Îmbunătățiri funciare Introducere
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Partea I-a
PROBLEME GENERALE
CAPITOLUL I.
Probleme generale de îmbunătăţiri funciare
I.1. Definiţii
Îmbunătăţirile funciare (engleză: land reclamation and improvement, franceză:
hydraulique agricole) reprezintă disciplina care studiază categoria lucrărilor hidroameliorative,
care au ca obiect reglarea regimului de apă al unui teren prin îndiguiri, irigaţii, desecare-drenaj,
lucrări de combaterea eroziunii solului. [8,9,11]
Îmbunătăţirile Funciare, numite şi Hidroamelioraţii reprezintă o ştiinţă care are ca obiect
studierea teoretică şi aplicarea în practică a ansamblului de procedee tehnice şi biologice, de
măsuri complexe, lucrări şi intervenţii tehnice adecvate, pentru valorificarea în folosinţă
agricolă a unor terenuri improprii sau slab productive, pentru crearea sau menţinerea unui raport
optim între apă, sol şi culturi pe terenurile cu deficit sau exces de apă, precum şi prevenirea şi
combaterea eroziunii solului în vederea conservării sale.
În cadrul acestei discipline, lucrările de îmbunătăţiri funciare cuprind măsuri complexe
hidroameliorative, agro-pedo-ameliorative precum şi irigaţii pentru combaterea secetei,
desecare şi drenaj pentru combaterea excesului de umiditate. Aplicarea metodelor şi tehnicilor
de îmbunătăţiri funciare asigură creşterea fertilităţii solului prin îmbunătăţirea regimului aerohidric,
salin şi nutritiv al acestora, permiţând folosirea de noi suprafeţe pentru agricultură,
constituind un mijloc de obţinere a unor producţii mari şi de bună calitate.
Conform Legii 138/2004 cu modificările şi completările aduse de ORDONANŢA nr.
94 din 26 august 2004 şi LEGEA nr. 233 din 13 iulie 2005 definiţiile principalelor noţiuni de
îmbunătăţiri funciare sunt următoarele:
Amenajare de îmbunătăţiri funciare - o reţea de sisteme de irigaţii, sisteme de desecare
şi drenaj şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor sau de combatere a eroziunii solului, care
deserveşte o suprafaţa de teren definită şi care include terenul, clădirile, echipamentul,
drumurile de acces şi infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, întreţine şi repara
amenajarea şi sistemele componente.
Activităţi de îmbunătăţiri funciare - exploatarea, întreţinerea, reparaţiile, proiectarea
şi construirea sistemelor şi amenajărilor de irigaţii sau desecare şi drenaj, a lucrărilor de apărare
împotriva inundaţiilor sau combatere a eroziunii solului, precum şi reabilitarea şi consolidarea
acestora.
Beneficiari - proprietarii de teren, organizaţiile şi federaţiile care au încheiat cu
Administraţia un contract multianual, precum şi ceilalţi proprietari de teren sau persoane care
deţin teren în administrare sau folosinţă potrivit legii şi care au încheiat cu administraţia un
contract sezonier.
Infrastructura de îmbunătăţiri funciare - cuprinde sistemele şi amenajările de irigaţii,
sistemele şi amenajările de desecare şi drenaj şi lucrările de apărare împotriva inundaţiilor şi de
combatere a eroziunii solului.
Amenajare de desecare-drenaj - o reţea la scara mare de structuri, pompe, canale şi
conducte, care poate fi folosită pentru a transporta apa de la unul sau mai multe sisteme de
ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE – Partea I-a
==================================================================
desecare şi drenaj către un curs natural de apă şi care cuprinde terenul, clădirile, drumurile de
acces şi infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, întreţine şi repara atât amenajarea
cât şi sistemele componente.
Sistem de desecare-drenaj - o reţea hidraulică distinctă de conducte, canale, structuri
şi pompe care pot fi folosite pentru a evacua apa în exces de pe o suprafaţă de teren definită şi
a o transporta la unul sau mai multe puncte specifice şi care cuprinde terenul, clădirile,
echipamentul, drumurile de acces şi infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, întreţine
şi repara sistemul.
Amenajare de irigaţii - o reţea la scară mare de structuri, pompe, canale şi conducte
care poate fi folosită pentru a preleva apa din resursele autorizate de apă şi a o distribui pentru
irigaţii unuia sau mai multor sisteme de irigaţii şi care cuprinde terenul, clădirile, echipamentul,
drumurile de acces şi infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, întreţine şi repara
amenajarea.
Sistem de irigaţii - o reţea hidraulic distinctă de structuri, pompe, canale, conducte care
pot fi folosite pentru a preleva şi/sau a transporta apa, a distribui şi a aplica apa pentru irigaţii
pe o suprafaţă de teren definită şi care cuprinde terenul, clădirile, echipamentul fix sau mobil,
drumurile de acces şi infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, a întreţine şi a repara
sistemul.
Lucrări de combatere a eroziunii solului - cuprind formarea, construirea conform
conturului, structurarea şi lucrările solului, precum şi construcţia, întreţinerea şi reparaţiile
infrastructurii temporare şi permanente astfel încât să se reducă sau să se oprească eroziunea şi
degradarea solului, cuprinzând lucrările pentru protecţia solului, regularizarea scurgerii apelor
pe versaţi, corectarea torenţilor şi stabilizarea nisipurilor mişcătoare, amenajări silvice de
perdele forestiere de protecţie a terenurilor agricole şi plantaţii pentru combaterea eroziunii
solului.
Lucrări de apărare împotriva inundaţiilor - o reţea de diguri, baraje, lucrări de
regularizare a cursurilor de apă şi infrastructura aferentă care are menirea să protejeze o
suprafaţă de teren definită împotriva inundaţiilor şi care cuprinde terenul, clădirile, drumurile
de acces şi infrastructura aferente, necesare pentru a întreţine şi a repara acele lucrări.
Lucrări de regularizare a cursurilor de apă - amenajarea albiilor cursurilor de apă
constând în profilări ale albiei, devieri ale cursului de apă, consolidări de maluri şi alte asemenea
lucrări pentru combaterea efectelor economice şi sociale nefavorabile şi redarea agriculturii şi
circuitului economic a unor terenuri afectate de inundaţii şi eroziune a solului.
Servicii de îmbunătăţiri funciare - livrarea apei pentru irigaţii, evacuarea apei în exces
de pe terenuri, protecţia terenului şi a oricăror categorii de construcţii faţă de inundaţii şi
alunecări de teren, protecţia lacurilor de acumulare împotriva colmatării, ameliorarea
terenurilor acide, sărăturate şi nisipoase, precum şi protecţia solurilor împotriva eroziunii şi
poluării.
Tehnici pedoameliorative - ansamblul procedeelor tehnice şi lucrărilor de nivelare şi
modelare a terenului, afânare şi scarificare, asigurarea scurgerii apelor, arături de prevenire a
degradării solului, spălarea terenurilor sărăturate, aplicarea de amendamente şi îngrăşăminte,
defrişări care se pot asocia cu celelalte categorii de activităţi de îmbunătăţiri funciare.
Zona de protecţie - zona adiacentă infrastructurii de îmbunătăţiri funciare în care este
interzisă sau restrânsă executarea de construcţii ori exploatarea terenului din cadrul zonei, în
scopul asigurării stabilităţii lucrărilor şi construcţiilor din amenajările de îmbunătăţiri funciare
şi prevenirii poluării.
12
I.2. Obiectivele lucrărilor
Principalele obiective ale lucrărilor de îmbunătăţiri funciare sunt:
- Combaterea inundaţiilor, prevenirea inundaţiilor prin îndiguiri.
CAPITOLUL I, Probleme generale
==================================================================
- Combaterea secetei şi deşertificării prin aplicarea irigaţiilor.
- Combaterea excesului temporar şi permanent de umiditate prin lucrări de
desecare-drenaj.
- Prevenirea şi combaterea eroziunii solului prin lucrări de combaterea
eroziunii solului (CES).
- Ameliorarea sărăturilor prin aplicarea udărilor de spălare, drenaj şi lucrări
agro-pedo-ameliorative
- Regularizarea şi corecţia cursurilor naturale de apă şi utilizarea unor surse
locale de apă
- Plantarea perdelelor de protecţie.
Conform obiectivelor prezentate în paragraful anterior, principalele tipuri de lucrări
hidroameliorative sunt: Irigaţiile; Desecarea; Drenajul; Combaterea eroziunii solului;
Îndiguirile; Regularizările de râuri; Baraje de acumulare, Amenajările pişcicole şi stuficole
etc.
I.3. Trăsături caracteristice ale lucrărilor de îmbunătăţiri funciare
Sistemele de îmbunătăţiri funciare se caracterizează prin faptul că ocupă suprafeţe mari de
teren, adesea fiind amenajată toată suprafaţa unui bazin hidrografic.
Lucrările de îmbunătăţiri funciare sunt amenajări complexe, pe aceiaşi suprafaţă pot fi
întâlnite lucrări de desecare, irigaţii, regularizări de râuri, lucrări de CES, baraje, etc. Din acest
motiv, proiectarea lor necesită cunoştinţe interdisciplinare. [20, 58, 61]
Datorită faptului că acestea au o durată mare de funcţionare necesită investiţii totale şi
specifice foarte mari.
În ultimii 40 de ani s-a produs o evoluţie rapidă în concepţiile de amenajare. Dezvoltarea
lor cu un ritm foarte mare s-a produs în perioada anilor 1970-1989, când se amenajau în
România circa 1.000.000 de ha pe an. [35]
Pe plan mondial ritmul rapid de realizare a acestor amenajări este de 5.000.000 de ha
amenajate pe an. Din 1990 în România a început o stagnare a ritmului de dezvoltare.
I.4. Istoricul lucrărilor de Îmbunătăţiri Funciare
Pe plan mondial cu 5000 de ani în urmă sunt menţionate lucrări hidroameliorative în
Mesopotamia şi Egipt pentru amenajarea fluviilor Nil şi Gange. Lucrările au apărut odată cu
dezvoltarea primelor civilizaţii. Exploatarea neraţională a acestor amenajări a făcut ca acestea
să dispară în timp.
Dezvoltarea capitalismului pune în evidenţă şi o dezvoltare a lucrărilor de Îmbunătăţiri
Funciare. În Italia s-au efectuat lucrări de îndiguire la Padova. Erau 8.000.000 de ha irigate. În
anul 1989 au fost 265.000.000 de ha irigate, iar în anul 2000 - 300.000.000 de ha. [131]
La noi în ţară în anul 1211 în Ţara Bârsei odată cu înfiinţarea comunei Prejmer, Sînpetru
şi Harman pe zonele mlăştinoase apar primele lucrări de desecări, care au funcţionat în bune
condiţii peste 600 de ani. În secolul al XVII –lea apar primele iazuri şi heleştee, circa 1500 de
lacuri mici s-au găsit în Moldova, având o suprafaţă de cca. 20.000 ha. În secolul al XVII –
XVIII – lea apar lucrări de îndiguire şi regularizări în Banat, şi anume regularizarea Văii
Aranca.
După anul 1850 lucrările se extind în zona Crişurilor, apoi pe Someş şi Crasna. În anul
1895 s-au efectuat lucrări în Lunca şi Delta Dunării. După anii 1700 s-au realizat primele
orezării. În anul 1868 Ion Ionescu de la Brad menţionează în lucrările sale amenajări de irigaţii
pe păşuni şi fâneţe. În anul 1907 inginerul Roşu V. propune realizarea unui canal de 80 km între
Siret şi Călmăţui, ce urma să fie folosit la irigaţii. [6]
13
ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE – Partea I-a
==================================================================
Între anii 1728-1756 se realizează prima albie a canalului Bega între localităţile Făget şi
Timişoara de 160,5 km, având realizat ulterior pe malul stâng, la vest de cetatea Timişoarei, un
drum de halaj (deponie sistematizată) transformat mai târziu în dig de apărare. Avalul canalului
a fost executat în perioada 1734-1756. Partea amonte a canalului era folosită pentru plutărit
(piatră şi lemn din munţii Semenic) iar cea din aval pentru navigaţie. Tot atunci, s-au început
operaţiile de regularizare a Bârzavei şi asanarea mlaştinilor din împrejurimi, prin săparea unui
canal între localităţile Denta şi Konak (Yugoslavia). [55]
Inginerul olandez Maximilian Frymonth a proiectat dubla interconexiune Timiş – Bega.
Timişul nu a mai fost inundat şi se asigură pe râul Bega nivel minim pentru navigaţie. În anul
1911 s-a înfiinţat primul serviciu de Îmbunătăţiri Funciare, avându-l ca director pe inginerului
Anghel Saligny, care a avut funcţia de director.
Ion Ionescu de la Brad menţionează în anul 1850, existenţa la noi în ţară de amenajări
antierozionale pe aproximativ 2.300.000 de ha de terenuri agricole. Lucrările de CES au început
să se dezvolte mai mult doar în secolul al XX –lea şi sunt rezultatul necesităţii stabilizării
versantului alunecat şi efectelor de degradare produse de apă şi vânt asupra suprafeţelor
agricole. Ponderea semnificativă a acestor lucrări este în Moldova.[4, 26, 72] (Tabelul I.1.)
Tabelul I.1.
Evoluţia în timp şi dinamica suprafeţelor amenajate cu
lucrări de îmbunătăţiri funciare la noi în ţară
Anul Suprafeţe amenajate (mii ha) cu lucrări de:
Îndiguiri Irigaţii Desecări CES
1944 622 18 358 -
1950 642 42,5 368,1 2
1960 827,1 199,6 505,7 100
1970 1331,9 731,3 1111,4 435,3
1980 1545 2301 2462,5 1609,7
1988 - 3184 3198,8 2276,5
În anul 1999 din totalul amenajat de cca. 3,1 milioane ha, sectorul privat reprezintă 70 %
şi doar 30 % proprietăţi de stat. [136]
I.5. Potenţialul lucrărilor de Îmbunătăţiri Funciare în România
Suprafaţa agricolă a ţarii noastre este de 15.000.000 ha, din care arabilul reprezintă
5.500.000 ha, iar potenţialul irigabil este de 7.000.000 ha. [38, 62, 70, 72,132] (Figura I.1.)
Irigaţia se aplică în: Câmpia Română, Dobrogea, Câmpia Moldavă, Banat, Câmpia de
Vest, Transilvania. Există în ţara noastră 32.000 staţii de pompare, având un debit instalat de
14.000 m 3 /an, consumul energetic este de 9931 kW ore/an. Pentru irigaţii se folosesc 3800 GW
ore pentru o suprafaţă de 3.200.000 ha pe când pentru drenaj se folosesc doar 2,28 kW ore.
Sursa de apă principală o reprezintă Dunărea cu 75 % din debitul total, iar restul din ape interne
sau lacuri de acumulare.[14, 73, 97, 109, 122]
Exemple de sisteme hidrotehnice de desecare-drenaj se găsesc în vestul ţării: Valea Ier
74.000 ha, Aranca 56.000 ha, Checea - Jimbolia 54.000 ha, Nord Lunca Bîrla 32.000 ha, Teba
Timişaţ 28.000 ha, Moraviţa 13.000 ha etc. [43, 90, 99]
Tot în această perioadă se construiesc amenajări pentru distribuţia apelor reziduale
provenite de la fermele agrozootehnice (COMTIM). Apar amenajări complexe de desecare –
drenaj şi irigaţii.
14
CAPITOLUL I, Probleme generale
==================================================================
Figura I.1. Amenajări de Îmbunătăţiri Funciare
Legendă
Desecări-
CES
Irigaţii CES Irigaţii-CES
Desecări
Irigaţii-
Desecări
Irigaţii-
Desecări-CES
În anul 2002 prevederile guvernului au cuprins propunerea de a se iriga 1.500.000 ha
din cele cca. 3.200.000 ha, realizându-se însă mult mai puţin.
I.6. Documentaţia de execuţie a lucrărilor de Îmbunătăţiri Funciare
Lucrările de îmbunătăţiri funciare fac parte din categoria lucrărilor de construcţii
supunându-se legislaţiei din acest domeniu.
Pentru promovarea unei investiţii sunt necesare următoarele etape: efectuarea studiilor,
întocmirea documentaţiilor, promovarea, execuţia lucrărilor, exploatarea şi întreţinerea
amenajărilor efectuate.
În 1993 s-a emis Ordinul 32 care cuprinde normele metodologice privind investiţiile, ce
se finanţează de la bugetul statului, integral sau parţial, sau din credite extrabugetare ale statului
şi/sau garantate de stat.
Documentaţia de proiectare cuprinde următoarele etate: studiu de prefezabilitate, de
fezabilitate, proiect tehnic şi caiet de sarcini, precum şi detalii de execuţie.
I.7. Recepţia lucrărilor şi modul de organizare al activităţii
de Îmbunătăţiri Funciare
1. Legislaţia de recepţie a lucrărilor este cea din domeniul construcţiilor. Ordonanţa
64/1991 prevede că recepţia se face de către comisii de recepţie numite, alcătuite din 2-8
membri. În funcţie de complexitatea lucrărilor şi valoarea investiţiei aceşti membri sunt
reprezentanţi ai investiţiei sau chiar proiectantului şi delegatul Administraţiei Publice Locale
pe teritoriul căreia este situată construcţia, iar ceilalţi vor fi specialişti în domeniu numindu-se
dintre ei un preşedinte şi un secretar.
15
ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE – Partea I-a
==================================================================
Recepţia este o componentă a sistemului calităţii în construcţii şi este actul prin care
investitorul declară că acceptă să preia lucrarea cu sau fără rezerve şi că aceasta poate fi dată în
folosinţă certificând totodată faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţia în conformitate cu
prevederile contractului şi documentaţia de execuţie.
Conform prevederilor H.G. 293/1994 publicată în Monitorul Oficial cu nr.193/1994:
Regulamentul de execuţie a lucrărilor de construcţii în care etapele recepţiei sunt: recepţia la
terminarea lucrărilor şi recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie. Recepţia se face prin
acordul comun al părţilor cu ocazia încheierii contractului.
Recepţia la terminarea lucrărilor se face prin acordul părţilor sau când aceştia nu ajung
la un acord se menţionează în procesul verbal de recepţie problema intervenită şi modul de
rezolvare. Dacă problema menţionată în procesul verbal de recepţie nu este rezolvată în
perioada legală se deleagă competenţa instanţelor judecătoreşti.
După ce executantul comunică în scris investitorului data finalizării tuturor lucrărilor
prevăzute în contract, va fi numită o comisie de recepţie formată din 5 membri specialişti,
cuprinzând reprezentanţi ai investitorului şi ai Administraţiei Publice Locale.
La recepţie proiectantul prezintă punctul de vedere privind execuţia construcţiei. Se
solicită efectuarea de expertiză, probe, teste. Concluzia comisiei este trecută în proces verbal.
Dacă admiterea recepţiei se face cu obiecţii, în procesul verbal vor fi trecute lipsurile
constatate, care trebuie remediate în timp de 90 de zile, după care investitorul somează
constructorul în aşa fel, încât executantul este cel care plăteşte. Executantul are la dispoziţie 20
de zile calendaristice de la data primirii procesului verbal de recepţie, după care poate urma
amânarea recepţiei pentru a contesta obiecţiile sau respingerea recepţiei pentru litigiul prin
arbitraj sau prin instanţă judecătorească.
Recepţia finală este convocată de investitor în cel mult 15 zile de la expirarea perioadei
de garanţie. Comisia de recepţie finală este alcătuită din investitor, proiectant şi executant care
examinează următoarele: procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, finalizarea
lucrărilor neexecutate la prima fază, referatul investitorului privind comportarea construcţiei şi
instalaţiilor în perioada de garanţie (vicii şi remedieri), etc. Comisia, în 3 zile trimite proces
verbal investitorului: admis, admis cu obiecţie, amânat, respins.
Lucrarea a cărei recepţie a fost admisă intră în exploatare şi investitorul, a cărei recepţie
finală a fost respinsă va fi pusă în stare de conservare prin grija şi cheltuielile investitorului, iar
dacă recepţia a fost respinsă, în cazul acesta nu poate fi folosită.
2. Modul de organizare al activităţii de Îmbunătăţiri Funciare (Legislaţia în
vigoare). Organizarea activităţii de îmbunătăţiri funciare a avut in timp o evoluţie foarte
fluctuantă.
Din anul 1995, când a luat fiinţă Regia Autonoma a Îmbunătăţirilor Funciare (R.A.I.F)
activitatea de îmbunătăţiri funciare este organizată şi administrată de aceasta. Din anul 2004
RAIF R.A. s-a divizat în Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare (A.N.I.F. R.A.) şi
Societatea Naţională “Îmbunătăţiri Funciare” (S.N.I.F. S.A.)
Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare are statut de regie autonomă, este
persoană juridică română de interes public naţional în sectorul Îmbunătăţirilor Funciare
şi funcţionează sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pe bază
de gestiune economică şi autonomie financiară, având 12 sucursale teritoriale.
A.N.I.F. aplică principiile realizării obiectivelor Îmbunătăţiri funciare stabilite de Legea
nr.138/2004, gestionează eficient resursele proprii şi pe cele date în administrarea sa, prin
valorificarea optimă a acestora şi totodată asigură integritatea şi funcţionarea durabilă a
amenajărilor de Îmbunătăţiri Funciare aflate în administrarea sa, contractează cu terţi furnizori
achiziţia de bunuri şi servicii, cu respectarea legislaţiei privind achiziţiile publice de bunuri şi
servicii.
16