Allen Carr - Greutatea ideala

cât rămân fumători. O parte a creierului lor urăşte faptul că fumează, în vreme
ce cealaltă parte crede că n-ar putea rezista şi nu s-ar putea bucura de viaţă
fără o ţigară.
Este aceeaşi relaţie de tip dragoste-ură pe care persoanele
supraponderale o au cu privire la mâncare. Problema mea legată de fumat a
încetat nu datorită gândirii pozitive, ci pentru că am pus capăt acestei confuzii.
Am înţeles de ce fumatul era doar un truc inteligent şi subtil care îmi crea un
sentiment de încredere şi de ce senzaţia că mă ajută să mă bucur de viaţă şi să
rezist stresului era doar o iluzie. Când am devenit conştient de acest lucru
confuzia a luat sfârşit, iar schizofrenia şi dorinţa mea de a fuma au dispărut.
Nu a fost nevoie de voinţă sau de gândire pozitivă.
A fost uşor!
Când e vorba de oameni care s-au străduit să ţină o dietă sau de
fumători care au încercat să renunţe la ţigări bazându-se pe voinţă, e greu să-i
convingi că ar putea avea succes şi fără vreun exerciţiu mental. Fie că sunteţi
ambiţioşi sau lipsiţi de voinţă, este absolut necesar să înţelegeţi de ce nu vi se
va cere să vă folsiţi puterea voinţei atunci când veţi apela la METODA UŞOARĂ.
Această teorie e greu de explicat, de aceea un exemplu ar fi bine-venit.
Imaginaţi-vă că sunteţi întemniţaţi într-un lagăr de război. Primiţi vizita
unui doctor care vă ţine următoarea predică: „E umed aici, există riscul să faci
pneumonie. În plus, eşti şi subnutrit. Îţi dai seama câte griji îşi fac acum rudele
tale? Se tem că ai să te sinucizi. Pari o persoană destul de inteligentă, fii băiat
de treabă şi hai acasă.” Un asemenea doctor ni s-ar părea un imbecil.
La fel se întâmplă şi dacă un medic ţine o predică unui fumător despre
pericolele pe care le implică fumatul, iar unei persoane care obişnuieşte să
mănânce mult îi vorbeşte despre răul pe care îl pot cauza kilogramele în plus.
Atât prizonierul, cât şi fumătorul sau cel care mănâncă prea mult sunt
conştienţi de efectele negative ale situaţiei în care se află. În fond, putem
presupune că, atâta vreme cât ei sunt cei care suportă consecinţele, ştiu mai
bine despre ce este vorba.
E drept că prin voinţă, disciplină şi dedicaţie prizonierii ar putea scăpa
din lagăr, fumătorii ar putea renunţa cu succes la fumat, iar cei care mănâncă
prea mult şi-ar putea ţine greutatea sub control. Cu siguranţă că mii de oameni
au reuşit deja să facă asta. În faţa lor – jos pălăria! Merită laudele noastre.
Grija mea se îndreaptă către acei prizonieri care, deşi posedă o voinţă
puternică, nu au reuşit să evadeze. Lucrul de care are cu adevărat nevoie
prizonierul nu este o predică, ci cheia de la temniţă. Fumătorii şi
supraponderalii se află în aceeaşi situaţie. Ultimul lucru de care are nevoie o
persoană supraponderală este un discurs preţios prin care să i se explice că
alimentaţia incorectă aduce cu sine, pe lângă pierderea respectului de sine, o
sumedenie de afecţiuni: o respiraţie mai grea, lipsa de energie, Dispepsia,
constipaţia, diareea, indigestia, arsuri la stomac, ulcere, simptome ale
sindromului colonului iritabil, hipertensiune, colesterol mare şi boli ale inimii,
arterelor, venelor, stomacului, intestinelor, rinichilor şi ficatului, ca să
pomenim numai câteva.