manual PS

PSIHOSEXUALITATE
Evaluare clinică și
intervenții psihoterapeutice

PSIHOSEXUALITATE

PSIHOSEXUALITATE
Evaluare clinică și
intervenții psihoterapeutice
Iulia OPREA
București
2021

Colecția MANUAL
Acest manual este destinat psihoterapeuților de la cursurile de formare profesională continuă
sau complementară în psihoterapia sexualității. Lucrarea oferă un model orientativ de de evaluare
clinică, dar și câteva recomandări dintre cele mai recente intervenții validate științific pentru abordarea
problemelor din sfera sexualității.
Toate drepturile rezervate. © 2021 Iulia Oprea
Nicio parte a acestui manual nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă și prin niciun
mijloc, electronic sau mecanic, fotocopiere, înregistrare sau alte sisteme de stocare a informației,
fără permisiunea autoarei.
ISBN 978-973-0-34775-3

CUPRINS
INTRODUCERE 7
Argument 7
Ce este terapia sexuală? 8
SCURT ISTORIC 9
Pionierii domeniului 9
SEX ȘI SEXUALITATE 15
Sex 15
Gen 15
Sexualitate 17
Mituri și fapte 18
RĂSPUNSUL SEXUAL UMAN 19
Ciclul răspunsului sexual la femeie 19
Ciclul răspunsului sexual la bărbat 20
EVALUARE CLINICĂ 23
ICD-10 vs ICD-11 23
DSM-IV-TR vs DSM-5 25
Procesul de evaluare 28
DISFUNCȚII SEXUALE 37
Ejacularea întârziată 39
Tulburarea erectilă 45
Tulburarea orgasmului la femei 51
Tulburarea dorinței/excitației sexuale la femei 59
Tulburarea dorinței sexuale hipoactive la bărbați 67
Tulburarea cu durere genito-pelviană/de penetrare 71
Ejacularea prematură (precoce) 81
Disfuncția sexuală indusă de substanțe sau medicamente 86
Alte disfuncții sexuale specificate 86
Disfuncția sexuală nespecificată 86

ALTE TULBURĂRI SEXUALE 87
Tulburarea de excitație genitală persistentă 89
Hipersexualitate 91
Infidelitate 95
DISFORIA DE GEN 107
Disforia de gen la copil 108
Disforia de gen la adolescent/adult 110
Altă disforie de gen specificată 112
Disforia de gen nespecificată 112
TULBURĂRI PARAFILICE 115
Pedofilia 117
ANEXE 123
Modelul PLISSIT 125
Interviul motivațional 127
Exerciții de respirație 129
Exerciții de vizualizare 131
Relaxarea musculară 133
Istoric sexual/Listă de verificare 135
Indexul Internațional al Funcției Erectile IIEF 137
Indexul Funcției Sexuale Feminine FSFI 141
BIBLIOGRAFIE 147

INTRODUCERE
Argument
Problematica disfuncțiilor sexuale este un capitol dificil de abordat în practica clinică, reținerile
provenind atât din partea pacienților, cât și a profesioniștilor din sănătate mintală (și/sau alte specialități
medicale). Pe de o parte, lipsa de informație și experiență în domeniu din partea terapeutului, dar și
miturile și prejudecățile legate de sex și sexualitate cu care se confruntă pacientul, de cealaltă parte, toate
concură la abordarea reticentă sau chiar defectuoasă a acestei patologii.
Din păcate, disfuncțiile sexuale vin, de foarte multe ori, însoțite de alte tulburări din sfera de sănătate
mintală, cum ar fi depresie, anxietate, tulburări legate de stres sau probleme relaționale în cuplu.
Considerăm că este nevoie de mai multă informare și educare în domeniu, depășirea unor limite
personale sau socio-culturale, o bună cunoaștere a acestei importante patologii și, mai ales, a intervențiilor
validate științific care ajută terapeutul în demersul său de ameliorare/rezolvare a problemelor
pentru care i se solicită ajutorul.
Comportamentul sexual și atitudinile față de sexualitate constituie un domeniu intens mitologizat. Foarte
multă vreme răspunsul sexual uman nu a fost studiat sistematic, pentru că era un subiect “jenant” pentru
oamenii de știință respectabili. Consecința a fost menținerea ignoranței și prejudecăților în privința
sexualității de-a lungul timpului.
De aceea, este important să avem în vedere reticențele, rușinea, disconfortul, poate chiar sentimentele de
vinovăție sau neajutorare ale persoanei care apelează la terapie pentru ajutor. În sistemul de sănătate
întâlnim destul de frecvent “cultura sălii de așteptare” în care fiecare, pacient și profesionist, așteaptă ca
celălalt să inițieze discuția și să întrebe despre problemele sexuale. Refuzând sau neglijând să abordeze
subiectul, clinicianul întărește mesajele negative și prejudecățile societății.
Dificultățile psihoterapeutului provin din faptul că nu există o bază teoretică unică și convergentă, iar
teoriile la care aderă diferiți specialiști din domeniul terapiei sexuale variază semnificativ, influențate de
propria formare, dar și de biasuri ori stereotipuri socio-culturale. În general, intervențiile terapiei sexuale
se adresează clienților cisgen din cupluri heterosexuale, perspectiva fiind în mare parte medicală, cu mai
puțină atenție acordată proceselor individuale, interpersonale, socio-culturale și de gen. Specialiștii se
concentrează frecvent pe “părți” ale corpului și pierd din vedere întregul: ființa complexă bio-psiho-socioculturală.
Mai mult decât atât, chiar și în prezent sexul continuă să fie un subiect dificil în conversațiile dintre
profesioniștii sistemului medical și clienți. Mesajele nu sunt clar formulate sau sunt încărcate de
ambivalență și incertitudine. Spre exemplu, spunem cu lejeritate glume despre sex, dar nu reușim să
abordăm cu aceeași deschidere viața sexuală și dificultățile ei.
Global Study of Sexual Attitudes and Behaviors (2005), un studiu amplu din 29 țări, cu peste 27.000 adulți
cu vârste cuprinse între 40-80 ani, relevă faptul că 49% dintre femei și 43% dintre bărbați au indicat cel
puțin o problemă sexuală, dar mai puțin de 19% au solicitat ajutor de specialitate și doar 9% au fost
întrebați despre probleme sexuale în vizitele la medic din ultimii 3 ani.

PSIHOSEXUALITATE
Sexualitatea a început să fie explorată atent abia în anii `50, odată cu apariția rapoartelor Kinsey, dar mai
ales după publicarea lucrărilor lui Masters & Johnson din anii `70. Spre deosebire de explicațiile
anterioare fundamentate în teorii psihologice sau psihiatrice, concluziile acestor cercetători derivă din
cercetarea clinică și studiul fiziologiei răspunsului sexual în condiții de laborator.
Masters & Johnson au descris într-un limbaj de specialitate activitatea sexuală, etapele răspunsului sexual
la cele două sexe, iar munca lor a devenit esențială pentru înțelegerea sexualității și tulburărilor sexuale.
Majoritatea intervențiilor comportamentale folosite și astăzi în sexterapie derivă din tehnicile concepute
și folosite de cei doi specialiși.
Din păcate, lipsa programelor de instruire specializate în acest domeniu menține dificultățile terapeutului
care se confruntă în activitatea clinică cu problemele de natură sexuală ale clienților săi.
Ce este terapia sexuală?
Terapia sexuală sau sexterapia este o formă de psihoterapie care se ocupă de factorii medicali, psihologici,
sociali, culturali, personali și relaționali care afectează satisfacția și buna funcționare sexuală. Obiectivul
sexterapiei este de a ajuta individul și cuplul să depășescă aceste dificultăți, pentru a se putea bucura de o
viață sexuală satisfăcătoare și împlinită.
În terapia sexuală sunt folosite diverse intervenții, medicale și/sau psihologice, cum ar fi psihoeducație,
psihoterapie individuală sau de cuplu, tehnici comportamentale, restructurare cognitivă, imagerie și
vizualizare, tehnici de relaxare, ca și farmacoterapie, fizioterapie, dispozitive medicale și intervenții
chirurgicale menite să rezolve sau amelioreze problemele cu care se confruntă pacientul cu disfuncție
sexuală. Este important ca sex-terapeutul să cunoască noțiunile de bază despre anatomia și fiziologia
actului sexual, dar și fundamentele unor teorii psihologice esențiale – teoria psihodinamică, cognitivcomportamentală,
sistemică de familie și cuplu, teoria traumei și atașamentului ș.a.
Procesul de terapie se poate desfășura individual sau în cuplu, într-un cabinet specializat și cu un terapeut
profesionist (din domeniul medicinei/psihologiei/psihoterapiei); demersul cuprinde o primă parte de
evaluare clinică, după care se stabilesc recomandări de tratament și intervenții terapeutice specifice.
Atenție! Este greșit să înțelegem că terapia sexuală implică desfășurarea actului sexual în ședințe, în
prezența terapeutului sau cu participarea acestuia.
La terapie este preferabil să participe ambii parteneri ai cuplului, pentru a înțelege, accepta și implementa
mai ușor recomandările terapeutului. Ghidurile internaționale în domeniu ne îndrumă în multe cazuri la
folosirea terapiei combinate – farmacoterapie și terapie psihologică. Astfel, farmacoterapia poate
ameliora dificultățile cu care se confruntă persoana și permite îmbunătățirea rapidă a activității sexuale,
iar psihoterapia va ajuta individul/cuplul să aplice consecvent tehnici și exerciții comportamentale care
să mențină câștigurile obținute pe termen lung (dar și îmbunătățirea stimei de sine, recâștigarea
încrederii sexuale, creșterea intimității ș.a.).
Exerciții
De unde provin primele informații despre sex?
De la ce vârstă începe educația sexuală?
8

SCURT ISTORIC
Sexologia este disciplina care studiază sexualitatea și problemele sale bio-psiho-fiziologice. Sexualitatea
reprezintă totalitatea însușirilor morfologice, fiziologice și psihologice care caracterizează ambele sexe și
comportamentul sexual.
Am putea considera că primul tratat explicit de sexologie a fost Kama Sutra – veche lucrare indiană din
secolele III-IV î.Hr., care reprezintă mai mult decât un manual, este o filozofie de viață. În trecut, lucrarea
constituia fundamentul educației primite de tinerii care își întemeiau o familie, oferind o viziune asupra
iubirii, sexului, relației de cuplu, vieții de familie ș.a. În altă epocă și alt context, găsim Ars Amatoria (Arta
iubirii), o serie de trei lucrări scrise de poetul roman Ovidiu, prin care autorul învață bărbații și femeile
cum să găsească și să păstreze iubirea.
Mult mai târziu, în secolul XIX, se conturează începuturile sexologiei ca știință. Adevărați pionieri ai
domeniului, câțiva oameni de știință au studiat sexualitatea umană, comportamente, atitudini, mentalități,
obiceiuri sexuale, întocmind lucrări și tratate de specialitate. Sexualitatea a început să fie abordată într-o
manieră științifică, lucrările lor inițiale fiind destinate strict profesioniștilor din domeniu, iar limbajul
folosit fiind unul academic. Astfel, s-a făcut trecerea de la terenul moralității și religiei la terenul științei.
Pionierii domeniului
Heinrich Kaan
Medic german, Heinrich Kaan (1816-1893) a abordat printre primii studiul sexualității, considerând că
“păcatele sexuale creștine” sunt, de fapt, “boli ale minții”. Kaan considera că masturbarea este cauza
tuturor tulburărilor sexuale.
Lucrarea sa principală poartă denumirea de Psychopathia Sexualis și a fost publicată în 1844 la Leipzig, la
început în latină, tradusă apoi în engleză și germană. Poate că ar fi fost uitată contribuția sa, dar Michel
Foucault menționează această lucrare în prelegerile sale ca fiind primul tratat de psihiatrie care face
referire la patologia sexuală.
“Odată cu cartea lui Heinrich Kaan avem ceea ce s-ar putea numi data de naștere – sau cel puțin data de
apariție – a sexualității și deviațiilor sexuale în domeniul psihiatriei.” (Foucault, 1974–1975)
Richard von Krafft Ebing
Psihiatru și neurolog german, Richard von Krafft Ebing (1840-1902) a publicat în 1886 lucrarea
Psychopathia sexualis, un manual pentru medicii legiști și pentru juriști, redactat într-un limbaj academic,
cu multe pasaje scrise în latină pentru a nu fi înțelese de publicul larg. Cartea are un imens succes, fiind
reeditată în multe ediții și tradusă în numeroase limbi.
Edițiile ulterioare s-au îmbogățit pe rând cu noi cazuri și mărturii, ca urmare a numărului impresionant
de scrisori primite de la cititori, care constituiau adevărate studii de caz. Inițial au fost 45 cazuri, dar apoi
numărul a crescut la 75. În cea de-a 12-a ediție, lucrarea ajunsese la 238 cazuri.
La vremea respectivă, volumul a căpătat valoare de referință în domeniul patologiei sexuale și se numără
printre primele lucrări care descriu diversitatea practicilor sexuale umane. Pentru prima dată apar într-o
lucrare de specialitate termeni ca sadism, masochism, fetișism și se vorbește despre homosexualitate.