Revista 2021

Enter text here.

Anul IV, numărul 4

Revista elevilor

Şcolii Gimnaziale

„Bălcescu- Petőfi”

Satu Mare

ADRESÃ: Satu Mare,

Aleea Trotuş nr. 2

COD POŞTAL: 440193

TEL/FAX: 0361 - 402484

E-MAIL:

balcescupetofi@yahoo.com

PAGINÃ WEB: http://

www.balcescupetofi.ro

DIRECTOR:

prof. Carmen Fechete

Din cuprins:

Evenimente,

activități, proiecte

3

Opinii

12

Proză

25

Poezie

Mese a maszk mögött

28

32

Desene

38

ISSN-L 2602-1137

Anul IV, numărul 4

apare anual >>> mai 2021

Colectivul de redacţie

Redactor coordonator:

prof. Fechete Carmen

Redactori: prof. Dolhai Gyöngyi, ȋnv. OlimpiaTincu, înv. Alina Mărgineanu

și elevii: Emanuel Tătar - clasa a VI- a A, Bara Vlad - clasa a V- a A,

Boroș Alexia - clasa a V- a A, Gulya Rebeka - clasa a V- a A ,

Moroz Cristian - clasa a V- a A.

Colaboratori: prof. Andaluzia Lazăr, prof. Renata Inovan Bertók,

prof. László Bekecs

Tehnoredactare: prof. Francisc Doru Nagy, prof. László Bekecs.

Ilustrații/ desene: prof. Timea Mitroi.

EDITOR: Şcoala Gimnazială „Bălcescu- Petőfi” Satu Mare

Director: prof. Carmen Fechete

Director-adjunct: prof. Gyöngyi Dolhai

IZVOR DE IDEALURI >>> MAI 2021

P a g i n a 2

Interviu cu bunica

M- am gândit să îi iau un interviu bunicii

mele pentru revista școlii. Am ales să fac acest lucru

deoarece bunica mea m-a învățat foarte multe lucruri

bune prin povestirile sale.

I: Bunico, vreau să îți

pun câteva întrebări despre vremurile de

demult, pentru a realiza o temă de la școală.

B: Bine. Desigur.

I: Când dumneata mergeai la școală se purtau

uniforme sau mergeați oricum îmbrăcați?

B: Aveam uniforme. Băieții aveau veste și

pantaloni la fel, iar fetele purtau rochițe și

cămașă.

I: Ce făceați în timpul liber?

B: În timpul liber ne ajutam părinții la

treburile gospodăriei și torceam foarte mult.

I: Cum ți se pare lumea de acum?

B: Lumea de acum s-a schimbat foarte mult față de ce era mai demult pentru că în trecut nu se știau

atâtea .

I: Unii oameni spun că era mai bine pe vremea comunismului. Dumneata ce spui?

B: Pe vremea comunismului oamenii nu puteau să facă tot ceea ce voiau deoarece erau opriți de stat, iar

acum deși pot să facă orice nu întotdeauna iau o decizie corectă.

I: Mulțumesc mult, bunică, pentru că m-ai ajutat să îmi fac tema de la școală.

B: Cu mare drag, nepoțica mea!!! Mă bucur că am putut să te ajut.

Iasmina Lup, clasa a VI-a A

P a g i n a 3


#2021 Ziua Siguranței pe Internet a fost marcată

și la Școala Gimnazială "Bălcescu-Petofi", Satu Mare.

Elevii clasei a III-a B, sub îndrumarea d-nei

învățătoare Olimpia Tincu au vizionat materialele

referitoare la "Imaginea ta online" oferite de Ora de Net și

li s-a explicat ce înseamnă "amprenta digitală".

De asemenea, elevii au învățat faptul că ei nu trebuie să fie doar exploratori sau consumatori

de conținut digital, ci pot fi și creatori de materiale și resurse educaționale. Astfel ei au aplicat cele

învățate, realizând un colaj din desenele făcute, au creat un logo al clasei și au transmis un mesaj

colegilor folosindu-se de propriul avatar.


P a g i n a 4

P a g i n a 5



P a g i n a 6

Raport de activitate pentru proiectul „Micii Sanitari”

Elevii clasei a III-a B, sub ȋndrumarea d-nei ȋnvǎțǎtoare Olimpia Tincu , au fost implicați

activ ȋn derularea proiectului „Micii Sanitari”care s-a desfǎșurat ȋn mediul online.

Descrierea proiectului:

„Micii Sanitari” este un proiect educațional din cadrul Programului Național ”Children

Health and Rights” din Comitetul Sănătate Publică (SCOPH) al Federației Asociațiilor Studenților

în Medicină din România (FASMR). Proiectul este organizat de către studenți ai Universității de

Medicină și Farmacie Cluj-Napoca, sub egida OSM. Anual, voluntari din cadrul facultății de

medicină elaborează lecții ce sunt predate elevilor de școală primară. Temele abordate sunt

adaptate vârstei și nivelului participanților și cuprind subiecte legate de alcătuirea și funcționarea

corpului uman, igienă și prevenție, alimentație și stil de viață sănătos, boli mai frecvent întâlnite,

prim-ajutor.

Scopurile proiectului:

Promovarea sănătății la nivelul elevilor de școală primară și prin intermediul lor la nivelul

populației generale.

Prevenirea unor comportamente cu risc pentru sănătate în rândurile elevilor de școală

primară.

Promovarea unui stil de viață sănătos la nivelul elevilor de școală primară.

Asimilarea de către participanți a unor noțiuni de bază despre propriul organism,

alimentația sănătoasă, precum și despre igiena personală.

P a g i n a 7

Furnizarea către participanți a unor materiale utile în înțelegerea și reținerea informațiilor

acumulate prin intermediul lecțiilor online.

Contribuirea la dezvoltarea în plan personal a participanților.

Contribuirea la însușirea unor abilități precum pregătirea unei lecții, susținerea sa și

comunicarea verbală în mediul online în cadrul voluntariatului.

Obiectivele proiectului:

Realizarea la finalul perioadei de predare a lecțiilor „Micii Sanitari” a unui concurs unde

vor fi testate

cunoștințele acumulate de către participanți pe perioada desfășurării online a proiectului „Micii

Sanitari”.

Modul de desfǎșurare a proiectului„Micii Sanitari” - ȋn mediul online


Ȋn perioada 2 - 16 decembrie 2020, pe parcursul a mai multor ȋntȃlniri,o studentǎ voluntar

(Oana B.) a predat elevilor lecțiile corespunzătoare subiectelor: igienă și prevenție, alimentație și

stil de viață sănătos. Predarea a avut loc pe platforma Google Classroom prin ȋntȃlniri online pe

Meet.

Ȋn cadrul acestor ȋntȃlniri elevilor le-au fost oferite informații legate de igienă și prevenție,

alimentație și stil de viață sănătos, acestea fiind ȋnsoțite de materiale explicite, sugestive și

atrǎgǎtoare, adecvate particularitǎților vȃrstei lor.Copiii au adresat ȋntrebǎri pe parcursul acestor

ȋntȃlniri studentei Oana B., iar aceasta la rȃndul ei le-a oferit rǎspunsuri și lǎmuriri suplimentare

care au satisfǎcut curiozitatea lor. Lecțiile au fost interesante, interactive și pline de bunǎdispoziție.


P a g i n a 8

Dupǎ fiecare lecție parcursǎ elevii au primit diverse jocuri, rebusuri, aplicații ȋn care puteau

sǎ exerseze și sǎ-și consolideze noile cunoștințe.

La ultima ȋntȃlnire cunoștințele acumulate pe parcursul lecțiilor au fost verificate de către

voluntar prin Kahoot ceea ce a adus bucurie și distracție ȋn rȃndul participanților din clasa a III-a.

Acest proiect va continua și ȋn semestrul al II-lea, iar finalitatea lui va consta ȋntr-un

concurs ce se va derula la o dată ce va fi anunțatǎ ulterior.

P a g i n a 9


9 Mai 2021 -ZIUA EUROPEI

Ziua Europei este un simbol al păcii și al unității în diversitate a continentului european.

România a devenit oficial membru al U.E. pe 1 ianuarie 2007.

Elevii clasei I B, sub îndrumarea d-nei înv. Alina Mărgineanu au desfășurat diferite activități

ce au avut ca scop dezvoltarea sentimentului apartenenței la spațiul european, promovarea respectului și

aprecierea valorilor culturale naționale și europene, îmbogățirea cunoștințelor elevilor cu informații

despre Uniunea Europeană (scopul, anul constituirii, simbolurile uniunii, amintirea țărilor membre etc).

Activitățile desfășurate cu prilejul acestei zile au fost:

În cadrul orei de Comunicare în Limba Română elevii au urmărit o scurtă prezentare power point

intitulată * Ziua Europei*; au citit untext informativ adaptat nivelului lor de vârstă* Legenda Europei*;

au descoperit numele țărilor europene din *Supa de cuvinte- Uniunea Europeană*;în ora de Arte Vizuale

și Abilități Practice au realizatdesene și felicitări, iar în cadrul orei de Muzică și mișcare au audiat imnul

Uniunii Europene * Odă bucuriei*, simțindu-se astfel mai aproape de sufletul întregii Europe.


P a g i n a 1 0

clasa a VI-a A

P a g i n a 1 1



P a g i n a 1 2

Vacanța de vară

- cu avionul spre Egipt...

Așteptam nerăbdătoare ziua pornirii spre țara în care urma să îmi petrec vacanța de vară.

Ziua mult așteptată parcă nu mai venea, bagajul meu era deja făcut, mai lipsea doar plecarea spre

aeroport.

În sfârșit, sosi data plecării. Ne-am pus valizele în mașină și am pornit către aeroport. După

două ore de așteptat, am urcat în avion. Eram speriată, însă dorința de a ajunge în vacanță m-a

liniștit. Stăteam mereu lângă geamul avionului, pentru a admira peisajul nemaipomenit, de la o

înălțime uriașă.

Norii aveau forme ciudate, îi asemănam cu diferite obiecte sau animale. Totul în jur era

albastru și alb, parcă trăiam un vis, din care nu voiam să mă trezesc. Casele se vedeau minuscule,

de abia le puteai observa. Era un drum lung, care nu voiam să se mai termine. Au trecut trei ore în

care tot ce făceam era să privesc pe geamul avionului. Vehicolul se pregătea să aterizeze.

Am ajuns la destinație, țara pe care de abia așteptam să o vizitez, Egiptul cu piramidele lui

misterioase. Ne-am recuperat bagajele și am urcat în autocarul care ne ducea spre hotel. Peste tot

unde te uitai erau palmieri și flori. Peisajul era atât de fabulos, parcă ne aflam în paradis.

Ne-am bucurat enorm de panorama superbă din această țară, deoarece fiecare clipă

petrecută aici a fost minunată. Am vizitat locurile cele mai cunoscute, acestea lăsându-ne o

impresie deosebită.

Alexia Nistea, clasa a VI-a A

desen: Ștefania Boc, clasa a V-a C

P a g i n a 1 3

Jurnal de călătorie- Alba Carolina, pagină de istorie pentru poporul român

16 august,2017 ora 09:00

Mă aflu în Alba Iulia cu părinții mei, în drumul

de întoarcere de pe litoralul Mării Negre spre casă. Părinții

mei mai au o singură zi de concediu și ne-am gândit să

o fructificăm la maxim. Îmi doream de ceva vreme să

vizitez renumita cetate Alba Carolina, atât de prezentă

în poveștile și cărțile pe care le-am citit.


Intrarea în cetate se face pe un podeț

la capătul căruia se afla niște roți gigantice făcute din lemn și controlate prin niște lanțuri de metal.

Acestea erau folosite de către străjerii cetății, pentru a ridica podul în caz de pericole, astfel

blocându-se accesul în interior.

ora 10:00

Începem vizita noastră cu o plimbare pe aleea ce duce la Muzeul Unirii.

Aici sunt zeci, poate chiar sute de

exponate, care reprezintă tradiții și

obiceiuri ale țăranilor români din această

zonă.


Un loc care m-a impresionat în mod deosebit a

fost celula în care a fost încarcerat Horea. Celula lui

Horea a fost construită în memoria martiriului lui

Horea, conducătorul principal al răscoalei ţărăneşti din

1784-1785.

Însă, cea mai impresionantă partea acestui

muzeu este Sala Unirii, care se află în incinta fostei

Case a Armatei, ridicată între anii 1898 - 1900 şi

reprezintă încăperea în care la 1 Decembrie 1918 s-au

întrunit cei 1228 de delegaţi care au votat unirea

Transilvaniei, Banatului, Maramureşului şi părţilor

ungureşti cu România. Aici s-a semnat actul pentru

Marea Unire, iar faptul că am fost aici a însemnat

pentru mine o mare bucurie.

P a g i n a 1 4

Ora 12:00

Am participat la schimbarea Gărzii austriece de

la

Poarta a III-a. Este un moment viu din viața cetății, care merită văzut. Mai cu seamă că în week-end se

trag și salve de tun! “Soldații” erau îmbracați într-o cămașă albă, vestă roșie și pantaloni negri cu

ciorapi albi până la genunchi. Atmosfera parcă era ruptă din secolul trecut. M-au impresionat toate

elementele acestui spectacol: caii, soldații,torțele, atmosfera plină de seriozitate și încărcată de istorie.

P a g i n a 1 5


Ora 14:00

Am luat masa de prânz într-o zonă exact din mijlocul cetății, la o terasă unde am simțit că

istoria și modernismul se împletesc într-un mod foarte plăcut.

Ora 15:00

Am vizitat Catedrala Ortodoxă - aici au fost încoronați Maria și Ferdinand ca Regi ai

României Mari.

Dacă sunteți în tranzit prin orașul Alba Iulia, vă

recomand cu dragă inimă să vizitați cetatea Alba Carolina.

Veți rămâne cu amintiri frumoase.

Diana Dobocan, clasa a VI- a A


Nimicul

P a g i n a 1 6

Nimicul este o existență dominantă. Copiii găsesc tot în nimic, însă adulții găsesc nimicul

în tot ceea ce ne înconjoară, iar acest lucru se intamplă datorită imaginației, care este un fenomen

realizabil doar de mintea umană.

Nimicul se regăsește în viața cotidiană, în natură și în tot ceea ce ne înconjoară. Adultul

este cel care poate transforma nimicul într-o frumusețe permanentă căci copiii sunt, din păcate,

considerați prea imaturi pentru a schimba lumea.

Natura este cea mai mare minune a Pământului. Ea este un spectacol, o magie și un dar

primit de om care așteaptă să fie valorificat la adevărata lui valoare. Frumusețea acesteia este

considerată de foarte mulți un nimic, o banalitate care nu ne permite să ne dezvoltăm pe plan

profesional, să clădim fabrici, șosele sau alte zone artificiale. Însă acest nimic reprezentat de

natură este unicul salvator al omenirii. Din păcate, omul modern are nevoie de a trece printr-o

degradare a ecosistemului pentru a realiza importanța acestuia. Căci așa sunt persoanele: trebuie

să treacă printr-o așa-zisă traumă pentru a realiza măreția oricărui lucru care le înconjoară.

Copiii au cele mai curate suflete. În lumea lor nu există ură, invidie sau lăcomie. Ei pot

transforma nimicul într-o lume proprie, în care totul este posibil, iar ei pot face totul după bunul

plac. Pentru ei acest nimic are o însemnătate uriașă care nu poate fi observată de adultul ocupat.

Timpul stă în nimic, timpul stă în toate. Omul este călător în timp, dar și timpul

călătorește în om. Timpul este nisipul din clepsidra vieții care, câteodată se scurge atât de repede

de parcă ar fi un nimic. Clipele frumos trăite sunt cele mai de preț comori, dar dacă stăm să le

măsurăm în timp, ele sunt un nimic: sunt atât de scurte și intense precum o eclipsă solară.

Așadar, nimicul dăinuie în fiecare existență. Însă noi trebuie să îl valorificăm și să facem

din el o minune.

Alexia Șandor,

clasa a VIII-a A

P a g i n a 1 7


Părerea mea despre...

rubrică alcătuită de Emanuel Tătar, clasa a VI-a A

Părerea mea despre „Scârții”

„Scârții” este o carte scrisă de Tom Fletcher și cred că este cea mai bună carte pe care am

citit-o. Cartea este bine structurată și povestea este chiar foarte bună! Față de multe alte cărți care nu

pot ajunge la acest nivel de complexitate a personajelor în zeci de volume, aceasta este genială și ar

trebui să fie citită obligatoriu.

POVESTEA: Toată povestea se bazează pe ideea că sub patul copiilor există un loc numit Soj,

în care trăiesc Scârții, niște creaturi care nu pot trăi fără gunoi și sunt foarte sensibile la lumina

soarelui. Creaturile au răpit toți părinții din Orașul Wiffington. Personajul principal numit Lucy

Dungston este o fată care a devenit un conducător al copiilor sălbatici ai orașului.

PĂRERI: Personajele sunt foarte complexe, având diferite personalități și fiind foarte diferite.

De exemplu, până și copii care nu sunt numiți în poveste sunt foarte complecși, de la trei frați gemeni

până la un copil care și - a scăpat cerealele pe covorul lui Lucy. Cartea este ilustrată cu desene clare și

detaliate., În plus, toate cărțile lui Tom Fletcher sunt ilustrate cu aceste tipuri de desene de la

„Crăciunozaurul” în 2016 până la „Scârții” în 2017. Tom Fletcher a lucrat cu Shane Devries pentru

ilustrațiile fantastice.

INFORMAȚII: Tom Fletcher este un muzician, autor și vlogger Britanic care are 35 de ani și o

soție pe nume Giovanna, și are 3 copii. El a început să scrie cărți de copii în 2012 și le scrie până

astăzi! Prima lui carte, numită “ The Dinosaur that Pooped Christmas” a vândut doar 72.000 de copii.

CONCLUZIE: Notă acestei cărți ar fi un 10 perfect, nu doar că povestea este completă și bine

gândită, dar coperta te lasă intrigat și în suspans. Deși expresia „Nu judeca o carte după copertă” este

adevărată, dacă văd o carte cu un titlu alb și cu un fundal negru și lângă ea văd o carte colorată cu

desene o voi cumpără pe cea cu cele mai multe culori și desene care îmi atrage atenția ca cititor.

FAZĂ INERESANTĂ: Lucy a auzit un scârțâit sub patul ei. A fost prea speriată să se miște.

Aude niște voci scârboase care îi scârțâiau urechile. Lucy a auzit cum una dintre voci a spus că au venit

„să captureze fata, a văzut prea multe”. Scârții s- au dus în locul unde scria „x”, așa cum plănuia;

șifonierul a picat pe Scârți, capturându- i și aflând informații de la ei. Lucy află că praful de scârții este

ceea ce rămâne din Scârți morți. Apoi scârții o iau la fugă în Sooj, locul unde sălășluiesc aceste creaturi

puturoase, oribile, și hidoase, numite Scârții.


P a g i n a 1 8

Părerea mea despre „Crăciunozaurul”

„Crăciunozaurul”, a doua carte citită de mine de la Tom Fletcher și, ca de obicei, cartea m-

a lăsat să vreau mai mult. Din fericire, există și o continuare a cărții numită “Crăciunozaurul și

Vrăjitoarea iarnă”.

POVESTEA: William Trundle este un băiat de 10 ani într-un scaun cu rotile și fără mamă.

Tatăl său, Bob Trundle, iubește Crăciunul. Brenda Payne, este cea mai rea fată din școală și își

bate joc de William zilnic. Între timp spiridușii lui moș Crăciun au găsit ou de dinozaur și l-au

adus la moș Crăciun. Moș Crăciun încearcă să-și dea seama ce tip de dinozaur este și realizează

că e o specie nouă, numindu-l Crăciunozaur.

PĂRERI: Având în vedere că romanul are 342 de pagini, dintre care 200

sunt probabil pe jumătate umplute de desene, a reușit să facă o lume bine construită și magică, care

vrea să facă cititorul... păi... să citească mai mult!

NOTĂ: Dacă iar aș da notă perfect de 10/10 cred că oamenii ar zice că este unul dintre

scriitorii mei preferati (ceea ce nu e o minciună). Dar în realitate, ar merita un 9.5/10 pentru

finalul grăbit și clișeic.

Părerea mea despre „Crăciunozaurul și Vrăjitoarea Iarnă”

„Crăciunozaurul și Vrăjitoarea Iarnă” este continuarea la o altă carte numită pur și simplu

„Crăciunozaurul”. Continuarea este mult mai misterioasă și folosește o tehnică narativă

ingenioasă: paradoxul temporal.

POVESTE: William se trezește într-un viitor fără Crăciun și vede o figură stranie din

gheață, care îl duce înapoi în prezent. Apoi moș Crăciun îl duce pe el și familia lui la Polul Nord,

unde se distrează, până când Vrăjitoarea Iarnă îl trimite în ziua în care s-a născut. Apoi Credinto -

metrul Crăciunului scade la zero și Moș Crăciun dispare. După asta, William cu Crăciunozaurul

merg prin timp să salveze Crăciunul.

PĂRERI: Ca și prima carte, m- a făcut să vreau mai mult, dar din păcate, a treia carte nu a

fost confirmată pe moment.

NOTĂ: Notă pentru această carte ar fi un 10 pentru final, un 8.75 pentru început și un 10

pentru partea de mijloc a poveștii. Începutul a fost puțin cam grăbit, cel puțin asta este părerea

mea.

REFERINȚE: Moș Crăciun spune că Sub- Zero, unul dintre minioni, e pe jumătate Scârț,

care face referire la cartea precedent scrisă, numită „Scârții”.

Părerea mea despre „Addison Cooke”

„Addison Cooke” este o carte de tip aventură scrisă de Jonathan W. Stokes în care

protagoniștii încearcă să- i recupereze pe Mătușa Dolly și pe Unchiul Phill, care au fost capturați

de Ragar. Ragar este un arheolog malefic care își dorește comoara incașilor. Adisson, Molly, Eddy

și Guadalupe, personajele principale ale acestei francize se vor duce din New York în Brazilia,

până în pădurea amazoniană ca să îi salveze pe cei doi din ghearele lui Ragar.

PĂRERI: Mi s- a părut original că autorul nu știa unde vrea să ducă povestea, asta, până

când am ajuns la sfârșit. În această carte firul narativ este strâns legat de dialog și descriere, și nu

există prea multă „umplutură”.

P a g i n a 1 9


NOTĂ: Nota ar fi ceva foarte greu de gândit, având în vedere toate argumentele pro și

contra ale acestei cărți. Cartea are 3 părți, pe care le- aș numi așa: Partea 1: Misiune Imposibilă;

Partea 2: 14 zile în jurul Amazonului; Partea 3: Indiana Jones și Comoara Incașilor.

IDEI: O idee importantă a acestei cărți, care se menține pe parcurs, este „Karma este o

doamna aspră”, iar asta se referă la modul în care, până la urmă, profesorul Ragar își găsește

sfârșitul în nisip cu tot „echipajul” său merecenar.

CONCLUZIE: Această carte este foarte greu de înțeles până la final, datorită personajelor,

acestea fiind misterioase și vorbind vag . De exemplu, profesorul Ragar a spus ceva despre o

profeție și că „Salazar” crede în ea. Tot ce știm despre Salazar este că a scăpat dintr- o închisoare

și că l- a eliberat pe Ragar. Apoi, el a devenit mâna sa dreaptă. Mistere: Un mister este ce s- a

întâmplat cu părinții lui Molly și Addison. Din câte am putut „coase” împreună din informațiile

aruncate prin firul narativ al cărții, părinții lor erau niște arheologi care au fost uciși de profesorul

Ragar cu 10 ani în urmă, după care el a fost pus în închisoare timp de 9 ani.

Părerea mea despre „Addison Cooke 2: Mormântul lui Genghis- Han”

„Addison Cooke 2” m- a surprins cu faptul că evoluția personajelor și expresia emoțiilor

este drastic îmbunătățită. Spre exemplu, față de prima carte, Addison nu este așa de entuziasmat

pentru a merge într- o aventură în China, unde unchiul și mătușa lui vor să meargă, deoarece s- a

maturizat și și- a dat seama că profesorul Ragar nu era singurul pe urmele lor. Dar i- a rugat pe

Unchiul Phil și Mătușa Delia să îi îngăduie să îi poată aduce pe prietenii lui, Eddie și Raj. Când

merg spre muzeu Eustace, directorul muzeului le- a arătat mormântul unui templier numit Sir

Frederick pe care scria că în sicriu este primul indiciu spre locul mormântului lui Genghis- Han.

Acest lucru este ascuns de un vizitator neașteptat, numit doamna Feng, liderul triadelor chineze.

Ea îi răpește pe unchiul și mătușa lui Addison, iar Oamenii lui Malazar sunt pe urmele lor. Singură

șansă pe care o au este a lua biciul de aur primii. Ei îl găsesc pe Dax, un pilot care îi ajută să

ajungă în deșertul Gobi, unde găsesc un coif pe care este următorul indiciu. Acel indiciu duce în

muzeul din Mongolia, unde lancea lui Frederick este păzită de oamenii lui Madam Feng. Addison

și prietenii lui fură lancea, fugind spre următorul indiciu. Ajungând la tribul dalahazar, care le

spune că familia lor provine din templieri și este singură rămasă. Ei pun mâna pe bici și vreau să îl

dea la schimb pentru unchiul și mătușa lui, dar au fost înghițiți de un cutremur de- a lungul răului

când traversau pe un pod deasupra acelui râu. Apoi Dax îi duce la cel mai apropiat aeroport, cu

care pot pleca la Unchiul lor care le spune că familia lor este un ordin al templierilor și Malazar

crede într- o anumită profeție care spune că toți templierii trebuie să moară.

PĂRERI: Sincer să fiu cartea mi s- a părut mult mai serioasă în firul narativ și în modul în

care și- a exprimat povestea și și- a ascuns misterele. Oricum, aș recomanda cartea celor care au

citit cărți precum „Harry Potter”, „Percy Jackson” sau „Cum să Faci să NU Citești în Vacanța de

Vară”.

NOTĂ: Nota ar fi diferită după ce faci o analiză aprofundată. Dacă te uiți la cât de clar îi

este explicată povestea cititorului ar fi un 8, deoarece cititorul trebuie să deducă majoritatea

lucrurilor. Dacă te uiți după personaje, ar lua un 10 deoarece sunt făcute într- un mod realist,

fiecare având un rol. Rolurile sunt: • Bun Haotic – Addison și prietenii săi, tribul dalahazar • Rău

Haotic - Rușii și Triadele chinezești • Haos Neutru - Dax • Justiție Neutră - Tony Chin (un

membru din triada care i- a salvat pe toți de madam Feng și de Rușii lui Malazar).


P a g i n a 2 0

Părerea mea despre „Aventurile lui Huckleberry Finn”

„Huckleberry Finn” este o continuare a cărții „Aventurile lui Tom Sawyer”, de Mark

Twain, care este mult mai întunecată, cu mult mai multă violență și suspans, dar cu multe

personaje realiste și/ sau amuzante. Personajul care mi- a atras cel mai mult atenția a fost Jim. Jim

este un african (nu specifică niciunde acest fapt, dar având în vedere timpul în care acțiunea are

loc în carte, și specificând că este un sclav, mă face destul de sigur că provine din Africa) adus ca

rob în America, dar care deși are un vocabular... limitat, este foarte inteligent și comic. Jim este

singurul personaj care este cât de cât inocent și simplu. Fără Jim, mi se pare că această continuare

ar lăsa un gust amar, deoarece i- ar lipsi majoritatea lucrurilor care mi - au plăcut la prima carte

din serie, cum ar fi ironia și stupiditatea acțiunilor făcute de anumite personaje... Față de alte cărți,

Jim nu se potrivește în nicio categorie de personalitate, nefiind justițiar sau haotic, neutru sau

malefic. Deși Huck este personajul principal, Jim este personajul în locul căruia cititorul se poate

transpune, neavând intenții rele.

CONCLUZIE: Cartea mi s- a părut foarte diferită de altele, dar totuși are niște lucruri

comune, cum ar fi epoca desfășurării evenimentelor și alte lucruri ca și regi, duci, și multe altele!

P a g i n a 2 1


Legenda cascadei Bigăr

Vara trecută am avut privilegiul de a vizita împreună cu familia cascada Bigăr, una dintre

cele mai frumoase din Europa sau poate chiar din lume. Localnicii ne- au împărtășit o legendă a

nașterii acestei minuni a naturii.

Trăia odată o femeie care nu putea să aibă copii. Într-o noapte, femeii i s-a arătat în vis o

vrăjitoare care i-a spus că doar dacă va bea apă de la izvorul de sub stâncă va naşte o fată, însă

acesteia nu-i va fi îngăduit niciodată să se îndrăgostească, dacă va dori să trăiască. Femeia

merse la izvor şi bău apă, iar nu după

multă

vreme, născu o fetiţă.

Copila fermeca prin privirile sale

orice fiinţă omenească ce stătea în

preajma ei, iar mai târziu deveni o

fecioară râvnită de toţi flăcăii ţinutului,

însă inima ei tânjea după flăcăul Bigăr.

Simţind primejdia morţii, tatăl

fetei o închise în grota de deasupra

izvorului dintre lumi. Strigătele de

disperare ale fecioarei fură auzite de

vrăjitoare, care îi şopti: „Singurul lucru

pe care pot să-l fac pentru tine e să-ţi

transform părul într-o cascadă pe care

vor aluneca lacrimile tale.

Vuietul cascadei îl va aduce pe cel pe

care-l iubeşti aproape de tine, dar nu veţi

putea niciodată trăi împreună în această lume.

El va trebui să moară înecat în lacrimile tale şi tu vei muri odată cu el, spre a renaşte în cealalată

lume, în Tărâmul Regăsirii Dorului.”

Toate se petrecură întocmai cum sortise vrăjitoarea, iar cascada rămase mărturie iubirii

care- a învins limitele fiinţei umane, dar şi a faptului că dragostea înseamnă fericire şi sacrificiu

deopotrivă.

Miriam Clipei, clasa a VI-a A


P a g i n a 2 2

Efectele apariției virusului

COVID-19

Virusul Covid-19 a apărut în jurul lunii

februarie a anului 2020. Se spune că acesta

provine din China din orașul Wuhan. Virusul a

început să se extindă pe tot globul, iar aproape

toate țările au fost și sunt afectate în prezent.

În România, primele cazuri apărute au

fost pe la începutul lunii martie. Majoritatea

persoanelor, printre care elevii și profesorii au

fost nevoiți sa se protejeze stând acasa timp de

două săptamâni. În timp, cele două săptămâni s-

au transformat in șase, iar cele șase săptămâni s-au transformat într-o carantina de două luni.

Oamenii nu aveau voie să iasă din casă, decât dacă plecau la magazine sau la servicii, însa, chiar și

atunci aveau nevoie de o declarație care să confirme data și locul în care persoana respectivă urma

să se deplaseze.

Din acea dată cursurile s-au desfășurat online, ceea ce ne-a luat pe toți în surprindere.

Desigur a fost mai greu să ne adaptăm, dar până la urmă am reușit. Carantina s-a sfârșit pe

cincisprezece mai. Toată lumea era fericită de faptul că puteau ieși afară, însă trebuiau să poarte o

mască de protecție, desigur. Magazinele, parcurile de joacăși restaurantele au fost redeschise si

oamenii se puteau deplasa oriunde fără nicio declarație.

Vara a venit, iar cazurile de covid au scăzut. Oamenii puteau să viziteze alte țari și să se

relaxeze la diferite stațiuni si ștranduri.

Mijlocul lunii septembrie ne-a întâmpinat cu începerea școlii. Peste câteva saptămâni, din

păcate, cazurile au început să se înmulțească și am fost anunțați că vom fi nevoiți să ne

reîntoarcem la școala online. A ținut luni întregi, dar într-un final ne-am reîntors la școală

bucuroși.

Pe mine m-a afectat școala online, deoarece nu am avut ocazia de a socializa cu colegii mei

și de a-mi face prieteni noi. Acum sunt entuziasmată de faptul că am revenit la școală, deoarece

mă pot bucura de timpul petrecut cu colegii mei și înțeleg lecțiile predate de profesori mult mai

bine față în față decât printr-un telefon.

Alexia Boroș, clasa a V- a A

P a g i n a 2 3


Stop bulIying

În zece minute sau mai puțin, un copil poate șă-și piardă atât încrederea în el, cât și în

ceilalți, iar consecințele pe termen lung asupra dezvoltării să fie destul de grave. Din păcate, în

România, trei din zece tineri sunt excluși din grupul de colegi ori chiar amenințați cu bătaia

agresivă. La nivel european, țara noastră se situeaza pe locul trei în clasamentul celor 42 de țări în

care a fost investigat fenomenul acesta.

Potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătații, prescurtat OMS, victimele

bullyingului au vârstele:

- 17% din copiii de 11 ani recunosc această prezență in viața lor cel puțin de 3 ori pe luna.

- 23% marchează cei de 13 respectiv 15 ani

Cele mai noi informații de la Ministerul Educației Naționale au fost 18.783 de cazuri de

violență națională, mai exact intre 2014-2015. O campanie din 2019 a fost realizată de „Salvați

Copiii România" denumita „Alege să te opui bullyingului". Aceasta urmarește să conștientizeze,

să genereze o schimbare plăcută de atitudine, chiar să combată comportamentele de acest fel între

tineri! Alege să te opui in loc să te alături!

O întrebare foarte comună este „Cum fac diferența între bullying si o glumă?", iar eu voi

răspunde: Toți prietenii glumesc unii cu ceilalți, dar, uneori, e greu să îți dai seama dacă cineva

doar se amuză sau vrea să te rănească. Câteodată iau chestiunea în glumă și îți spun „glumeam

doar,” sau „nu o lua prea în serios”. Dar dacă te simți ofensat sau crezi că ceilalți râd de tine și nu

cu tine, atunci gluma a mers

prea departe. Dacă continuă

chiar și după ce ai rugat

persoana respectivă să se

oprească și încă te frământă

cele întâmplate, atunci ar

putea fi vorba de bullying.

Spune-i cum vrei, dar dacă te

face se te simți prost și nu

încetează, atunci este mai

bine să ceri ajutor. Oprirea

cyberbullyingului nu se

rezumă doar la demascarea

hărțuitorilor (bullies), ci

presupune și recunoașterea

faptului că toți merităm

respect, atât în mediul online

cât și în viața reală.

Dacă te temi pentru siguranța

ta sau de o întâmplare în

mediul online, vorbește

imediat cu un adult sau un

profesor apropriat în care ai

încredere, nu este timp de

așteptat.

Cristiana Mihai,

clasa a V-a A


P a g i n a 2 4

Vara, anotimpul amintirilor!

Vara este anotimpul meu preferat pentru că începe vacanța, este cald și pot să merg în

mânecă scurtă și pantaloni scurți afară. Mie îmi mai place vara deoarece merg cu familia mea în

multe vacanțe. De aici vine și denumirea de ,,Vara, anotimpul amintirilor!”.

Îmi place să spun că toate amintirile frumoase sunt din timpul verii, al zilelor lungi și al

nopților scurte. E o copilărie minunată să ai în vacanță zile întregi de stat afară, în curtea blocului

cu alți copii sau la țară cu toți prietenii de „sezon” (copiii trimiși la țară doar în vacanțe, cum sunt

și eu).

Una dintre cele mai distractive amintiri cu prietenii mei a fost când ne-am stropit cu apă la

locul de joacă, deoarece mi-am adus pistolul de apă și toată lumea fugea de mine. Vara mergeam

pe dig și ne cățăram în copacii uriași de acolo. Erau uriași până ce am împlinit unsprezece ani, pe

urmă pierd din înălțime, așa ne spunea mama, glumind.

Plimbări târzii cu bicicletele, apusuri de soare scăldate în Someș, nori cenușii, zeci de băi

în ploaie, socializare cu prietenii. Erau mulți cu bicicletele, câțiva cu trotinete, erau copii cu

skateboard șifete cu role.

Ne jucam fotbal pe unde puteam, ne aduceam bicicletele și ne plimbam până în pădure .

Mergeam la bunici împreună cu verișorul meu și ne făceam mulți prieteni noi. Îl mai ajutam la

tăiat lemne pe bunicul, iar pe bunica la hrănit animalele din ogradă.

Ocazional, o vizitam și pe cealaltă bunică împreună cu sora mea. Are foarte mulți

cunoscuți și mă ducea cu ea. Acolo, în fiecare duminică se organiza un fel de campionat al satului

de fotbal, la care putea participa oricine, indiferent de vârstă.

Aș putea spune multe despre fiecare „amintvară”! E magică vara!

Raul Pișcorean, clasa a V-a A

P a g i n a 2 5


Pară-Bivol-Pinguin-cu-Corn-de-Unicorn

Era odată ca niciodată un animăluț fantastic orfan. Toată lumea îl ocolea deoarece era o

corcitură dintre o pară, un bivol, un pinguin și un unicorn. Numele său era Pară-Bivol-Pinguin-cu-

Corn-de-Unicorn.

În timp ce creștea el învăța din ce în ce mai multe lucruri, dar singurătatea îl dobora.

Ascuns într-un tufiș, el a auzit că în primăvara aceasta animăluțele își găsesc sufletul pereche.

De îndată și-a pregătit ghiozdanul și a plecat la drum.

El s-a dus la Păun ca să afle niște informații. Acesta i-a sugerat să se ducă la portalul Boom

-Shaka-Laka. Corcitura s-a plimbat o săptămână întreagă ca să ajungă la destinație.

În fiecare zi a întâmpinat câte o dificultate: a căzut într-un hău, și-a rupt piciorul, un roi de

țânțari uriași l-a atacat, a întâlnit un leu flămând, l-a prins o furtună puternică, s-a plimbat printr-un

cimitir, a văzut o figură înaltă și slabă care i-a mușcat din coada de pară, iar, în ultima zi, s-a dus la

un spa, unde niște mâini de zombi îi făceau masaj.

Dar, într-un final, a ajuns la portal, unde îl aștepta Para-Bivoliță-Pinguin-cu-Corn-de-

Unicorn și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Cezara Cozma, clasa a V-a A

Scufița Roșie cea cuminte și bunica (happy end)

Într-o zi Scufița Roșie a mers la bunica să îi ducă de mâncare. În preajma ei a apărut un lup

și a zis în gând: ,,Vai, sper să nu mă muște! Mi-e frică!” Ascultând de sfatul mamei, fetița nu a

zăbovit prin pădure (...la cules de mure).

Ea a trecut mai departe și lupul nu s-a atins de ea. Într-un final, a ajuns la bunica ei și i-a zis:

— Bunico, bunico, am ajuns! Uite, ți-am adus de mâncare, făcută de mama!

— O, dragă, mulțumesc, dar nu trebuia!

— Bunico, dacă vrei să te ajut cu ceva, să-mi spui!

— Ok, dragă, dacă vrei chiar atât de mult să mă ajuți, poți să mături pe jos.

— Ok, bunico, o să fac. Am terminat.

— Mulțumesc, dragă, poți să pleci!

— La revedere, bunico!

— La revedere, scumpa mea!

Anamaria Fane, clasa a VI-a A


P a g i n a 2 6

Balul florilor

Primăvara, fiica cea mai tânără a bătrânului an, cea aducătoare de bucurie şi voie bună a

sosit şi la noi cu alaiul ei de flori, lumină şi culoare. Totul e învăluit în mantia de lumină a

soarelui, care mângâie blând pământul şi toate vietăţile. Bolta albastră se oglindeşte în apele

limpezi ale râurilor. Zilele sunt mai blânde şi mai lungi, iar nopţile mai scurte.

Primăvara a aşternut peste tot un covor multicolor. Câmpurile şi dealurile au înverzit, iar

livezile se pregătesc să dea în floare. În păduri, muşchiul copacilor e moale ca o pernă de puf, iar

brazii care abia şi-au lepădat mantia de nea privesc mândri către soare. În desişuri a albit floarea

ghiocelului şi un parfum uşor de toporaşi se răspândeşte la adierea vântului din amurg.

Primăvara a trezit lunca la viaţă. Fluturii zburdă, albinele harnice îşi încep dulcele zumzet

printre flori. Gândăceii şi cărăbuşii dorm la soare, dezgheţându-şi aripioarele şi picioruşele.

Păsările călătoare par nişte vâslaşi pe marea cerului albastru. Rândunica cea veselă, turturica şi

sturzul ciripesc în deschiderea marelui concert al primăverii. Şi oamenii se bucură de această

renaştere a naturii. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor şi zumzetul hărniciei. În livezi

oamenii curăţă pomii, iar în grădini sapă pământul să pună răsaduri.

Cu mantia plină de lumină, primăvara împarte din pocalul ei tinereţe, voioşie şi culoare. Să

ne bucurăm toţi de acest minunat mărțișor primit în dar de la blânda primăv

Ariana Ionescu, clasa a VI- a A

P a g i n a 2 7


(rezolvarea: la pagina 52)

Andrei Moroz, clasa a V-a A


P a g i n a 2 8

Retrospective

Viața, în ziua de azi

se bazeaza pe orgoliu și supraviețuire.

Mereu am crezut că viața e monotonă,

că oamenii sunt egoiști și plini de mândrie.

Așa că m-am decis să fac lumea mai bună.

Am ajutat un bătrânel slăbuț

cu pielea zbârcită, de statură cam micuț

să ajungă la autobusul ce în stație aștepta.

Recunoscător mi-a mulțumit,

și bucuroasă m-am simțit.

Parcă natura renăscuse

și lumea se schimbase.

În acel moment, natura era la fel de frumoasă

ca atunci când

Păsările ciripeau în jurul castelului Peleș.

Peisajul castelului era mirific ...

Turnurile ajungeau până la cer,

palatul domina Pământul, dar,

totul în jur era plin de gunoie... .

Și atunci am realizat

că mâna omului aici s-a aflat,

și tristă eu am devenit

Ce mult mi-ar plăcea să pot schimba

lumea!...

Să fie un loc plăcut și adorat de toată lumea

și atât natura ,

cât și sufletele noastre

să fie curate.

Talentul irosit

Cu părul nins de zăpada anilor,

Se apropia de noi un domn,

Bâlbâit și cu un picior olog.

Cerșea căutând să mănânce și el ceva.

Chipul palid, părul alb însă, ascundeau un

suflet pur.

Un om învățat ce în trecut avea un viitor, iar

în prezent mai are doar un trecut.

Chitara din mâinile sale era singurul lucru

ce-l lega de vremurile sale de glorie.

Și, în schimbul unei supe, începu să cânte.

Atunci...nici nu se mai bâlbâia, știa melodia

precum o rugăciune.

Am rămas surprins să-l aud...

O milă puternică m-a cuprins,

Și m-a făcut să observ,

Cum, fără să-ți dai seama,ajungi

Din influent un nimeni,

Cum viața îți dă o palmă.

Și-ți arată că nu e roz.

Așadar, sub un pom, în centrul verde,

Ascultând triluri de păsări,

Am primit o lecție de viață,

Despre cum un om decade,

Ajungând aproape ...un nimeni.

Marius Revesz, clasa a VIII-a A

Alexia Șandor, clasa a VIII-a A

P a g i n a 2 9


Dragostea

În fiecare zi când mă gândesc

Privirea să ți-o întâlnesc;

Să simt fiorii dragostei,

Să pot dormi în liniște

Doresc să simt iubire.

Cum înflorește în inima mea,

Și corpul firav mi-l aprinde,

Pulsul în vene-mi se simte

Mirosul florilor de primăvară

Întotdeauna mă înconjoară.

Cum simt că vocea ta îmi șoptește

Cât de mult inima ta mă dorește;

Asta e ea, e dragostea.

Se joacă cu mine, cu viața mea,

Iar pentru ea noi tot trăim.

Întotdeauna să simțim

Ca mai apoi să mai iubim.

Iulia Hodorog, clasa a VII-a B

Dorul

Și mă-mbraci cu o dorință

Plină doar de neputință.

Și mă arunci în gânduri reci

Pline doar de iubiri seci.

Dar cu atâta iubit chin

Toată ziua mi-e suspin.

Și de știu că mă sfârșesc

O să-ți spun că

Te iubesc!

Iulia Hodorog,

clasa a VII-a B


P a g i n a 3 0

Dorul de școală

Bălcescu și Petőfi plâng de dor și jale,

Văzând cum coridoarele, sunt toate-toate

goale.

Unde sunt copiii ce zburdă bucuroși?

Se-ntreabă cei doi falnici, triști si mânioși...

Nu aleargă nimeni, strigând în gura mare

Intrați repede- n clase, vine doamna

directoare!

Copiii stau acasă, pe- aici nu mai pășește

nimeni

Băncile sunt goale, clasa e pustie.

Mintea ne joacă feste, se- aude un strigăt

vioi,

„Veniți copii la școală, că ne e dor de voi!”

Covidul furios, cu frică acas' ne ține,

Viața ne-a schimbat- o, dar nu ne putem

abține

Vom reveni cu drag, alături de- ai noștri

dascăli,

Să răsune a voie bună, ale școlii goale săli.

Reynard Leber, clasa a VI-a A

Balul pomilor

Astăzi pe stradă

Pomii mi-au șoptit

Că a lor poiană

Înflorește cinstit.

În timpul ce vine

Ea începe să se răspândească,

Cu fapte divine

Vrea să crească.

Și pentru toate mămicile

Aduce bucurie

Prin ale sale gesturi

Cu respect și cu mândrie.

Miriam Clipei, clasa a VIa

A

P a g i n a 3 1


IZVOR

P a g i n a 3 2

A láthatatlanná tévő maszk

Sziasztok gyerekek! Ma egy kis városba utazunk, ugyanis él itt egy kisfiú, aki sok

dologban eltér a többiektől. Ezt a kisfiút úgy hívják, hogy Peti. Peti egy aranyos, ügyes kisfiú volt,

mindenkivel barátkozott az osztályból, nincs olyan gyerek, akinek ne lenne a barátja. Nagyon

szeretett a barátaival játszani, és nagyon szeretett iskolába járni. Sosem akart hazamenni az

iskolából. Így volt ez a mai napon is. Minden áron ott akart maradni a suliban, még veszekedett is

az anyukájával, hogy ő bizony ott fog maradni a suliban, bármint ígérjen neki az anyukája. Nem

volt mit csinálni, de végül csak sikerült Petit kirángatni az iskolából, azt viszont már jobb ha nem

tudjátok meg, hogy milyen nehezen.

Aznap este nagy bejelentést tettek a híradóban, különös módon sok ember beteg lett

Kínában és ez a vírus néhány hónap alatt elérte Európát is, majd az egész világon elterjedt. A

beteg emberek száma egyre csak nőtt, nőtt és nőtt. Hogy csökkentsék a betegek számát be kellett

tartani néhány óvintézkedést. Felsoroltak jó sok szabályt, amit kötelező módon be kellett tartani.

- Jó sokat kell betartani, pedig azt mondták csak egy párat kell – mondta Peti.

Jó sok mindent elmondtak, mire a téma végére értek, de azt többször is kihangsúlyozták, hogy a

maszk viselése mindenhol kötelező.

- Anya, mi az a maszk? – kérdezte Peti kíváncsian, mert még nem hallotta azt a szót,

hogy maszk.

- Kicsim, ez tudod olyan kendőféleség, amit a szádra kell tenni – próbálta megmagyarázni

az anyukája, de nem tudta hogyan, ezért inkább megmutatta neki telefonon.

- Ó anya, ezt tudom! Ilyen van a doktor bácsiknak is – kapott észbe Peti.

- Pontosan, Petikém. – válaszolta anya.

- Helló, Peti! Megjöttem! – toppant be apu az ajtón. Látszott rajta, hogy a sok munka után

mennyire elfáradt. Ő ugyanis rendőr volt, akinek nem volt szabadideje, hogy játsszon a fiával,

vagy ha néha volt is, akkor is nagyon kevés, de próbált minél több időt Petivel tölteni. Eljött a

vacsora. Ma este szalma krumplit és grillcsirkét ettek. Nagyon finom volt. Evés után elpakoltak,

átöltöztek pizsamába, majd elmentek lefeküdni. Anya még előtte bement Petihez a szobába.

- Jó éjt, kicsim! Holnap megyünk bevásárolni, és veszünk neked szép maszkot is, oké? –

kezdett beszélni anya.

- Jóóóó, és milyen maszkot veszünk? – kérdezte kíváncsian Peti.

- Amilyet szeretnél. – mondta anya mosolyogva.

- Juhúúúú! – örült Peti.

- Na, azért csendesebben! Mostmár aztán alvás, én is megyek aludni. – köszönt el anya

- Jó éjt! – köszönt Peti is. Másnap reggel Peti és családja elindultak vásárolni, de ahogy be

akartak lépni, rájuk szóltak, hogy tessék felvenni maszkot. Feltették, mert nem volt mit tenni.

Bementek a boltba, ahol annyi maszk volt, hogy több óra kell, amíg kiválasztod a megfelelőt.

Petinek annyira tetszettek a maszkok, hogy nem tudta eldönteni melyiket válassza. Aztán

megfordult és meglátott egy csodaszép maszkot. Rögtön oda is vitte az anyukájának, és közölte

vele, hogy neki ez kell. Az anyukája pedig kis is fizette. Peti hazafelé az úton felpróbálta a

maszkot, ám de amikor felvette, eltűnt. Peti anyukája nem tudta, hogy hol lehet, azt hitte kisfia

bújócskázik.

- Peti gyere elő, majd otthon bújócskázunk! – hívta elő az anyukája.

- Oké anya, de nem bújtam el sehova, csak felvettem a maszkomat. – válaszolta Peti.

- Jó, ha te mondod. Veszünk egy fagyit?

P a g i n a 3 3


- Jó, ha te mondod. Veszünk egy fagyit?

- Igeeeen, de nekem csokis kell! Vettek is fagyit, út közben hazafelé majszolgatták a

finom csokis fagyit. Miután hazaértek elkezdtek bújócskázni, de Petinek nem tetszett, mert az

anyukája mindig megtalálta. Aztán eszébe jutott a maszk, gyorsan bement ész felvette. Így

mindjárt könnyebb volt. Amikor azonban Peti a fa mögött bújt el beleakadt egy ágba, és a maszk

elszakadt.

- Jaj, a maszkom elszakadt. – ijedt meg Peti.

- Mi a baj, kicsim? Jaj, ne! A maszkod elszakadt. Semmi baj, majd veszünk egy másikat –

nyugtatta Petit az anyukája.

- De nekem ez kell! – visított Peti. Petit alig lehetett lenyugtatni, neki minden áron az a

láthatatlanná tévő maszk kellett. Nem akart másat semmiképp. Végül az anyukája megígérte neki,

hogy holnap vesz neki egy ugyanolyat, de Peti tudta, hogy hiába vesz neki ugyanilyet, akkor sem

lesz láthatatlan a maszktól. Megpróbált megnyugodni, ez egy rossz nap volt számára. A

legnagyobb meglepetés csak este jött, bemondták a híradóban, hogy az iskolák és az óvodák

bezárnak. Hogy mennyi időre azt nem lehet tudni, és a gyerekek pedig online fognak tanulni. Peti

nem akart hinni a fülének. Miért kell otthon tanulni? Mi lesz így a barátaival való hétvégi

játszással? Hogy fogja így Peti megölelni a tanító nénit? A válasz: sehogy, mivel senkit nem

engednek a suliba és az oviba.

- Anya, meddig nem fogunk suliba menni? – remélte, hogy anyukája azt fogja mondani

majd, hogy csak egy pár napig.

- Valószínűleg pár hónapig. - felelte anya.

Peti egyáltalán nem erre a válaszra számított, és nagyot csalódott. Rögtön arra gondolt, hogy ez a

pár hónap kész kín lesz. Se barátok, se suli, se tanító néni, semmi nem lesz olyan, mint amilyen

régen volt. A világ most teljesen a feje tetejére állt.

Egy héten belül meg is volt az első online oktatás. Peti úgy érezte, hogy ez így nem lesz

jó, minden nap suli helyett online fognak tanulni. Egy picit örült is, mert legalább láthatta a többieket.

Néhány hónap után elérkezett a nyári vakáció. Mindenki szeretett volna nyaralni, de nem

mindenki tudott, ugyanis lezárták a vámokat, és senki nem mehetett ki az országból. Be sem jöhetett

senki sem az országba. Iskolába is a gyerekek csak szeptembertől mehettek.

Ez a nyári szünet hamar eltelt, minden gyerek várta már az iskolát. Minden gyerek várta

már az iskolát. A maszk kötelező viselése ellenére is a gyerekek boldogan mentek az iskolába. Azt

már elfelejtettem mondani, de Petinek sikerült találnia egy ugyanolyan láthatatlanná tévő maszkot.

Ezentúl már nem csak anyukáját, hanem még a barátait is lehagyta a bújócskában.

Radványi Fanni,

clasa a V-a D


Egy szép őszi délutánon, amikor a napocska gyengén érintette az ablakot, a kislakásban

felhangzott egy kérdés:

- Miért mondják az emberek, hogy létezik a koronavírus, amikor én még nem láttam egyet

sem? – kérdezte Lili az anyukájától.

- Olyan pici, hogy szabad szemmel mi nem látjuk, de nagyon könnyű elkapni. Vigyázni

kell, nehogy túl közel menjünk azokhoz, akikkel nem élünk együtt. A vírus bár láthatatlan

számunkra, a levegőben, különböző felületeken ott lehet – mondta anya.

Így kezdődött el a kislány számára egy teljesen új élet: kézmosás, gyakori maszkviselés

idegen helyeken. Olyan érzése volt, mintha az egészet álmodná. Az iskola bezárta kapuit,

barátaival nem találkozhatott. Furcsa volt számára, amikor megkezdődött a távoktatás. Tanító néni

egy számítógépen keresztül üdvözölte minden egyes nap őket.

- Jó reggelt, gyerekek! – köszönt a tani és folytatta tovább a tananyaggal. Nem volt

olyan, mint az igazi iskola. „Most nem látom mit tetszik mutatni!”, „Nem hallom a

tanit!” „Akadozik az internet!” – hangzottak el nap mint nap ezek a mondatok a gyerekek

szájából.


P a g i n a 3 4

Lilinek hiányzott a tanító néni ölelése. A számítógépes tanításon keresztül jobban izgult,

mint az iskolában. Aztán egyik nap a tani egy csodálatos ötlettel állt elő:

- Gyerekek, a mai feladat a következő: készítsétek el a kis szíveteket egy papírra

lerajzolva, amit tegyetek ki a szobáitok ablakaira.

Lili nagy izgalommal nekilátott. Segítséget kért apukájától, és együtt dolgozva ez a nap

vidámabban telt, mint a többi. Viszont a szomorúság, amit a karantén miatt érzett egyre jobban

beköltözött a szobájába. Nap mint nap, egyre kisebbnek tűnt számára a saját szobája. Egyik reggel

épp, hogy felébredt, a szívecske az ablakán megszólalt:

- Hasunkra süt a Nap, indulnunk kellene!

- Hát ez, hogy lehet? – kérdezte magában Lili megdöbbenve.

- Szeretetből készültem, ezért életre keltem, hogy veled lehessek – mondta a Szív –

megmutatom neked, hogy mit tett a világgal a koronavírus. Mondd ki a következő

varázsmondatot: - „Együtt sikerülni fog!”

Lili tele félelemmel kimondta, és abban a pillanatban láthatatlanná vált, és együtt

elindultak

körülnézni a világban.

Az országban olyan hatalmas volt a csend, mintha egy üres bolygón lettek volna. Az utcák

kihaltak, csak a boltok ajtaja volt nyitva, hogy az emberek élelmet vehessenek maguknak. Az

emberek kerülték egymást, nagyon féltek. Néha egy-egy szirénázó mentőautó törte meg a csendet.

Olyan volt ez az egész Lili számára, minta láthatatlan falak vették volna körül a házakat és az

embereket is.

A gyerekek szomorúan az ablakok üvegein keresztül nézelődtek. A láthatatlan kislány,

minden egyes ablaküvegre egy szívecskét rajzolt, hogy erőt adjon a többi gyereknek a következő

üzenettel: „Egy nap nemsokára, pontosan senki nem tudja mikor, meglátogathatod

azokat, akikhez most nem mehetsz át. Játszhatsz a barátaiddal. Egy nap ennek az egész

furcsaságnak vége lesz.”

Így ha nem is voltak együtt a gyerekek, de lélekben a varázslatos Szív segített

mindenkinek, mert azt mondta: „Együtt sikerülni fog!”

Nagy Jázmin,

clasa a V-a D


Az a fránya maszk sokmindenre jó, megvéd, de cserébe órán elveszi előlünk a levegőt,

mert alig kapunk levegőt. A kézfertőtlenítőnek pedig olyan szaga van, hogy néha ki kell nyitni az

ablakot miatta, de nem baj, mert a baci 99%-át eltávolítja. A karantén félelmetes volt, az internetes

oktatás pedig furcsa, de legalább nem kellett maszkot viselni. Van az úgy, hogy az egy méter

leszűkült egy centire akár.

A távoktatás elején nagyon féltem, de már megnyugodtam. Annyi biztos, hogy nem volt jó,

mert se jegyet nem kaptunk, de odafigyelés sem volt, hanem inkább cirkusz, az óra helyett.

A maszkot viselve sokszor láthatatlannak érzem magam, akárcsak egy szuperhős. Van

abban jó is, ha megbékélsz a szabályokkal. Ilyenkor azt érezheted, hogy ez már nem negatívum,

mert az igazi szuperhősök maszkot viselnek. Úgyhogy a mi hatodik osztályunk csupa

szuperhősökből áll, akik a nagy harcban felvették a küzdelmet szuperhősökként a Covid-19 nevű

ellenséggel.

Kádár Dominik,

clasa a VI-a D

P a g i n a 3 5



Egyszer, amikor az iskolában épp az utolsó órán vettem részt, én és az osztálytársaim,

közölte velünk az aligazgató néni, hogy két hétig nem kell iskolába jönni. Mi ennek nagyon

örültünk, mint aminek még soha. Szépen, örömtelien haza is mentünk. De mi akkor még nem

tudtuk, hogy miért kell otthon ülnünk két hetet. Már aznap este hallottuk a híradóban, hogy a

COVID-19 miatt van ez az egész, és még azt is hallottuk, hogy valamiféle nyavalyás papírral, és

maszkkal szabad csak kimennünk a házból. Mi a csoda lehet az a COVID-19, nem értettem. Talán

egy ember neve lehet ez? Tettem fel a szüleimnek számtalan kérdést.

Én még nem voltam tisztában ezekkel a szabályokkal, mert a megszokottak alapján, mi

akkor mentünk ki, amikor akartunk. Ezek a szabályok viszont beleütötték az orrukat a mi

napirendünkbe. Az első egy hét még nem volt annyira vészes, de az utána következő másik egy

hét nagyon borzalmas volt. A mi iskolánk létrehozott egy számomra ismeretlen platformot, ahová

be kellett jelentkeznünk, és amin a rákövetkező napokban tanultunk. Persze az én osztályom fele,

amilyen okos, olyan idétlen is. Nagyon nehezen jelentkeztünk be mindannyian, de idővel

mindenkinek sikerült. Amennyire először örültünk, most épp annyira szomorúak is voltunk, mert

tanulni kezdtünk, de mire letelt a két hét, ismét közölték velünk, hogy még három hónap

valamilyen vakáció szerűség. Viszont én nem értettem mi történik körülöttem.

Nem örültünk neki, mert nem mehettünk ki a házból, de mivel én ilyen kis furfangos és

huncut kislányka vagyok, kiosontunk a tömbház elé játszani a szomszéd gyerekekkel. Ott mi egy

cseppet sem unatkoztunk, de tudni kell, hogy azért osontunk le, az én drágalátos kistesómmal,

mert ha mi tovább maradunk a lakásban, akkor abból a szép, tágas, kis lakásból nem maradt volna

semmi. A szüleink csak akkor vették észre, hogy nem vagyunk a lakásban, amikor nem hallották,

hogy visít az öcsike, és piszmog a nővérke. Kedves édesanyám kinézett az ablakon, és csak azt

látta, hogy mi a többi kis izgő-mozgó lurkókkal a fa tetején vagyunk. Nem sokat mehettünk, mert

itt a tömbház előtt keringtek folyamatosan a rendőrautók, ami bevallom elég ijesztő volt. Mi

azonban nem keseredtünk el nagyon, mert folyamatosan tartottuk a kapcsolatot a barátainkkal.

A vakáció is jól telt, de szerencsére akkorra már enyhítettek a szabályokon, amik még így

is szigorúak voltak. Boldogok voltunk, hogy megkezdődhet az iskola, de csak azután jött a neheze,

mert csak maszkkal mehettünk a suliba. Az egyik reggel, amikor már az iskola kapujában voltam,

észrevettem, hogy otthon felejtettem a maszkomat, és ahogy felnéztem odarepült egy piros pöttyös

maszk, aminek kétoldalt fehér szárnyai voltak. Ez kis repülő maszk megmentette a mai napomat,

mert másképp haza kellett volna mennem a suliból. Otthon elmeséltem ezt az egészet a

szüleimnek, akik nagyon csodálták ezt az eseményt, akárcsak én.

Innentől kezdve mindig, amikor maszkot vettem fel, olyan volt, mint egy teljesen

láthatatlan maszk. Úgy éreztem, hogy teljes védelmet nyújt. És ettől kezdve a maszk az életem

részévé vált, így lettem a láthatatlan maszk rabja.

Németi Nóra,

clasa a VI-a D


P a g i n a 3 6

P a g i n a 3 7


Nagy Jázmin,

clasa a V-a D


P a g i n a 3 8

P a g i n a 3 9



P a g i n a 4 0

P a g i n a 4 1



P a g i n a 4 2

P a g i n a 4 3



P a g i n a 4 4

P a g i n a 4 5



P a g i n a 4 6

P a g i n a 4 7



P a g i n a 4 8

P a g i n a 4 9



P a g i n a 5 0

P a g i n a 5 1



P a g i n a 5 2

Revista 2021

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?