Consideratii privind complexitatea interventiilor de ... - Gr.T. Popa

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “GR.T.POPA” 

IAŞI, ROMÂNIA 

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ 

CONSIDERAŢII PRIVIND COMPLEXITATEA 

INTERVENŢIILOR DE CHIRURGIE DENTO- 

ALVEOLARĂ ÎN AMBULATOR 

Doctorand: 

Dr. OROS CORNEL IULIAN 

Coordonator ştiinţific: 

Prof. Univ . Dr. Maria Voroneanu 

2010 

1

1. INTRODUCERE........................................................................5 

2. MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI. 

3. SCOPULCERCETĂRII............................................................. 7 

4. METODOLOGIA DELUCRU…………......................................... 9 

5. CERCETĂRI PERSONALE PRIVIND FACTORII MODULATORI 

6. AI CURSULUI OPERATOR ŞI DIRECŢII PRACTICE ÎN CHIRURGIA 

DENTO ALVEOLARĂ …………………………………………………….……...25 

7. CERCETĂRI PERSONALE PRIVIND FACTORII MODULATORI 

AI CURSULUI POSTOPERATOR ŞI DIRECŢII PRACTICE ÎN CHIRURGIA 

DENTO-ALVEOLARĂ ………………………………………………………...….39 

8. CONTRIBUŢII ŞI APRECIERI PERSONALE PRIVIND 

COMPLEXITATEA ACTULUI OPERATOR ÎN CHIRURGIA DENTO- 

ALVEOLARĂ . CONSECINŢE PRACTICE ....................................... 41 

9. CONCLUZII .........................................................................41 

10. BIBLIOGRAFIE …………………………………………………….……47 

11. LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE 

DIN TEMATICA DE DOCTORAT ……………………………………….…51 

2

1. INTRODUCERE 

Tehnicile pentru intervenţiile de chirurgie dento-alveolară de rutină sunt bine 

studiate şi precizate în literatura de specialitate . Cu toate acestea intervenţiile de 

chirurgie dento-alveolară nu sunt la îndemâna oricărui practician , nu rareori 

acesta întâmpinând situaţii clinice critice dificil de rezolvat. 

Minimalizarea importanţei evaluării preoperatorii complete a pacientului , un 

raţionament eronat în indicaţie, o tehnică chirurgicală greşit aleasă sau efectuată, 

supravegherea incompetentă, arată condiţionarea directă a riscului compromiterii 

cursului operator dar şi postoperator , de erorile medicului practician, de gradul 

său de pregătire . Doleanţa de matematizare a riscului unui curs operator nefiresc 

este îngreunată de multitudinea de factori care trebuie luaţi în consideraţie. 

(Burlibaşa, Canavea, Stroescu 1987, Gănuţă , Bucur , Vârlan 1999, Kwon , Laskin 

2001, Popescu 1999, Rotaru 1992, Voroneanu , Vicol , Gogălniceanu D.,1994 ). 

Chirurgia dento-alveolară de ambulator este o problemă care implică multă 

responsabilitate din partea medicului practician, responsabilitate morală, profesională şi 

nu în ultimul rând medico-legală, ceea ce comportă abordarea ei din următoarele puncte 

de vedere: dotarea materială, investigarea din punct de vedere general a pacientului 

precum şi limitele acestor intervenţii în practica obişnuită de cabinet .( Aderhold 1988, 

Balan , Iordache 2005 , Băciuţ 2002, Bennett , Rosenberg 2002 , Bucur , Cioacă 2004, 

Burlibaşa , Popescu , Ionescu 1999) 

Îngrijirile medicale din sfera chirurgiei orale şi maxilo-faciale presupun nu numai 

acurateţea obţinerii unui diagnostic , o anestezie eficientă sau tehnici chirurgicale 

îmbunătăţite dar şi asigurarea unei succesiuni de evenimente biologice, absolut 

necesare în evoluţia normală post-operatorie . 

Chirurgia orală de ambulator este o problemă care implică multă responsabilitate 

din partea medicului practician, responsabilitate morală, profesională şi nu în 

ultimul rând medico-legală, ceea ce comportă abordarea ei din următoarele puncte 

de vedere: dotarea materială, investigarea din punct de vedere general a pacientului 

precum şi limitele acestor intervenţii în practica obişnuită de cabinet . 

Dacă pentru majoritatea pacienţilor manoperele de chirurgie dento-alveolară par 

manevre simple şi rapide, pentru chirurgii orali informaţi, bine documentaţi, 

extracţia dentară, odontectomia, rezecţia apicală, extirparea tumorilor mici şi 

mijlocii , etc constituie proceduri chirurgicale ce comportă riscuri locale şi/sau 

generale şi care impun în consecinţă un set important de precauţii şi cunoştinţe 

practice. 

Etapa preoperatorie este imperios necesară pentru cunoaşterea pacientului, 

evaluarea riscului anestezic, definirea tehnicii de anestezie precum şi pentru o 

pregătire preanestezică corespunzătoare. 

Procedurile chirurgicale care se efectuează în cabinetele de chirurgie orală în 

ambulator nu trebuie să depăşească competenţa medicului ca indicaţie, timp şi 

amploare (Patel, Manhem, Sindet-Pedersen 2001). 

3

În ceea ce priveşte gama, diversitatea şi complexitatea intervenţiilor de chirurgie orală de 

tip ambulator care se pretează a fi planificate, ele trebuie să fie efectuate cu mult 

discernământ şi responsabilitate medicală. (Aderhold 1988, Harrison , Fauci , Kasper 

2001, Latham 1999). 

Vizita la chirurgul dento-alveolar constituie cel mai adesea pentru pacient un moment 

stressant, plin de necunoscute, cu mare încărcătură psihică şi distonie neuro-vegetativă. 

În conştiinţa maselor practica chirurgiei orale este legată de durere, fie aceasta relaţionată 

de intervenţia planificată fie de durerea post-operatorie. (Abrahamson 2000, Aderhold , 

Raetzke 1999 , Amann 1996, Anderson 2004, Baldwin , Barnes 1996, Berggren , 

Meynert 1998, Burlibaşa, Popescu , Ionescu 1999, Chiriţă , Szalontay , Iliescu 2001, 

Granate 2002, Melzack 1999) 

Problematica actului operator în chirurgia dento-alveolară este o realitate complexă 

care trebuie privită şi abordată din 2 puncte de vedere : 

� Materialul uman - PACIENTUL 

� Factorul uman – CHIRURGUL . 

La prima vedere poate părea simplistă această sistematizare strictă, dar aceşti 2 poli 

sunt cei care modulează succesul sau eşecul unei intervenţii de chirurgie dentoalveolară 

. 

Absenţa publicaţiilor din literatura de specialitate care să abordeze studii 

pluridirecţionale încrucişate vizavi de complexitatea actului operator în chirurgia 

dento-alveolară şi participarea celor doi indici , fac ca în prezent să nu se poată 

preciza cu certitudine procentul implicării unuia sau a mai multor factori de risc în 

compromiterea actului operator prin declanşarea incidentelor, accidentelor şi 

complicaţiilor postoperatorii. 

Din punct de vedere medical dar şi din punct de vedere medico-legal, consultaţia 

preanestezică este obligatorie şi după cum afirma Menigaux în 1994 “un act 

chirurgical trebuie să asigure întotdeauna cea mai bună prestaţie, adaptată fiecărei 

situaţii în parte”. 

Orice îngrijire dentară are un caracter traumatic chiar pentru un pacient până atunci 

considerat sănătos, cu atât mai mult dacă este cazul unui pacient cu terenul în condiţii 

fiziologice particulare (bătrâni, copii, femei gravide) sau organisme tarate. 

Anamneza medicală riguroasă, examenul complet organic, examenele biologice 

generale efectuează de fapt evaluarea terenului pacientului şi nu un diagnostic de 

boală propriu-zis. (McCarthy , Pallasch , Gates 1990, Voroneanu , Vicol , 

Gogălniceanu 1994) 

În formula frecvent acceptată de Aderhold 1988, Bennett, Rosenberg 2002, Clarke 

,Warner 2000, Harrison , Fauci , Kasper 2001, Latham 1999, Schafler, Hine 1995 ele 

se încadrează în etapa de “bilanţ preanestezic” . 

Dacă din interpretarea acestor date apare un teren cu devieri semnificative de la normal, 

se recomandă investigaţii mai complexe, în clinici sau laboratoare de specialitate şi 

numai cu o colaborare strânsă interdisciplinară (medicul internist, cardiolog, diabetolog, 

4

alergolog etc.) se stabileşte conduita de anestezie, timpul, locul şi amploarea intervenţiei 

chirurgicale. 

Cunoaşterea cât mai exactă a terenului pacientului permite nuanţarea explorărilor, 

a indicaţiilor de pregătire preanestezică, a formulărilor prognostice şi bineînţeles 

evitarea recomandărilor eronate. 

Principiile generale care guvernează tehnicile de chirurgie dento-alveolară deşi sunt 

cunoscute, credem că este bine să le reamintim: 

� Noţiuni serioase de anatomie dento-maxilară 

� Stăpânirea perfectă a tehnicii operatorii 

� Adaptarea tehnicii de la caz la caz pe baza datelor pe care operatorul le culege 

printr-un examen clinic şi paraclinic complet şi riguros 

� Efectuarea manoperelor în mod ştiinţific, bazate nu pe forţa fizică, îndemânarea 

căpătându-se prin experienţă practică 

� Dozarea efortului şi evitarea manoperelor brutale, violente, cu un traumatism 

cât mai mic posibil 

� Respectarea la maxim a integrităţii ţesuturilor vecine, evitarea dilacerărilor sau 

zdrobirilor de mucoasă şi de periost, a zdrobirilor şi denudărilor osoase întinse. 

Preocuparea noastră se orientează către alegerea unei tehnici chirurgicale bine puse 

la punct, pe care să o stăpânim corect . Înaintea oricărei intervenţii de chirurgie 

dento-alveolară sunt necesare o serie de pregătiri (ale pacientului, ale 

instrumentelor şi ale operatorului) pentru desfăşurarea în condiţii optime a 

intervenţiei şi pentru prevenirea eventualelor accidente şi complicaţii. Indiferent de 

preparativele tehnice alese, acestea nu trebuie să vizeze doar realizarea intervenţiei 

chirurgicale , ci şi vindecarea rapidă postoperatorie . Deşi frecvent considerate de 

către pacienţi ca fiind proceduri de rutină, intervenţiile de chirurgie dentară – chiar 

şi “ banala extracţie dentară” reprezintă o manoperă complexă cu multiple 

implicaţii care necesită atât un bagaj teoretic semnificativ cât şi cunoştinţe practice 

temeinice. 

2. MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE 

CERCETĂRII 

În contextul actual internaţional, în care în medicină se pune accentul mai ales pe 

profilaxia afecţiunilor patologice dar şi a diminuării incidentelor, accidentelor şi 

complicaţiilor tehnicilor chirurgicale, am considerat necesară abordarea unei teme 

de studiu care să contribuie la actualizarea unor aspecte esenţiale în reducerea 

riscurilor asociate terapiei stomatologice şi de chirurgie dento-alveolară. 

Problematica complexităţii unui act chirurgical a fost abordată din multiple puncte 

de vedere, cu toate acestea însă au rămas o serie de întrebări în continuare deschise 

care ne-au provocat în alegerea temei noastre de doctorat : 

„ ce anume defineşte un act de chirurgie dento-alveolară executat cu rigoare 

profesională „ 

5

„ ce anume poate compromite un act operator în aparenţă fără riscuri evidente 

?” 

„ care sunt participanţii, cum şi în ce măsură contribuie aceştia la realizarea 

unui act terapeutic chirurgical executat corect .?” 

Teza noastră de doctorat şi-a propus să studieze direcţiile de urmat în practica 

stomatologică şi a chirurgiei orale de ambulator ca indici de succes al terapiei 

chirurgicale . 

Chirurgul dento-alveolar trebuie să cunoască riscul pe care îl implică manoperele ce 

trebuiesc efectuate la pacienţi, alături de metodele de profilaxie şi de combatere a 

complicaţiilor ce pot apărea postoperator. 

SCOPUL principal al cercetărilor noastre a fost să stabilim prin mijloace clinice 

şi statistice , incidenţa şi prevalenţa tuturor indicilor care definesc actul chirurgical 

în toată complexitatea sa. 

În cazul studiului nostru, sfera de cercetare a vizat : „intervenţia chirurgicală - riscul 

incidentelor, accidentelor şi complicaţiilor postoperatorii – direcţii de profilaxie şi 

management .” 

OBIECTIVELE propuse de cercetarea noastră au urmărit următoarele aspecte: 

� Stabilirea incidenţei şi prevalenţei factorilor de risc în terapia de chirurgie 

dento-alveolară 

� Analiza unor aspecte clinice privind participarea intervenţiei chirurgicale ca 

indice definitoriu al terapiei de chirurgie dento-alveolară 

� Analiza unor aspecte clinice privind participarea practicianului ca indice 

definitoriu al terapiei de chirurgie dento-alveolară 

� Cercetări personale privind algoritmul de management chirurgical în 

chirurgia dento-alveolară 

6

3. METODOLOGIA DE LUCRU 

REALIZAREA BAZEI DE DATE NECESARĂ STUDIULUI 

Unul dintre domeniile în care informatica şi-a dovedit din plin utilitatea este gestiunea 

unor cantităţi mari de informaţie prin intermediul bazelor de date. 

Pe parcursul studiului nostru a rezultat un volum mare de informaţii – date – ce 

ulterior au fost prelucrate. Din acest motiv a fost necesară realizarea unei aplicaţii care 

să permită stocarea şi manipularea riguroasă a acestora. 

Astfel am proiectat şi realizat o bază de date într-un program dedicat de gestiune a 

bazelor de date Microsoft Visual FoxPro. Acest program permite crearea bazei de date 

şi realizarea unei interfeţe prietenoase necesară introducerii corecte a înregistrărilor în 

baza de date. 

Aplicaţia denumită sugestiv INDICI MODULATORI AI ACTULUI 

CHIRURGICAL , gestionează baza de date, tabelul conţinând date personale de 

identificare a pacientului , date specifice de urmărire a pacienţilor şi date specifice 

terapiei chirurgicale. 

În tabelul de mai jos este prezentată structura tabelului (indici modulatori .dbf) în 

care au fost stocate datele de interes pentru studiu. 

Nr. Denumire câmp 

Cod_pacient 

Tipul câmpului Mărime câmp Index 

0 CNP 

(cheie primară) 

Numeric 3 Yes 

1. LOT Caracter 2 No 

2. ANUL Date 8 

3. SEX Caracter 1 No 

4. VARSTA Numeric 2 No 

5. DIAGNOSTIC 

DENTO- 

PARODONTAL 

Caracter 3 No 

6. ANESTEZIA Caracter 3 Yes 

7. PREANESTEZIA Caracter 2 Yes 

8. INTERVENŢIA Caracter 10 Yes 

9. ACCIDENT 

INTRAOPERATOR 

10. COMPLICAŢIE 

LOCALĂ 

POSTOPERATORIE 

11. BOALĂ POST- 

OPERATORIE 

Caracter 10 Yes 



Fig.7. Aplicaţia dbf 

7

LOTURI STUDIATE 

În scopul atingerii obiectivelor propuse în teza mea de doctorat, am efectuat un 

studiu pe un eşantion uman reprezentativ format din 38310 pacienţi, rezolvaţi în 

Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială (Ambulator), din cadrul din cadrul 

Policlinicii Universitare a Facultăţii de Medicină Dentară din Iaşi, în intervalul 

1.01.2007-31.06.2009. 

Eşantionul uman cuprins în cercetarea noastră l-am abordat ca metodologie de lucru 

pe două direcţii: 

� Clinic 

� Paraclinic 

� Statistic informatizat 

� Din punct de vedere clinic selecţia cazurilor am făcut-o aleatoriu în raport cu 

adresabilitatea pacienţilor pe perioada desfăşurării studiului. La cei 38310 pacienţi 

am practicat intervenţii de chirurgie dento-alveolară . 

Dezideratul medicinei dentare moderne ,comun atât practicianului de stomatologie 

generală sau chirurgie orală cât şi pacientului, de “Total dentistry in one day stay” sau 

de “Total surgery in one visit” poate şi trebuie să devină o realitate şi în ţara noastră 

prin: 

• perfecţionarea metodelor şi tehnicilor de anestezie loco-regională 

• atribuirea unei largi aplicabilităţi a procedeelor alternative de preanestezie 

• rutinei monitorizării parametrilor organici ai pacientului 

• monitorizarea şi abordarea specifică a complicaţiilor intra şi postoperatorii. 

Realizarea cercetărilor noastre a fost posibilă şi datorită punerii la dispoziţie de 

către Clinica de Clinica de Chirurgie orală şi maxilo-facială – Ambulator, Spitalul 

Clinic Judeţean de Urgenţe „ Sf.Spiridon „ din Iaşi a unui dispozitiv tip MONITOR 

PACIENT CARDIOCAP (Estimamed) pentru monitorizarea constantelor cardiovasculare 

şi respiratorii ale copilului. 

Fig. 8 

Noutatea studiului nostru a constat în introducerea unui algoritm de abord 

chirurgical pe baza incidenţelor factorilor de risc în actul operator în chirurgia dentoalveolară 

, scopul final constând în elaborarea unor direcţii cu intenţie de ghid practic 

în realizarea unui act chirurgical lipsit de riscuri patologice pentru pacient dar şi de 

riscuri medico-legale pentru practician . 

8

4. CERCETĂRI PERSONALE PRIVIND FACTORII MODULATORI AI 

CURSULUI OPERATOR ŞI DIRECŢII PRACTICE ÎN CHIRURGIA 

DENTO-ALVEOLARĂ 

Asistenţa medicală în stomatologie şi chirurgia dento-alveolară, implică două 

aspecte aparent diferite : unul tehnic bine definit , de strictă specialitate şi altul mai 

puţin delimitat care include în mod practic, toate particularităţile pacientului ce se 

prezintă la cabinetul stomatologic. 

Oricât de precisă ar fi tehnica stomatologică şi îndemânarea medicului practician 

dacă nu sunt luate în consideraţie condiţiile specifice fiecărui pacient , prestaţia 

medicală nu se poate ridica la un nivel superior , rezultatul final putând fi 

compromis prin apariţia unor complicaţii cu riscuri nebănuite. Urgenţa medicală 

reprezintă o situaţie clinică complexă care necesită o intervenţie promptă, rapidă şi 

directă, prin stabilirea factorilor etiologici şi a diagnosticului pentru a acţiona ţintit în 

cel mai scurt timp posibil. În cabinetul stomatologic, urgenţa poate apare în orice 

moment, ceea ce necesită o atenţie sporită acordată fiecărui pacient. 

În scopul atingerii obiectivelor propuse în teza mea de doctorat, am efectuat un 

studiu exhaustiv pe un eşantion uman reprezentativ format din : 

38.310 pacienţi, rezolvaţi în Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială 

(Ambulator), din cadrul Policlinicii Universitare a Facultăţii de Medicină Dentară 

din Iaşi 

Din punct de vedere clinic selecţia cazurilor am făcut-o aleatoriu, în raport 

cu adresabilitatea pacienţilor pe perioada desfăşurării studiului. 

La cei 38310 pacienţi rezolvaţi în Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială 

(Ambulator) Iaşi am practicat manopere stomatologice şi de chirurgie dentoalveolară 

. 

Manopera chirurgicală care s-a situat pe primul loc în topul intervenţiilor a fost 

(fig.1) : 

� extracţia dentară ..............14641 pacienţi ..........................38,14% 

� incizia, evacuarea şi drenajul 

abcesului perimaxilar ...................... 8784 pacienţi..............22,93% 

� rezecţia apicală ………………..…5869 pacienţi ………….15,32% 

� drenajul endodontic ……….....4122 pacienţi …………… 10,76% 

� sutura plăgilor feţei ………................. 2299 pacienţi ……........ 6% 

� regularizarea de creastă alveolară ……...1724 pacienţi ……4,5% 

� gingivectomia ……............................871 pacienţi ………….2,35% 

9

Repartiţia manoperelor chirurgicale 

efectuate-LOT 1 

TOTAL PACIENŢI=38310 

35% extracţia dentară 

30% 

25% 

20% 

15% 

10% 

5% 

0% 

38, 14% 

22, 93% 

15,32% 

10, 76% 

6% 

4,5% 

2,35% 

Fig.1 

incizia, evacuarea şi 

drenajul abcesului 

perimaxilar 

rezecţia apicală 

drenajul endodontic 

sutura plăgilor 

deschise ale feţei 

regularizarea de 

creastă alveolară 

gingivectomia 

Pe parcursul desfăşurării intervenţiei chirurgicale s-au instalat tulburări organice 

neprevăzute ( tulburări de ritm, oscilaţii ale presiunii arteriale, tulburări ventilatorii 

, lipotimii, sincope vaso-vagale) pe care le-am apreciat ca fiind urgenţe medicale . 

După analiza datelor obţinute de la nivelul loturilor umane studiate , ca primă 

etapă a cercetărilor noastre, am încercat să stabilim incidenţa urgenţei medicale . 

Deducţiile statistice informatizate ne - au condus la următoarele rezultate procentuale : 

(fig.2) 

� 93,43 % respectiv 35793 de pacienţi nu au declanşat urgenţe medicale cu ocazia 

manoperelor de chirurgie dento-alveolară 

� 6,57 % respectiv 2516 pacienţi au declanşat urgenţe medicale cu ocazia 

manoperelor de chirurgie dento-alveolară 

Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială 

(Ambulator) Iaşi 

Distribuţia urgenţelor medicale instalate 

6,57% 

93, 43% 

Pacienţi care nu au declanşat urgenţe medicale 

Pacienţi care au declanşat urgenţe medicale 

Fig.2 

10

La nivelul grupului celor 2516 pacienţi care au declanşat urgenţe medicale cu ocazia 

manoperelor de chirurgie dento-alveolară , în continuarea studiului nostru ne-a interesat 

distribuţia tipului de urgenţă medicală pe care aceştia au declanşat-o. Deducţiile 

statistice informatizate ne - au condus la următoarele rezultate procentuale : (fig.3) 

40% 

35% 

30% 

25% 

20% 

15% 

10% 

5% 

0% 

Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială 

(Ambulator) Iaşi 

Tipul urgenţelor medicale instalate 

38% 

insuficienţă 

hipotonă acută 

35% 

urgenţe 

cardiocirculatorii 

11% 

accidente 

alergice 

Fig.3 

9% 

urgenţe 

neurologice 

7% 

alte tipuri de 

urgenţe 

Pe parcursul desfăşurării intervenţiei chirurgicale atât în grupul pacienţilor 

care s-au adresat medicului stomatolog dar şi în grupul pacienţilor care s-au adresat 

chirurgului dento-alveolar, s-au instalat tulburări organice neprevăzute ( tulburări 

de ritm, oscilaţii ale presiunii arteriale, tulburări ventilatorii , sincope vaso-vagale) 

pe care le-am apreciat ca fiind urgenţe medicale . 

Tabloul urgenţelor medicale declanşate în Ambulatorul de Chirurgie orală şi 

maxilo-facială este însă variat cuprinzând pe lângă sincopele vaso-vagale şi 

urgenţele cardio-circulatorii şi accidente alergice , urgenţe neurologice precum şi 

alte tipuri de urgenţe . Considerăm că în acest context o deosebită atenţie trebuie 

acordată cunoaşterii în amănunt a tuturor manifestărilor clinice ale urgenţelor 

medicale , rolul practicianului fiind crucial în instituirea terapiei de urgenţă. 

În continuarea cercetărilor noastre vom încerca să demonstrăm relevanţa practică a 

acestor procente atribuite incidenţei urgenţelor medicale în chirurgia orală de 

ambulator. 

Deşi mici , aceste valori procentuale ascund situaţii clinice care în absenţa unei 

conduite adecvate pot evolua dramatic , ameninţând viaţa pacienţilor noştri. 

În acest context considerăm că identificarea şi definirea factorilor de risc care 

concură la instalarea urgenţei medicale, sunt următorul pas logic în cursul 

cercetărilor noastre. 

11

În încercarea noastră de a fi cât mai realişti în interpretarea concluziilor am 

detaliat diferenţa obţinută între incidenţa urgenţei medicale , particularizată pe 

fiecare item de studiu: 

Factori de risc care ţin de specificul intervenţiei : 

� tipul intervenţiei stomatologice sau chirurgicale practicate 

� conduita specială necesară intervenţiei stomatologice sau chirurgicale 

FACTORI DE RISC CARE ŢIN DE SPECIFICUL INTERVENŢIEI 

STOMATOLOGICE SAU CHIRURGICALE 

În scopul atingerii obiectivelor propuse spre identificarea tuturor factorilor de risc în 

instalarea urgenţei medicale în stomatologie şi chirurgia dento-alveolară , a doua 

etapă de cercetare a urmărit studiul factorilor de risc care ţin de specificul 

intervenţiei : 

� tipul intervenţiei stomatologice sau chirurgicale practicate 

� conduita specială necesară intervenţiei chirurgicale 

TIPUL INTERVENŢIEI CHIRURGICALE PRACTICATE 

Din totalul de 38.310 pacienţi consultaţi şi trataţi cu ajutorul deducţiilor statistice 

informatizate am stabilit că 6,57 % respectiv 2516 pacienţi au declanşat urgenţe 

medicale cu ocazia intervenţiilor chirurgicale efectuate în ambulatorul de chirurgie 

dento-alveolară . 

La cei 2516 de pacienţi care au declanşat urgenţe medicale, am practicat manopere 

stomatologice şi de chirurgie dento-alveolară . Manopera chirurgicală care s-a situat 

pe primul loc în topul intervenţiilor a fost (fig.4) : 

� extracţia dentară ..............1208 pacienţi ...............................48 % 


abcesului perimaxilar ......................553 de pacienţi..............22 % 

� sutura plăgilor feţei ………......... 453 de pacienţi ……........ 18% 

� rezecţia apicală ………………. 302 pacienţi........ ………….12 % 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială (Ambulator) Iaşi 

Total pacienţi care au declanşat urgenţe medicale =2516 

Repartiţia după indicele INTERVENŢIE 

48% 

extracţia 

dentară 

22% 

incizia, 

evacuarea 

şi drenajul 

abcesului 

perimaxilar 

Fig.4 

18% 

sutura 

plăgilor 

feţei 

12% 

rezecţia 

apicală 

12

Realizarea tabelului de contingenţă şi aplicarea testului χ 2 a făcut posibilă 

demonstrarea ipotezei că numărul pacienţilor care au declanşat urgenţe medicale 

după extracţia dentară, incizia şi evacuarea abcesului perimaxilar şi intervenţii 

chirurgicale ajutătoare tratamentului endodontic ( rezecţie apicală , chiuretaj 

periapical) este semnificativ mai mare decât restul pacienţilor .Corelaţia 

neparametrică Spearman Rank demonstrează asocierea strânsă între TIPUL 

INTERVENŢIEI STOMATOLOGICE SAU CHIRURGICALE şi Urgenţa medicală 

, prezenţa corelaţiei pozitive fiind argumentată de valoarea pozitivă a coeficientului 

de corelaţie şi valoarea mică a nivelului de semnificaţie (95% interval de 

confidenţă). (fig.5) 

TIPUL 

INTERVENŢIEI 

CHIRURGICALE 

vs. Urgenţa medicală 

M-L Chi-pătrat - χ 2 

Coeficient de 

contingenţă 

Coeficient de 

corelaţie 

(Spearman Rank) 

Chi-pătrat 

χ 2 

df 

p 

95%interval de 

încredere 

6.412066 df=2 p=0.04052 

0.3542130 

0.729323 0.000673 

Fig.5 

� Putem concluziona astfel că în cursul terapiei de chirurgie dento-alveolară , 

instalarea unei urgenţe medicale este puternic influenţată de tipul de intervenţie la 

care este supus pacientul. 

Mediile statistice înregistrate pe variabila „ tipul intervenţiei ” (stomatologie vs. 

chirurgie dento-alveolară) au fost: 

� extracţia dentară ..............medie statistică ...........................45,5 % 


abcesului perimaxilar ...................... medie..............32 % 

� sutura plăgilor feţei ………......... medie ……........ 18% 

� chiuretajul periapical ..........medie........ ………….17 % 

� rezecţia apicală ……………. medie........ ………….12 % 

Intervalul cuartilic Q25, mediana şi Q75 este reprezentat de valori diferite pentru tipurile 

de intervenţii, arătând o diferenţă semnificativă între valorile mediilor ale acestora , cu 

un maxim semnificativ extracţia dentară (SD- 69, 5) şi incizia, evacuarea şi drenajul 

abcesului perimaxilar(SD- 61, 6). (fig.6) 

13

TIPUL INTERVENŢIEI CHIRURGICALE este un factor 

predictiv al instalării unei urgenţe medicale 

Fig.6 

CONDUITA SPECIALĂ (direcţii practice ) NECESARĂ INTERVENŢIEI 

CHIRURGICALE PRACTICATE 

Medicina modernă este o ştiinţă complexă cu o multitudine de variabile, în care 

responsablilitatea morală şi profesională îi revine medicului stomatolog, în calitate de 

coordonator al echipei stomatologice. El primeşte şi sintetizează totalitatea informaţiilor 

provenite din anamneză, examen clinic şi paraclinic, evaluează probabilitatea 

eventualelor modificări ce pot apărea pe parcursul actului operator şi ghidează echipa 

operativă către succesul terapeutic. 

Explozia tehnică şi informatică a ultimului secol, a influenţat benefic şi medicina 

stomatologică apărând necesitatea informării, adaptării şi perfecţionării, în conformitate 

cu acest progres în scopul realizării unui act medical de un înalt profesionalism şi de o 

înaltă ţinută morală. 

Desfăşurarea în condiţii optime a tratamentului stomatologic sau chirurgical la pacienţii 

cu teren special dar şi la cei „aparent sănătoşi” , presupune sincronizarea unor factori ce 

se intrică şi se completează, având drept rezultat monitorizarea atentă a oricăror 

dezechilibre ce pot apărea pe perioada acestuia. 

În contextul medicinei moderne se acordă o mare importanţă pregătirii pacientului pentru 

anestezie. Este bine ca această perioadă să decurgă firesc, fără exagerări şi supraevaluări 

astfel încât pacientul să ajungă în cabinetul de intervenţie încrezător, netraumatizat 

psihic, avertizat asupra manoperelor pe care urmează să le suporte. Propunerea pentru 

orice intervenţie chirurgicală - chiar minoră, este primită de obicei ca un eveniment 

încărcat de necunoscute, de riscuri şi în general nedorit. 

Premedicaţia dacă are un rol bine stabilit în administrarea anesteziei generale ea nu este 

mai puţin importantă în ceea ce priveşte anestezia loco-regională. Premedicaţia sedativă 

trebuie să fie considerată ca preliminar logic, indispensabil anesteziei loco-regionale. Ea 

este utilă întotdeauna chiar la pacienţii calmi şi echilibraţi deoarece aduce un factor de 

confort întotdeauna apreciabil. 

Astfel am considerat important în cadrul cercetărilor noastre, să identificăm 

procentele atribuite tipului de soluţie anestezică dar şi prezenţei sau absenţei 

premedicaţiei în instalarea urgenţei medicale. 

14

La cei 2516 pacienţi care au declanşat urgenţe medicale , am practicat manopere 

stomatologice şi de chirurgie dento-alveolară pe care le-am efectuat sub anestezie locoregională 

cu soluţie anestezică fără vaso-constrictor (XILINĂ 2%) dar şi cu soluţie 

anestezică cu vaso-constrictor ( XILINĂ 2% cu Adrenalină). 

Repartiţia în raport cu soluţia anestezică folosită a celor 2516 de pacienţi care au 

declanţat urgenţe medicale a fost următoarea ( fig.7): 

o anestezie loco-regională cu vasoconstrictor (Xilină 2% cu 

Adrenalină)..........................................................................61% 

o anestezie loco-regională fără vasoconstrictor (Xilină 2%) 

............................................................................39% 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 



Repartiţia după indicele SOLUŢIE ANESTEZICĂ 

61% 

anestezie cu vaso-constrictor 

(xilină cu adrenalină) 

Fig.7 

39% 

anestezie fără vasoconstrictor 

(xilină 2%) 

Realizarea tabelului de contingenţă şi aplicarea testului χ 2 a făcut posibilă 


după anestezia loco-regională cu soluţie cu vaso-constrictor este semnificativ mai 

mare decât restul pacienţilor , atât în arealul stomatologic cât şi în cel chirurgical . 

Corelaţia neparametrică Spearman Rank demonstrează asocierea strânsă între 

TIPUL SOLUŢIEI ANESTEZICE şi Urgenţa medicală , prezenţa corelaţiei pozitive 

fiind argumentată de valoarea pozitivă a coeficientului de corelaţie şi valoarea mică 

a nivelului de semnificaţie (95% interval de confidenţă). (fig.8, 9 ) 

Soluţia anestezică 

vs urgenţa medicală 

r – coeficient de corelaţie 

Spearman 

p 

Nivel de semnificaţie 

(95% interval de confidenţă) 

0.685648 0.0001153 

Fig.8 

15

TIPUL soluţiei anestezice este un factor 

predictiv al instalării unei urgenţe medicale 

Fig.9 

= anestezie cu vasoconstrictor = anestezie fără vasoconstrictor 


instalarea unei urgenţe medicale este influenţată de tipul de soluţie anestezică 

folosită pentru realizarea intervenţiei stomatologice sau chirurgicale la care este 

supus pacientul. 

PREMEDICAŢIA SPECIFICĂ 

La cei 2516 pacienţi rezolvaţi în ambulatorul de chirurgie orală şi maxilo-facială şi 

care au declanşat urgenţe medicale , am practicat manopere stomatologice şi de 

chirurgie dento-alveolară pe care le-am efectuat sub anestezie loco-regională, 

acompaniată sau nu de PREMEDICAŢIE specifică, individualizată . 

Repartiţia în raport cu prezenţa sau absenţa premedicaţiei a celor 2516 pacienţi care 

au declanţat urgenţe medicale a fost următoarea ( fig.10) : 

- CU premedicaţie .............. 755 de pacienţi ............................ 30% 

- FĂRĂ premedicaţie ........... 1761 de pacienţi .................... ..70% 

80% 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 



Repartiţia după indicele PREMEDICAŢIE 

30% 

70% 

CU premedicaţie FĂRĂ premedicaţie 

Fig.10 

16

Realizarea tabelului de contingenţă şi aplicarea testului χ 2 , a făcut posibilă 


după intervenţii chirurgicale în absenţa premedicaţiei specifice, este semnificativ 

mai mare decât restul pacienţilor .Corelaţia neparametrică Spearman Rank 

demonstrează asocierea strânsă între PREMEDICAŢIE şi Urgenţa medicală , 

prezenţa corelaţiei pozitive fiind argumentată de valoarea pozitivă a coeficientului 

de corelaţie şi valoarea mică a nivelului de semnificaţie (95% interval de 

confidenţă) dar şi de testul Anova, aspectul dreptei de regresie ( invers proporţional 

cu valoarea de scor) confirmând rolul modulator al premedicaţiei în instalarea 

urgenţei medicale . (fig.11) 

Indicele PREMEDICAŢIE prin absenţa sau prezenţa sa, 

este un factor predictiv al instalării unei urgenţe 

medicale 

Fig.11 


instalarea unei urgenţe medicale este puternic influenţată de absenţa premedicaţiei 

folosite pentru realizarea intervenţiei stomatologice sau chirurgicale la care este 


Transpunerea în termeni medicali a rezultatelor testelor informatizate specifice neau 

ajutat în elaborarea concluziilor acestui sub capitol al cercetărilor noastre : 

În cursul terapiei de chirurgie dento-alveolară , instalarea unei urgenţe 

medicale este în mod cert influenţată de tipul de intervenţie la care este supus 

pacientul. 

Specificul intervenţiilor „la cald” , patologia dureroasă dento-parodontală 

complexă, intervenţiile chirurgicale mai laborioase sunt doar o serie de aspecte care 

contribuie la „tabloul impresionabil ” care poate induce un stress suplimentar 

pacientului, cu declanşarea consecutivă a unei urgenţe medicale. Extracţiile dentare 

laborioase (cu o medie statistică de 45, 5 %), incizia abcesului de părţi moi (cu o medie 

statistică de 32 %), rezecţia apicală (cu o medie statistică de 17 %), sunt manoperele 

care contribuie la înregistrarea unui indice mai crescut al incidenţei urgenţei 

medicale 

17

În cursul terapiei de chirurgie dento-alveolară , instalarea unei urgenţe 

medicale este puternic influenţată de tipul de soluţie anestezică folosită pentru 

realizarea intervenţiei stomatologice sau chirurgicale la care este supus pacientul. 

Soluţia anestezică cu vaso-constrictor (Xilină 2% cu Adrenalină), prin proprietăţile 

sale poate induce tulburări la nivel cardio-vascular , chiar şi la un pacient „aparent 

sănătos” . 

Cu cât din anamneza pacientului depistăm mai mulţi factori predictivi în 

instalarea urgenţei cu atât mai imperioasă este abordarea unei conduite speciale în 

sensul prevenirii declanşării unei urgenţe medicale. Cercetările noastre au 

demonstrat că în cursul terapiei de chirurgie dento-alveolară , instalarea unei 

urgenţe medicale este influenţată de absenţa premedicaţiei (cu o medie statistică de 

67 %), folosite pentru realizarea intervenţiei stomatologice sau chirurgicale la care 

este supus pacientul. 

În continuare principala direcţie a cercetărilor noastre a constat în demonstrarea 

eficienţei monitorizării valorilor parametrilor biologici (puls, presiune arterială, 

traseu EKG, ritm ventilator , stare de conştienţă), în depistarea urgenţei medicale, 

atât la pacientul cu potenţial de risc (teren special) cât şi la pacientul aparent 

sănătos, în absenţa sau prezenţa unei premedicaţii specifice. 

Intervenţiile de stomatologie şi chirurgie dento-alveolară le-am desfăşurat în 

contextul următorului protocol: 

� accompaniate sau nu de monitorizarea parametrilor biologici (puls, presiune 

arterială , traseu EKG, ritm ventilator , stare de conştienţă) 

� precedate sau nu de administrarea unei premedicaţii specifice în vederea 

desfăşurării intervenţiilor stomatologice şi de chirurgie dento-alveolară . 

În urma realizării deducţiilor statistice primare, de la nivelul acestui lot de pacienţi 

selectaţi aleatoriu, s-au detaşat un număr de 135 de pacienţi , respectiv 4,2 % , care 

au declanşat urgenţe medicale . (fig.12) 

LOT PROTOCOL PROFILAXIE URGENŢĂ MEDICALĂ 

TOTAL pacienţi =3310 

4,2% 

139 

pacienţi 

95,8% 

Fig.12 

Pacienţi care au 

declanşat 

urgenţe 

medicale 

Pacienţi care nu 

au declanşat 

urgenţe 

medicale 

PACIENT MONITOR CARDIOCAP a fost dispozitivul modern, precis şi uşor de 

manevrat cu ajutorul căruia am realizat înregistrarea şi monitorizarea înainte, pe 

18

parcursul şi după intervenţia chirurgicală, a „comportamentului cardio-vascular” 

al pacientului - presiunea arterială, pulsul în scopul realizării unor corelaţii între 

valorile individuale ale acestor constante şi valoarea schemelor proprii de 

premedicaţie specifică în prevenirea urgenţei medicale . 

Schemele de premedicaţie folosite în cadrul cercetărilor noastre au fost: 

La pacienţii aparent sănătoşi 


� DIAZEPAM cp. 2-5 mg pers os cu ½ oră înainte - pentru intervenţiile de 

scurtă durată 

� DIAZEPAM 5mg/ml ( fiolă de 2 ml) + ALGOCALMIN 500mg/ml (fiolă de 2 

ml) intravenos cu ¼ oră înainte - pentru intervenţiile de lungă durată 

La pacienţii cu afecţiuni generale preexistente 


� XANAX(Alprazolam) 0, 25 mg per os cu ½ oră înainte – la pacienţii cu 

afecţiuni cardio-vasculare , metabolice 

� PHENYDAN 50mg/ml ( fiolă de 5 ml) cu ¼ oră înainte – la pacienţii cu 

epilepsie în istoricul medical . 

Evaluarea riscului la pacientul care va avea de suportat îngrijiri dentare este de 

mare importanţă în practica de cabinet. Precizia pretinsă, depistarea pe baza unor 

criterii obiective a terenului fragil, reclamă o anamneză medicală completă şi 

riguroasă, un examen general minuţios şi competent, investigaţii şi date de 

laborator şi nu în ultimul rând experienţă şi simţ clinic . 

În desfăşurarea unei intervenţii stomatologice şi de chirurgie dento-alveolară, 

medicul stomatolog se confruntă cu unele probleme deosebit de complexe şi cu mare 

responsabilitate medico-legală. 

Aceste probleme sunt : 

� Diagnostic corect, gradul de compensare al afecţiunii generale 

� Riscul intraoperator, locul de desfăşurare a actului terapeutic (ambulator, 

staţionar, cabinet stomatologic ) 

� Investigaţiile preoperatorii 

� Premedicaţia corespunzătoare terenului pacientului şi tipului intervenţiei 

� Actul intraoperator şi amploarea acestuia 

� Asistarea intra şi postoperatorie adecvată 

� RISCUL DECLANŞĂRII UNEI URGENŢE MEDICALE 

În privinţa pacienţilor care se prezintă pentru îngrijiri stomatologice se disting două 

grupe diferite : 

� Pacienţii care îşi cunosc afecţiunile generale . Aceşti pacienţi sunt investigaţi şi 

se află sub tratament , sub stricta supraveghere a medicului specialist (internist, 

cardiolog, diabetolog, alergolog, neurolog, psihiatru) 

19

� Pacientul „aparent sănătos” . Aceşti pacienţi nu-şi cunosc prezenţa unei 

afecţiuni generale , nu prezintă sau nu au prezentat manifestări evidente a vreunei 

afecţiuni generale şi în consecinţă minimalizează importanţa factorilor de risc , în 

vederea unei intervenţii de stomatologie sau chirurgie dento-alveolară. 

În contextul medicinei moderne se acordă o mare importanţă pregătirii pacientului 

pentru anestezie. Este bine ca această perioadă să decurgă firesc, fără exagerări şi 

supraevaluări astfel încât bolnavul să ajungă în cabinetul de intervenţie încrezător, 

netraumatizat psihic, avertizat asupra manoperelor pe care urmează să le suporte. 

Propunerea pentru orice intervenţie chirurgicală, chiar minoră, este primită de 

obicei ca un eveniment încărcat de necunoscute, de riscuri şi în general nedorit 

Schemele proprii de premedicaţe pe care le-am folosit la pacienţii la care am 

efectuat intervenţii de chirurgie dento-alveolară în Clinica de Chirurgie Orală şi 

Maxilo-Facială (Ambulator) Iaşi şi la care analiza datelor obţinute cu ajutorul 

chestionarului propriu ne-au relevat prezenţa unui teren special au fost : 

� XANAX 0, 25 mg per os cu ½ oră înainte – la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare 

, metabolice 

� PHENYDAN ( Fenobarbital, Fenitoin ) 50mg/ml ( fiolă de 5 ml) cu ¼ oră 

înainte – la pacienţii cu epilepsie în istoricul medical. 

În continuarea cercetărilor , cu ajutorul deducţiilor statistice informatizate am 

încercat să stabilim valoarea modulatoare a premedicaţiei specifice asupra 

incidenţei urgenţei medicale la pacientul cu afecţiuni generale preexistente. 

Astfel din totalul de 10 pacienţi cu risc care au declanşat urgenţe medicale : 

� 2 pacienţi ( 20%) au declanşat urgenţe medicale în cursul intervenţiei 

acompaniate de premedicaţie specifică 

� 8 pacienţi ( 80%) au declanşat urgenţe medicale în cursul intervenţiei care nu 

a fost precedată de administrarea unei premedicaţii specifice . 

Schemele proprii de premedicaţe pe care le-am folosit la pacienţii la care am 

efectuat intervenţii de chirurgie dento-alveolară în Clinica de Chirurgie Orală şi 

Maxilo-Facială (Ambulator) Iaşi şi la care analiza datelor obţinute cu ajutorul 

chestionarului propriu ne-au relevat prezenţa unui pacient aparent sănătos au fost : 

� DIAZEPAM per os cu ½ oră înainte - pentru intervenţiile de scurtă durată 

� DIAZEPAM 5mg/ml ( fiolă de 2 ml) + ALGOCALMIN 500mg/ml (fiolă de 2 

ml) intravenos cu ¼ oră înainte - pentru intervenţiile de durată lungă 

În continuarea cercetărilor , cu ajutorul deducţiilor statistice informatizate am 

încercat să stabilim valoarea modulatoare a premedicaţiei specifice asupra 

incidenţei urgenţei medicale la pacientul aparent sănătos : 

Astfel din totalul de 80 de pacienţi aparent sănătoşi care au declanşat urgenţe 

medicale : 

� 10 pacienţi ( 12%) au declanşat urgenţe medicale în cursul intervenţiei 

acompaniate de premedicaţie specifică 

� 70 pacienţi ( 88%) au declanşat urgenţe medicale în cursul intervenţiei care 

nu a fost precedată de administrarea unei premedicaţii specifice . 

Realizarea tabelului de contingenţă şi aplicarea testului χ 2 , a făcut posibilă 


după intervenţii chirurgicale în absenţa premedicaţiei specifice - fie aceştia cu risc 

20

general sau aparent sănătoşi, este semnificativ mai mare decât pacienţii la care am 

practicat intervenţii de chirurgie dento-alveolară acompaniate de schemele proprii 

de premedicaţie . 

Corelaţia neparametrică Spearman Rank demonstrează asocierea strânsă între 

PREMEDICAŢIE şi Urgenţa medicală , prezenţa corelaţiei pozitive fiind 

argumentată de valoarea pozitivă a coeficientului de corelaţie şi valoarea mică a 

nivelului de semnificaţie (95% interval de confidenţă) dar şi de testul Anova, 

aspectul dreptei de regresie ( invers proporţional cu valoarea de scor) confirmând 

rolul modulator al premedicaţiei în instalarea urgenţei medicale . (fig.13) 

Indicele PREMEDICAŢIE prin absenţa sau prezenţa sa, 

este un factor predictiv al instalării unei urgenţe 

medicale 

Fig.13 

Cu cât legătura între cele două variabile este mai intensă, cu atât mai mult punctele se vor 

grupa în jurul dreptei de regresie ce exprimă forma legăturii. 

În cazul necesităţii corelării a unui număr de trei sau mai multe caracteristici, există o 

serie de teste de corelaţie multiplă. Dacă variabilele analizate nu pot fi exprimate 

cantitativ - dar pot fi folosite criterii de clasament, atunci se pot folosi corelaţiile de rang 

(corelaţia Spearman Rank, Kendall). 

Astfel în studiul nostru variabila Urgenţă i s-a atribuit semnificaţie importantă- o 

variabilă „confounder”, şi a fost corelată cu variabilele „intercept ”: pacient cu risc 

general, pacient aparent sănătos, premedicaţie, pentru a stabili implicarea acestora în 

modularea urgenţei medicale. (fig.26) 

Estimate Eroarea Statistica 

Standard Wald 

p 

95%CI 

Intercept -0.120937 0.079589 2.3089 0.128633 

Status general 0.1412 0.000433 10.6278 0.001114 

URGENŢĂ 0.000328 0.000229 2.0554 0.151665 

Sănătos 0.684667 0.045916 222.3441 0.000000 

PREMEDICAŢIE -0.052380 0.047462 1.2180 0.0569761 

Fig.13 Rezultatele testului de predicţie Wald 

21

Statistica Wald a stabilit astfel o evidentă corelaţie între absenţa premedicaţiei şi 

potenţialul de declanşare a urgenţei medicale atât la pacientul sănătos cât şi la 

pacientul cu afecţiuni generale preexistente. 

Corelaţiile statistice informatizate pe variabila momentul instalării urgenţei medicale 

au fost imposibil de efectuat deoarece cercetările noastre au relevat mai mulţi 

factori cauzali care pot acţiona individual sau încrucişat în definirea momentului 

declanşării urgenţei medicale : 

� prezenţa sau absenţa premedicaţiei specifice individualizate 

� pacient cu afecţiuni generale preexistente versus pacient aparent sănătos 

� nivelul anxietăţii dentare a pacientului 

� tipul de soluţie anestezică folosită în anestezia loco-regională 

� durata , amploarea şi caracterul ( de rutină versus de urgenţă- „ la cald”) 

intervenţiei chirurgicale 

� locul unde se desfăşoară intervenţia : cabinet stomatologic versus ambulator de 

chirurgie dento-alveolară 

� în final , toleranţa individuală a fiecărui pacient faţă de actul operator , toleranţă 

care poate să nu fie modulată de nici unul dintre factorii enumeraţi anterior. 

Importanţa practică a cercetărilor noastre a constat în introducerea în practica de 

chirurgie dento-alveolară, a unui ALGORITM de intervenţie profilactică în 

managementul urgenţei medicale. (fig.14) 

ALGORITMUL PROFILACTIC AL URGENŢEI MEDICALE ÎN 

STOMATOLOGIE ŞI CHIRURGIA DENTO-ALVEOLARĂ 

EVALUAREA 

TERENULUI 

PACIENTULUI 

( ANAMNEZA 

MEDICO 

CHIRURGICALĂ 

DUPĂ 

CHESTIONARUL 

PROPRIU) 

COLABORAREA 

INTER 

DISCIPLINARĂ 

( Medic Internist 

Medic Cardiolog 

Medic Diabetolog 

Medic Alergolog 

Medic Neurolog) 

IDENTIFICAREA MOMENTULUI DECLANŞĂRII 

URGENŢEI MEDICALE PRIN MONITORIZAREA 

PERMANENTĂ A PARAMETRILOR 

VITALI 

( PULS, PRESIUNE ARTERIALĂ, 

TRASEU EKG, RESPIRAŢIE, 

STARE DE CONŞTIENŢĂ 

Fig.14 

EVALUAREA 

SCORULUI 

ANXIETĂŢII 

DENTARE 

A 

PACIENTULUI 

ALEGEREA 

CU DISCERNĂMÂNT 

A PREMEDICAŢIEI 

SPECIFICE 

INDIVIDUALIZATE 

După analiza multitudinii de date obţinute, în concluzia rezultatelor şi discuţiilor 

legate de metodele de profilaxie ale urgenţei medicale putem afirma că : 

Decizia asupra unei alternative de premedicaţie trebuie să ţină cont de 

statusul general al pacientului dar şi de valoarea individuală a scorului DAS-C. 

În cazul pacienţilor cu risc general declarat premedicaţia cu benzodiazepine 

minore, de tipul Alprazolam ( Xanax, Frontin , Helex, Zoralem) este premedicaţia 

22

ecomandată cu succes de către medicul specialist generalist . 

Dozele de Alprazolam folosite în premedicaţia pacientului cu risc declarat, 

trebuie individualizate în raport cu afecţiunea generală preexistentă , cu nivelul 

anxietăţii pacientului, calea de utilizare, durata probabilă a intervenţiei chirurgicale 

programate. 

Preparatul “ideal” pentru ca aceste obiective să fie atinse, încă nu a fost 

descoperit, dar noi credem că metodele farmaco-terapeutice utilizate pe loturile 

noastre de pacienţi au făcut dovada unor rezultate satisfăcătoare în practica 

stomatologică şi a chirurgiei orale de ambulator. 

Considerăm că BDZ corespund cel mai bine deocamdată cerinţelor unei bune 

premedicaţii în practica stomatologică, singure sau în asociaţie cu analgezicele 

centrale- diazanalgezia . (Diazepam + Algocalmin) 

Importanţa practică a „prinderii” momentului declanşării urgenţei medicale 

prin monitorizarea parametrilor vitali este mandatorie pentru reacţia medicului 

practician stomatolog sau chirurg dento-alveolar în iniţierea manevrelor de terapie 

de urgenţă. 

Ca precauţii speciale recomandăm ca nici un tip de premedicaţie să nu fie 

efectuată dacă nu există o infrastructură asigurată cu sală de tratament chirurgical 

dar şi o sală “de trezire”, în care pacientul poate fi supravegheat de către un 

personal calificat şi care are la dispoziţie aparatură şi instrumentar de 

oxigenoterapie, menţinerea libertăţii căilor aeriene, monitoare pentru urmărirea 

funcţiilor vitale şi analeptice cardio-respiratorii. 

Orice act medico-chirurgical presupune asumarea unor riscuri dar acestea pot fi 

diminuate considerabil printr-un examen corect al pacientului, prin respectarea 

tehnicii de lucru şi prin instituirea corectă a terapiei în cazul apariţiei unei urgenţe. 

Hotărârile luate în astfel de situaţii sunt dificile , deaceea ele trebuie să fie corect 

gândite pentru a se echilibra statusul general al pacientului. Pregătirea continuă a 

medicului practician, dublată de experienţa acumulată în timp, reprezintă premisa 

unei atitudini medicale judicioase , mai ales în situaţii limită, reuşind astfel 

rezolvarea unor cazuri cu risc apreciabil. 

Importanţa cercetărilor noastre a constat în introducerea în practica stomatologică 

şi de chirurgie dento-alveolară, a unui ALGORITM de intervenţie terapeutică 

rapidă în managementul urgenţei medicale. (fig.15) 

În mod paradoxal însă cercetările noastre au demonstrat că primul gest terapeutic 

în tratamentul urgenţei medicale este tocmai profilaxia acesteia. 

În cazul pacienţilor cu teren special, risc declarat , măsurile profilactice şi 

terapeutice sunt bine definite, anamneza corectă, colaborarea cu medicul specialist 

şi pregătirea preoperatorie fiind aproape 100% garanţia nedeclanşării urgenţei 

medicale. Categoria de PACIENT CU RISC este de fapt categoria pacienţilor 

aparent sănătoşi ( şi cercetările noastre au demonstrat-o) , minimalizarea aspectelor 

profilactice importante (anamneza medico-chirurgicală, nivelul anxietăţii dentare, 

23

specificul intervenţiei şi nu în ultimul rând reacţiile organice paradoxale) find 

vectorul instalării urgenţei medicale. 

ALGORITMUL TERAPEUTIC AL URGENŢEI 

MEDICALE ÎN STOMATOLOGIE ŞI CHIRURGIA 

ALGORITMUL 

PROFILACTIC 

AL 

URGENŢEI 

MEDICALE 

INTERVENŢIA 

RAPIDĂ 

DENTO-ALVEOLARĂ 

IDENTIFICAREA MOMENTULUI 

DECLANŞĂRII 

URGENŢEI MEDICALE PRIN 

MONITORIZAREA 

PERMANENTĂ A PARAMETRILOR 

VITALI 

( PULS, PRESIUNE ARTERIALĂ, 

TRASEU EKG, RESPIRAŢIE, 

STARE DE CONŞTIENŢĂ 

CUNOAŞTEREA 

ARSENALULUI 

TERAPEUTIC 

AL 

URGENŢEI 

MEDICALE 

Fig.15 

În concluzia rezultatelor obţinute putem afirma că : 

RECUNOAŞTEREA 

TIPULUI 

DE 

URGENŢĂ MEDICALĂ 

DECLANŞATĂ 

Urgenţele în cabinetul de medicină dentară sau chirurgie dento-alveolară 

apar cel mai frecvent ca urmare a necunoaşterii terenului pacientului, a unei reacţii 

exagerate psiho-neuro- vegetative sau pot fi declanşate iatrogen consecutiv 

manoperelor stomatologice sau chirurgicale. 

Deşi urgenţa în cabinetul de medicină dentară sau chirurgie dento-alveolară 

nu este un eveniment de excepţie , observaţiile au dovedit că medicul practician –în 

general, nu este suficient de pregătit pentru a preveni sau „trata” o urgenţă. 

Responsabilitatea deciziilor şi a consecinţelor în cazul apariţiei urgenţei 

medicale în cabinetul de medicină dentară sau chirurgie dento-alveolară revine în 

totalitate medicului practician . Acestuia , în calitate de coordonator al echipei sale, 

îi revine în exclusivitate obligaţia profesională, morală şi medico-legală de a preveni, 

recunoaşte şi trata urgenţa medicală. 

24

5. CERCETĂRI PERSONALE PRIVIND FACTORII MODULATORI AI 

CURSULUI POSTOPERATOR ŞI DIRECŢII PRACTICE ÎN 

CHIRURGIA DENTO-ALVEOLARĂ 

Principiile generale care guvernează tehnicile de chirurgie dento-alveolară deşi sunt 

cunoscute, credem că este bine să le reamintim: 

� Noţiuni serioase de anatomie dento-maxilară 

� Stăpânirea perfectă a tehnicii operatorii 

� Adaptarea tehnicii de la caz la caz pe baza datelor pe care operatorul le culege 

printr-un examen clinic şi paraclinic complet şi riguros 

� Efectuarea manoperelor în mod ştiinţific, bazate nu pe forţa fizică, îndemânarea 

căpătându-se prin experienţă practică 

� Dozarea efortului şi evitarea manoperelor brutale, violente, cu un traumatism 

cât mai mic posibil 

� Respectarea la maxim a integrităţii ţesuturilor vecine, evitarea dilacerărilor sau 

zdrobirilor de mucoasă şi de periost, a zdrobirilor şi denudărilor osoase întinse. 

Preocuparea noastră se orientează către alegerea unei tehnici chirurgicale bine puse 

la punct, pe care să o stăpânim corect pentru ca manoperele şi îngrijirile pe care le 

efectuăm să prevină manifestările de tip boală postoperatorie. 

Înaintea oricărei intervenţii de chirurgie dento-alveolară sunt necesare o serie de 

pregătiri (ale pacientului, ale instrumentelor şi ale operatorului) pentru 

desfăşurarea în condiţii optime a intervenţiei şi pentru prevenirea eventualelor 

accidente şi complicaţii.Indiferent de preparativele tehnice alese, acestea nu trebuie 

să vizeze doar realizarea intervenţiei chirurgicale , ci şi vindecarea rapidă 

postoperatorie . Deşi frecvent considerate de către pacienţi ca fiind proceduri de 

rutină, intervenţiile de chirurgie dentară – chiar şi “ banala extracţie dentară” 

reprezintă o manoperă complexă cu multiple implicaţii care necesită atât un bagaj 

teoretic semnificativ cât şi cunoştinţe practice temeinice.Plecând de la aceste 

considerente , cercetarea noastră a urmărit studierea implicării dar şi stabilirea 

corelaţiilor cu incidenţa manifestărilor postoperatorii a următorilor 2 indici 

importanţi : intervenţia chirurgicală (localizare , tehnica, experienţa practicianului) 

şi indicaţiile postoperatorii. La cei 2516 de pacienţi - rezolvaţi în Clinica de Chirurgie 

Orală şi Maxilo-Facială (Ambulator) am practicat manopere de chirurgie dentoalveolară 

. Manopera chirurgicală care s-a situat pe primul loc în topul 

intervenţiilor a fost (fig. 16) : 

Fig. 16 

25

Testul ANOVA, bazat pe analiza varianţei valorilor INTERVENŢIE 

CHIRURGICALĂ , ne-a certificat că între valorile medii ale acestui indice 

corespunzător MANIFESTĂRILOR POST-OPERATORII la nivelul loturilor 

studiate au apărut diferenţe semnificativ statistice. Astfel pentru valori ale nivelului de 

semnificaţie p mai mari decât valoarea de referinţă 0.03 (corespunzătoare unui nivel de 

încredere de 95%) diferenţele dintre valorile medii corespunzătoare loturilor studiate sunt 

considerate important semnificativ statistice. 

De asemeni testul de corelaţie neparametrică Spearman, bazat pe analiza varianţei 

valorilor MANIFESTĂRILOR POST-OPERATORII, a verificat existenţa unor 

diferenţe semnificativ statistice între valorile medii ale indicelui boală postoperatorie 

corespunzătoare loturilor studiate. 

În consecinţă pe baza testelor informatice am concluzionat că pe o curbă ascendentă 

- reprezentînd incidenţa BOLII POSTOPERATORII MODULATĂ DE 

INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ PRACTICATĂ implicarea se ierarhizează 

astfel : 

� ODONTECTOMIA ( cu o medie statistică de 32 %) 

� EXTRACŢIA DENTARĂ ( cu o medie statistică de 28% ) 

� REZECŢIA APICALĂ ( cu o medie statistică de 15% ) 

� EXTIRPAREA DE TUMORI MICI ( cu o medie statistică de 8% ). (fig. 17) 

Fig.17. Incidenţa bolii postoperatorii modulată de intervenţia chirurgicală 

Putem concluziona astfel că intervenţia chirurgicală este un factor de predicţie al 

bolii postoperatorii. 

În continuarea cercetărilor, aplicarea testelor specifice ( ANOVA , Fischer, Chipătrat) 

ne-a scos în evidenţă o serie de corelaţii extrem de importante care fac din 

indicele INTERVENŢIE CHIRURGICALĂ nu numai un factor de predicţie dar şi 

un FACTOR DE CERTITUDINE al bolii postoperatorii. 

În consecinţă am urmărit pentru fiecare intervenţie practicată stabilirea indicelui 

de certitudine . 

26

� ODONTECTOMIA 

Molar de minte versus canin inclus 

� 63 % dintre manifestările bolii postoperatorii induse de odontectomie sunt 

consecutive molarului de minte inclus . 

Testul de corelaţie demonstrează faptul că apariţia manifestărilor postoperatorii 

consecutive odontectomiei sunt corelate cu dintele propus pentru intervenţie . 

Coeficientul de corelaţie calculat r = - 0.3167762 indică legătura strânsă între aceste două 

variabile . 

Molar de minte maxilar versus Molar de minte mandibular 

� 61 % dintre manifestările bolii postoperatorii induse de odontectomie sunt 

consecutive molarului de minte inclus mandibular . 

Aplicarea testelor statistice specifice ne-a arătat în mod cert o incidenţă crescută a 

manifestărilor bolii postoperatorii în cazul odontectomiei unui molar de minte 

inclus mandibular. 

� EXTRACŢIA DENTARĂ 

Extracţie unidentară versus extracţie pluridentară ( alveoloplastică) 

54 % dintre manifestările bolii postoperatorii induse de extracţia dentară sunt 

consecutive extracţiei pluridentare (alveoloplastice) . 

Coeficientul de corelaţie calculat indică o relaţie puternică între numărul de 

extracţii ( uni sau pluridentare şi manifestările bolii postoperatorii survenite în 

urma acesteia. (r=0.69991). 

Extracţia pluridentară ( cel puţin doi dinţi) este răspunzătoare de apariţia 

manifestărilor postoperatorii de tip edem, durere locală, trismus , corelaţia celor 

două aspecte fiind foarte strânsă. 

Extracţie dinţi maxilari versus extracţie dinţi mandibulari 


consecutive extracţiei dinţilor localizaţi la nivel mandibular. Din analiza corelaţiei 

localizare şi boala postoperatorie a rezultat faptul că între aceste două aspecte 

există o corelaţie semnificativ statistic . 

Din reprezentarea grafică a dreptei de regresie se observă faptul că extracţiile la 

mandibulă au potenţial superior de inducere a manifestărilor 

postoperatorii.Absenţa manifestărilor postoperatorii depinde în mare măsură de 

localizarea extracţiei, coeficientul de corelaţie în acest caz fiind r=0.4256, pe maxilar 

fiind cele mai puţine cazuri . Localizarea la nivelul mandibulei a extracţiei dentare 

duce la apariţia manifestărilor postoperatorii de tip edem, durere, trismus în 

această situaţie coeficientul de corelaţie fiind r = - 304897. 

Extracţie dinţi monoradiculari versus extracţie dinţi pluriradiculari 


consecutive extracţiei dinţilor pluriradiculari . Din analiza corelaţie tipul dintelui 

extras şi boala postoperatorie a rezultat faptul că între aceste două aspecte există o 

27

puternică corelaţie. Se poate spune că 71 % din manifestările bolii postoperatorii au 

fost influenţate de tipul dintelui extras. 

Patologia asociată dintelui de extras 


consecutive extracţiei resturilor radiculare . Transpunerea testelor informatice 

specifice ( ANOVA, Fischer , Chi-pătrat) pe datele colectate statistic de la nivelul 

lotului studiat vine în sensul certificării unor concluzii extrem de importante. 

Coeficientul de corelaţie (sau Pearson) precum şi aspectul dreptei de regresie indică 

o legătură strânsă între patologia dento-parodontală care a recomandat extracţia 

dintelui şi incidenţa bolii postoperatorii . 

Extracţia dentară cu elevatorul versus extracţia dentară cu cleştele versus extracţia 

dentară prin alveolotomie 

Un alt indice asupra căruia cercetările noastre s-au oprit pentru a demonstra 

potenţialul de factor de risc, în inducerea bolii postoperatorii, l-a constituit 

TEHNICA FOLOSITĂ ÎN EXTRACŢIA DENTARĂ . 

Considerăm că extracţia dentară este socotită drept o metodă de necesitate pentru 

suprimarea unui dinte bolnav care a provocat şi întreţinut procese patologice locale, 

regionale şi generale sau care nu mai poate fi recuperat din cauza distrucţiei întinse, a 

substanţei dentare propriu-zise. 

În scopul determinării raportului de şansă şi a raportului de risc, s-a realizat tabelul 

de contingenţă privind fiecare tehnică de extracţie şi MANIFESTĂRILE BOLII 

POSTOPERATORII apărute. 

EXTRACŢIE CU CLEŞTELE 

PARAMETRII DE ŞANSĂ 

Valoare estimată 

95% interval de confidenţă 

Minim Maxim 

Raport de şansă (OR) 

PARAMETRII DE RISC 

0.4280 0.2121 0.8637 (T) 

Riscul relativ (RR) 0.6373 0.4419 0.9190 (T) 

Diferenţa riscurilor (RD%) -20.8220 -37.6339 -4.0101 (T) 

TEST STATISTIC Chi-pătrat p 

Chi-pătrat 5.7069 

p 0.0092563176 

Valoarea statisticii Chi-pătrat χ 2 =5.7 care este mai mare decât 3.84 şi valoarea nivelului 

de semnificaţie p=0.00925 mai mică decât 0.05 indică faptul că între tehnica de 

extracţie cu cleştele şi apariţia manifestărilor bolii postoperatorii există o legătură, 

această concluzie având o încredere de 95%. 

EXTRACŢIE PRIN 

ALVEOLOTOMIE Valoare 95% interval de confidenţă 

estimată 

PARAMETRII DE ŞANSĂ Minim Maxim 

Raport de şansă (OR) 2.5610 1.1317 5.7951 (T) 



Diferenţa riscurilor (RD%) 

23.0769 3.8524 

42.3014 

(T) 

28



p 0.0122482269 

Extracţia prin alveolotomie are o influenţă semnificativă (p=0.012) în apariţia 

manifestărilor bolii postoperatorii . Şansa de apariţie a complicaţiilor la cei ce au 

suferit o extracţie prin alveolotomie este de 2,5 ori mai mare faţă de cei care nu au 

suferit o astfel de intervenţie. 

Diferenţa riscurilor (RD=23,07) indică faptul că riscul celor cu extracţie prin 

alveolotomie de a prezenta complicaţii este cu 23,07% ori mai mare comparativ cu riscul 

din cazul altor tehnici de extracţie. Acest risc poate ajunge la un maxim de 39 % 

ţinând seama de intervalul de încredere de 95%. 

EXTRACŢIE CU ELEVATORUL 

Valoare estimată 

PARAMETRII DE ŞANSĂ 

95% interval de confidenţă 

Minim Maxim 

Raport de şansă (OR) 


1.2800 0.5132 3.1926 (T) 


Diferenţa riscurilor (RD%) 6.1404 -16.6526 28.9333 (T) 



p 0.3819567819 

Extracţia cu elevatorul prezintă un risc mai mic pentru apariţia bolii 

postoperatorii decât extracţia prin alveolotomie dar mai mare decât extracţia cu 

cleştele , aspect explicat de valoarea foarte apropiată de 1 a raportului de şansă 

(OR-= 1.2) şi a raportului de risc (RR = 1.1) 

Valoarea nivelului de semnificaţie p=0.38 ce este mai mare decât 0.05 şi a χ 2 = 0.28 ce 

este mai mic decât 3.84 indică de asemenea faptul că această tehnică de extracţie 

influenţează în mod semnificativ apariţia manifestărilor postoperatorii. O concluzie clară 

se poate trage şi dacă privim comparativ riscul de apariţie a bolii postoperatorii în cele 

trei tipuri de extracţie. 

Cea mai mare influenţă asupra apariţiei manifestărilor bolii postoperatorii o are 

extracţia prin alveolotomie, aceasta determinând celor mai numeroase manifestări 

de tip boală postoperatorie de facto. 

Aceasta este urmată de extracţia cu elevatorul şi apoi de extracţia cu cleştele care 

influenţează dar de această dată în sens benefic, adică această tehnică de extracţie 

duce la micşorarea semnificativă a numărului de manifestări postoperatorii. 

Din păcate, o tehnică de extracţie dentară perfectă se poate realiza numai în condiţii 

de excepţie deoarece ea depinde de numeroşi factori printre care situaţia anatomică 

, morfologia dintelui , procesul patologic local care determină indicaţia de extracţie , 

hemoragia, sialoreea, mişcările limbii , manualitatea, precizia şi siguranţa 

medicului. 

Datorită acestor considerente, medicul practician trebuie să conştientizeze că 

manoperele tehnice pe care le efectuează au mare importanţă în apariţia 

manifestărilor bolii postoperatorii . În acest context el trebuie să fie preocupat de o 

continuă îmbunătăţire a condiţiilor şi tehnicilor de lucru , a unei manualităţi sigure 

şi cât mai puţin traumatizante . 

29

Privită din punctul de vedere al conservării dinţilor, rezecţia apicală este un 

procedeu valoros în evitarea edentaţiei precoce, ea fiind de fapt considerată ca o 

metodă chirurgicală ce vine în ajutorul terapiei endodontice conservatoare . 

Operaţia este salvatoare când alte metode conservatoare de tratament nu au obţinut 

vindecarea leziunilor periapicale .În cazurile dinţilor rezecaţi se pleacă întotdeauna de 

la considerentul că valoarea funcţională a dintelui respectiv merită intervenţia, cu 

traumatismul său operator şi riscurile de complicaţii postoperatorii. Indicaţiile 

rezecţiei apicale la cei 1657 de pacienţi (25,32%) rezolvaţi în Clinica de Chirurgie 

Orală şi Maxilo-Facială (Ambulator) Iaşi şi care au reclamat acuze de tip boală 

postoperatorie de facto au fost următoarele : (fig.18) 

Fig.18. Incidenţa bolii postoperatorii modulate de indicaţiile rezecţiei apicale 

Distribuţia mediilor statistice atribuite indicaţiilor rezecţiei apicale ne relevă faptul 

că rezecţia apicală indicată pentru osteita periapicală cronică (42%) determină 

procentul cel mai mare de instalare a bolii postoperatorii de facto, la polul opus 

situându-se rezecţia apicală indicată pentru extirparea chisturilor periapicale 

(radiculare) mici şi mijlocii (13%) . ( rezecţia apicală cu intervenţia asociată de 

extirpare a membranei chistice). Aplicarea testelor informatice specifice ( care au 

rolul să certifice sau să infirme , distribuţiile statistice preliminarii ) pe datele colectate 

cu ajutorul chestionarului propriu de la pacienţii la care am practicat rezecţii 

apicale ne-au certificat o serie de aspecte clinice extrem de importante . Distribuţia 

celor 762 de pacienţi (46 %) care au descris postoperator manifestări de tip 

DURERE locală MODERATĂ + EDEM , certficată prin funcţiile matematice 

aplicate, a fost următoarea : (fig.19) 

Fig.19. Comparaţia - manifestări postoperatorii modulate de indicaţiile rezecţiei 

apicale : � - durere + edem, �- boală postoperatorie 

30

Am încercat să realizăm o analiză comparativă, încrucişată şi să certificăm un 

aspect important legat de modularea incidenţei bolii postoperatorii de facto. Testul 

ANOVA, bazat pe analiza varianţei valorilor indicilor boală postoperatorie de facto 

vs. Durere + Edem , ne-a ajutat să verificăm dacă între valorile corespunzătoare 

loturilor studiate apar corelaţii semnificativ statistice. Atât valoarea statisticii Chipătrat 

(χ 2 =21.2, χ 2 >12.59) cât şi valoarea nivelului de semnificaţie a testului indică o 

CORELAŢIE SEMNIFICATIVĂ A INCIDENŢEI MANIFESTĂRILOR DURERE 

+ EDEM ÎN FUNCŢIE DE INDICAŢIA REZECŢIEI APICALE.(fig.20 ) 

boală postoperatorie de facto vs. Durere + Edem Chi- 

2 df p 

pătratχ 

Testul M-L Chi-pătrat 21.22785 df=6 0.00167 

Coeficient de contingenţă 0.4028908 

Coeficient de corelaţie 

Spearman Rank 

Fig.20 

0.5532772 0.00002 

� Putem afirma că rezecţiei apicale indicate pentru extirparea chisturilor 

radiculare mici şi mijlocii, deşi îi corespunde o valoare mai mică a incidenţei bolii 

postoperatorii (13%) i se atribuie procentul cel mai ridicat (30%) pentru combinaţia 

cea mai severă de manifestări postoperatorii ( edem postoperator+ durere 

moderată/ severă) . 

� Timpul mai extins al intervenţiei, necesitatea unei deschideri (vizualizări) mai 

ample a câmpului operator (ex. lambou trapezoidal), combinarea metodelor 

(rezecţie + extirpare formaţiune chistică ) sunt câteva argumente solide care susţin 

procentul ridicat de instalare a manifestărilor bolii postoperatorii. 

� Putem concluziona că rezecţiei apicale pluridentare , deşi îi corespunde o 

valoare mai mică a incidenţei bolii postoperatorii (31%) i se atribuie procentul cel 

mai ridicat (57%) pentru combinaţia cea mai severă de manifestări postoperatorii 

(edem postoperator + durere locală moderată) . Interesarea chirurgicală a mai mult 

decât un dinte în cadrul intervenţiei creşte posibilitatea ca pacientul să instaleze un 

curs postoperator deviat de la firesc . 

Ca un ultim aspect în problematica modulării manifestărilor bolii postoperatorii de 

către rezecţia apicală , am considerat interesant să studiem VALOAREA TIPULUI 

DE INCIZIE ( ŞI A LAMBOULUI REZULTAT CONSECUTIV). 

Cu ajutorul testelor statistice specifice ( ANOVA , Fischer, Chi-pătrat) am reuşit să 

realizăm o analiză comparativă între incidenţa variabilei EDEM + DURERE şi 

TIPUL de INCIZIE. 

Valoarea nivelului de semnificaţie p=0.38 ce este mai mare decât 0.05 şi a χ 2 = 0.28 ce 

este mai mic decât 3.84 indică de asemenea faptul că tipul de incizie ( respective lambou) 

influenţează în mod semnificativ apariţia manifestărilor postoperatorii. O concluzie clară 

31

se poate trage şi dacă privim comparativ riscul de apariţie a bolii postoperatorii în cele 

trei tipuri incizii . (fig.21) 

Distribuţia manifestărilor bolii postoperatorii pe indicele TIPUL de INCIZIE 

edem+ 

durere 

edem 

durere 

PICHLER În L TRAPEZOIDALĂ 

Fig.21 

� Putem concluziona că instalarea manifestărilor postoperatorii (edem 

postoperator + durere moderată) este modulată de tipul de incizie (respectiv 

lambou) folosit pentru abordul chirurgical . Beneficiile vizualizării largi a cîmpului 

operator - de cele mai multe ori indispensabile pentru desfăşurarea intervenţiei, 

cresc posibilitatea ca pacientul să descrie un curs postoperator deviat de la firesc . 

� EXTIPAREA DE TUMORI MICI 

În ceeace priveşte complexul actului operator , cercetările noastre s-au oprit şi 

asupra extirpărilor de tumori mici şi mijlocii de mucoasă orală pentru a demonstra 

potenţialul de factor de risc al acestora , în instalarea bolii postoperatorii . 

La 5,28% dintre pacienţi am practicat extirparea de tumori mici şi mijlocii ale 

mucoasei orale. 

Aplicarea testelor informatice specifice pe datele colectate cu ajutorul chestionarului 

propriu de la cei 189 de pacienţi (32%) care au instalat DURERE MODERATĂ + 

EDEM consecutive extirpărilor de tumori mici şi mijlocii ale mucoasei orale ne-au 

certificat un aspect clinic important : mărimea şi tipul formaţiunii tumorale interesate 

chirurgical este un factor de certitudine în instalarea manifestărilor bolii 

postoperatorii de facto. 

Distribuţia celor care au instalat DURERE MODERATĂ + EDEM consecutive 

extirpărilor de tumori mici şi mijlocii ale mucoasei orale pe variabila mărimea şi 

tipul formaţiunii tumorale interesate chirurgical a fost următoarea: (fig.22) 

Cu ajutorul testelor statistice specifice ( ANOVA , Fischer, Chi-pătrat) am reuşit să 

realizăm o analiză comparativă între incidenţa variabilei EDEM + DURERE şi 

TIPUL şi MĂRIMEA TUMORII EXTIRPATE. Valoarea nivelului de semnificaţie 

p=0.38 ce este mai mare decât 0.05 şi a χ 2 = 0.28 ce este mai mic decât 3.84 indică faptul 

că tipul şi mărimea tumorii influenţează în mod semnificativ apariţia manifestărilor 

postoperatorii. 

Aspectul dreptei de regresie confirmă corelaţia DURERE MODERATĂ + EDEM – 

TIPUL şi MĂRIMEA TUMORII. 

32

Distribuţia manifestărilor bolii postoperatorii pe indicele TIPUL de TUMORĂ 

EPULIS CU 

EXTRACŢIA 

DINTELUI / 

DINŢILOR 

ASOCIAŢI 

EPULIS 

CHIST 

MUCOID 

PAPILOM 

DURERE EDEM EDEM + DURERE 

Fig.22 

� Putem afirma astfel că instalarea manifestărilor postoperatorii (edem 

postoperator + durere locală moderată ) este modulată de tipul şi mărimea tumorii 

extirpate, prin specificitatea intervenţiei.(aderenţa formaţiunii tumorale, mărimea 

ţesutului excizat , gradul de sângerare, dificultatea închiderii defectului) . 

Cercetările noastre au demonstrat că extirparea unui epulis cu extracţia dintelui / 

dinţilor asociaţi determină 39% din manifestările postoperatorii , urmată de 

extirparea unui epulis (29%) , chist mucoid (20%) şi papilom (13%). 

În final dar nu în ultimul rând ( în segmentul cercetărilor legate de intervenţia 

chirurgicală) dorim să insistăm pe valoarea suturii postoperatorii, ca indice care 

participă la profilul de factor de certitudine al bolii postoperatorii atribuit 

intervenţiei chirurgicale . 

Cercetările noastre au urmărit stabilirea unor corelaţii între tipul materialului de 

sutură utilizat în cadrul intervenţiilor chirurgicale şi prezenţa manifestărilor bolii 

postoperatorii . 

Noi am utilizat preponderent fire de sutură multifilamentare poliamidice şi de 

mătase, în principal datorită costului mai scăzut al acestora şi datorită uşurinţei în 

manipulare. Pentru studierea corelaţiei între tipul de sutură utilizat (mono sau 

multifilamentar) şi apariţia manifestărilor postoperatorii de tip edem şi durere s-au 

aplicat teste specifice de corelaţie a variabilelor neparametrice (testul Chi pătrat după 

Pearson, Kruskal-Wallis). 

Chi pătrat calculat (χ 2 = 4.1543478) fiind mai mare decât valoarea de referinţă (3.84) 

indică o strânsă corelaţie între aceste două variabile. De asemenea şi nivelul de 

semnificaţie în această analiză p=0.00421 este sub pragul de referinţă (0.05) aspect ce 

indică o corelaţie statistică. 

În urma analizei corelaţiei între tipul de sutură utilizat (mono- sau multifilamentar) şi 

apariţia manifestărilor postoperatorii de tip edem şi durere am remarcat o legătură 

strânsă între acestea. 

În scopul determinării raportului de şansă şi a raportului de risc în producerea 

manifestărilor postoperatorii , am realizat tabelul de contingenţă pentru 

argumentarea incidenţei acesteia în raport cu tipul de material de sutură utilizat, 

monofilamentar sau multifilamentar. 

33

Analiza diferenţei indicilor riscurilor pentru manifestărilor postoperatorii ne 

confirmă poziţiile detectate statistic. Altfel spus, riscul ca un pacient să prezinte 

postoperator edem şi durere în cazul suturii de tip monofilamentar (indice de risc 

4,67) versus sutură multifilamentară (indice de risc 15,85) este mult mai mic. 

Aspectul dreptei de regresie confirmă corelaţia DURERE locală MODERATĂ + 

EDEM – TIPUL FIRULUI DE SUTURĂ FOLOSIT . (fig.23) 

Distribuţia manifestărilor bolii postoperatorii pe indicele TIPUL FIRULUI DE 

SUTURĂ 

fire de tip 

poliamidic 

multifilamentare 

fire de mătase 

fire de 

polipropilenă 

monofilamentare 

DURERE EDEM EDEM + DURERE 

Fig.23 

� Putem afirma astfel că instalarea manifestărilor postoperatorii (edem 

postoperator + durere moderată) este modulată de tipul de material din care este 

structurat firul folosit pentru sutura plăgii postoperatorii. Cercetările noastre 

au demonstrat că sutura cu materiale monofilamentare determină o incidenţă 

mai mică a manifestărilor postoperatorii de tip edem + durere (Fir de nylon – 

33%, Fir de polipropilenă–25%) la polul opus situându-se firul poliamidic 

multifilamentar cu incidenţă detectată de 92%. 

� Rezultatele obţinute de noi sunt motivate de faptul că materialele de sutură 

multifilamentare prezintă o capilaritate mare fapt care favorizează acumularea 

de fluide şi dezvoltarea bacteriilor la nivelul plăgii chirurgicale. 

Asistenţa medicală în chirurgia dento-alveolară, implică două aspecte aparent 

diferite aflate într-o strictă simbioză: intervenţia chirurgicală şi pacientul. 

Intervenţia chirurgicală deşi este privită ca un aspect tehnic, bine definit , de 

strictă specialitate poate fi compromisă de prestaţia defectuoasă a operatorului. 

(lipsa de experienţă, manualitate defectuoasă, brutalitate în manevre, grabă 

nejustificată). 

Astfel am considerat necesar în cadrul acestui segment al cercetărilor noastre să 

obiectivăm un alt indice care conferă intervenţiei chirurgicale valoare de factor de 

certitudine în inducerea bolii postoperatorii şi anume EXPERIENŢA 

34

PRACTICIANULUI DAR ŞI A CELUI DE-AL DOILEA OPERATOR (ÎN CAZUL 

ÎN CARE INTERVENŢIA SE DESFĂŞOARĂ “ LA DOUĂ MÂINI”). 

� INTERVENŢIA CU UN SINGUR OPERATOR 

Medic specialist sau medic primar chirurgie dento-alveolară versus medic rezident 

Pentru studierea corelaţiei între pregătirea ( specialitatea) medicului operator care a 

efectuat intervenţia şi apariţia manifestărilor bolii postoperatorii s-au aplicat teste 

specifice de corelaţie a variabilelor neparametrice (testul Chi pătrat după Pearson, 

Kruskal-Wallis). 




indică o corelaţie semnificativă. 

Aspectul dreptei de regresie confirmă corelaţia DURERE locală MODERATĂ + 

EDEM – PREGĂTIREA ( specialitatea) MEDICULUI OPERATOR . (fig.24) 

Distribuţia manifestărilor bolii postoperatorii pe indicele PREGĂTIREA 

(specialitatea) MEDICULUI OPERATOR . 

edem+ 

durere 

edem 

durere 

Medic specialist sau medic primar chirurgie dento-alveolară Medic rezident chirurgie dento-alveolară 

Fig.24 

� Rezultatele obţinute ne motivează să afirmăm că instalarea bolii postoperatorii 

de facto este modulată de pregătirea şi experienţa medicului practician , fapt 

demonstrat şi prin diferenţele mediilor statistice obţinute : medic specialist sau 

medic primar chirurgie dento-alveolară (47%) versus medic rezident chirurgie 

dento-alveolară (53%). 

� INTERVENŢIA CU DOI OPERATORI 

Medic specialist sau medic primar chirurgie dento-alveolară + medic resident versus 

Medic specialist sau medic primar chirurgie dento-alveolară + student Facultatea de 

Medicină Dentară 

Pentru studierea corelaţiei între pregătirea ( specialitatea) medicului operator II 

care a participat la efectuarea intervenţiei şi apariţia manifestărilor bolii 

postoperatorii s-au aplicat teste specifice de corelaţie a variabilelor neparametrice 

(testul Chi pătrat după Pearson, Kruskal-Wallis). 

35




indică o corelaţie semnificativă. 

� Putem afirma deci că instalarea bolii postoperatorii este modulată de 

pregătirea şi experienţa celui de al doilea operator , fapt demonstrat şi prin 

diferenţele mediilor statistice obţinute : medic specialist sau medic primar 

chirurgie dento-alveolară + medic rezident chirurgie dento-alveolară (38%) versus 

medic specialist sau medic primar chirurgie dento-alveolară + student Facultatea de 

Medicină Dentară (62%). 

� Explicaţia clinică a acestei constatări rezidă în lipsa de experienţă a studentului 

(operator II) care nu deţine o bună manualitate . În special în intervenţiile care 

necesită vizualizarea amplă a cîmpului operator, în intervenţiile cu lambou cel de-al 

doilea operator are un rol important în asigurarea confortului intraoperator al 

pacientului dar şi în influenţarea evoluţiei postoperatorie a acestuia. Tracţiunea 

delicată a planurilor mucoase, protejarea lamboului sunt doi factori importanţi în 

instalarea edemului postoperator şi sunt eminamente responsabilitatea celui de-al 

doilea operator. 

Cercetări personale privind ALGORITMUL PROFILACTIC AL BOLII 

POSTOPERATORII 

Recunoaşterea şi acceptarea existenţei bolii postoperatorii este extrem de 

importantă în practica de chirurgie dento-alveolară. 

Dacă intervenţia chirurgicală nu poate fi evitată, atunci acest act operator trebuie 

efectuat în aşa manieră încât să reducă la minimum instalarea unui curs 

postoperator nefiresc . 

Cu riscul de a ne repeta dorim să subliniem că ignorarea factorilor de risc în 

instalarea bolii postoperatorii la momentul abordului terapeutic chirurgical , este 

principalul vector care transformă o şedinţă terapeutică obişnuită într-una cu 

deznodământ şi evoluţir neplăcută pentru pacient . 

Astfel chirurgul dento-alveolar - prin necunoaştere sau neglijenţă, poate transforma 

o intervenţie obişnuită de chirurgie dento-alveolară în iatrogenie şi mai grav poate 

purta culpa medicală de perturbare a modului de viaţă şi a comfortului obişnuit al 

pacientului său. 

Un lucru este însă sigur: Nu trebuie minimalizată, neglijată sau ignorată nici o 

experienţă care urmăreşte reducerea incidenţei sau a manifestărilor clinice extrem 

de dureroase sau neplăcute ale bolii postoperatorii. Acest capitol al cercetărilor 

noastre a avut ca obiectiv în continuare identificarea metodelor de tratament al 

bolii post-operatorii . 

Metodele terapeutice propuse de cercetarea noastră au fost : 

� Administrarea clătirilor postoperatorii cu antiseptice orale (CORSODYL MINT- 

5ml/2 ori pe zi, după 12 postoperator ) 

� Administrarea de analgetice 

� KETONAL retard cp. 150mg 1tb/12 h 

� TRAMADOL cp. 50mg 1tb/12 h 

� Administrarea de antiinflamatorii 

36

� RUPAN ( ibuprofen 200 mg) - 1tb/3 ori pe zi 

� DEXAMETHASONE SODIUM PHOSPHATE – 1 fiolă 2 ml (8mg substanţă 

activă) / 6 ore 

�Metoda Criogeniei 

Transpunerea testelor informatice specifice ( ANOVA, Fischer , Chi-pătrat) pe datele 

colectate statistic de la nivelul lotului studiat vine în sensul certificării unor concluzii 

importante. 

Coeficientul de corelaţie (sau Pearson) indică o legătură strânsă între variabila 

ADMINISTRAREA DE ANTIINFLAMATORII DE TIP NSAIDS şi DISPARIŢIA 

MANIFESTĂRILOR BOLII POSTOPERATORII DE FACTO. (fig.25) 

Chi-pătrat p 

Chi- pătrat (Pearson) χ 2 = 18.13976 p=0.00590 

Chi- pătrat (M-L) χ 2 = 20.44448 p=0.00231 

Fig.25 

� Cercetările noastre au demonstrat că : 

- Eficienţa maximă în tratamentul edemului postoperator , cu remiterea totală 

a simptomatologiei la 72 de ore o deţine administrarea de antiinflamatorii de 

tipul NSAIDs. 

- Eficienţa maximă în tratamentul trismusului postoperator , cu remiterea 

totală a simptomatologiei la 72 de ore o deţine administrarea de 

antiinflamatorii de tipul NSAIDs asociată cu clătirea cavităţii orale cu soluţii 

antiseptice. 

- Manifestarea postoperatorie cea mai susceptibilă terapeutic s- a demonstrat 

a fi durerea postoperatorie , eficienţa maximă în tratamentul acesteia , cu 

remiterea totală a simptomatologiei la 72 de ore deţinând-o administrarea 

de antiinflamatorii de tipul NSAIDs , clătirea cavităţii orale cu soluţii 

antiseptice şi administrarea de analgetice , individual sau asociate . 

- Administrarea de antiinflamatorii de tip NSAIDs : RUPAN (ibuprofen 200 

mg) - 1tb/3 ori pe zi, DEXAMETHASONE SODIUM PHOSPHATE – 1 fiolă 

2 ml (8mg substanţă activă) / 6 ore a demonstrat eficienţa maximă în 

reducerea, pînă la dispariţia tuturor manifestărilor postoperatorii studiate ( 

edem, durere, trismus). 

- Din păcate, metoda criogeniei ( punga cu gheaţă ) la 72 de ore postoperator 

doar atenuează manifestările bolii postoperatorii fără a reuşi să producă 

dispariţia lor . 

Importanţa practică a cercetărilor noastre a constat în introducerea în practica 

stomatologică şi de chirurgie dento-alveolară, a unui ALGORITM de intervenţie 

profilactică în managementul bolii postoperatorii . (fig.26) 

37

ALGORITMUL PROFILACTIC AL BOLII 

POSTOPERATORII ÎN CHIRURGIA DENTO- 

ALVEOLARĂ 

IDENTIFICAREA 

FACTORILOR 

DE RISC: 

-Pacient 

-Act operator 

REDUCEREA 

MICROBISMULUI 

ORAL PRE şi 

POST 

OPERATOR 

RECOMANDĂRI POSTOPERATORII 

PE BAZA UNUI FORMULAR PROPRIU 

(consimţământul scris al pacientului ) 

Fig. 26 

PREMEDICAŢIE 

ANXIOLITICĂ 

VS. 

ANALGETIC 

OPIOID 

PREOPERATOR 

ŞI/SAU 

NSAIDs 

Imediat 

POSTOPERATOR 

38

6. CONTRIBUŢII ŞI APRECIERI PERSONALE PRIVIND 

COMPLEXITATEA ACTULUI OPERATOR ÎN CHIRURGIA DENTO- 

ALVEOLARĂ . CONSECINŢE PRACTICE 

Intervenţiile de chirurgie dento-alveolară necesitând o manualitate foarte bună, o 

tehnică corectă, asigurarea condiţiilor de siguranţă în ceea ce privesc asepsia şi 

antisepsia, la un pacient complet şi riguros investigat din punct de vedere general şi 

local, lasă adeseori unele aspecte să scape controlului chirurgical. Pentru a-ţi însuşi 

arta medicinii, este necesarã înainte de toate o predispozitie naturală; dacã aceasta 

lucreazã împotrivã, toate sunt zadarnice. (HIPOCRATE -Aforisme)( Trif , 

Astărăstoaie 2000 ) 

Cuantificarea aportului benefic sau dimpotrivã, nefavorabil al medicului în prevenirea, 

tratarea sau provocarea unei boli, necesită o definiţie clară şi cuprinzătoare a iatrogeniei şi 

a conţinutului său semantic. 

Dezvoltarea, diversificarea şi evolutia fiziopatologiei, a metodelor şi mijloacelor 

terapeutice a creat o scară calitativă din ce în ce mai largă de definire a noţiunii de 

iatrogenie. 

Iatrogenia este definitã în prezent , ca inducerea unei boli de către medic conştient şi 

necesar - ca act terapeutic - sau inconştient de către medic sau pacient prin 

arbitrariul metodelor şi mijloacelor terapeutice folosite. 

Faptul cã medicul "produce o boală" - în mod curent în sensul bun al cuvântului -, 

înseamnă transformarea unei boli severe greu controlabile şi cu potenţial crescut al 

complicaţiilor într-o altă maladie uşor cuantificabilă şi cu un prognostic terapeutic comod 

de manevrat. 

Elementele puse în discuţie în încercarea unei definiţii complete şi la subiect a iatrogeniei 

reliefeazã profunzimea şi importanţa fenomenului, cunoasterea, controlul şi folosirea lui 

fac sau ar trebui să facă parte din bagajul informaţional, motivaţional şi relaţional al 

medicului. 

Considerăm că o atitudine modernă şi complexă, susţinută ştiinţific prin studii 

clinice şi prin rezultate, poate oferi medicului practician stomatolog şi chirurg oral , 

un pacient calm, cooperant, încrezător într-un maxim de confort şi siguranţă, cu 

reducerea la minim a riscurilor posibile. 

Pregătirea generală şi practică a medicului curant, cunoaşterea unei premedicaţii 

adecvate, a unei tehnici de analgezie care prin reducerea anxietăţii va reduce 

durerea percepută de pacient şi nu în ultimul rând stabilirea unei relaţii afective 

cu pacientul pentru a-i câştiga încrederea, sunt doar câteva elemente care asigură 

protecţia pacientului , faţă de riscul oricărei manopere de stomatologie sau 

chirurgie dento-alveolară. 

Nu este necesar pentru un medic stomatolog sau/şi chirurg oral să fie psiholog sau 

psihiatru pentru ca să identifice unele trăsături specifice comportamentale ale 

pacienţilor care solicită îngrijiri dentare sau terapii chirurgicale. Psihoterapia 

folosită de medicul stomatolog oferă un larg suport de colaborare cu unele tipuri de 

personalităţi psihologice. Primul pas în a oferi acest suport este să se anticipeze 

anxietatea şi să fie pregătit la manifestările ei.Considerăm că o deosebită atenţie 

trebuie acordată identificării stimuliilor care au contribuit la definirea profilului 

anxios al pacientului sau mai mult chiar cunoaşterii acţiunii acestor stimuli fobici, 

care odată neglijaţi pot transforma un pacient calm , cooperant într-un pacient aflat 

la graniţa angoasei. 

39

Premedicaţia atent aleasă permite evitarea unui număr crescut de complicaţii 

intraoperatorii, facilitând anestezia. Considerăm că actul premedicaţiei este 

necesar deoarece produce sedare psihică şi inducţie blândă, permite menţinerea mai 

uşoară a anesteziei şi produce amnezie postoperatorie. Importanţa cercetărilor 

noastre a constat în introducerea în practica stomatologică şi de chirurgie dentoalveolară, 

a unui ALGORITM PREANESTEZIC pe care îl recomandăm de 

respectat în faţa oricărui pacient la care urmează să efectuăm manopere de 

stomatologie sau chirurgie dento-alveolară. 

Dezideratul final , practic al administrării unei medicaţii preanestezice este 

obţinerea unui grad de satisfacţie maxim al pacientului asupra căruia am intervenit 

chirurgical în scopul evitării amintirilor neplăcute legate de actul intervenţional, 

obţinerii unei colaborări aproape perfecte practician – pacient şi a reducerii riscului 

producerii unei urgenţe medicale. 

Nici un tip de premedicaţie nu poate fi efectuată dacă nu există o infrastructură 

asigurată cu sală de tratament chirurgical dar şi o sală “de trezire”, în care 

pacientul poate fi supravegheat de către un personal calificat şi care are la dispoziţie 

aparatură şi instrumentar de oxigenoterapie, menţinerea libertăţii căilor aeriene, 

monitoare pentru urmărirea funcţiilor vitale şi analeptice cardio-respiratorii. 

În cabinetul stomatologic urgenţa poate apare în orice moment, ceea ce necesită o 

atenţie sporită acordată fiecărui pacient. Un medic experimentat trebuie să 

anticipeze instalarea urgenţei, fiind mai prompt în luarea deciziilor terapeutice 

adecvate. Cunoaşterea cauzelor care au determinat urgenţa este esenţială pentru 

stabilirea conduitei iar dotarea cabinetului să corespundă standardelor în vigoare, 

pentru a putea dispune de toate substanţele şi materialele necesare. 

Considerăm că practicarea stomatologiei nu începe cu teama de accidente sau 

complicaţii, cu atât mai puţin de urgenţe medicale dar pentru a le putea preveni şi 

trata eficient trebuiesc cunoscute şi diagnosticate rapid , corect şi cu mult 

discernământ. 

Subliniem astfel că rolul medicului practician este crucial în recunoaşterea şi 

abordarea corectă a urgenţei medicale apărută în cabinetul său. Pentru această însă 

el trebuie să posede un arsenal bogat de noţiuni teroretice şi practice , arsenal care 

să constituie motorul reacţiei sale rapide şi eficiente în faţa unui eveniment medical 

neprevăzut care poate ameninţa viaţa pacientului său. 

În urgenţă mai mult decât oriunde în medicină, „ştiinţa şi conştiinţa „ trebuie să fie 

puse în slujba salvării vieţii pacientului aflat între viaţă şi moarte. 

Deşi metodele de management al evoluţiei postoperatori sunt la îndemâna 

medicului practician, din păcate acesta încă mai cade în greşeala omisivă de a 

neglija aspectele multiple ale acestor manifestări . 

Acesta se consideră apărat şi îşi justifică atitudinea sa prin explicaţia că , 

complicaţiile postoperatorii – vindecarea plăgii şi boala postoperatorie sunt subiect 

cunoscute , el minimalizând faptul că din păcate acestea se pot instala tocmai la 

pacienţi şi în situaţii care ar argumenta contrariul. 

Cauzele iatrogenice în chirurgia dento-alveolară pot fi: 

• Realizarea superficială a anamnezei şi implicit omiterea depistării unor 

afecţiuni sistemice 

• Necunoaşterea conduitei în cazul diverselor afecţiuni sistemice 

• Alegerea defectuoasă a momentului intervenţiei chirurgicale 

• Utilizarea incorectă a anesteziei loco-regionale şi preanesteziei 

40

• Tehnica chirurgicală necorespunzătoare, invazivă 

• Lipsa precizării indicaţiilor post-operatorii . 

Prevenţia accidentelor iatrogene pune în primul rând problema identificării naturii 

iatrogene a manifestărilor patologice cu care se confruntă clinicianul şi în al doilea 

rând problema dacă accidentul respectiv era evitabil sau inevitabil . Identificarea 

naturii iatrogene a unui act de chirurgie dento-alveolară necesită în primul rând 

conştientizarea de către corpul medical a existenţei problemei şi a dimensiunilor 

acesteia şi integrarea în raţionamentul medical a posibilităţii etiologiei iatrogene în 

faţa unei situaţii clinice. Apariţia unor efecte nedorite este dificil de interpretat, 

adesea acestea putând fi de fapt generate fie de boala de bază, fie de o 

comorbiditate, fie de expunerea la un factor de risc . Toate aceste noţiuni sunt 

existente în prezent în arealul profesiei medicale şi adesea speculate în mass-media 

şi chiar în instanţele judecătoreşti . 

1. CONCLUZII 

1. În cursul terapiei de chirurgie dento-alveolară , instalarea unei urgenţe 

medicale este în mod cert influenţată de tipul de intervenţie la care este 


2. Specificul intervenţiilor „la cald” , patologia dureroasă dento-parodontală 

complexă, intervenţiile chirurgicale mai laborioase sunt doar o serie de 

aspecte care contribuie la „tabloul impresionabil ” care poate induce un 

stress suplimentar pacientului, cu declanşarea consecutivă a unei urgenţe 

medicale. Extracţiile dentare laborioase (cu o medie statistică de 45, 5 %), 

incizia abcesului de părţi moi (cu o medie statistică de 32 %), rezecţia apicală 

(cu o medie statistică de 17 %), sunt manoperele care contribuie la 

înregistrarea unui indice mai crescut al incidenţei urgenţei medicale 

3. În cursul terapiei de chirurgie dento-alveolară , instalarea unei urgenţe 

medicale este puternic influenţată de tipul de soluţie anestezică folosită 

pentru realizarea intervenţiei stomatologice sau chirurgicale la care este 

supus pacientul. Soluţia anestezică cu vaso-constrictor (Xilină 2% cu 

Adrenalină), prin proprietăţile sale poate induce tulburări la nivel cardiovascular 

, chiar şi la un pacient „aparent sănătos” . 

4. Factorii cauzali care pot acţiona individual sau încrucişat în definirea 

momentului declanşării urgenţei medicale : 

• prezenţa sau absenţa premedicaţiei specifice individualizate 

• pacient cu afecţiuni generale preexistente versus pacient aparent sănătos 

• nivelul anxietăţii dentare a pacientului 

• tipul de soluţie anestezică folosită în anestezia loco-regională 

• durata , amploarea şi caracterul ( de rutină versus de urgenţă- „ la cald”) 

intervenţiei chirurgicale 

• locul unde se desfăşoară intervenţia : cabinet stomatologic versus ambulator de 

chirurgie dento-alveolară 

• în final , toleranţa individuală a fiecărui pacient faţă de actul operator , toleranţă 

care poate să nu fie modulată de nici unul dintre factorii enumeraţi anterior. 

5. Importanţa practică a „prinderii” momentului declanşării urgenţei medicale 

prin monitorizarea parametrilor vitali este mandatorie pentru reacţia 

41

medicului practician stomatolog sau chirurg dento-alveolar în iniţierea 

manevrelor de terapie de urgenţă. 

6. Ca precauţii speciale recomandăm ca nici un tip de premedicaţie să nu fie 

efectuată dacă nu există o infrastructură asigurată cu sală de tratament 

chirurgical dar şi o sală “de trezire”, în care pacientul poate fi supravegheat 

de către un personal calificat şi care are la dispoziţie aparatură şi 

instrumentar de oxigenoterapie, menţinerea libertăţii căilor aeriene, 

monitoare pentru urmărirea funcţiilor vitale şi analeptice cardio-respiratorii. 

7. Orice act medico-chirurgical presupune asumarea unor riscuri dar acestea 

pot fi diminuate considerabil printr-un examen corect al pacientului, prin 

respectarea tehnicii de lucru şi prin instituirea corectă a terapiei în cazul 

apariţiei unei urgenţe. Hotărârile luate în astfel de situaţii sunt dificile , 

deaceea ele trebuie să fie corect gândite pentru a se echilibra statusul general 

al pacientului. 

8. Pregătirea continuă a medicului practician, dublată de experienţa acumulată 

în timp, reprezintă premisa unei atitudini medicale judicioase , mai ales în 

situaţii limită, reuşind astfel rezolvarea unor cazuri cu risc apreciabil. Un 

medic experimentat este capabil să anticipeze instalarea urgenţei, fiind mai 

prompt în luarea deciziilor terapeutice adecvate. Cunoaşterea cauzelor care au 

determinat urgenţa este esenţială pentru stabilirea conduitei iar dotarea 

cabinetului trebuie să corespundă standardelor în vigoare, pentru a putea dispune 

de toate substanţele şi materialele necesare resuscitării . 

9. Pentru a putea trata o urgenţă este esenţial ca medicul să acţioneze rapid, 

orice secundă fiind preţioasă. Deciziile luate pot înclina balanţa în favoarea 

restabilirii stării pacientului sau dimpotrivă pot agrava situaţia. Claritatea şi 

siguranţa acţiunilor practicianului sunt indispensabile pentru rezolvarea 

urgenţei medicale. 

10. Practicarea medicinii dentare nu începe cu teama de accidente sau 

complicaţii, cu atât mai puţin de urgenţe medicale , dar pentru a le putea 

preveni şi trata eficient trebuiesc cunoscute şi diagnosticate rapid , corect şi 

cu mult discernământ. 

11. Intenţia noastră a fost aceea de a introduce în practica de chirurgie dentoalveolară, 

a unor protocoale de intervenţie terapeutică rapidă în 

managementul urgenţei medicale . Aceste protocoale s-au bazat pe scheme 

medicamentoase proprii de tratament al evenimentului medical neprevăzut 

în dorinţa de a minimaliza dramatismul şi gravitatea urgenţei pre, intra şi 

postoperator la pacienţii cu teren special dar şi la cei aparent sănătoşi . 

12. Numai printr-o analiză atentă a factorilor: personal medical , aparatură , 

pacient şi printr-un mod de gândire complex, echilibrat şi raţional vom 

reuşi performanţa realizării unui act terapeutic adecvat. 

13. Medicina modernă este o ştiinţă complexă, cu o multitudine de variabile în 

care responsablilitatea morală şi profesională îi revine medicului practician 

de chirurgie orală în calitate de coordonator al echipei chirurgicale . El 

primeşte şi sintetizează totalitatea informaţiilor provenite din anamneza 

medico- chirurgicală , examen clinic şi paraclinic, evaluează probabilitatea 

eventualelor modificări ce pot apărea pe parcursul actului operator şi 

ghidează echipa către succesul terapeutic. 

14. Urgenţele în cabinetul de medicină dentară sau chirurgie dento-alveolară 

apar cel mai frecvent ca urmare a necunoaşterii terenului pacientului, a unei 

42

eacţii exagerate psiho-neuro- vegetative sau pot fi declanşate iatrogen 

consecutiv manoperelor stomatologice sau chirurgicale. 

15. Deşi urgenţa în cabinetul de medicină dentară sau chirurgie dento-alveolară 

nu este un eveniment de excepţie , observaţiile au dovedit că medicul 

practician –în general, nu este suficient de pregătit pentru a preveni sau 

„trata” o urgenţă. 

16. Responsabilitatea deciziilor şi a consecinţelor în cazul apariţiei urgenţei 

medicale în cabinetul de medicină dentară sau chirurgie dento-alveolară 

revine în totalitate medicului practician . Acestuia , în calitate de 

coordonator al echipei sale, îi revine în exclusivitate obligaţia profesională, 

morală şi medico-legală de a preveni, recunoaşte şi trata urgenţa medicală. 

17. 63 % dintre manifestările bolii postoperatorii induse de odontectomie sunt 

consecutive molarului de minte inclus . 

18. 61 % dintre manifestările bolii postoperatorii induse de odontectomie sunt 

consecutive molarului de minte inclus mandibular . 

19. 54 % dintre manifestările bolii postoperatorii induse de extracţia dentară 

sunt consecutive extracţiei pluridentare (alveoloplastice) . 

20. Extracţia pluridentară ( cel puţin doi dinţi) este răspunzătoare de apariţia 

manifestărilor postoperatorii de tip edem, durere, trismus , corelaţia celor 

două aspecte fiind foarte strânsă. 


sunt consecutive extracţiei dinţilor localizaţi la nivel mandibular. 


sunt consecutive extracţiei dinţilor pluriradiculari . 


sunt consecutive extracţiei resturilor radiculare . 

24. Extracţia prin alveolotomie are o influenţă semnificativă (p=0.012) în 

apariţia manifestărilor postoperatorii . Şansa de apariţie a bolii 

postoperatorii de facto la pacienţii care au suferit o extracţie prin 

alveolotomie este de 2,5 ori mai mare faţă de cei ce nu au suferit o astfel de 

intervenţie. Extracţia cu elevatorul prezintă un risc mai mic pentru apariţia 

bolii postoperatorii decât extracţia prin alveolotomie dar mai mare decât 

extracţia cu cleştele . 

25. Extracţia prin alveolotomie are o influenţă semnificativă (p=0.012) în 

apariţia manifestărilor bolii postoperatorii . Şansa de apariţie a 

complicaţiilor la cei ce au suferit o extracţie prin alveolotomie este de 2,5 ori 

mai mare faţă de ce nu au suferit o astfel de intervenţie. 

26. Distribuţia mediilor statistice atribuite indicaţiilor rezecţiei apicale ne relevă 

evident faptul că rezecţia apicală indicată pentru osteita periapicală cronică 

(42%) determină procentul cel mai mare de instalare a bolii postoperatorii de 

facto, la polul opus situându-se rezecţia apicală indicată pentru extirparea 

chisturilor periapicale (radiculare) mici şi mijlocii (13%) . ( rezecţia 

apicală cu intervenţia asociată de extirpare a membranei chistice). 

27. Rezecţiei apicale indicate pentru extirparea chisturilor radiculare mici şi 

mijlocii deşi îi corespunde o valoare mai mică a incidenţei bolii 

postoperatorii (13%) i se atribuie procentul cel mai ridicat (30%) pentru 

combinaţia cea mai severă de manifestări postoperatorii ( edem postoperator 

+ durere moderată) . Timpul mai extins al intervenţiei, necesitatea unei 

deschideri (vizualizări) mai ample a câmpului operator (ex. lambou 

43

trapezoidal), combinarea metodelor (rezecţie + extirpare formaţiune chistică 

) sunt câteva argumente solide care susţin procentul ridicat de instalare a 

manifestărilor bolii postoperatorii. 

28. Rezecţia apicală unidentară (69%) determină procentul cel mai mare de 

instalare a bolii postoperatorii de facto versus rezecţia apicală pluridentară 

(31%) . 

29. Rezecţiei apicale pluridentare , deşi îi corespunde o valoare mai mică a 

incidenţei bolii postoperatorii (31%) i se atribuie procentul cel mai ridicat 

(57%) pentru combinaţia cea mai severă de manifestări postoperatorii ( edem 

postoperator + durere moderată) . Interesarea chirurgicală a mai mult decît 

un dinte în cadrul intervenţiei creşte posibilitatea ca pacientul să descrie un 

curs postoperator deviat de la firesc . 

30. Instalarea manifestărilor postoperatorii (edem postoperator + durere 

moderată) este modulată de tipul de incizie (respectiv lambou) folosit pentru 

abordul chirurgical . Beneficiile vizualizării largi a câmpului operator - de 

cele mai multe ori indispensabile pentru succesul intervenţiei, cresc şansele ca 

pacientul să descrie un curs postoperator deviat de la firesc . 

31. Instalarea manifestărilor postoperatorii (edem postoperator + durere 

moderată) este modulată de tipul de material din care este structurat firul 

folosit pentru sutura plăgii postoperatorii. Sutura cu materiale 

monofilamentare determină o incidenţă mai mică a manifestărilor 

postoperatorii de tip edem + durere (Fir de nylon –33%, Fir de polipropilenă– 

25%) la polul opus situându-se firul poliamidic multifilamentar cu incidenţă 

detectată de 92%. Rezultatele obţinute de noi sunt motivate de faptul că 

materialele de sutură multifilamentare prezintă o capilaritate mare fapt care 

favorizează acumularea de fluide şi dezvoltarea bacteriilor la nivelul plăgii 

chirurgicale. 

32. Rezultatele obţinute ne motivează să afirmăm că instalarea bolii 

postoperatorii de facto este modulată de pregătirea şi experienţa medicului 

practician , fapt demonstrat şi prin diferenţele mediilor statistice obţinute : 

medic specialist sau medic primar chirurgie dento-alveolară (47%) versus 

medic rezident chirurgie dento-alveolară (53%). 

33. Instalarea bolii postoperatorii de facto este modulată de pregătirea şi 

experienţa celui de al doilea operator , fapt demonstrat şi prin diferenţele 

mediilor statistice obţinute : medic specialist sau medic primar chirurgie 

dento-alveolară + medic rezident chirurgie dento-alveolară (38%) versus 

medic specialist sau medic primar chirurgie dento-alveolară + student 

Facultatea de Medicină Dentară (62%). 

34. Explicaţia clinică a acestei constatări rezidă în lipsa de experienţă a 

studentului care nu deţine o bună manualitate . În special în intervenţiile 

care necesită vizualizarea amplă a cîmpului operator, în intervenţiile cu 

lambou cel de-al doilea operator are un rol important în asigurarea 

confortului intraoperator al pacientului dar şi în influenţarea evoluţiei 

postoperatoriia acestuia. Tracţiunea delicată a planurilor mucoase, 

protejarea lamboului sunt doi factori importanţi în instalarea edemului 

44

postoperator şi sunt eminamente responsabilitatea celui de-al doilea 

operator. 

35. În absenţa metodelor specifice de profilaxie precum şi în condiţiile acordării 

doar verbale a recomandărilor postoperatorii ierarhia riscurilor instalării 

bolii postoperatorii este următoarea : 45,87 % boală postoperatorie de facto , 

53,86 % manifestările postoperatorii care remit în primele 24 de ore după 

intervenţia chirurgicală, fără să perturbe ritmul de viaţă al pacientului şi 

care nu necesită metode specifice de tratament . 

36. În absenţa metodelor specifice de profilaxie precum şi în condiţiile acordării 

doar verbale a recomandărilor postoperatorii ierarhia manifestărilor bolii 

postoperatorii de facto este următoarea : 32 % durere +edem , 17 % edem 

postoperator , 15 % durere +edem+ trismus , 8 % trismus . 

37. Scopul profilaxiei antimicrobiene locale în sensul reducerii microbismului 

oral la momentul operator dar şi postoperator este complex şi controversat. 

Argumentăm recomandarea clătirilor pre şi postoperatorii cu soluţii 

antiseptice din mai multe raţiuni , a căror implicare în instalarea bolii 

postoperatorii a fost demonstrată de cercetarea noastră: reducerea 

microbismului oral la momentul operator în special în cazul pacienţilor cu o 

stare de sănătate orală precară, imposibilltatea efectuării igienei orale prin 

periaj postoperator consecinţa acestui fapt fiind apariţia inflamaţiei locale ca 

urmare a exacerbării microbismului oral postoperator. 

38. Metoda de profilaxie a bolii postoperatorii recomandată de noi este : 

39. Clătirea cavităţii orale preoperator cu soluţie 0,2 % clorhexidină 

(CORSODYL MINT) timp de 3 minute 

40. Clătirea cavităţii orale cu soluţii antiseptice (CORSODYL MINT- 5ml/2 ori 

pe zi, după 12 postoperator ) 

41. Clătirea cavităţii orale cu soluţii antiseptice preoperator determină 

următoarea distribuţie a încidenţei bolii postoperatorii : 27 % boală 

postoperatorie de facto , 73 evoluţie firească . 

42. Clătirea cavităţii orale cu soluţii antiseptice preoperator determină 

următoarea distribuţie a manifestărilor bolii postoperatorii de facto: 29 % 

durere +edem , 71 % edem postoperator . Constatăm absenţa trismusului din 

acest tablou. 

43. În prezenţa clătirii cavităţii orale cu soluţii antiseptice pre şi postoperator 

incidenţa bolii postoperatorii scade semnificativ : 18 % boală postoperatorie 

de facto , 82 % manifestări postoperatorii care remit în primele 24 de ore 

după intervenţia chirurgicală, fără să perturbe ritmul de viaţă al pacientului 

şi care nu necesită metode specifice de tratament . Tabloul manifestărilor 

postoperatorii este reprezentat doar de un uşor edem postoperator asociat cu 

o durere suportabilă . 

44. Administrarea premedicaţiei anxiolitice modulează incidenţa bolii 

postoperatorii astfel : 41 % boală postoperatorie de facto , 59 % evoluţie 

postoperatorie firească . 

45. Distribuţia manifestărilor bolii postoperatorii de facto modulate de 

administrarea unei premedicaţii anxiolitice preoperatorii a fost următoarea 

: 43 % durere, 47 % edem postoperator . Constatăm absenţa trismusului din 

acest tablou precum şi a prezenţei asociate a manifestărilor postoperatorii . 

45

46. În prezenţa premedicaţiei anxiolitice confortul postoperator al pacientului 

este asigurat în proporţie de 59 % pentru o toleranţă postoperatorie de 100% 

şi în proporţie de 41 % pentru o toleranţă postoperatorie de 50%. 

47. Controlul percepţiei dureroase, ca sursă primară a stress-ului emoţional 

negativ, la un pacient care se prezintă pentru intervenţii de chirurgie orală 

se obţine prin folosirea judicioasă şi corectă a anesteziei loco-regionale 

acompaniată de o metodă de preanestezie individualizată . Noutatea 

cercetărilor noastre a constat în intenţia de a introduce în practica de 

chirurgie dento-alveolară a unor scheme medicamentoase proprii de 

analgezie preoperatorie ca alternativă la metodele greu accesibile 

practicienilor şi nu lipsite de riscuri generale pentru pacient. 

48. Analgezia preemptivă , alternativă la metoda Diazanalgeziei care inhibă 

ambele dimensiuni dureroase (senzorială şi afectivă) dar care este greoaie şi 

comportă riscuri generale (depresie respiratorie , tulburări de ritm) se 

instituie înainte de aplicarea(începerea) stimulului dureros în cazul nostru 

intervenţia chirurgicală. 

49. Principalul argument care ne-a motivat să pledăm pentru introducerea 

metodei în practica curentă de chirurgie dento-alveolară a fost acela că 

metoda alterează “ memoria durerii” consecinţa imediată fiind obţinerea 

unei incidenţe reduse a durerii postoperatorii. 

50. Am propus astfel pentru realizarea metodei un analgetic opioid a cărui efect 

şi siguranţă în folosire este unanim recunoscută. Metoda proprie a constat în 

administrarea de TRAMADOL cu 10 minute înainte de intervenţia 

chirurgicală pe cale intravenoasă - 1 mililitru solutie injectabilă (o fiolă) care 

conţine clorhidrat de tramadol 50 mg şi excipienţi: acetat de sodiu trihidrat, 

acid acetic 3%, apă pentru preparate injectabile. 

51. Deoarece stressul chirurgical induce o disfuncţie imunitară este important ca 

aceasta să nu fie agravată de substanţe folosite pre şi post-operator. Am 

preferat TRAMADOLUL deoarece acesta în plus reduce semnificativ şi 

edemul post-operator. Faţă de alte opioide tramadolul induce mai putine 

efecte adverse la acelasi nivel de analgezie. Spre deosebire de alte opioide, 

TRAMADOLUL nu are efecte clinice semnificative asupra parametrilor 

respiratorii sau cardio-vasculari la dozele recomandate. 

52. Administrarea preoperatorie a unui analgetic opioid – în cazul studiului 

nostru TRAMADOL , modulează incidenţa bolii postoperatorii astfel : 16 

% boală postoperatorie de facto , 84 % evoluţie postoperatorie firească . 

53. Manifestările bolii postoperatorii de facto modulate de administrarea 

preoperatorie a unui analgetic opioid au fost : 49 % durere + trismus , 51 

% edem postoperator . Constatăm absenţa combinaţiei edem+durere , edem 

+durere + trismus din acest tablou. 

54. Recomandăm ca metodă combinată de profilaxie a bolii postoperatorii 

următoarele : 

• acordarea recomandărilor postoperatorii pe baza unui formular iscălit 

• administrarea de antiseptice pre şi postoperator (CORSODYL MINT) 

• administrarea de analgetic opioid preoperator (TRAMADOL) 

• ŞI/ SAU 

• administrarea de antiinflamatorii imediat postoperator 

(DEXAMETAZONĂ) 

46

55. Opţiunea pentru una dintre metodele de profilaxie propuse sau pentru 

combinaţia acestora nu trebuie să eludeze, ci trebuie individualizată în acord 

cu 2 aspecte importante : 

• Pacientul care urmează a fi supus intervenţiei chirurgicale 

• Complexitatea intervenţiei chirurgicale . 

56. Nu trebuie minimalizată, neglijată sau ignorată nici o experienţă care 

urmăreşte reducerea incidenţei sau a manifestărilor clinice extrem de 

dureroase sau neplăcute ale bolii postoperatorii. 

57. Importanţa practică a cercetărilor noastre a constat în introducerea în 

practica stomatologică şi de chirurgie dento-alveolară, a unui ALGORITM 

de intervenţie profilactică în managementul bolii postoperatorii . 

2. BIBLIOGRAFIE 

1. Academy Report., 2002: Periodontal management of patients with cardiovascular 

diseases. J. Periodont. , 73: 954-968 

2. ACC/ AHA, 2002 : Guideline update for the management of patients with unstable 

angina and non-ST-segment elevation myocardial infarction. Summary article: a report of 

the American College of Cardiology American Heart Association task force on practice 

guidelines (Committee on the Management of Patients With Unstable Angina). J. Amer. 

Coll. Cardiolog. ,40: 1366-1374 

3. Achord J., 2002: Understanding Hepatitis. Jackson: University of Mississippi Press. 

4. Adeyemo W.L.,2004: Etiology of dry socket: additional factors. J. Oral Maxillofac 

Surg., 62 (4): 519-529 

5. Adeyemo W.L., Ladeinde A.L., 2006: Clinical evaluation of post-extraction site 

wound healing. J. Contemp. Dent. Pract., 17(3):40-49 

6. AHA Guideline, 2004 : Evidence Based Guidelines for Cardiovascular Disease 

Prevention in women. J. Circulation, 109: 672-693 

7. Aldea H., Aldea I., 2001 : Aspecte psihologice ale relaţiei pacient -medic 

stomatolog . Supl. Rev. Med. Stom., 5 (6): 245-247 

8. Alexander R.E., 1998 : Eleven myths of dento-alveolar surgery. J. Amer. Dent. 

Assoc., 129(9):1271-1279 

9. Alexander R.E., 2000: Dental extraction wound management: a case against 

medicating post-extraction sockets. J. Oral. Maxillofac. Surg ., 58: 538-551 

10. Alter M.J., 2003: Epidemiology and prevention of hepatitis B. Semin. Liver Dis., 

23(1):39-46 

11. American Dental Association Council , 2003: Guidelines for teaching the 

Comprehensive Control of Pain and Anxiety in Dentistry . Chicago Amer. Dent. 

Association 

12. American Diabetes Association, 2000: Clinical Practice Recommendations , 

Committee Report: Report of the Expert Committee on the Diagnosis and Classification 

of Diabetes . Diabetes Care, 23(1):45-48 

13. American Diabetes Association, 2002 : Standards of medical care for patients with 

diabetes . Diabetes Care, 25(1): S35-S49 

47

14. American Heart Association, 2004 : Heart Disease and Stroke Statistics. Update, 

Dallas 

15. American Society of Anesthesiologists , 2003: Manual for anesthesia department 

organization and management. A.S.A, Park Ridge, II 

16. Anders P.L., Fabiano J.A., 2000: Hepatitis: still a concern? Spec. Care Dentist, 

20(5):209-213 

17. Anghel M., 2001: Diagnostic oro-dentar. Edit. Mirton, Timişoara 

18. Anthony T., 2003: Practicing for life. The dentist´s role in managing the diabetic 

patient. Global Health Nexus, 5(2) : 35-41 

19. Anthony T., 2004: What the mouth has to say about diabetes. Careful examinations 

can avert serious complications. University of Minnesota Medical School/Minneapolis, 

U.S.A. [Review] 

20. Arakawa H., Takizawa T., Tokuyama K., 2002 : Efficacy of inhaled 

anticholinergics and anesthesia în treatment of a patient în status asthmaticus. J Asthma. 

,39(1):77-80 

21. Archer W.H., 1965 : Preanesthetic and preoperative preparation of ambulatory 

patient. Manual of Dental Anesthesia. W. B. Saunders Comp., New York 

22. Archer W.H.,1987 : Oral surgery. 5 th ed. , W.B. Saunders Comp., Philadelphia 

23. Arcuri C., Cecchetti F., 2006: Suture in oral surgery. A comparative study. Minerva 

Stomat., 55(1-2):17-31 

24. Ardekian L., Gaspar R., 2000: Does low-dose aspirin therapy complicate oral 

surgical procedures? J. Am. Dent. Assoc., 131(3):331-335 

25. Arteagoitia I., Diez A., 2005 : Efficacy of amoxicillin/clavulanic acid in preventing 

infectious and inflammatory complications following impacted mandibular third molar 

extraction. Oral Surg .Oral Med. Oral Pathol. Oral Radiol. Endod., 100: e11–e18 

26. Atamna F., 2002 : Tratamentul preventiv al hemoragiilor postextracţionale. Lucrare de 

diplomă, UMF Iaşi 

27. Astarastoaie V., Stoica O., 2003: Bioetica " o noua ştiinţă", Revista Româna de 

Bioetica, nr.1, vol.1 

28. Bahru Y., 2002: A study of dental problems in diabetic patients. Ethiopian Medical 

J., 30 (2): 95-103 

29. Balan H., Iordache N., 2005 : Urgenţe medico-chirurgicale.( curs pentru stud. an 

V, Facultatea de Medicină Dentară, U.M.F. “Carol Davila” ). Edit. Medicală, Bucureşti 

30. Băciuţ G., 2002 : Urgenţe medico-chirurgicale în stomatologie. Edit. Medicală, Univ. 

I. Haţieganu, Cluj 

31. Bădescu M., Ciocoiu M., 2003 : Fiziopatologie specială. Edit.Cantes, Iaşi 

32. Bennett J.D., Rosenberg M.B., 2002 : Medical emergencies in dentistry. Edit. 

W.B. Saunders , Louissiana 

33. Bertram L., Tanzi RE., 2005 : The genetic epidemiology of neurodegenerative 

disease. J. Clin. Invest., 115(6):1449-1457 

34. Bland M., 2000: An Introduction of Medical Statistics. 3 rd ed., Edit. Oxford 

University Press 

35. Bloomer C.R., 2000 : Alveolar osteitis prevention by immediate placement of 

medicated packing. Oral Surg., Oral Med., Oral Pathol., Oral Radiol., 90 (3) : 282-284 

36. Blumfeld J.D., Laragh J.H., 2001 : Management of hypertensive crises: the 

scientific bases for treatment decisions. Amer. J. Hypertens., 14:1154-67 

48

37. Blum J.R., 2000 : Contemporany views on “dry socket” (alveolar osteitis): a clinical 

appraisal of standardization, aetiopathogenesis and management: a clinical review. J. of 

Oral Maxillofacial Surg., 31: 309-317 

38. Braumwald E., Fauci A.S., Kasper D.L., 2001 : Harrison’s principles of internal 

medicine . 15 ed. , Edit. McGraw-Hill Professional, St. Louis 

39. Bucur A., Cioacă R., 2004: Urgenţe şi afecţiuni medicale în cabinetul stomatologic. 

Edit. Etna,Bucureşti 

40. Calvo A.M., Sakai V. T., 2006 : Comparison of the efficacy of etoricoxib and ibuprofen 

in pain and trismus control after lower third molar removal.Rev. Odontol. UNICID , 18: 

1–6 

41. Calvo A.M., Sakai V. T., 2007 : Analgesic and anti-inflammatory dose–response 

relationship of 7.5 and 15 mg meloxicam after lower third molar removal: adouble-blind, 

randomized, crossover study. Int. J.Oral Maxillofac. Surg. , 36: 26–31 

42. Carr D.B., Gordas L.C., 2000 : Acute pain. Lancet, 353:2051-2054 

43. Carter G., Goss A. N., Lloyd J., Tocchetti R., 2003: Current concepts of the 

management of dental extractions for patients taking warfarin. Aust. Dent. J., 48(2):89- 

96 

44. Carruthers S.G., Hoffman B.B., 2000: Melmon and Morrelli's Clinical 

Pharmacology. Edit. McGraw-Hill Professional, London 

45. Ceskova E., 2005 : Depressive disorder in cardiovascular, neurological and 

oncologic diseases. Cas. Lek. Cesk. , 144(4):252-257 

46. Chacornac R., 1987 : Medicine d’urgence. Edit. Masson, Paris 

47. Chang H.H., Lee J.J., Yang P.J., 2004 : Periodontal healing after mandibular third 

molar surgery.Int. J. Oral Maxillofac. Surg. ,33(1):32-37 

48. Chiriţă R., Szalontay A.S., Iliescu D., 2001: Interrelaţiile dintre tulburările anxioase 

şi tratamentul stomatologic. Med. Stom.,5(1): 276-279 

49. Ciancio S.G., 2002 : Healing of disturbed and undisturbed extraction wounds. Rev. 

Stomat. Chir. Maxillofac., 103 (6) : 478 -498Cintron G., Medina R., Reyes A.A. , 1996 

: Cardiovascular effects and safety of dental anesthesia and dental interventions in 

patients with recent, uncomplicated myocardial infarction. Arch. Int. Med. , 146:2203- 

2209 

50. Dee R., 2003: Lymphatic Disorders. In „ The Merck Manual of Medical Information” 

by Beers M., Fletcher A., 2nd ed., Edit. Merck & Co., 239-242 

51. Delilbasi C., Saracoglu U., Keskin A., 2002: Effects of 0.2% chlorhexidine 

gluconate and amoxicillin plus clavulanic acid on the prevention of alveolar osteitis 

following mandibular third molar extractions. Oral Surg. Oral Med. Oral Pathol. Oral 

Radiol. Endod., 94:301-304 

52. Depaola L.G. 2004: Infection control and dental practice: frequently asked questions. 

Compend. Contin. Educ. Dent., 25(1 Suppl):38-42 

53. Department of Clinical Epidemiology and Biostatistics, Mc Master University, 

2001 : How to read clinical journals: II. To learn about a diagnostic test. J. Can. Med 

Assoc, Hamilton, Ontario, Canada, 124:703-710 

54. Dinescu N.N., Voroneanu M., Vicol C., 2003 : Evaluarea statusului cardio-vascular 

al pacientului în chirurgia orală de ambulator .Supl. Rev. Medicina Stomatologică,7(1): 

45-49 

55. Dinescu N.N., Voroneanu M., 2003 : Accente moderne privind riscul pacientului 

cardio-vascular în chirurgia orală . Supl. Rev. Medicina Stomatologică,7(4): 39-43 

49

56. Dinescu N.N., Voroneanu M., Burlea L., 2003 : Posibilităţi şi limite în evaluarea 

clinică pentru pacientul cu risc cardio-vascular. Supl. Rev. Medicina Stomatologică,7(5): 

65-71 

57. Dinescu N.N., 2005 : Implicaţiile statusului cardio-vascular în chirurgia orală de 

ambulator. Teză de doctorat. U.M.F. Gr. T. Popa Iaşi 

58. Dionne R.A., Berthold C.W., 2001: Therapeutic uses of non-steroidal antiinflammatory 

drugs in dentistry. Crit. Rev. Oral. Biol. Med.,12: 315–330 

59. Dionne R.A., Gordon S.M., 2003 : Dexamethasone suppresses peripheral prostanoid 

levels without analgesia in a clinical model of acute inflammation. J. Oral Maxillofac . 

Surg ., 61: 997–1003 

60. Eagle K.A. , 2002 : ACC/AHA guideline update for perioperative cardiovascular 

evaluation of noncardiac surgery -executive summary. J. Amer. Coll. State Cardiolog., 

39:542-553 

61. Ebersole J.L., Cappelli D., 2003: Acute-phase reactants in infections and inflammatory 

diseases. Periodont., 23:19-49 

62. Enwemeka C.S., Allen C., 2002 : Soft tissue thermodynamics before, during and 

after cold pack therapy. Med Sci. Sports. Exerc. ,32: 258-261 

63. Fantopoulos G., 2002 : Profilaxia şi controlul bolii postoperatorii. Lucrare de diplomă, 

UMF Iaşi 

64. Fifth Report of the Joint National Committee on Detection ,Evaluation and 

Treatment of High Blood Pressure., 1993 . Arch Int. Med, 153-154 

65. Filho, J.R.L., Camargo I.B., 2005 : The influence of cryotherapy on reduction of 

swelling, pain and trismus after third-molar extraction. A preliminary study. JADA, 136 : 

774-778 

66. Fonseca R.J., Frost D.E., Hersh EV, 2002: Oral and maxillofacial surgery: 

anaesthesia/dentoalveolar surgery/office management. Dent Update ,29:88-94 

67. Foy S.P., Shugars D.A., 2004 : The impact of intravenous antibiotics on health-related 

quality of life outcomes and clinical recovery after third molar surgery. J Oral Maxillofac 

Surg. 2004 Jan;62(1):15-21. 

68. Freeman R., 2000 : A psychodinamic theory for dental phobia. Brit. Dent. J., 11: 82-85 

69. Galili D., Garfunkel A., Malamed S.F., 2002 : Respiratory distress . Refuat 

Hapeh Vehashinayim, 19(1):34-46 

70. Garcia R.I, Henshaw M.M., Krall E.A., 2000 : Relationship between periodontal 

disease and systemic health. J. Periodont. , 25: 21-36 

71. García B., Penarrocha M., 2007: Pain and swelling after periapical surgery related 

to oral hygiene and smoking. Oral Surg. Oral Med. Oral Pathol. Oral Radiol. Endod. 

104:271- 276 

72. Gănuţă N ., Canavea I., Garfunkel A., 2002 : Chirurgie oro –maxilo-facială. vol. I. 

Edit. National, Bucureşti 

73. Voroneanu M., Vicol C., Gogălniceanu D.,1994 : Chirurgie orală şi maxilo-facială 

- Anestezie generală şi loco-regională . vol. I, Edit. Cariatide, Iaşi, 28-39 

74. Voroneanu M., Vicol C., Barna M., 1994 : Preanestezia în stomatologie . În 

„Chirurgie orală şi maxilo-facială - Anestezie generală şi loco-regională” de M. 

VORONEANU. Edit. Cariatide, Iaşi 

75. Voroneanu M., Vicol C., Gogălniceanu D., 1997 : Urgenţa în cabinetul 

stomatologic. Edit. Omnia, Iaşi 

50

76. Voroneanu M., Popovici R., Granate V., 2000 : Neuroleptanalgesia în 

stomatologie. Rev. Med. Stom., 4(5): 69-72 

77. Voroneanu M., Bucur A., , Vicol C., Dinescu N. N., 2007: Actualităţi privind riscul 

urgenţelor medicale în cabinetul de medicină dentară . Edit. Pim 

3. LISTALUCRĂRILOR PUBLICATE DIN TEMATICA DE 

DOCTORAT 

1. " Managementul anxietăţii associate terapiei în chirurgia dento-alveolară „ 

C.Oros, Maria Voroneanu 

Revista Medico – Chirurgicală a Soc. de Medici şi Naturalişti din Iaşi, Vol. 113, Nr. 

4, Supliment Nr, 2, dec 2009. p. 1146- 1151 

2. " Actualităţi privind evenimentul medical neprevăzut în cabinetul de medicină 

dentară,, 

C.Oros, Maria Voroneanu 

Revista Română de Stomatologie, Vol. LVI, Nr. 1, ian 2010, p. 10-14 

3. " Evoluţia postoperatorie în chirurgia dento-alveolară - între eşec şi iatrogenie„ 

C.Oros, Maria Voroneanu , C.Budacu, Carmen Stelea 


2, Supliment Nr, 2, Aprilie-Iunie 2009. p. 37-42 

4. " Urgenţa cardio-vasculară în cabinetul de medicină dentară- cauze de rise 

major,, 

C.Oros, Maria Voroneanu , Rodica Fanea 


2, Supliment Nr. 2, Aprilie-Iunie 2009. p. 42-46 

5. ,,The patient - risk marker for medical emergency in the dental and oral surgery 

office „ 

Rodica Fanea , Maria Voroneanu, C.Oros 

Bulletin of the Transilvania University of Brasov, voll(50), 2008, ISSN 

2065/2224,pp. 145-151 

6. " Value of NSAIDs in reducing post-surgical pain in patients undergoing oral 

surgery , 

Maria Voroneanu, C.Babiceanu, C.Oros 


1, Supliment Nr. 172008. p. 330-333 

7. ,,Edemul postoperator - evoluţie firească sau manifestare de tip boală 

postoperatorie în chirurgia orală de ambulator" Maria Voroneanu, Rodica Fanea, 

C. Budacu, C.Oros 

Revista Medico – Chirurgicală a Soc. de Medici şi Naturalişti din Iaşi, Vol. 112, 

Aprilie-Iunie 2008, Nr. 2, Supliment Nr. 2, p. 370-375 

8. ,,Implicaţiile infectiilor periorale la pacienţii cu risc cardiovascular" 

Maria Voroneanu, C. Babiceanu , C.Oros 

Revista Medico – Chirurgicală a Soc. de Medici şi Naturalişti din Iaşi, 

112, Aprilie- lunie 2008, Nr. 2, Supliment Nr. 2, p, 375-380 

9. "Consideraţii privind complexitatea interventiilor de chirurgie orală 

ambulatorie" 

Maria Voroneanu, C.C. Oros, C.I.Budacu 

Revista Medico – Chirurgicală a Soc. de Medici şi Naturalişti din Iaşi, Vol. Ill, Ian. 

- Martie, Nr.l, Supliment Nr.l, partea a doua, 2007, p. 502-504 

51

Consideratii privind complexitatea interventiilor de ... - Gr.T. Popa

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?