Revista Se Poate - Nr. 4, febraurie 2025

REVISTA SE POATE
N R . 4
- F E B R U A R
I E 2 0 2 5
S O C I A L E
D E Z V O L T A R E • P R O B L E M E
• C U L T U R Ă
OREVISTASEP
ATE

S u r s e i m a g i n i c o p e r t ă :
S h o r t h a n d , P a x N e w s . c o m , T h e N e w Y o r k T i m e s
R E V I S T A S E P O A T E
F a c e b o o k : R e v i s t a S e P o a t e
I n s t a g r a m : @ r e v i s t a s e p o a t e
Povești autentice, menite să te inspire
OREVISTASEP
ATE

CUPRINS
-
1-4
S u e d i a - u n l i d e r m o n d i a l a l
s u s t e n a b i l i t ă ț i i ș i a u t o n o m i e i / / C u m
g r i j a p e n t r u p e n t r u m e d i u s e
m a n i f e s t ă î n v i a ț a n o a s t r ă ș i e s t e o a r e
a c e a s t a u n p a s s p r e u n v i i t o r m a i
p r o m i ț ă t o r ?
5-9
J a n e G o o d a l l : „ d o a r o f a t ă ” c a r e a
s f i d a t n o r m e l e s o c i e t ă ț i i
I n d i f e r e n ț a I n d u s ă : C u m S u n t e m
D e s c u r a j a ț i S ă N e P e s e d e S c h i m b ă r i l e
C l i m a t i c e
10-12

Notă introductivă
Revista Se Poate este un proiect născut din dorința de a-i ajuta pe ceilalți să
înainteze în parcursul către a deveni cea mai bună versiune a lor. Într-o lume
marcată de inegalități socio-economice și experiențe dificile, tot mai multe
persoane trăiesc în condiții precare. Mediul în care au fost crescute și
încercările prin care au trecut joacă un rol important în conturarea parcursului
lor ca indivizi. Prin intermediul acestei publicații, ne dorim să aducem în
atenția publicului povești autentice, care să scoată la iveală problemele sociale
actuale și care să arate cum o mentalitate corectă poate conduce spre succes.
Revista noastră îşi propune să devină un far pentru cei care își doresc să
crească, să descopere și să-și schimbe modul de a vedea lumea, cu alte
cuvinte, un pilon pentru atingerea unui nivel superior al propriei vieți. Nu
dorim să fim doar o publicație, ci să creem o experiență captivantă care îmbină
poveștile autentice cu lecții de viață prin concepte inovatoare. Vrem să
aprindem conversaţii despre auto-împlinire, provocări sociale și călătoria
transformării personale.
Revista Se Poate prezintă perspectivele și poveștile de succes ale unor
persoane remarcabile, însă dorim să subliniem că nu avem nicio afiliere directă
cu acestea. De asemenea, valorile și opiniile exprimate de persoanele
intervievate sau prezentate nu reflectă neapărat valorile și pozițiile noastre.
Scopul nostru este de a inspira și informa, lăsând cititorii să-și formeze
propriile concluzii.
Ne dorim să arătăm că se poate, indiferent de mediul sau de
circumstanţele din care provii. Viziunea noastră este să ne conectăm cu un
public divers care nu caută doar să se dezvolte personal și profesional, dar care
este și curios cu privire la straturile mai profunde ale experienței umane.
Suntem aici pentru visători, inovatori, cei care aduc schimbarea, oameni care
sunt gata să conteste normele convenționale, să adopte noi moduri de gândire
și să depăşească limitele impuse de societatea care îi înconjoară.
A n e l i n e G u l i e ș i A n d r e i B ă l a n B a r b u , f o n d a t o r i

S u r s ă : s w e d e n . s e
S u e d i a - u n l i d e r m o n d i a l a l
s u s t e n a b i l i t ă ț i i ș i
a u t o n o m i e i
C u m g r i j a p e n t r u p e n t r u m e d i u s e m a n i f e s t ă
î n v i a ț a n o a s t r ă ș i e s t e o a r e a c e a s t a u n p a s
s p r e u n v i i t o r m a i p r o m i ț ă t o r ?
Națiunea scandinavă este recunoscută printre altele pentru nivelul său
ridicat de trai, datorat în special atenției pe care o acordă sustenabilității,
precum și a politicilor pentru mediu, adânc înrădăcinate în stilul lor de viață.
Conducând clasamentul global, Suedia s-a remarcat încă din anii 1964 și 1967,
momente în care a devenit unul dintre primele state ce au implementat
legislații de mediu, mai exact: Legea Conservării Naturii și Legea Protecției
Mediului. Mai mult, în 1972, Stockholm a fost gazda Conferinței Națiunilor
Unite privind Mediul Uman, prima conferință internațională substanțială care
a abordat problemele de mediu, raportate la întregul glob, conducând mai
departe la formarea UNEP (Programul Națiunilor Unite pentru Mediu). De
atunci, protecția mediului este considerată o problemă internațională,
reprezentând un pilon esențial pentru dezvoltarea durabilă. Desigur, în
momentul prezent, aceste informații par uzuale: am auzit în repetate rânduri
despre importanța lor, nesimțind nevoia, cel puțin în majoritate, să ne punem
1 | R E V I S T A S E P O A T E

alte semne de întrebare. Cu toate acestea, dacă este să aruncăm o simplă
privire peste statistici, observăm cum această idee se estompează cu pași
repezi, până când rămâne doar un nor de speranță. Deși posedă un
potențial promițător, România se confruntă fără încetare cu problemele
legate de corupție, lipsă de infrastructuri, precum și de implementarea
deficitară a legilor, ce nu fac decât să afecteze abordarea pe care o avem
ca societate asupra sustenabilității. Este de menționat totuși că suntem, în
teorie, pe drumul cel bun, aflându-ne în conformitate cu standardele
impuse de Uniunea Europeană și cu fonduri primite de la aceasta pentru
proiecte ecologice. Ce ne desparte totuși de Suedia și ce putem prelua de
la populația ei?
S u r s ă : M a k e I n I n d i a
E n e r g i a s u s t e n a b i l ă
Sustenabilitatea nu se limitează la a rămâne un simplu curent sau un
concept aflat pe hârtie, ci este unul dintre principalele principii pe care
scandinavii îl au în vedere. Prin intermediul programelor de protecție a
mediului, se implementează reglementări și politici foarte stricte în ceea
ce privește reducerea emisiilor de Carbon. Încă din anul 2012, Suedia a
reușit să își îndeplinească unul dintre obiectivele principale, stabilit inițial
pentru anul 2020: acela de a produce 50% din energie din surse
regenerabile. Acest aspect se datorează în mare parte investițiilor în
hidroenergie și biomasă, ce au redus dependența de combustibilii fosili.
De asemenea, tot la această categorie se numără și folosirea unor mijloace
de transport mai sustenabile, precum ar fi autobuzele electrice, prezente
în multe orașe împrăștiate de-a lungul Suediei, ce folosesc exclusiv
electricitatea ca resursă pentru a se deplasa. Pentru stocarea energiei,
acestea vin la pachet cu o baterie destinată stocării energiei. Folosind
astfel de mijloace de transport, o schimbare notabilă apare în ceea ce
privește calitatea aerului şi reducerea zgomotului pentru locuitorii orașelor
mari sau a impactului asupra mediului.
Conform unui articol extras de pe energy.ec.europa.eu, Suedia își propune
să genereze 100% din electricitatea sa din surse de energie regenerabilă
până în 2040.
2 | R E V I S T A S E P O A T E

The environment is
no one’s property to
destroy; it’s
everyone’s
responsibility to
protect.
Mediul nu este proprietatea nimănui pentru a
fi distrus; este responsabilitatea tuturor să îl
protejeze.
– Mohith Agadi
3 | R E V I S T A S E P O A T E

Agricultură sustenabilă
Agricultura în Suedia este una dintre cele mai sustenabile industrii
agricole din lume, adoptând în permanență practici sustenabile pentru a
minimiza impactul adus asupra mediului. Recoltele ecologice sunt
încurajate la tot pasul, întotdeauna punându-se un accent deosebit pe
reducerea utilizării substanțelor chimice și promovarea biodiversității. În
conformitate cu scopurile de dezvoltare durabilă impuse de ONU, fermierii
recurg la tehnici inovative, cum ar fi: agricultura de precizie, agroforesteria
și rotația sustenabilă a culturilor.
Mai mult, agricultura urbană începe să prindă contur. Peste jumătate
din legumele consumate în Suedia sunt importate, iar nevoia de a avea o
reţea de vânzători de încredere de la care să îți achiziționezi alimente
proaspete s-a resimțit din ce în ce mai mult. Spre exemplu,
Koloniträdgårdsförbundet (Asociația Grădinilor de Alotment) este una
dintre cele mai vechi mișcări din Suedia, focusându-se în prezent pe
practici sustenabile de consum alimentar, membrii săi având acces la
terenuri agricole urbane comunitare în întreaga țară.
O altă ramură a agriculturii în deplină ascensiune este reprezentată de
fermele verticale, ce produc pe tot parcursul anului, utilizând mai puțin
teren și apă, toate acestea în apropierea consumatorilor.
Economia circulară
Suedia este de asemenea adepta economiei circulare, prioritizând
minimizarea deșeurilor și maximizarea eficienței resurselor. Cu ajutorul
sistemelor bine-optimizate de gestionare a deșeurilor, a fabricilor de
conversie a deșeurilor în energie sau a inițiativelor avansate, Suedia a atins o
rată impresionantă de reciclare, asigurându-se că materialele sunt în
permanență reutilizate și revalorificate în loc să fie aruncate. Acest concept
este departe totuși de a se limita doar la deșeuri, economia circulară fiind o
acţiune constantă, integrată încă de la începutul ciclului de producție, de la
designul produselor și procesele de fabricație, până la modelele de consum.
Guvernul suedez a perceput această abordare ca pe una incredibil de
semnificativă. Atât de mult încât a creat un grup consultativ dedicat
economiei circulare, transformând-o într-una dintre roțile de sprijin ale
politicilor naționale.
Ce concluzii putem trasa?
Suedia este fără doar și poate o sursă de inspirație din punct de vedere al
sustenabilității și al nivelului ridicat de informare din această direcție.
Abordarea holistică a cetățenilor, ce împletește factorii de mediu, sociali și
economici, reprezintă cheia către succesul lor triumfător, susținut de
asemenea și de educația aleasă de care se bucură. Au înfiripat în minte o
noțiune fundamentală: acțiunile tale de azi dictează viitorul zilei de mâine,
iar fiecare dintre acestea contribuie la procesul de evoluție continuă.
4 | R E V I S T A S E P O A T E Redactor: Aneline Cristiana Maria Gulie

J a n e G o o d a l l : „ d o a r o f a t ă ” c a r e
a s f i d a t n o r m e l e s o c i e t ă ț i i
S u r s ă : N a t i o n a l G e o g r a p h i c E d u c a t i o n
Când ne gândim la natură și la
frumusețea sălbăticiei, este
inevitabil ca un gând despre
nevoia acestora de a fi protejate să
nu se înfiripe în mintea noastră. La
momentul de față, flora și fauna se
află în pericol de dispariție din
cauza oamenilor, ce au avut un rol
notabil în distrugerea condițiilor
de viață ale animalelor. Una dintre
speciile cele mai afectate sunt
cimpanzeii, care mai există în
sălbăticie într-un interval cuprins
între 170.000 și 300.000. Existența
lor este asigurată într-o mare
măsură de activități de conservare,
cea mai impactantă contribuție
fiind cea a lui Jane Goodall. Dame
Jane Morris Goodall reprezintă
umanizarea empatiei față de
mediul înconjurător.
5 | R E V I S T A S E P O A T E
Aceasta este considerată o
importantă antropoloagă,
specialistă în mamifere, etologă și
primatologă, fiind un Mesager al
Păcii din partea Națiunilor Unite.
Datorită activității sale, au fost
salvați peste 149.000 de acri de
teren, care reprezintă habitatul mai
multor specii de animale, precum
și a peste 5000 de cimpanzei.
Activitatea ei s-a axat preponderent
în jurul parcului Gombe Stream
National Park din Tanzania, ducând
la fondarea institutului ei eponim-
Institutul Jane Goodall. Interesul
celebrei cercetătoare față de
universul african a luat naștere încă
din copilărie, în urma lecturii seriei
„Tarzan și Dr. Dolittle”. Din acel
moment, cea mai mare aspirație a ei
a fost să ajungă pe acest continent
și să trăiască printre animalele
sălbatice despre care citea cu atât
de multă pasiune.

Deși este comun pentru un copil
să își dorească să devină explorator
și să manifeste un interes deosebit
față de animale, pentru Jane această
aspirație a reușit să devină realitate.
A continuat să își urmeze visurile
chiar și în tinerețe, perioadă în care a
lucrat ca angajată a unei filme de
documentare și ca ospătăriță, cu
scopul de a câștiga destui bani
pentru a putea merge în Africa.
La vârsta de 23 de ani, Jane a
primit o invitație din partea unei
prietene ce avea să o ducă în inima
sălbăticiei pentru a-și începe
aventura. Acest pas a fost unul
dintre cei mai dificili, deoarece, fiind
o tânără fată, o astfel de dorință
părea să fie un simplu vis ce nu avea
să se îndeplinească niciodată.
Într-un interviu, spunea că a fi un om
de știință nu era o ocupație
compatibilă cu normele impuse
fetelor în acea perioadă. Cu toate
acestea, mama ei i-a oferit tot
suportul de care a avut nevoie,
încurajând-o să își atingă idealurile
prin muncă.
Ajunsă în Kenya fără să aibă vreo
pregătire în domeniul științific,
aceasta l-a întâlnit pe antropologul
Louis Leakey. Impresionat de
pasiunea fetei pentru acest
domeniu, celebrul cercetător i-a
oferit un loc de muncă la muzeul
local de istorie a naturii din Nairobi.
Goodall a lucrat în muzeu pentru o
perioadă de câteva luni, însă Leakey
i-a observat înclinația spre studiul
animalelor, așa că a îndrumat-o
către cercetarea comportamentului
cimpanzeilor. Astfel, în anul 1960 a
fost trimisă în Tanzania, unde a
început activitatea ei propriu-zisă.
6 | R E V I S T A S E P O A T E
S u r s ă : N a t u r a l H i s t o r y M u s e u m

7 | R E V I S T A S E P O A T E
S u r s ă : Q u o r a

În cadrul acestei perioade de activitate, Jane a observat că cimpanzeii utilizau
unelte pentru a-și eficientiza traiul, aveau structuri sociale complexe și chiar
ierarhii, trăsături care erau considerate strict umane până în acel moment. Mai
târziu, în urma fondării Institutului Jane Goodall, aceasta a îmbunătățit condițiile
de viață ale cimpanzeilor rămași orfani în urma comerțului ilegal de carne
sălbatică.
A urmat ca institutul să își deschidă porțile și pentru tineri, existând
posibilitatea de a activa ca voluntar. Din 1970, a devenit din ce în ce mai activă în
acest domeniu, fiind recunoscută la nivelul Națiunilor Unite. Pentru o lungă
perioadă de timp, obișnuia să își dedice 300 de zile pe ani călătoriilor și formării
noilor membri ai institutului.
Deși s-a confruntat cu numeroase critici din partea cerecetătorilor englezi cât
timp își făcea doctoratul la Universitatea Cambridge, Jane și-a continuat
activitatea. Pe lângă sfidarea normelor sociale impuse femeilor, a reconstruit
modul în care cimpanzeii au fost abordați în studii. Goodall le-a atribuit nume,
refuzând să li se adreseze cu cifre, așa cum procedau majoritatea oamenilor de
știință.
Indiferent de eforturile pe care Jane le-a depus, acțiunile sale tot au stârnit
nenumărate controverse și critici asupra ei. Cea mai mare susținătoare a ei a fost
propria sa mamă, care, rămasă văduvă, și-a dorit să își vadă fiica fericită și
împlinită. Activând într-o nișă dominată de prezența masculină, caracterul său
puternic a contribuit în depășirea condiției sale. Chiar dacă Jane nu se consideră o
figură reprezenativă a feminismului, aceasta declară că se bucură enorm să vadă
că poate inspira și alte fete să îi urmeze pașii. Într-un interviu, Goodall spune că
singura ei preocupare a fost modul în care era percepută de către animale, ci nu
de oameni, care aveau să o judece indiferent de acțiunile sale. Povestea lui Jane
Goodall m-a marcat profund. Fiind fată, conștientizez cât de dificil a fost pentru
personalități precum Jane să iasă din tiparele impuse. Cu toate acestea, dacă aș fi
trăit în acea perioadă, nu cred că aș fi avut tăria de caracter de care a dat dovadă
ea. Faptul că la momentul actual avem drepturi egale cu bărbații și putem
activa în orice domeniu este o reușită datorată femeilor curajoase, care și-au
depășit condiția de „doar o fată”. Goodall va rămâne, cu siguranță, un exemplu
al curajului însoțit de bunătate, un exmplu pe care toată lumea ar trebui să îl
păstreze în inimă, în special fetele ce îndrăznesc să viseze.
Redactor: Timeea Budin
S u r s ă : W i l d N H a p p y
S u r s ă : M o n g a b a y
8 | R E V I S T A S E P O A T E

S u r s ă : U n s p l a s h
9 | R E V I S T A S E P O A T E

I n d i f e r e n ț a
I n d u s ă : C u m
S u n t e m
D e s c u r a j a ț i S ă
N e P e s e d e
S c h i m b ă r i l e
C l i m a t i c e
S u r s ă : T h e G u a r d i a n
Într-o lume în care criza climatică devine din ce în ce mai evidentă, un
paradox neliniștitor persistă: mulți oameni rămân pasivi sau sceptici în fața
schimbărilor necesare. De ce? Una dintre explicațiile evidente este modul în care
marile corporații și miliardarii care le conduc manipulează percepția publicului,
descurajându-ne subtil să ne pese de problemele de mediu. Totodată,
schimbarea este adesea blamată sub pretextul că acțiunile individuale nu
contează, creând astfel o cultură a indiferenței și a neputinței colective.
Strategii de Distragere a Atenției
Marile companii folosesc o varietate de strategii pentru a minimaliza
responsabilitatea lor în criza climatică. Una dintre cele mai cunoscute tehnici
este „greenwashing-ul" (practica de a promova o imagine falsă de
sustenabilitate). Aceste corporații investesc sume uriașe în campanii publicitare
care evidențiază schimbări minore, dar ignoră impactul major al activităților lor
de bază asupra mediului. În timp ce un gigant al industriei petroliere
promovează o nouă stație de încărcare electrică, omite să menționeze miliardele
de barili de petrol extrase anual.
O altă strategie subtilă este diseminarea ideii că schimbările reale depind
exclusiv de acțiunile individuale. Astfel, suntem bombardați cu mesaje despre
reciclarea corectă, reducerea consumului de apă sau cumpărarea de produse
ecologice, în timp ce companiile responsabile de poluare masivă continuă să
1 0 | R E V I S T A S E P O A T E

funcționeze fără schimbări semnificative. Acest mesaj subminează în mod
deliberat eforturile colective necesare pentru a combate schimbările climatice și
mută povara responsabilității pe umerii consumatorilor.
Mitul Nesemnificativității Acțiunilor Individuale
O altă metodă, complet opusă tacticii de mai sus, constă în a descuraja
schimbarea prin promovarea ideii că acțiunile individuale nu contează. De câte
ori nu am auzit argumentul că refuzul unui pai de plastic sau utilizarea unei
pungi reutilizabile sunt irelevante în fața problemelor globale? Acest mit al
nesemnificativității nu doar că descurajează implicarea individuală, dar creează
și o barieră psihologică care împiedică formarea mișcărilor colective de
schimbare.
În realitate, schimbarea la scară largă este rezultatul acumulării acțiunilor
individuale. Mișcările sociale majore din istorie au început întotdeauna cu pași
mici, dar consistenți. De la drepturile civile până la schimbările în legislația
muncii, presiunea colectivă generată de indivizi conștienți a dus la reforme
semnificative. Totuși, miliardarii și corporațiile care beneficiază de pe urma
status quo-ului au tot interesul să minimalizeze acest adevăr.
Economia Fricii
În spatele tuturor acestor strategii stă o economie a fricii și a pasivității. Când
oamenilor li se spune în mod constant că nimic nu se poate schimba, că
problemele sunt prea mari sau că soluțiile sunt prea costisitoare, se creează un
sentiment de neputință. Această stare de paralizie emoțională și mentală este
exact ceea ce marile corporații își doresc, deoarece asigură menținerea
actualelor structuri de putere și profit.
Mai mult, miliardarii folosesc resursele lor pentru a influența politicile publice,
finanțând campanii politice sau promovând agende care prioritizează creșterea
economică în detrimentul protecției mediului. Astfel, nu doar că descurajează
acțiunile individuale, dar și blochează reformele sistemice necesare pentru a
combate criza climatică.
Cum Putem Combate Indiferența Indusă?
Primul pas este conștientizarea acestor tactici și înțelegerea modului în care
suntem manipulați să nu ne pese. Este esențial să ne educăm din surse
independente și să fim critici față de mesajele promovate de marile corporații.
În al doilea rând, trebuie să respingem mitul nesemnificativității acțiunilor
noastre. Orice schimbare începe cu pași mici, iar atunci când acești pași sunt
multiplicați la nivel global, impactul poate fi enorm. Mișcările sociale precum
Fridays for Future sau Extinction Rebellion au demonstrat deja că presiunea
colectivă poate influența politicile publice.
În cele din urmă, schimbarea reală necesită o abordare dublă: acțiuni
individuale combinate cu activism colectiv pentru a responsabiliza corporațiile și
1 1 | R E V I S T A S E P O A T E

guvernele. Nu este suficient să reciclăm și să consumăm responsabil; trebuie să
cerem transparență, responsabilitate și schimbări structurale care să protejeze
mediul înconjurător.
În concluzie, marile corporații și miliardarii încearcă să ne descurajeze să ne
pese de schimbările climatice, folosind strategii complexe de manipulare
emoțională și psihologică. Totuși, adevărul este că avem puterea de a schimba
lucrurile. Nu doar că acțiunile noastre individuale contează, dar ele pot fi
catalizatorul pentru mișcări colective puternice care pot transforma sistemele
economice și sociale actuale.
Este timpul să refuzăm pasivitatea impusă și să ne asumăm responsabilitatea
pentru viitorul nostru comun. Schimbarea nu este doar posibilă, ci și necesară –
iar ea începe cu fiecare dintre noi.
Redactor: Andrei Barbu
S u r s e : R e s i l i e n c e . o r g , C h i c a g o S u n - T i m e s , G r e e n E c o n o m y C o a l i t i o n , C N B C
1 2 | R E V I S T A S E P O A T E

D E Z V O L T A R E • P R O B L E M E S O C I A L E • C U L T U R Ă
N R . 4 - F E B R U A R I E 2 0 2 5
OREVISTASEP
ATE