin celebrarea Euharistiei și a altor
sacramente, precum și prin guvernarea
pastorală.
Sacramentul Căsătoriei
„Sacramentul Căsătoriei semnifică
unirea dintre Cristos și Biserică.
El dăruiește soților harul de a se
iubi cu iubirea cu care Cristos și-a
iubit Biserica; harul sacramentului
desăvârșește astfel iubirea umană
a soților, le consolidează unitatea
indisolubilă și îi sfințește pe calea
vieții veșnice” (CBC nr. 1661).
Pentru vitalitatea comunității
creștine – și, evident, a societății civile
înseși – Sacramentul Căsătoriei
este de mare importanță.
Căsătoria este o realitate naturală,
ridicată la demnitatea de sacrament:
„Legământul căsătoriei,
prin care un bărbat și o femeie formează
împreună o comunitate pe
viață, rânduit prin însăși natura sa
spre binele soților, precum și spre
nașterea și educarea copiilor, a fost
ridicat de Cristos Domnul, printre
cei botezați, la demnitatea de sacrament”
(CBC nr. 1601; CIC, can.
1055, § 1).
Într-o perioadă de criză a conceptului
de căsătorie și familie, Biserica
continuă să proclame cu încredere
planul lui Dumnezeu pentru
32 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
pastorală
familie, pe care Isus Cristos a readus-o
la origini. Exortația apostolică
despre căsătorie Amoris laetitia
(19 martie 2016) a Papei Francisc a
relansat pastorala familiei, arătând,
în primul rând, frumusețea acesteia
în planul lui Dumnezeu, dar considerând
și situațiile cele mai dificile
în care se află astăzi căsătoria
creștină.
Liturgia căsătoriei aduce o
contribuție notabilă la redescoperirea
acestui „mare mister” (cf. Ef
5,31-32), care face din două persoane
– un bărbat și o femeie – expresia
unirii dintre Cristos și Biserică, și
care prin comuniunea lor de viață,
împreună cu copiii lor, capătă trăsăturile
unei adevărate „biserici
domestice”.
Cucernici Părinți,
Iubiți frați și surori în Cristos,
În cadrul planului trienal despre
Liturgie și Sacramente am
intențional să readucem în primplan
importanța și frumusețea cultului
pe care îl celebrăm cu ajutorul
lor.
Vorbind despre liturgie și, prin urmare,
despre sacramente, Conciliul
Vatican II recunoaște că aceasta este
„culmea și izvorul” întregii vieți
creștine (SC 10). Celebrarea sacramentelor
este cu siguranță punctul
culminant al unei vieți de credință
și al întregii activități pastorale, dar
cu toate acestea, ele reprezintă doar
un izvor și un punct de plecare.
Botezul este celebrat o singură
dată în viața unui creștin, dar cei
botezați sunt chemați să trăiască
mereu ca fii și fiice ale lui Dumnezeu
și membri ai Bisericii.
Fiecare dintre Euharistiile
noastre se încheie cu o trimitere:
„Mergeți în pacea lui Cristos.” Cu
alte cuvinte, trebuie să trăim ceea ce
tocmai am celebrat.
Căsătoria creștină nu este doar o
problemă de celebrare, în care doar
petrecerea este importantă; dimpotrivă,
în viața de zi cu zi, prin gesturi,
atitudini și cuvinte, soții trebuie
să repete „da”-ul lor sacramental.
Toate Sacramentele sunt puncte
de plecare pentru a duce o viață
tot mai creștină. Sacramentele sunt
autentic și adevărat trăite dacă duc
la consecințe în viața de zi cu zi.
Acestea sunt acțiuni sau celebrări
rituale la un moment dat și într-un
loc anume, dar semnificația și efectele
lor nu se limitează doar la momentul
celebrării lor.
Sacramentele trebuie să marcheze,
sau ar trebui să o facă, și să
transforme modul de gândire și de
viață al creștinilor. Creștinul care
primește sacramentele este chemat
să ducă o viață „sacramentală”, ceea
ce înseamnă a trăi darurile primite
în celebrarea lor.
Biserica este responsabilă pentru
respectul datorat sacramentelor. Ea
reglementează prin legi celebrarea
lor corectă și primirea lor adecvată,
astfel încât să fie apărat respectul
datorat acestor daruri sacre și binele
credincioșilor.
Dar celebrarea Sacramentelor
necesită mult mai mult decât respectarea
cerințelor elementare de
validitate și liceitate. Fiecare liturgie
sacramentală trebuie să fie celebrată
pe deplin ca act de cult: de aceea,
slujitorii altarelor trebuie să fie
atenți ca în acțiunea liturgică să fie
respectate nu numai legile celebrării
valide și licite, ci și ca să participe
credincioșii la ea în mod conștient,
activ și rodnic (cf. SC 11).
Celebrarea grăbită și mecanică
a Sacramentelor se reduce la celebrarea
unui ritual gol, care nu poate
fi numită celebrare. În celebrarea
tuturor Sacramentelor, Liturgia celebrează
și proclamă moartea și învierea
lui Cristos; Biserica dorește
ca credincioșii să ia parte la ea „în
mod conștient, activ și cu folos
spiritual”. Ea afirmă că natura liturghiei
cere o participare deplină,
conștientă și activă (cf. SC 14).
Fiecare Sacrament amintește de
Misterul pascal prin care Cristos
ne-a obținut răscumpărarea; fiecare
Sacrament simbolizează un har pe
care El îl acordă acum, în momentul
celebrării lor.
Închei scrisoarea pastorală, invitându-vă
pe toți să acceptați cu
spirit de credință și să puneți în
practică orientările pastorale ale
Magisteriului Bisericii, pe care le veți
expune și credincioșilor în cadrul
catehezelor despre Sacramentele de
vindecare și ale slujirii comuniunii
în timpul Adventului și Postului
Mare.
Încredințăm rodnicia noului An
Pastoral și Sfintei Fecioare, Regina
Preasfântului Rozariu, în sărbătoarea
căreia public această scrisoare
pastorală.
Domnul să vă binecuvânteze, să
vă încurajeze și să ne însoțească cu
Duhul Său!
În numele meu și al Episcopului
nostru auxiliar Cornel, vă adresez
tuturor salutul nostru părintesc, și
vă însoțim cu binecuvântarea noastră
pentru o slujire pastorală cât mai
rodnică.
București, 7 octombrie 2022,
Sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria,
Regina Preasfântului Rozariu
+ Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit
de București
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
33
CULTURĂ
IDEI PENTRU TIMPUL LIBER
carte
Minunea in
365 de zile.
Preceptele domnului
Browne, R.J.
Palacio, trad. Ioana
Vilcu, Colecție
Arthur, Grupul
Editorial Art, 2022, 432 p. Fiecărei
zile din an îi sunt atribuite vorbe
bine alese ale unor personalități
remarcabile.
Expoziție
Nostalgie.
Amintire.
Regăsire.
Peisajul european
și ruina în
secolele XVI-XIX –
expoziție la Muzeul
Național de Artă al României, care
poate fi vizitată până pe 29 ianuarie
2023. Sunt expuse 140 de
lucrări, care prezintă ruina ca un
simbol al culturii antice.
Teatru
Tratatul
despre purgatoriu
Editura Serafica,
Roman 2022
În luna noiembrie, când
Biserica ne invită să ne rugăm
pentru credincioșii răposați
și pentru sufletele din purgatoriu,
locul de purificare vremelnică
în vederea intrării în paradis,
Editura Serafica propune celor
interesați o lucrare de referință în
spiritualitatea catolică: Tratatul
despre purgatoriu, scris de Sfânta
Ecaterina de Genova și tradus
în limba română de pr. Adrian
Măgdici, OFMConv.
Autoarea acestui volum,
Caterina Fieschi Adorno (1447-
1510), cunoscută mai bine sub
numele de Ecaterina de Genova,
provenea dintr-o familie nobilă
din Genova și s-a dedicat operelor
de caritate, în special îngrijirii
celor bolnavi. A slujit eroic printre
bolnavii de ciumă din timpul
epidemiei care a lovit orașul ei
în anii 1497-1501 și a avut o serie
de revelații mistice cu privire
Format: 10x14 cm, 72 p.
la purgatoriu, pe care le-a adunat
în cartea de față, alături de
alte experiențe mistice. A fost
canonizată în anul 1737 de Papa
Clement al XII-lea. Scrierile ei
au fost surse de inspirație pentru
sfinți precum Robert Bellarmin
sau Francisc de Sales. Avem posibilitatea
să cunoaștem ceva din
învățătura acestei sfinte, supranumită
,,Doctorul purgatoriului”,
citind această carte de mare valoare
spirituală.
Pr. Andrei Dumitrescu
Micul prinț –
spectacol pentru
oameni mari la
Sala Dalles, marți,
8 noiembrie,
ora 19.
În distribuție
Alexandra Penciu,
Vlad Gălățianu, Ștefan Ruxanda.
O montare minimalistă, dedicată
celor mari, care aduce la
suprafață profunzimile celui
mai citit text din literatura
universală.
carte
Scurtă prezentare a vieţii şi activităţii Mons.
Mihai Robu, primul episcop autohton al
Diecezei Romano-Catolice de Iaşi (1925-1944),
Fabian Doboş, Editura Sapientia, Iași, 2022, 72
p. „Vechea, marea şi importanta comunitate
catolică din Săbăoani reprezintă izvorul spiritual
din care s-au născut aproape 100 de preoţi,
iar patru dintre aceştia au fost numiţi episcopi
de către Sfântul Scaun” (pr. dr. Fabian Doboș).
34 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
CULTURĂ
SACRALITATEA ÎN ARTĂ
Sfântul Apostol Andrei și Sfântul Francisc
Text: Pr. Andrei Dumitrescu
Sfântul
Apostol Andrei
și Sfântul
Francisc
(cca 1595-1598)
de El Greco
Pictură în ulei
pe pânză
Dimensiune:
167 x 113 cm
Tabloul se află
în Museo del
Prado din Madrid
(Spania).
El Greco este marele vizionar și om de
artă care face trecerea, în Spania, de la
Renaștere la manierism, acea perioadă
de tranziție între perioada de aur a
Renașterii și începuturile barocului și ale clasicismului.
Caracteristica picturii lui El Greco
este remarcabilă prin siluetele disproporționate,
hieratice, cu priviri extatice, ale personajelor reprezentate,
nuanțele închise de fundal, artistul
fiind admirat mult de Diego Velázquez, care-i
va face cunoscută opera după moarte.
Tabloul de față ne prezintă un moment de
conversație între Apostolul Andrei și Sfântul
Francisc de Assisi, sub un cer încărcat de nori
aducători de furtună, nuanțați în amestecuri
gri, plumburii. Apostolul apare în stânga privitorului,
purtând o tunică albastru cobalt și
o mantie verzuie a căror căptușeală de mătase
violet are reflexe gri. Se îndreaptă spre privitor
și se sprijină pe crucea sa caracteristică
în formă de X, întorcându-și capul spre stânga,
acolo unde stă Sfântul Francisc. Acesta din
urmă este prezentat în dimensiuni corporale
mai reduse față de apostol, cu capul din profil,
îndreptat spre Sfântul Andrei. Poartă haina de
pocăință cenușie, cu binecunoscuta funie purtată
de frații franciscani, care semnifică, prin
nodurile ei, cele trei voturi evanghelice, și o
glugă îi acoperă capul. Dialogul celor doi sfinți
este transmis de mâinile lor. Sfântul Andrei își
ține mâna dreaptă în fața lui, în timp ce Sfântul
Francisc o ține pe a lui peste piept, cu degetul
mijlociu și degetul inelar împreună. În același
timp, își întinde mâna stângă. Personajele stau
în prim-plan, pe o suprafață neregulată, stâncoasă,
marcată de umbrele lor puternice și nerealiste,
care se observă în partea inferioară a
picturii. Un peisaj este sugerat pe fundal, pe un
orizont jos care subliniază monumentalitatea
celor doi oameni ai credinței. În stânga, în spatele
apostolului, apare o reprezentare schițată
a unei părți din Toledo. În dreapta, perspectiva
din spatele Sfântului Francisc este închisă
de un munte luminos, acoperit de zăpadă. La
picioarele sale, semnătura artistului apare pe
un bilețel cu patru cute fixate pe un bolovan
printr-un sigiliu de ceară.
El Greco
precursor al impresionismului
Domenikos Theotokopoulos (1541-1614) a fost un pictor spaniol de origine greacă, mai bine cunoscut
sub numele de El Greco (,,Grecul”). A fost ucenicul lui Tițian și al lui Tintoretto. Majoritatea
activității sale se desfășoară în Spania, la Escorial și Toledo, fiind un precursor al manierismului.
NOIEMBRIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
35
ETCETERA
ANUNȚURI
Programe de cateheză
Pe site-ul https://programe.cateheza.ro
se găsesc un număr de 22 de cateheze
video, unele dintre ele având variantă online
cu subtitrare în română. Majoritatea
programelor presupun cumpărarea accesului
online de la producători.
Cele 22 de programe sunt următoarele: 1. Altaration (*). Descoperirea
misterului Sfintei Liturghii. 2. Biblia și Fecioara Maria (*). Rolul Mariei
în istoria mântuirii. 3. Biblia și Părinții Bisericii (*). Să-i cunoaștem pe
cei ce ne-au precedat în credință. 4. Biblia și Sacramentele (*). Misterul
Sacramentelor dezvăluit de Scriptură. 5. Căutarea (*). De ce suntem
aici? Care este sensul vieții? 6. De la Geneză la Isus (*). Istoria mântuirii
ca istoria legămintelor. 7. Descifrarea misterului Bibliei (*). Firul
narativ al istoriei mântuirii. 8. Ești ales. Aceasta este credința ta catolică.
9. Ești binecuvântat (~*). Pregătire pentru Prima Spovadă și Prima
Împărtășanie. 10. Euharistia (*). Să descoperim Liturghia în Biblie.
11. Geneză 1-2-3 (*). Manualul de funcționare a omului. 12. Iertat
(*). Puterea transformatoare a Spovezii. 13. Liturghia (*). O întâlnire
cu Isus în Cuvânt și în Euharistie. 14. Misterul lui Dumnezeu. Cine
e Dumnezeu și de ce e El important pentru noi. 15. Pledoarie pentru
Isus (*). Dovezi biblice și istorice despre Cristos. 16. Prezența. Misterul
Euharistiei. 17. Sacramentele (*). Modalitățile privilegiate de întâlnire
cu Cristos. 18. Sicomor (*). Despre credința creștină și relevanța ei astăzi.
19. Symbolon. Credința catolică explicată. 20. Teologia trupului
pentru adolescenți (*). Planul lui Dumnezeu pentru iubire și viață. 21.
Trei căi spre sfințenie. Marele eșec al vieții e să nu fii sfânt. 22. TU (*).
Viață, iubire și Teologia trupului.
Programele marcate cu asterisc pot fi cumpărate și vizionate imediat.
Revista Actualitatea creștină
poate fi achiziționată de la
Librăria Sf. Iosif
Str. G-ral H.M. Berthelot 19,
010164 – Bucureşti, sector 1
Tel.: 021 201 54 57
Email: libraria@arcb.ro
Website: www.librariasfiosif.ro
Persoană de contact:
Tereza Petreş
www.librariasfiosif.ro
Servicii funerare non-stop în cimitirul Bellu Catolic
S.C. Erikamar Invest S.R.L.
Tel. 0767164862; 0723225585
Radioul Diecezei
Romano-Catolice de Iași
www.angelustv.ro
DIGI: 12687 MHz
www.radiomaria.ro
36 ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2022
Calendar de perete cu sfinții
din fiecare lună pentru
confesiunea romano-catolică
și cea ortodoxă
Calendar romano-catolic, format mic, de birou,
disponibil în două variante grafice:
una cu portrete de sfinți, alta cu desene
și gânduri ale Fericitului Vladimir Ghika
Calendar în format clasic
de perete, cu toate zilele
anului pe o singură pagină
Calendar liturgic ce conține indicații cu
privire la lecturi, sărbători și sfinții zilei,
la culorile liturgice, la săptămâna
Psaltirii și un indice de nume ale sfinților
Agenda liturgică ce conține ziua lunii și a săptămânii, săptămâna
Psaltirii, culoarea liturgică, fazele lunii, denumirea sărbătorii sau
a sfântului celebrat, lecturile de la Liturghie, date importante de
reținut, novene, hramuri, preoți decedați. Prezintă spații pentru
diverse însemnări zilnice și activități recurente
GÂNDUL LUNII LUNII
De câte ori, trimitem „mici mesaje” persoanelor pe care le iubim! Să facem la fel cu Domnul,
prin rugăciuni iaculatorii, pentru ca inima noastră să rămână conectată cu El.
Și să nu uităm să citim răspunsurile lui în Evanghelie, pentru a primi un Cuvânt al vieții.
(Papa Francisc, @Pontifex, 16 octombrie 2022)