nodulul tiroidian . consideraţii clinice în contextul ... - Gr.T. Popa

NODULUL TIROIDIAN 

CONSIDERAŢII CLINICE ÎN CONTEXTUL 

PROFILULUI EPIDEMIOLOGIC 

ACTUAL 

MOTTO : 

Sunt un visãtor care de peste trei decenii călătoreşte în lumina lunii . 

Trezeşte-te, îmi spun obsesiv oamenii zilelor 

dar ei nu ştiu că în călătoriile mele nocturne eu văd primul primul lumina zorilor. 

CÃTÃLIN MIHAI BUZDUGÃ 

1

LISTA ABREVIERILOR 

INTRODUCERE 

PARTEA I 

STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII 

CUPRINS 

CAPITOLUL I 

ELEMENTE DE ANATOMIE, HISTOLOGIE ŞI FIZIOLOGIE A GLANDEI TIROIDE 

I.1 Aspecte generale 

I.2 Anatomia glandei tiroide şi raporturile ei anatomice 

I.3 Vascularizaţia şi inervaţia glandei tiroide 

I.4 Histologia şi citologia glandei tiroide 

I.5 Sinteza hormonilor tiroidieni 

I.5.1 Transportul iodului 

I.5.2 Organificarea 

I.5.3 Cuplarea 

I.5.4 Transportul hormonilor tiroidieni 

I.5.5 Controlul sintezei hormonilor tiroidieni 

I.5.6 Metabolismul hormonilor tiroidieni 

CAPITOLUL II 

NODULII TIROIDIENI 

II.1 Elemente de definiţie 

II.2 Mecanismele şi factorii implicaţi în patogeneza nodulilor tiroidieni 

II.2.1 Iniţializarea tumoralã 

II.2.2 Progresia tumoralã 

II.2.3 Factorii implicaţi în nodulogenezã 

II.3 Elemente clinice şi diagnostice a patologiei tiroidiene nodulare 

II.3.1 Evaluarea clinică 

II.3.2 Evaluarea biochimicã şi hormonalã 

II.3.3 Ecografia 

II.3.4 Elastografia 

II.3.5 Radiografia 

II.3.6 Scintigrafia 

II.3.7 Tomografia computerizată şi rezonanţa magneticã nuclearã 

II.3.8 Examenul citologic -Punctia biopsie tiroidianã cu ac subţire (FNB) 

II.3.9 Examenul histopatologic 

II.3.10 Imunohistochimia 

II.3.11 Testele genetice 

II.4 Orientãri în terapia nodulilor tiroidieni 

II.4.1 Tratamentul chirurgical 

II.4.2 Tratamentul medicamentos 

II.4.3 Tratamentul cu I 129 

II.4.4 Laser terapia 

2

CAPITOLUL III 

CANCERUL TIROIDIAN 

III.1 Aspecte etiopatogenice 

III.1.1 Mutaţiile genice 

III.1.2 Radiaţiile ionizante 

III.1.3 Vârsta 

III.1.4 Istoric familial de cancer tiroidian 

III.1.5 Antecedente de patologie tiroidianã benignã 

III.1.6 Factorii legate de sex şi reproducere 

III.1.7 Consistenţa nodulului tiroidian 

III.1.8 Evoluţia în timp 

III.1.9 Factorii alimentari 

III.1.10 Carcinogenii chimici 

III.1.11 Indicii antropometrici 

III.1.12 Fumatul 

III.2 Variante histologice 

III.2.1 Carcinomul papilar tiroidian 

III.2.2 Carcinomul tiroidian folicular 

III.2.3 Tratamentul cancerelor tiroidiene diferenţiate 

III.2.4 Carcinomul medular tiroidian 

III.2.5 Cancerul anaplazic 

III.2.6 Limfomul malign tiroidian 

III.2.7 Cancerul tiroidian metastatic 

III.3 Clasificarea TNM a carcinomului tiroidian al epiteliului folicular. 

PARTEA II 

CONTRIBUŢII PROPRII 

CAPITOLUL IV 

PROFILUL ANATOMO-CLINIC ŞI EPIDEMIOLOGIC AL NODULILOR TIROIDIENI 

BENIGNI ÎN REGIUNEA DE NORD EST A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 2005-2009 12 

IV.1 Obiectivele şi motivaţia studiului 12 

IV.2 Material şi metodã 12 

IV.3 Rezultate 14 

IV.3.1 Date generale 14 

IV.3.2 Aspecte demografice 15 

IV.3.3 Caracteristici ecografice 19 

IV.3.4 Statusul hormonal 21 

IV.3.5 Caracterul autoimun 25 

IV.3.6 Aspectul scintigrafic 26 

IV.4 Discuţii 27 

IV.5 Concluzii 27 

3

CAPITOLUL V 

PROFILUL ANATOMO-CLINIC ŞI EPIDEMIOLOGIC AL NODULILOR TIROIDIENI 

MALIGNI ÎN REGIUNEA DE NORD-EST A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 2005-2009 

28 

V.1 Obiectivele şi motivaţia studiului 28 

V.2 Material şi metodã 28 

V.3 Rezultate 30 

V.3.1 Aspecte generale 30 

V.3.2 Aspecte demografice 32 

V.3.3 Caracteristici ecografice 36 

V.3.4 Caracteristici histologice 39 

V.3.5 Statusul hormonal 44 

V.3.6 Aspectul scintigrafic 45 

V.3.7 Stadializarea TNM 48 

V.4 Discuţii 52 

V.5 Concluzii 52 

CAPITOLUL VI 

ROLUL FACTORILOR DE MEDIU ÎN CANCERUL TIROIDIAN IODUL ŞI 

CANCERUL TIROIDIAN 54 

VI.1 Obiectivele şi motivaţia studiului 54 

VI.2 Material şi metoda 54 

VI.3 Rezultate 55 

VI.4 Discuţii 59 

VI.5 Concluzii 59 

CAPITOLUL VII 

ASPECTE CORELAŢIONALE ÎNTRE NODULII TIROIDIENI BENIGNI ŞI NODULII 

TIROIDIENI MALIGNI 60 

VII.1 Obiectivele şi motivaţia studiului 60 

VII.2 Material şi metodã 60 

VII.3 Rezultate 61 

VII.3.1 Relaţia între vârstã şi malignitate 61 

VII.3.2 Relaţia între vârsta pacientului şi varianta histologicã de cancer tiroidian 63 

VII.3.3 Relaţia între sexul pacientului şi varianta histologicã de cancer tiroidian 68 

VII.3.4 Relaţia între funcţia tiroidianã şi malignitate 72 

VII.3.5 Relaţia între caracterul scintigrafic şi malignitate 73 

VII.3.6 Relaţia între numãrul nodulilor şi malignitate 76 

VII.3.7 Relaţia între localizarea nodulilor şi malignitate. 77 

VII.4 Discuţii 78 

VII.5 Concluzii 78 

CAPITOLUL VIII 

PUNCŢIA BIOPSIE TIROIDIANÃ CU AC SUBŢIRE - DATE GENERALE, 

PERFORMANŢE ŞI LIMITE. 80 

VIII.1 Obiectivele şi motivaţia studiului 80 

VIII.2 Material şi metodă 80 

VIII.3 Rezultate 83 

VIII.4 Discuţii 85 

4

VIII.5 Concluzii 94 

CAPITOLUL IX 

PUNCŢIA TIROIDIANÃ CU AC SUBŢIRE - ASPIRAŢIE VERSUS CAPILARITATE 

94 

IX.1 Obiectivele şi motivaţia studiului 86 

IX.2 Material şi metodã 86 

IX.3 Rezultate 88 

IX.4 Discuţii 111 

IX.5 Concluzii 103 

CAPITOLUL X 

PERSPECTIVE PE CARE LE DESCHIDE TEZA 104 

CAPITOLUL XI 

CONCLUZII GENERALE 106 

BIBLIOGRAFIE 110 

5

LISTA ABREVIERILOR 

CEA Antigenul carcioembrionar 

AFT Adenom Folicular Tiroidian 

AMES Age, Metastases, Extent and Size 

AN Adevărat Negativă 

AP Adevărat Pozitivă 

APUD Amine Precursor Uptake and Decarboxylation 

ATC Carcinomul anaplazic tiroidian 

BI-RADS Breast Imaging Reporting and Data System 

BRST Boalã Renalã în Stadiu Terminal 

CFT Carcinomul Folicular Tiroidian 

CDK Cyclin Dependent Kinaze 

CI Interval de incredere 

CMT Carcinomul Medular Tiroidian 

CPT Carcinomul Papilar Tiroidian 

CT Tomografia computerizată 

DIT Diiodotirozina 

EGF Epidermal Growth Factor 

FMTC Carcinomul medular tiroidian familial 

FN Fals Negativă 

FP Fals Pozitivă 

FNA Puncţia tiroidianã prin aspiraţie 

FNB Puncţia biopsie tiroidianã cu ac subţire 

FNNA Puncţia tiroidianã prin capilaritate 

FP Fals Pozitivă 

FT3 L-triiodotironina- fracţia liberã 

FT4 L-tiroxinã –fracţia liberã 

FVPCA Carcinom tiroidian foliculo papilar 

GMNT Guşa Multinodulară Toxică 

H2O2 Hidrogen peroxid 

HRT Terapia de substituţie hormonală 

123 I 

125 I 

131 I 

Iod 123 

Iod 125 

Iod 131 

6

132 I Iod 132 

IMC Indicele de masa corporală 

IRA Terapia cu iod radioactiv 

LT4 Levothyroxină 

LTD Lobul tiroidian drept 

LTS Lobul tiroidian stâng 

MEN Neoplazia endocrinã multiplã 

MIBG Metaiodobenzilguanidina 

MIT Monoiodotirozina 

NIS Simporterului Na-Iod 

NO Oxid nitric 

NOS Gena oxid-nitric sintetazei 

CO Contraceptive orale 

PET Tomografia cu emisie de pozitroni 

PTU Propiltiouracil 

rhTSH TSH recombinant 

RMN Rezonanţa magneticã nuclearã 

SHP-1 Tyrosin-protein phosphatase tip 6 

SLC5A5 Gena simporterului Na-Iod 

Spectroscopia în rezonanţã 

magneticã 

MRS 

SPSS Statistical Package for Social Sciences 

T3 L-triiodotironinã 

T4 L-tiroxinã 

Tc Tehnetium 

Tg Tireoglobulina 

TGF Transforming Growth Factor 

TIRADS Thyroid Imaging Reporting and Data System 

TNF alpha Factorul de necroza tumoralã 

TPO Tireoperoxidazã 

TPO Peroxidază 

TSH Hormon tireostimulant 

TTF 1 Factor de transcripţie tiroidian 

US Echografie 

VEGF Factor vascular de crestere a endoteliului 

VEGFR Vascular endothelial growth factor receptor 

WBS Scintigrafia corp întreg 

7

INTRODUCERE 

Patologia glandei tiroide este una dintre cele mai frecvente maladii ale glandelor 

endocrine. În cadrul patologiei tiroidiene nodulii tiroidieni sunt frecvent întâlniţi în practica 

medicală, majoritatea acestora fiind benigni. Examenul clinic simplu evidenţiază noduli la 4-7 % 

din subiecţii examinaţi. Frecvenţa reală a nodulilor tiroidieni este semnificativ mai mare şi creşte 

cu vârsta, fapt evidenţiat de studii necroptice care aratã frecvenţe de 40-50%. 

Cancerul tiroidian reprezintă aproximativ 1% din totalul cazurilor de cancer în ţările 

dezvoltate şi reprezintă cel mai frecvent tip de malignitate din cadrul sistemului endocrine. 

Incidenţa cancerului tiroidian variază în lume de la 1,2%ooo la 5,0%ooo la femei şi de 

la 0,6%ooo la 1,6%ooo la bărbaţi valori crescute fiind decelate în Singapore, Israel, Canada, 

Suedia. Cea mai înaltă morbiditate pe glob a fost înregistrată în Islanda şi insulele Hawaii, 

18,2%ooo la femei şi 6,3%ooo la bărbaţi . 

Deşi reprezintã cea mai frecventã afectiune malignã endocrinã, diagnosticul precoce este 

dificil datoritã faptului cã acesta se dezvoltă pe fondul patologiilor nodular tiroidiene care au o 

evoluţie lentă. În ultimul timp se observă o tendinţă de creştere a morbidităţii patologiei 

tiroidiene nodulare şi a cancerului glandei tiroide, aceasta având multiple cauze : creşterea 

contingentului de persoane în vârstă, ameliorarea diagnosticului precoce şi factorii de mediu . 

Teza de doctorat „NODULUL TIROIDIAN - CONSIDERAŢII CLINICE ÎN 

CONTEXTUL PROFILULUI EPIDEMIOLOGIC ACTUAL” abordeazã patologia tiroidianã 

nodularã din punct de vedere clinic dar în acelaşi timp constituie şi o analizã epidemiologicã a 

morbiditãţii date de aceastã patologie la nivelul regiunii de Nord Est a României, eşantioanele 

formate din pacienţii internaţi în Clinica de Endocrinologie din cadrul Spitalul Clinic 

Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi fiind reprezentative întrucât la nivelul acestei clinici sunt 

arondate majoritatea judeţelor din regiunea menţionatã. 

Teza este structurată pe două părţi: o parte generală – stadiul cunoaşterii ce reprezintă 

apoximativ 30% din conţinut şi o parte personală - contribuţii proprii care ocupă 70% din volumul 

lucrãrii. 

În prima parte, structurată pe trei capitole, am încercat să realizez o prezentare a datelor 

teoretice recente din literatura de specialitate privind subiectul abordat. 

Primul capitol a fost rezervat datelor succinte de embriologie şi anatomie ale glandei 

tiroide, precum şi datelor de histologie şi fiziologie. 

Capitolul doi a fost dedicat nodulilor tiroidieni, cea mai frecventã patologie endocrinã 

care suscitã un viu interes datoritã faptului că orice nodul tiroidian ridicã suspiciunea unui 

afecţiuni maligne. În acest capitol am tratat aspecte precum definiţia nodulilor tiroidieni, 

mecanismele şi factorii implicaţi în patogeneza nodulilor tiroidieni, metode de evaluare şi 

aspecte legate de terapia acestora. 

În capitol trei am tratat cea mai frecventã patologie malignã endocrinã,cancerul tiroidian. 

În acest capitol am tratat aspecte legate de etiopatogenia, histologia şi tratamentul cancerului 

tiroidian. 

Partea a doua, rezervată contribuţiilor proprii are cea mai mare pondere în structura 

lucrãrii. 

Capitolul patru reprezintă un studiu transversal ce a cuprins pacienţii diagnosticaţi cu 

patologie tiroidianã nodularã în Clinica de Endocrinologie din cadrul Spitalul Clinic Judeţean 

8

de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi în perioada 2005-2009 la care a fost realizat profilul anatomoclinic şi 

epidemiologic pentru perioada respectivã. 

Capitolul cinci constã într-un studiu transversal în care a fost realizat profilul 

anatomoclinic şi epidemiologic al pacienţilor diagnosticaţi cu cancer tiroidian în perioada 2005- 

2009 în cadrul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi. 

În capitolul şase am analizat efectele programului de sãnãtate publicã de realizare a 

profilaxiei iodate prin introducerea iodãrii universale a sãrii. Profilaxia iodatã la scarã naţionalã a 

fost iniţiatã în ţara noastrã în 1957 asociindu-se profilaxia generalã (cu sare iodatã) cu o 

profilaxie individualã (tablete de iodurã de potasiu), la anumite categorii populaţionale cu risc 

crescut (preşcolari şi şcolari, sarcinã şi perioada de alãptare). 

În anul 2002 legislaţia României, prin Hotărârea Guvernului nr. 568 pusã în aplicare 

începând cu data de 31 decembrie 2002 pentru sarea destinată consumului uman şi cu data de 

31 decembrie 2003 pentru sarea utilizată în industria alimentară şi pentru sarea utilizată pentru 

hrana animalelor prevede ca iodarea optimă a sării să fie de 20 ± 5mg iod/kg sare, respectiv 34 ± 

8,5mg iodat de potasiu/kg sare sau 26± 6,5mg iodură de potasiu/kg. 

În cadrul acestui capitol am evaluat profiul cancerelor tiroidiene din punct de vedere al 

incidenţei şi varietãţii histologice la nivelul aceleiaşi regiuni înainte şi dupã programul de iodare 

universalã a sãrii . 

În capitolul şapte am identificat elementele clinice şi paraclinice importante în aprecierea 

riscului de malignitate a unui nodul tiroidian. 

Capitolele opt şi nouã au fost dedicate puncţiei tiroidiene, puncţia tiroidianã având un rol 

cheie în procesul de luare a celor mai bune decizii terapeutice în patologia tiroidianã nodularã. 

Capitolul opt a fost dedicat aprecierii sensibilitãţii şi specificitãţii puncţiei tiroidiene iar 

capitolul nouã a reprezentat un studiu realizat cu rolul de a evalua dacã existã diferenţe 

semnificative între cele două metode de efectuare a puncţiei tiroidiene (puncţia aspiraţie şi 

puncţia non-aspiraţie). 

Capitolele zece şi unsprezece au reprezentat concluziile generale şi perspectivele pe care le 

deschide teza. 

Datele obţinute au fost comparate cu cele din literatură şi prelucrate statistic.Rezultatele 

sunt ilustrate prin grafice, tabele şi imagini microscopice şi sunt susţinute de datele din literatură 

de specialitate. O parte dintre ele au fost publicate în perioada de pregătire a tezei în reviste de 

specialitate sau au fost prezentate în cadrul unor simpozioane şi congrese. 

Subliniez că în medicina actuală stabilirea unui diagnostic şi a unei atitudinii terapeutice 

presupune o muncă de echipă. În acest context se poate spune că lucrarea de fata reprezintă rodul 

unei colaborări eficiente şi de bun augur între endocrinolog (Clinica Endocrinologicã a Spitalului 

Sf Spiridon condusă de Prof. Dr. Voichiţa Mogoş,), epidemiolog, chirurg (Clinicile I-a şi a III-a 

Chirurgie conduse de Prof. Dr. Eugen Tarcoveanu şi Prof. Dr. Cristian Dragomir ), Laboratorul 

de Medicinã Nucleară condus de Prof. Dr. Cipriana Ştefãnescu şi de Serviciul de Anatomie 

Patologică al Spitalului Sf Spiridon condus de Dr. Ferariu Dan. 

Lucrarea de faţă a fost concepută şi finalizată sub îndrumarea competentă a doamnei Prof. 

Dr. DOINA AZOICÃI şi a domnului Prof. Dr. EUSEBIE ZBRANCA cărora le exprim 

întreaga mea gratitudine pentru tot sprijinul acordat pe tot parcursul anilor de doctorat precum şi 

pentru încrederea acordată. 

Mulţumiri doamnei Dr. Delia Ciobanu, medic primar de anatomie patologică, doctor în 

medicină care m-a ajutat în realizarea studiului cu privire la valoarea puncţiei biopsie cu ac 

subţire di cadrul tezei de doctorat 

Sincere mulţumiri doamnei Prof Dr. Voichiţa Mogoş, domnului Dr. Ferariu Dan şi 

doamnei Prof. Dr. Cipriana Ştefãnescu, prin bunăvoinţa cărora am utilizat bazele de date ale 

clinicilor pe care le conduc. 

9

Nu în cele din urmă alese mulţumiri şi toată gratitudinea Universităţii de Medicină şi 

Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi care mi-a oferit condiţii optime pentru finalizarea tezei de 

doctorat. 

I.1 Aspecte generale 

II.1 Elemente de definiţie 

III.1 Aspecte etiopatogenice 

CAPITOLUL II 

NODULII TIROIDIENI 

CAPITOLUL III 

CANCERUL TIROIDIAN 

II 

III 

10

PARTEA II 

CONTRIBUŢII PROPRII 

11

CAPITOLUL IV 

IV 

PROFILUL ANATOMO-CLINIC ŞI EPIDEMIOLOGIC 

AL NODULILOR TIROIDIENI BENIGNI 

ÎN REGIUNEA DE NORD EST A ROMÂNIEI 

ÎN PERIOADA 2005-2009 

IV.1 Obiectivele şi motivaţia studiului 

Organ evident accesibil atât autocontrolului cât şi controlului medical de specialitate, 

tiroida continuă să fie sediul unui număr în creştere atât al patologiei tiroidiene benigne cât şi 

maligne (cancerele tirodiene) . 

Aceastã patologie suscitã mult interes din punct de vedere al mijloacelor de identificare, 

întrucât descoperirea unei formaţiuni nodulare, indiferent de organul interesat ridică de fiecare 

dată suspiciunea existenţei unui cancer tiroidian. 

Studiul prezent şi–a propus ca obiectiv caracterizarea nodulilor tiroidieni benigni din 

punct de vedere al distribuţiei în funcţie de vârstă şi sex, al localizării ecografice, al statusului 

hormonal si imun al glandei tiroide şi al aspectului scintigrafic. 

IV.2 Material şi metodã 

Studiul transversal a cuprins pacienţii diagnosticaţi cu patologie tiroidianã nodularã în 

Clinica de Endocrinologie din cadrul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi în 

perioada 2005-2009. 

Eşantionul format din 3105 pacienţi prezentând nodularizare tiroidiană este reprezentativ 

pentru regiunea de Nord Est a României întrucât la nivelul Clinicii de Endocrinologie din cadrul 

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi sunt arondate majoritatea judeţelor din 

Moldova. 

Criteriul de selecţie a pacienţilor a fost reprezentat de prezenţa la examenul 

clinic/ecografic a cel puţin unei formaţiuni nodulare în loja anterioară a gâtului. Au fost excluse 

cazurile cu manifestări clinice sugestive de cancer tiroidian susţinute de diagnosticul histologic, 

ca urmare puncţiei biopsie cu ac subţire sau a tiroidectomiei. 

Culegerea datelor a fost realizatã din foile de observaţie ale Clinicii de Endocrinologie din 

cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi şi din buletinele de explorare 

scintigraficã ale laboratorului de Medicinã Nuclearã din cadrul aceluiaşi spital. 

Au fost urmãriţi urmãtorii parametrii : 

-factorii demografici (nume şi prenume, data naşterii, vârstã, sex, data debutului afecţiunii, 

mediul de provenienţã urban /rural 

-localizarea formatiunilor nodulare (în lobul tiroidian drept sau stâng), caracterul uni sau 

multinodular. Acest lucru s-a realizat folosind un ecograf Concept LG cu transductor şi 

videoprinter dotat cu sonde liniare cu freccvenţa de 7,5 Mhz şi cu o adâncime de penetrare de 5-7 

12

cm pentru examinare tiroidei în mod B şi Doppler. Examinarea a fost realizatã cu bolnavul 

asezat în decubit dorsal cu perna sub omoplati , pozitie care faciliteazã vizualizarea glandei 

tiroide. În aprecierea ecograficã au fost luate în calcul volumul tiroidian, prezenţa sau abesenţa 

formaţiunilor nodulare, localizarea acestora. 

-statusul hormonal (hipotiroidie, eutiroidie sau hipertiroidie) apreciat prin dozarea hormonilor 

tiroidieni (fracţie liberã a T4 ) şi a hormonului hipofizar tireostimulant (TSH) în serul sangvin 

prin recoltarea de sânge din vena cubitalã. Dozãrile au fost realizate în laboratorul de imunologie 

din cadrul Spitalului Sf Spiridon Iasi. 

-prezenţa procesului autoimun la nivelul glandei tiroide obiectivatã prin dozarea anticorpilor 

anti tireoglobulinã şi anti tireopreoxidazã cu ajutorul seturilor reactive. 

-caracterul funcţional (hiperfixator, hipofixator, afixator) a fost apreciat cu ajutorul unei 

gamma camere Philips dotatã cu un colimator de inaltã rezoluţie. Izotopul folosit a fost Tc 99m 

pertechnetat. Doza adminstratã a fost de 5 mCi. 

Analiza statiticã a constat în gruparea şi sistematizarea datelor primare iar ulterior 

prelucrarea datelor medicale a fost realizatã folosind programul SPSS (Statistical Package for 

Social Sciences) respectiv Microsoft Office Excel pentru crearea bazei de date (program 

compatibil cu SPSS în ce priveşte importul datelor). 

Determinarea intervalelor de încredere pentru estimarea indicatorilor statistici cât şi 

testarea ipotezelor statitice s-a realizat pentru un interval de încredere de 95% cu prag de 

semnificaţie p=0.05. 

Datorită lipsei de informaţie prezentă prin trunchierea volumului datelor se defineşte 

eroarea standard, mărime ce ajută la definirea intervalul de variaţie sau plaja de variaţie posibilă a 

indicatorului statistic analizat (medie, dispersie, frecvenţă de apariţie). Intervalul de încredere 

este dependent de numărul de date dar şi de încrederea acceptată ca suficientă în studiu. 

Datele introduse reprezintă variabile de 2 tipuri: numerice (cantitative) respectiv 

atributive (categoriale). Introducerea datelor s-a făcut folosind algoritmi de codare specifici 

tipurilor de variabile existente, pentru facilitarea analizei statistice (+/- pentru forme bivalente; 1, 

2, 3 pentru scară ordinală; sau valori numerice efective). 

În cadrul statisticii descriptive am calculat valorile indicatorilor de localizare (medie, 

mediană, modulul), am determinat după caz intervalul de variaţie cu încredere de 95% (pentru 

studiul proporţiilor) şi în cadrul analizei statistice am aplicat teste de comparare a mediilor testul t 

sau Student, testul chi 2 (�2) pentru compararea proporţiilor. Astfel s-a permis evidenţierea unor 

asocieri, relaţii şi interdependenţe între variabile. 

Testul chi 2 este un test neparametric care comparã douã sau mai multe frecvenţe 

provenite din aceeaşi populatie. Uneori când o frecvenţã din formula de calcul este micã se aplicã 

Yates pentru corectia formulei, pentru a obtine o estimare mai mare a diferenţei. Daca p obţinut 

este mai mic decat cel tabelar la pragul de semnificaţie de 95 % evenimentele nu se exclud.Pragul 

de semnificaţie unanim acceptat este de 95 %, adicã p

studiate. Este o tehnică robustă ce nu este influenţată de tipul de distribuţie a datelor. Astfel 

evaluările făcute sunt mai apropiate de valorile reale deci erorile sunt mai mici. Această tehnică 

este independentă de tipul distribuţiei deci nu existã condiţii pe care datele trebuie să le 

îndeplinească (de genul testelor parametrice). Pentru a compara variaţiile se verifică dacă 

valoarea frecvenţei calculată se află în domeniul de variaţie a altei frecvenţe calculatã pentru un 

interval de încredere de 95% cu prag de semnificaţie p=0.05. 

IV.3 Rezultate 

IV.3.1 Date generale 

În perioada 2005-2009, în Clinica de Endocrinologie Iasi au fost internaţi 5849 pacienţi. Dintre 

aceştia 3105 pacienţi au prezentat noduli tiroidieni benigni, 2744 pacienţi prezentind alte 

afecţiuni endocrine (Tabel I). 

Tabel I Frecvenţa nodulilor tirodieni benigni în patologia endocrinã 

Alte patologii Guşã nodularã Total 

cazuri 2744 3105 5849 

% cazuri 46.92 53.08 100 

Interval 

confidenţă (95%) 

45.63-48.19 51.80-54.36 

Patologia tiroidianã nodularã a reprezentat 53,08 % din totalul patologiei endocrine 

diagnosticate în perioada 2005-2009, nodulul tiroidian reprezentind cea mai frecventã afecţiune 

endocrinã (Figura 1). 

53% 

Figura 1 Frecvenţa nodulilor tirodieni benigni în patologia endocrinã 

47% 

Alte patologii 

Guşi nodulare 

14

IV.3.2 Aspecte demografice 

IV.3.2.1 Sexul 

Din punct de vedere al repartizarii în funcţie de sex 337 pacienţi au fost de sex masculin 

în timp ce 2768 pacienţi au fost de sex feminin (Tabel II) 

Tabel II Repartiţia de sexe a nodulilor tiroidieni benigni 

Bărbaţi Femei Total 

Numãr cazuri 337 2768 3105 

% 10.9 89.1 100 

Interval confidenţă (95%) 

9.81-12 88.00-90.19 

Pacienţii de sex feminin au arãtat o predispoziţie în a dezvolta noduli tiroidieni benigni, 

ponderea acestora în eşantionul studiat fiind de 89,1 % din cazuri (CI : 88.00-90.19) în timp ce 

pacienţii de sex masculin au fost în proprotie de 10,9 % (CI : 9.81-12,00). 

Figura 2 Repartiţia de sexe a nodulilor tiroidieni benigni 

IV.3.2.2 Vârsta 

Din punct de vedere al repartizãrii de grupe de vârstã s-a constatat o creştere a frecvenţei 

odatã cu înaintarea în vârstã, un maxim fiind inregistrat în intervalul de vârstã 51-60 de ani dupã 

care a fost constatatã o scãdere progresivã (Tabel III). 

15

Tabel III Repartiţia nodulilor tiroidieni benigni pe grupe de vârstã 

Total 

Grupa de vârstă 

(ani) 

Numãr 

cazuri % 


% 

1-10 4 0.13 0.05-0.33 

11-20 53 1.7 1.3-2.22 

21-30 177 5.7 4.94-6.75 

31-40 421 13.6 12.39-14.80 

41-50 702 22.6 21.17-24.11 

51-60 941 30.3 28.71-31.94 

61-70 538 17.3 16.03-18.69 

71-80 249 8.0 7.11-9.02 

81-90 20 0.6 0.41-0.99 

Total 3105 100 

Pentru sexul feminin frecvenţa nodulilor tiroidieni a fost maximã pentru intervalul de 

vârstã 51-60 ani, aproximativ 30 % (CI : 28.48-31.9) din totalul pacienţilor de sex feminin din 

eşantion (Tabel IV). 

Tabel IV Repartiţia la sexul feminin în a nodulilor tiroidieni benigni pe grupe de vârstã 

Sex Feminin 

Grupa de 

vârstă (ani) Numãr cazuri % 


1-10 1 0.04 0.01-0.2 

10-20 43 1.6 1.12-2.04 

21-30 159 5.7 4.9-6.67 

31-40 388 14. 12.77-15.36 

41-50 638 23. 21.51-24.65 

51-60 835 30.2 28.48-31.9 

61-70 479 17.3 15.94-18.75 

71-80 211 7.6 6.69-8.67 

81-90 14 0.5 0,3-0,8 

Total 2768 100 

În afara intervalui de vârstã 51-60 de ani la sexul feminin tendinţa a fost descrescãtoare, 

frecvenţa minimã având categoriile de vãrsta 1-10 ani (0,04 % CI : 0.01-0.2) şi cel între 81-90 

ani (0,5 % CI :0,3-0,8) (Figura 3). 

16

Figura 3 Repartiţia la sexul feminin a nodulilor tiroidieni benigni pe grupe de vârstã 

Pentru sexul masculin frecvenţa nodulilor tiroidieni a fost maximã pentru intervalul de 

vârstã 51-60 ani, 31,5 % (CI : 26.7-36.6) din totalul pacienţilor de sex masculin din eşantion 

(Tabel V). 

Tabel V Repartiţia la sexul masculin a nodulilor tiroidieni benigni pe grupe de vârstã 

Sex Masculin 




1-10 3 0.9 0.3-2.5 

11-20 10 3.0 1.6-5.3 

21-30 18 5.3 3.4-8.2 

31-40 33 9.8 7.0-13.4 

41-50 64 19.0 15.1-23.5 

51-60 106 31.5 26.7-36.6 

61-70 59 17.5 13.8-21.2 

71-80 38 11.3 8.3-15.1 

81-90 6 1.8 0.8-3.8 

Total 337 100 

În afara intervalui de vârstã 51-60 de ani la sexul masculin tendinţa a fost descrescãtoare, 

frecvenţa minimã având categoriile de vãrsta 1-10 ani (0,9 % CI : 0.3-2.5) şi cel între 81-90 ani 

(1,8 % CI : 0.8-3.8) (Figura 4). 

17

Figura 4 Repartiţia la sexul masculin a nodulilor tiroidieni benigni pe grupe de vârstã 

Frecvenţele calculate şi intervalele de incredere arată o apropiere a proporţiilor pentru 

seturile formate după sex ceea ce denotã cã incidenţa maximã a nodulilor tirodieni este aceeaşi 

pentru ambele sexe (Figura 5). 

Figura 5 Repartiţia nodulilor tiroidieni benigni pe grupe de vârstă şi sex. 

18

IV.3.3 Caracteristici ecografice 

La examenul ecografic 384 dintre pacienţi au prezentat guşã micronodularã (diametru 

nodul sub 1 cm) în timp ce 2721 dintre aceştia au prezentat guşã macronodularã (noduli mai mari 

de 1 cm) (Tabel VI). 

Tabel VI Repartiţia cazurilor diagnosticate în functie de tipul de dimensiunile nodulilor 

(micro/macronodulare) 

Macronodulare Micronodulare Total 

Cazuri 2721 384 3105 

% 87.6 12.4 100 


86.42-88.74 11.25 -13.57 

Guşile micronodulare au reprezentat doar 12.4 % (CI: 11.25 -13.57)în timp ce marea 

majoritate a pacienţilor 87.6% (CI : 86.42-88.74) au prezentat guşã macronodularã (Figura 6) 

Figura 6 Repartiţia cazurilor diagnosticate în functie de tipul de dimensiunile nodulilor 

(micro/macronodulare) 

În eşantionul studiat 1767 pacienţi au prezentat guşã uninodularã în timp ce 1338 

pacienţi au prezentat guşã multinodularã (Tabel VII). 

Tabel VII Distribuţia cazurilor cu noduli tiroidieni benigni în funcţie de numãrul nodulilor 

Polinodulare Uninodulare Total 

Cazuri 1338 1767 3105 

% 43.1 56.9 100 

Interval confidenţă 

(95%) 

41.35-44.84 55.15-58.64 

19

Numãrul pacienţilor prezentind un singur nodul tiroidian la examenul ecografic a fost de 

56.9 % (CI: 55.15-58.64), mai mare faţã de cei care au prezentat mai mulţi noduli tiroidieni adicã 

43.1% (CI: 41.35-44.84) (Figura 7). 

Figura 7 Distribuţia cazurilor cu noduli tiroidieni benigni în funcţie de numãrul nodulilor 

Raportat la lobul tiroidian stâng în lobul tiroidian drept s-a gasit o tendinţã crescutã la 

nodularizare. Din totalul pacienţilor cu guşã uninodularã 1040 pacienţi au prezentat nodularizare 

în lobul tiroidian drept (LTD) în timp ce 727 pacienţi au prezentat nodularizare în lobul tiroidian 

stâng (LTS) (Tabel VIII). 

Tabel VIII Distribuţia cazurilor cu noduli tiroidieni benigni în funcţie de localizarea 

ecograficã 

LTD LTS Total 

Cazuri 1040 727 1767 

% 58.9 41.1 100 


56.54-61.12 38.87-43.45 

Tendinţa la nodularizare în LTD a fost semnificativ mai mare ca în LTS 59 % (CI : 

56.54-61.12 faţã de 41.1% (CI : 38.87-43.45) (Figura 8). 

20

Figura 8 Distribuţia cazurilor cu noduli tiroidieni benigni în functie de localizarea 

nodulillor 

IV.3.4 Statusul hormonal 

Din totalul pacieţilor cuprinşi în studiu, 2733 pacienţi au prezentat eutiroidie în timp ce 

284 pacienţi au prezentat hipertiroidie şi 88 pacienţi au prezentat hipotiroidie (Tabel IX) 

Tabel IX Distribuţia cazurilor cu noduli tiroidieni benigni în functie de statusul functional 

al glandei tiroide 

Noduli cu hipertiroidie Noduli cu eutiroidie 

Noduli cu 

hipotiroidie Total 

Cazuri 284 2733 88 3105 

% 8.66 88.51 2.83 100 

Interval 

confidenţă 

(95%) 7.72-9.70 86.82-89.11 2.30-3.47 

Cea mai mare parte a nodulilor decelaţi nu au fost insoţiţi de o modificare a funcţiei 

tiroidiene 88,51 % (CI: 86.82-89.11) (Figura 9). 

21

Figura 9 Distribuţia cazurilor cu noduli tiroidieni benigni în functie de statusul funcţional 

al glandei tiroide 

Din totalul pacienţilor cu hipertiroidie internaţi în perioada studiatã (664 de pacienţi), 114 

pacienţi au prezentat adenoame toxice, 105 pacienţi au prezentat guşã multinodularã toxicã, 14 

pacienţi au prezentat noduli tiroidieni în contextul bolii Basedow , 16 au avut noduli tiroidieni în 

condiţiile unui proces autoimun la nivelul glandei tiroide (alta decât boala Basedow), 35 au 

prezentat noduli tirodieni şi hipertiroidie şi 380 au prezentat hipertiroidii difuze (Tabel X). 

Tabel X Frecvenţa guşilor nodulare însoţite de hipertiroidie comparativ cu hipertiroidiile 

difuze 

Adenom 

toxic GMNT 

Basedow cu 

nodularizare 

Tirotoxicoza 

autoimună 

cu 

nodularizare 

Guşă 

nodulară şi 

hipertiroidie 

Hipertiroidie 

difuză 

Total cazuri 

hipertiroidie 

Cazuri 114 105 14 16 35 380 664 

% 17.2 15.8 2.1 2.4 5.3 57.2 100 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

14.49- 

20.22 

13.23- 

18.78 1.26-3.50 1.48-3.87 3.81-7.24 53.43-60.93 

Cea mai frecventã cauzã de hipertiroidie nodularã a fost datã de adenomul toxic şi guşa 

multinodularã toxicã (17,2 % CI: 14.49-20.22) respectiv (15.8% CI : 13.23-18.78). Cu toate 

22

acestea guşile nodulare au reprezentat doar un procent minoritar din totalul cazurilor de 

hipertiroidie (Figura 10). 

Figura 10 Frecvenţa guşilor nodulare însoţite de hipertiroidie comparativ cu 

hipertiroidiile difuze 

Majoritatea cazurilor de hipertiroidie difuze au fost inregistrate în jurul vârstei de 41-50 

ani (31.3 % CI : 26.85-36.14) (Tabel XI). 

Tabel XI Distribuţia hipertiroidiilor difuze pe grupe de vârstă. 

Hipertiroidii difuze 

Grupe vărstă 

(ani) Numãr cazuri % 


(95%) 

1-10 1 0.3 0.04-1.47 

10-20 6 1.6 0.72-3.40 

21-30 27 7.1 4.92-10.14 

31-40 64 16.8 13.41-20.93 

41-50 119 31.3 26.85-36.14 

51-60 90 23.7 19.68-28.20 

61-70 46 12.1 9.19-15.76 

71-80 25 6.6 4.49-9.53 

81-90 2 0.5 0.14-1.89 

Total 380 100 

23

În cazul adenoamelor toxice majoritatea cazurilor au fost diagnosticate în intervalul de 

vârstã 51-60 ani 31.6% (CI : 23.76-40.59) (Tabel XII). 

Tabel XII Distribuţia adenoamelor toxice pe grupele de vârstă 

Adenoame toxice 


(ani) 

Numãr 

cazuri % 


(95%) 

1-10 0 0.0 0.00-3.25 

10-20 3 2.6 0.89-7.45 

21-30 4 3.5 1.37-8.67 

31-40 17 14.9 9.52-22.58 

41-50 17 14.9 9.52-22.58 

51-60 36 31.6 23.76-40.59 

61-70 25 21.9 15.31-30.37 

71-80 11 9.6 5.47-16.45 

81-90 1 0.9 0.15-4.80 

Total 114 100 

Pentru guşile multinodulare toxice cea mai mare parte dintre cazuri au fost inregistrate în 

categoria de vârstã 61-70 ani, 32.4% (CI : 24.19-41.81)) (Tabel XIII) 

Tabel XIII Distribuţia guşilor multinodulare toxice pe grupele de vârstă 

Guşã multinodularã toxicã 


(ani) 

Numãr 

cazuri % 


(95%) 

1-10 0 0 0.00-3.52 

10-20 0 0 0.00-3.52 

21-30 1 1.0 0.16-5.19 

31-40 6 5.7 2.64-11.90 

41-50 19 18.1 11.90-26.54 

51-60 26 24.8 17.49-33.81 

61-70 34 32.4 24.19-41.81 

71-80 17 16.2 10.36-24.40 

81-90 2 1.9 0.52-6.86 

Total 105 100 

24

Astfel vârful de incidenţã în cazul adenoamelor toxice este diferit de cel al hipertirodiilor 

difuze şi al guşilor multinodulare toxice (Figura 11). 

Figura 11 Distribuţia cazurilor de guşã nodularã hipertiroidizatã comparativ cu 

hipertiroidiile difuze pe grupe de vârstă. 

IV.3.5 Caracterul autoimun 

Autoimunitatea tiroidianã a fost asociatã cu boala nodularã tiroidianã la 579 de pacienti 

(Tabel XIV) 

Tabel XIV Distribuţia cazurilor cu noduli tiroidieni benigni în perioada 2005-2009 în 

functie de statusul imunitãţii tiroidiene 

Tiroidite autoimune cu nodularizare Guşã nodularã Total 

Numãr cazuri 579 2526 3105 

% 18.65 81.35 100 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

17.31-20.05 3.98-4.77 

25

Aceştia au reprezentat 18,65 % dintre cazuri CI :17,31-20,05) din totalul pacienţilor cu 

noduli tiroidieni benigni (Figura 12). 

Figura 12 Distribuţia cazurilor cu noduli tiroidieni benigni în functie de statusul imunitãţii 

tiroidiene 

IV.3.6 Aspectul scintigrafic 

Din punct de vedere scintigrafic 1882 dintre noduli au fost hiperfixatori, 1612 au fost 

hipofixatori, 717 au fost afixatori şi 269 au fost izofixatori (Tabel XV). 

Tabel XV Distribuţia nodulilor tiroidieni benigni în functie de aspectul scintigrafic 

Hiperfixatori Hipofixatori Afixatori Izofixator Total 

noduli 

Numar 

noduli 

1882 1612 717 269 4480 

% 42 36 16 6 100 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

40.57-43.46 34.58-37.39 14.96-17.10 5.34-6.73 

26

Ponderea nodulilor hiperfixatori a fost de (42% CI : 40.57-43.46), mai mare comparativ 

cu cea a nodulilor hipofixatori, (36% CI : 34.58-37.39), afixatori (16% CI : 16%) şi izofixatori 

(6% CI : 5.34-6.73) (Figura 13). 

Figura 13 Distribuţia nodulilor tiroidieni benigni în functie de aspectul scintigrafic 

IV.4 Concluzii 

1. Boala nodulară tiroidiană reprezintă o problemă de interes major în practică medicală atât 

datorită frecvenţei mari a nodulilor tiroidieni cât şi riscului ca o parte din ei să fie maligni. 

2. Nodulii tirodieni benigni reprezintã 53,08 % din totalul patologiei endocrine, nodulul 

tiroidian reprezentind cea mai freventã afecţiune endocrinã. 

3. Frecvenţa nodulilor tiroidieni este mai mare la sexul feminin faţă de cel masculin, 

ponderea acestora în eşantionul studiat fiind de aproape 90 %. 

4. Frecvenţa bolii nodulare tiroidiene atinge un maxim în intervalul de vârstã 51-60 de ani 

pentru ambele sexe după care se înregistrează o scădere progresivã. 

5. Cea mai mare parte a pacienţilor (87,6 %) au prezentat la examenul ecografic noduli 

tirodieni cu diametrul mai mare de 1 cm. 

6. Majoritatea pacienţilor (56,9 %) prezintã guşã uninodularã, lobul tiroidian drept având o 

tendinţã crescutã la nodularizare. 

7. Cea mai mare parte a nodulilor tiroidieni benigni (88,51 %) sunt însoţiţi de eutiroidie. 

8. Vârful de frecvenţã al hipertiroidiilor nodulare este diferit de cel al hipertiroidiilor difuze, 

cu o decadă mai târziu în cazul adenoamelor toxice şi cu două decade mai târziu în cazul 

guşilor multinodulare toxice. 

9. Autoimunitatea este implicată într-un procent important în nodularizarea ţesutului 

tiroidian . 

27

CAPITOLUL V 

PROFILUL ANATOMO-CLINIC ŞI EPIDEMIOLOGIC 

AL NODULILOR TIROIDIENI MALIGNI 

ÎN REGIUNEA DE NORD-EST A ROMÂNIEI 

ÎN PERIOADA 2005-2009 

V.1 Obiectivele şi motivaţia studiului 

Carcinomul tiroidian (C.T.) este un cancer rar insã cu toate acestea este cea mai frecventã 

formã de cancer a sistemului endocrin. Pentru zona studiată incidenţa cancerului tiroidian arată o 

creştere progresivă. 

Studiul prezent şi–a propus ca obiective evaluarea diverselor elemente clinice şi 

paraclinice ale nodulilor tirodieni maligni. 

V.2 Material şi metodã 

Studiul transversal a cuprins pacienţii diagnosticaţi cu cancer tiroidian în Spitalul Clinic 

Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi în perioada 2005-2009. 

Eşantionul a fost format din 425 pacienţi reprezentând aproape toate tipurile 

histopatologice de carcinom tiroidian. Acesta este reprezentativ pentru regiunea de Nord Est a 

României întrucât la nivelul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi este 

direcţionatã patologia endocrinã din majoritatea judeţelor din Moldova. 

Culegerea datelor a fost facutã din buletinele histopatologice ale Serviciului de Anatomie 

Patologică din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă „ Sf.Spiridon”, din buletinele de explorare 

scintigraficã ale laboratorului de Medicinã Nuclearã şi din foile de observaţie ale Clinicii de 

Endocrinologie din cadrul aceluiaşi spital. 

Au fost urmãriţi urmãtorii parametrii : 

-factorii demografici (nume şi prenume, data naşterii, vârstã, sex, data debutului afecţiunii , 

mediul de provenienţã urban /rural 

-localizarea nodulului tiroidian malign a fost realizatã prin analiza buletinelor histopatologice 

ale Serviciului de Anatomie Patologică 

- precizarea caracterului uni sau multinodular al guşii s-a realizat folosind un ecograf Concept 

LG cu transductor şi videoprinter dotat cu sonde liniare cu frecvenţa de 7,5 Mhz şi cu o adâncime 

de penetrare de 5-7 cm pentru examinare tiroidei în mod B şi Doppler. Examinarea a fost 

V 

28

ealizatã cu bolnavul asezat în decubit dorsal cu perna sub omoplati, pozitie care faciliteazã 

vizualizarea glandei tiroide. În aprecierea ecograficã au fost luate în calcul volumul tiroidian, 

prezenţa sau absenţa formatiunilor nodulare, localizarea acestora. 

-statusul hormonal (hipotiroidie, eutiroidie sau hipertiroidie) a fost apreciat prin dozarea 

hormonilor tiroidieni (fracţia liberã a T4) şi a hormonului hipofizar tireostimulant (TSH) în serul 

sangvin prin recoltarea de sânge din vena cubitalã. Dozarile au fost realizate în laboratorul de 

imunologie din cadrul Spitalului Sf Spiridon Iasi. 

-caracterul funcţional (hiperfixator, hipofixator, afixator, izofixator) a fost studiat la 75 de 

pacienţi cu cancere dezvoltate pe guşã uninodularã care au beneficiat de exploarare scintigraficã 

cu Tc 99m anterior intervenţiei chirurgicale. Explorarea a fost realizatã în cadrul Laboratorului de 

Medicinã Nuclearã din cadrul Spitalului Sf Spiridon Iasi. Scintigrafia a fost realizatã cu ajutorul 

unei gamma camere Philips dotatã cu un colimator de inaltã rezoluţie. Izotopul folosit a fost 

Tc 99m pertechnetat. Doza adminstratã a fost de 5 mCi. 

- clasificarea în funcţie de varietatea histologicã de cancer şi stadializarea TNM a fost 

realizatã prin analiza datelor din buletinele histopatologice ale Serviciului de Anatomie 

Patologică din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă „ Sf.Spiridon” Iaşi. 

Analiza statisticã a constat în gruparea şi sistematizarea datelor primare iar ulterior 

prelucrarea datelor medicale am realizat-o folosind programul SPSS (Statistical Package for 

Social Sciences) respectiv Microsoft Office Excel pentru crearea bazei de date (program 

compatibil cu SPSS în ce priveşte importul datelor). 

Determinarea intervalelor de încredere pentru estimarea indicatorilor statistici cât şi 

testarea ipotezelor statistice s-a realizat pentru un interval de încredere de 95% cu prag de 

semnificaţie p=0.05. 

Datorită lipsei de informaţie prezentă prin trunchierea volumului datelor se defineşte 

eroarea standard, mărime ce ajută la definirea intervalul de variaţie sau plaja de variaţie posibilă a 

indicatorului statistic analizat (medie, dispersie, frecvenţă de apariţie). 

Intervalul de încredere este dependent de numărul de date dar şi de încrederea acceptată 

ca suficientă în studiu. 

Studiul descriptiv statistic se raportează la tipul de variabilă utilizată. Astfel în situaţia 

lucrului cu variabile de tip categorial metodele de descriere a acestora constau în studiul 

frecvenţelor de apariţie a evenimentelor. Se calculează astfel frecvenţele absolute, frecvenţele 

relative frecvenţele cumulate dar şi intervalele de variaţie cu încredere de 95%. Aceste intervale 

ne dau informaţii reale asupra domeniului posibil al frecvenţei populaţiei calculate doar pe baza 

lotului de studiu (ceea ce reprezintă o aproximare). Putem avea astfel o imagine mai potrivită 

asupra estimărilor deduse din setul de date. 

Studiul proporţiilor s-a realizat şi făcând apel la tehnica de determinare a intervalului de 

încredere. Metoda Wilson de calcul a limitelor de variaţie este o corecţie a tehnicii clasice bazate 

pe determinarea erorii standard prin indicatorii estimaţi. Pentru estimarea intervalului de 

încredere a proporţiilor am aplicat metoda Bootstrap. 

29

V.3 Rezultate 

V.3.1 Aspecte generale 

În perioada 2005-2009 în Clinica de Endocrinologie a Spitalului Clinic de Urgenţă 

„ Sf.Spiridon” au fost evaluaţi 5849 de pacienţi prezentind diverse patologii endocrine. Dintre 

aceştia 425 de pacienţi au fost diagnosticaţi cu cancere tirodiene (Tabel XVI). 

Tabel XVI Frecvenţa cancerelor tiroidiene în patologia endocrinã 

Cancere 

Alte Patologie 

tiroidiene Noduli benigni patologii endocrina 

Cazuri 425 3105 2319 5849 

% 

Interval 

confidenţă 

7.26 53.08 39.64 100 

(95%) 

38.4-40.9 

6.62-7.95 51.8-54.3 

Cancerele tiroidiene au reprezentat 7 % (CI:.62-7.95) din totalul patologiei endocrine 

diagnosticate în perioada 2005-2009 (Figura 14). 

40% 

7% 

53% 

Figura 14 Frecvenţa cancerelor tiroidiene în patologia endocrinã 

Cancere tiroidiene 

Noduli benigni 

Alte patologii 

În aceeaşi perioadã au fost diagnosticaţi 3530 de pacienţi cu noduli tiroidieni (Tabel 

XVII). 

Tabel XVII Frecvenţa cancerelor tiroidiene în rândul guşilor nodulare 

Maligni Benigni Total 

Cazuri 425 3105 3530 

% 12 88 100 


11.00-13.15 86.84-86.89 

Cancerele tirodiene au reprezentat 12 % din totalul pacienţilor diagnosticaţi cu noduli 

tiroidieni în aceastã perioadã (Figura 15). 

30

Figura 15 Frecvenţa cancerelor tiroidiene în randul guşilor nodulare 

Pentru a compara evoluţia incidenţei pe parcursul celor 5 ani studiaţi am folosit estimarea 

cu interval de confidenţă. Am aplicat o metodă statistică relativ nou dezvoltată numită Bootstrap. 

Această tehnică este independentă de tipul distribuţiei deci nu avem condiţii pe care datele 

trebuie să le îndeplinească (de genul testelor parametrice). Intervalul de confidenţă este astfel 

aproximat cu erori mici. Din punct de vedere al incidenţei cele mai multe cancere tiroidiene au 

fost diagnosticate în anul 2008 , 21,4 % , creşterea fiind semnificativă faţă de anul 2005 (Tabel 

XVIII). 

Tabel XVIII Frecvenţa cancerelor tiroidiene în perioada 2005-2008 

An 

Eroarea Interval confidenţă (95%) 

diagnostic Numãr cazuri % standard 

2005 71 16.7 1.7 13.4-20.0 

2006 86 20.2 1.9 16.7-24.0 

2007 88 20.7 2.0 16.9-24.7 

2008 91 21.4 2.0 17.6-25.4 

2009 89 20.9 2.0 16.9-24.9 

Total 425 100 

Se observă o creştere a incidenţei în intervalul 2005-2008 după care în 2009 valoarea 

frecvenţei calculate scade (Figura 16). 

31

Figura 16 Frecvenţa cancerelor tiroidiene în perioada 2005-2009 

V.3.2 Aspecte demografice 

V.3.2.1 Sexul 

Din totalul celor 425 de pacienţi diagnosticaţi cu cancere tiroidiene 46 au fost de sex 

masculin şi 379 au fost de sex feminin (Tabel XIX). 

Tabel XIX Distribuţia cazurilor de cancer tiroidian în funcţie de sex 

Bărbaţi Femei Total 

Cancere 46 379 425 

% 10.82 89.18 


8.2-14.14 85.86-91.79 

Repartiţia pe sexe a raportat o frecvenţă crescutã a cancerelor tiroidiene la populatia de 

sex feminin comparativ cu cea de sex masculin 89.18 % (CI : 85.86-91.79) faţã de 10.82 % (CI: 

8.2-14.14) (Figura 17). 

32

89% 

11% 

Figura 17 Distribuţia cazurilor de cancer tiroidian în functie de sex 

Barbati 

Femei 

V.3.2.2 Vârsta 

Vârsta medie a pacienţilor diagnosticaţi cu cancer tiroidian a fost de 53,41 ±14,3 ani 

(minim 17 ani, maxim 87 de ani). Din punct de vedere al repartizãrii de grupe de vârstã s-a 

constatat o creştere a frecvenţei odatã cu înaintarea în vârstã, inregistrindu-se un maxim în 

intervalul de vârstã 51-60 de ani dupa care a fost constatatã o scadere progresivã (Tabel XX). 

Tabel XX Repartiţia cancerelor tirodiene pe grupe de vârstã 




1-10 0 0,00 0,00-0,90 

11-20 6 1,41 0,65-3,05 

21-30 19 4,47 2,88-6,88 

31-40 61 14,35 11,34-18,01 

41-50 73 17,18 13,89-21,05 

51-60 141 33,18 28,87-37,79 

61-70 64 15,06 11,97-18,77 

71-80 59 13,88 10,92-17,49 

81-90 2 0,47 0,13-1,70 

Total 425 100 

Vârsta medie de diagnostic la pacienţii de sex feminin a fost de 52,85 ±14, 14 ani 

(minim 17 ani, maxim 87 ani ). Frecvenţa cancerului tiroidian a fost maximã pentru intervalul 

de vârstã 51-60 ani, aproximativ 31,66 % (CI : 27,18%-36,51%) din totalul pacienţilor de sex 

feminin din eşantion (Tabel XXI). 

33

Tabel XXI Repartiţia cancerelor tirodiene la sexul feminin pe grupe de vârstã 

Total 


vârstă (ani) 

Numãr 

cazuri % 


1-10 0 0 0,00-1,00 

11-20 7 1,85 0,90-3,76 

21-30 17 4,49 2,82-7,07 

31-40 60 15,83 12,50-19,85 

41-50 76 20,05 16,33-24,38 

51-60 120 31,66 27,18-36,51 

61-70 50 13,19 10,15-16,97 

71-80 46 12,14 9,22-15,81 

81-90 3 0,79 0,27-2,30 

Total 379 100 

În afara intervalui de vârstã 51-60 de ani la sexul feminin tendinţa a fost descrescãtoare, 

frecvenţa minimã având categoriile de vãrsta 11-20 ani (1,85 % CI : 0,90-3,76) şi cel între 81-90 

ani (0,79 % CI :0,27-2,30) (Figura 18). 

100% 

90% 

80% 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

1-10 

0,0% 1,9% 4,5% 

11-20 

21-30 

31-40 

15,8% 20,1% 

41-50 

31,7% 

Grupa de vârstă (ani) 

51-60 

61-70 

13,2%12,1% 

71-80 

81-90 

0,8% 

Figura 18 Repartiţia cancerelor tirodiene la sexul feminin pe grupe de vârstã 

Femei 

Pentru sexul masculin frecvenţa cancerelor tirodiene a fost maximã pentru intervalul de 

vârstã 51-60 ani, 30,43 % (CI : 19,08-44,81) din totalul pacienţilor de sex masculin din eşantion 

(Tabel XXII). 

34

Tabel XXII Repartiţia cancerelor tirodiene la sexul masculin pe grupe de vârstã 

Total 


vârstă (ani) 

Numãr 

cazuri % 


1-10 0 0 0,0-7,71 

11-20 0 0 0,0-7,71 

21-30 2 4,35 1,20-14,53 

31-40 3 6,52 2,24-17,50 

41-50 5 10,87 4,73-23,04 

51-60 14 30,43 19,08-44,81 

61-70 12 26,09 15,60-40,26 

71-80 9 19,57 10,65-33,17 

81-90 1 2,17 0,38-11,34 

Total 46 100 

În afara intervalui de vârstã 51-60 de ani la sexul masculin tendinţa a fost descrescãtoare, 

frecvenţa minimã având categoriile de vãrstã 21-30 ani (4,35 % CI : 1,20-14,53) şi cel între 81- 

90 ani (2,17% CI : 0,38-11,34) (Figura 19). 

100% 

90% 

80% 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

1-10 

0,0% 0,0% 

11-20 

21-30 

4,4% 6,5% 10,9% 

31-40 

41-50 


30,4% 26,1%19,6% 

51-60 

61-70 

71-80 

81-90 

2,2% 

Figura 19 Repartiţia cancerelor tiroidiene la sexul masculin pe grupe de vârstã 

Bărbaţi 

35

Frecvenţele calculate şi intervalele de incredere arată o apropiere a proporţiilor pentru 

seturile formate după sex ceea ce denotã cã frecvenţa maximã a cancerelor tirodiene este aceeaşi 

pentru ambele sexe (Figura 20). 

35 

30 

25 

20 

15 

10 

5 

0 

1-10 ani 11-20 

ani 

21-30 

ani 

31-40 

ani 

41-50 

ani 

51-60 

ani 

61-70 

ani 

71-80 

ani 

Figura 20 Repartiţia cazurilor de cancer tiroidian pe grupe de vârstã 

Femei (%) 

Barbati (%) 

81-90 

ani 

V.3.3 Caracteristici ecografice 

Din punct de vedere al aspectului ecografic cancerele tiroidiene au fost asociate cu guşile 

multinodulare în 47,29% din cazuri (CI : 42.59-52.04) şi cu guşile uninodulare în 52, 71 % din 

cazuri (CI : 47.96-57.41)(Tabel XXIII, Figura 21). 

Tabel XXIII Tipurile de guşã malignã 

Multinodularã Uninodularã Total 

Cazuri 201 224 425 

% 47.29 52.71 


42.59-52.04 47.96-57.41 

36

Figura 21 Tipul de guşã pe care s-au dezvoltat carcinoamele tiroidiene 

Am evaluat daca se poate stabili o corelatie între tipul de guşã pe care se dezvoltã 

cancerul tiroidian (uninodularã sau multinodularã) şi varietatea histologicã de cancer tiroidian 

(Tabel XXIV). 

Tabel XXIV Tipul de guşã pe care s-au dezvoltat cancerele tiroidiene –clasificarea în 

funcţie de variatatea histologicã 

Tip guşã 

Tip cancer 

Anaplazic Folicular Medular Papilar Total 

Multinodularã Cazuri 7 18 16 160 201 

% orizontal 3.5 9.0 8.0 79.6 100 

% vertical 53.8 58.1 61.5 45.1 47.3 

Uninodularã Cazuri 6 13 10 195 224 

% orizontal 2.7 5.8 4.5 87.1 100 

% vertical 46.2 41.9 38.5 54.9 52.7 

Total Cazuri 13 31 26 355 425 

% orizontal 3.1 7.3 6.1 83.5 100 

% vertical 100 100 100 100 100 

Nu am gasit diferenţă semnificativă statistic între tipul de guşã (uni sau multinodularã) şi 

varietatea histologica de cancer (chi= 4.487, p =0.213). 

Din punct de vedere al localizãrii majoritatea cancerelor tiroidiene, 52.5 % (CI : 47.8- 

57.2) au fost localizate în lobul tiroidian drept (LTD), urmat din punct de vedere al frecvenţei de 

lobul tiroidian stâng (LTS) 32.71% (CI : 28.42-37.30), bilateral (SD) 13.41% (CI : 10.5- 

16.98) şi istm 1.41% (CI : 0.65-3.05) (Tabel XXV, Figura 22). 

Tabel XXV Localizarea cancerelor tiroidiene 

LTD LTS SD Istm Total 

Numãr cazuri 223 139 57 6 425 

52.47 

32.71 13.41 1.41 

% 


(95%) 

47.72 -57.18 28.42-37.30 10.5-16.98 0.65-3.05 

37

Figura 22 Localizarea cancerelor tiroidiene 

Din punct de vedere al dimensiunii nodului malign în 17, 6 % dintre cazuri (CI : 14.31- 

21.55) a fost vorba de microcarcinoame (nodul sub 1 cm) şi în 82.4% (CI: 78.44-85.68) a fost 

vorba de macrocarcinoame (noduli mai mari de 1cm ) (Tabel XXVI, Figura 23). 

Tabel XXVI Frecvenţa microcarcinoamelor în rândul carcinoamelor tiroidiene 

Microcarcinoame Macrocarcinoame Total 

Cazuri 75 350 425 

% 17.6 82.4 100 


(95%) 

14.31-21.55 78.44-85.68 

38

Figura 23 Frecvenţa microcarcinoamelor în rândul carcinoamelor tiroidiene 

Microcarcinoamele tiroidiene au avut din punct de vedere al incindenţei o evoluţie 

ascendentã pe parcursul perioadei de studiu (Figura 24). 

35 

30 

25 

20 

15 

10 

5 

0 

3 

7 

y = 7,4x - 7,2 

R 2 = 0,9345 

10 

2005 2006 2007 2008 2009 

Figura 24 Frecvenţa microcarcinoamelor 2005-2009 

V.3.4 Caracteristici histologice 

În perioada luatã în studiu au fost diagnosticate 355 de cazuri de carcinom papilar, 31 de 

cazuri de carcinom folicular, 26 de cazuri de carcinom medular şi 13 cazuri de carcinom 

anaplazic (Tabel XXVII). 

23 

32 

39

Tabel XXVII Distribuţia malignitãţii în funcţie de tipul histologic 

Tip cancer Numãr cazuri % 

Eroare 

standard 

95% Interval de confidenţã 

Minim Maxim 

Anaplazic 13 3.1 0.8 1.6 4.7 

Folicular 31 7.3 1.2 4.9 9.9 

Medular 26 6.1 1.1 4.2 8.5 

Papilar 355 83.5 1.8 80.0 86.8 

Total 425 100 

Din punct de vedere al distribuţiei ponderea a fost ocupatã de carcinomul papilar 

tiroidian (83,5 %) urmat de carcinomul folicular (8 %) şi cel medular (7 %). Cancerul tiroidian 

anaplazic a reprezentat 3 % din cazuri (Figura 25). 

Figura 25 Distribuţia malignitãţii în funcţie de tipul histologic 

Din punct de vedere al distribuţiei pe sexe se observã cã la ambele sexe varianta 

histologicã cea mai frecvent diagnosticatã a fost carcinomul papilar tiroidian (Tabel XXVIII). 

40

Tabel XXVIII Distribuţia cazurilor de cancer tiroidian în functie de sex şi tipul histologic 

Tip_cancer 

Sex masculin Anaplazic Folicular Medular Papilar Total 

Numãr cazuri 2 3 13 28 46 

% 4.3 6.5 28.3 60.9 100 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

1.20-14.53 2.24-17.50 17.32-42.54 46.45-73.60 

Sex feminin 

Numãr cazuri 11 28 13 327 379 

% 2.9 7.4 3.4 86.3 100 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

1.62-5.12 5.16-10.47 2.0-5.77 82.4-89.38 

Total Numãr cazuri 13 31 26 355 425 

% 3.1 7.3 6.1 83.5 100 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

1.79-5.16 5.16-10.16 4.20-8.81 79.70-86.75 

Cu toate acestea se observă diferenţe majore în cancerul de tip medular în care pentru 

sexul feminin avem un procent mic de 3.4% (CI : 2.0-5.77) comparativ cu aproape 28% pentru 

persoanele de sex masculin (CI : 46.45-73.60). Diferenţe semnificative existã şi în cancerul 

papilar unde sexul feminin este afectat în proporţie de 86,3 % (CI : 82.4-89.38) comparativ cu 

sexul masculin care a fost afectat în proporţie de 60,9 % (CI: 46.45-73.60) (Figura 26). 

Figura 26 Distribuţia cazurilor de cancer tiroidian în funcţie de sex şi tipul histologic 

41

Din punct de vedere al repartizãrii în funcţie de vârstã majoritatea carcinoamelor 

tiroidiene diferenţiate (papilar şi folicular) au avut o frecvenţã maximã în jurul vârstei de 50-60 

de ani (33,8 % CI : 29.07-38.87, respectiv 35,5 % CI : 21.11-53.05) în timp ce pentru cel 

medular şi anaplazic frecvenţa maximã a fost situat între 61-70 de ani pentru cel medular (38,5 % 

CI: 22.42-57.46) şi 71- 80 de ani pentru cel anaplazic (53,8 % CI: 29.14-76.79) (Tabel XXIX). 

Tabel XXIX Repartiţia cazurilor de cancer tiroidian pe grupe de varstã şi tip histologic 

Cancer 

Papilar 

Numãr 

cazuri 

Grupe vărstă (ani) 

11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 Total 

5 18 54 68 120 46 42 2 355 

% 1.4 5.1 15.2 19.2 33.8 13.0 11.8 0.6 100 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Cancer 

Folicular 

Numãr 

cazuri 

0.60- 

3.25 

3.23- 

7.87 

11.89- 

19.31 

15.4- 

23.57 

29.07- 

38.87 

9.95- 

16.85 

8.87- 

15.60 

0.15- 

2.03 

1 1 4 4 11 6 4 0 31 

% 3.2 3.2 12.9 12.9 35.5 19.4 12.9 0.0 100 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Cancer 

Medular 

Numãr 

cazuri 

0.57- 

16.19 

0.57- 

16.19 

5.13- 

28.85 

5.13- 

28.85 

21.11- 

53.05 

9.18- 

36.28 

5.13- 

28.85 

0.0- 

11.02 

0 0 2 1 7 10 6 0 26 

% 0.0 0.0 7.7 3.8 26.9 38.5 23.1 0.0 100 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Cancer 

Anaplazic 

Numãr 

cazuri 

0.0- 

12.87 

0.0- 

12.87 

2.13- 

24.14 

0.68- 

18.89 

13.70- 

46.08 

22.42- 

57.46 

11.03- 

42.05 

0.0- 

12.87 

0 0 1 3 2 7 0 13 

% 0.0 0.0 7.7 0.0 23.1 15.4 53.8 0.0 100 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

0.0- 

12.87 

0.0- 

12.87 

1.37- 

33.31 

0.0- 

12.87 

8.17- 

50.25 

4.32- 

42.23 

29.14- 

76.79 

0.0- 

12.87 

42

Aspectele sunt evidente şi în grafic (Figura 27). 

100% 

90% 

80% 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 


Papilar 

Folicular 

Medular 

Anaplazic 

Figura 27 Repartiţia cazurilor de cancer tiroidian pe grupe de vârstã şi tip histologic 

Subtipurile histologice de cancer papilar au fost reprezentate de varianta clasicã 236 de 

cazuri , varianta cu celule inalte (78 de cazuri), varianta folicularã 29 de cazuri şi cea sclerozantã 

(12 cazuri) (Tabel XXX). 

Tabel XXX Variante histologice de cancer papilar 

Variante de 

cancer 

papilar Celula înaltã Clasic Folicular Sclerozant Total 

Numãr cazuri 78 236 29 12 355 

% 22.0 66.4 8.2 3.4 100 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

18.02-26.63 61.41-71.18 5.76-11.51 1.94-5.83 

43

Ponderea cea mai mare a avut-o varianta clasicã 66,4 % dintre cazuri (CI : 61.41-71.18) 

(Figura 28) 

Figura 28 Variante histologice de cancer papilar 

V.3.5 Statusul hormonal 

În cadrul carcinoamelor tiroidiene tireotoxicoza a fost decelatã în doar 18 cazuri (Tabel 

XXXI). 

Tabel XXXI Prevalenţa hipertiroidiei în carcinoamele tiroidiene 

Cancere tiroidiene cu 

hipertirodie 


Numãr cazuri 18 425 

% 


4,24 

2,70-6,59 

Aceasta a reprezentat 4.5 % din cazuri (CI: 2,70-6,59) (Figura 29). 

100 

44

425; 96% 

Figura 29 Prevalenţa hipertiroidiei în carcinoamele tiroidiene 

V.3.6 Aspectul scintigrafic 

Din punct de vedere scintigrafic din totalul carcinoamelor papilare evaluate scintigrafic 

(52 de cazuri), 27 de cazuri au fost hipofixatoare, 19 cazuri afixatoare, 3 cazuri hiperficxatoare şi 

3 cazuri izofixatoare (Tabel XXXII). 

Tabel XXXII Profilul scintigrafic al carcinoamelor tiroidiene papilare - radioizotop folosit 

Tc 99 

Cancer papilar hiperfixator hipofixator izofixator afixator Total 


% 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

5.77 

18; 4% 

51.92 

Cancere tiroidiene cu 

hipertirodie 


5.77 

36.54 

1.98-15.64 38.69-34.9 1.98-15.64 24.8-50.13 

Ponderea cea mai mare a fost reprezentatã de caracterul hipofixator 51.92% (CI : 38.69- 

34.9) şi cel afixator 36.54% (CI : 24.8-50.13) (Figura 30). 

100 

45

Figura 30 Profilul scintigrafic al carcinoamelor tiroidiene papilare - radioizotop folosit Tc 99 

În cazul carcinoamelor foliculare evaluate scintigrafic (10 de cazuri), 7 de cazuri au fost 

hiperfixatoare, 2 cazuri au fost izofixatoare şi un caz a fost afixator (Tabel XXXIII). 

Tabel XXXIII Profilul scintigrafic al carcinoamelor tiroidiene foliculare -radioizotop folosit 

Tc 99 

Cancer folicular hiperfixator hipofixator izofixator afixator Total 


% 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

70.00 

0 

20.00 

10.00 

39.68-89.22 0 5.67-50.98 1.79-40.42 

46

Ponderea cea mai mare a fost reprezentatã de caracterul hiperfixator 70.00% (CI : 39.68- 

89.22) şi cel izofixator 20 % (CI : 5.67-50.98) (Figura 31). 

Figura 31 Profilul scintigrafic al carcinoamelor tiroidiene foliculare-radioizotop folosit Tc 99 

Scintigrafia tiroidianã a fost efectuatã în 8 cazuri de carcinoame medulare. Dintre acestea 

6 au fost afixatoare şi 2 au fost hipofixatoare (Tabel XXXIV). 

Tabel XXXIV Profilul scintigrafic al carcinoamelor tiroidiene medulare - radioizotop 

folosit Tc 99 

Cancer medular hiperfixator hipofixator izofixator afixator Total 


32). 

% 0 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

25.00 

0 

75.00 

7.15-59.07 40.93-92.85 

Carcinoamele medulare afixatoare au reprezentat 75 % din cazurile luate în studiu (Figura 

100 

47

Figura 32 Profilul scintigrafic al carcinoamelor tiroidiene medulare -radioizotop folosit Tc 99 

În cazul carcinoamelor anaplazice 100 % cazurile evaluate au fost afixatoare (Tabel 

XXXV) 

Tabel XXXV Profilul scintigrafic al carcinoamelor tiroidiene anaplazice - radioizotop 

folosit Tc 99 

Cancer 

anaplazic 

hiperfixator hipofixator izofixator afixator Grand Total 


% 0 0 0 100 100 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

% 

V.3.7 Stadializarea TNM 

Din punct de vedere al stadializãrii TNM cancerele papilare au fost gãsite în special în 

stadiul I 48,7 % din cazuri (CI : 43.57-53.91), în stadiul II în 11.5% (CI : 8.62-15.29), în stadiul 

III în 32.7% (CI : 28.00-37.71) şi în stadiul IV în 7 % din cazuri (CI : 4.81-10.18) (Tabel 

XXXVI, Figura 33). 

48

Tabel XXXVI Stadializarea TNM a carcinoamelor papilare 

TNM papilar 

Stadiu I II III IV Total 

Numãr cazuri 173 41 116 25 355 

% 48.7 11.5 32.7 7.0 100 

Interval 

confidenţă (95%) 

43.57-53.91 8.62-15.29 28.00-37.71 4.81-10.18 

Figura 33 Stadializarea TNM a carcinoamelor papilare 

.Spre deosebire de cancerele papilare, cancerele foliculare au fost gãsite în cea mai mare 

parte în stadiul stadiul III în 51.6% (CI : 34.84-68.02), restul cazurilor fiind diagnosticate în 

stadiul I 35,5 % % din cazuri (CI : 21.11-53.05), în stadiul II în 12.9% (CI : 5.13-28.85) şi în 

stadiul IV în 7 % din cazuri (CI : 4.81-10.18) (Tabel XXXVII, Figura 34). 

Tabel XXXVII Stadializarea TNM a carcinoamelor foliculare 

TNM Folicular 



% 35.5 12.9 51.6 0.0 100 


(95%) 

21.11-53.05 5.13-28.85 34.84-68.02 0.0-11.02 

49

Figura 34 Stadializarea TNM a carcinoamelor foliculare 

Carcinoamele medulare au fost diagnosticate în cea mai mare parte în stadiul stadiul II în 

38.5% (CI : 22.42-57.46), restul cazurilor fiind diagnosticate în stadiul III 34.6%din cazuri (CI : 

19.41-53,77), în stadiul T1 în 19.2% (CI : 8.5-37.87) şi în stadiul IV în 7,7 % din cazuri (CI : 

2.13-24.14) (Tabel XXXVIII, Figura 35). 

Tabel XXXVIII Stadializarea TNM a carcinoamelor medulare 

TNM medular 



% 19.2 38.5 34.6 7.7 100 


(95%) 

8.5-37.87 22.42-57.46 19.41-53.77 2.13-24.14 

50

Figura 35 Stadializarea TNM a carcinoamelor medulare 

Cea mai mare parte a carcinoamelor anaplazice au fost diagnosticate în IV, 38.5% din 

cazuri (CI : 17.70-64.47), restul cazurilor fiind diagnosticate în stadiul III 30.8 % din cazuri (CI 

: 12.68-57.67) şi în stadiul I şi II în 15.4% (CI: 4.32-.42.23) (Tabel XXXIX, Figura 36). 

Tabel XXXIX Stadializarea TNM a carcinoamelor anaplazice 

TNM anaplazic 



% 15.4 15.4 30.8 38.5 100 


(95%) 

4.32-.42.23 4.32-.42.23 12.68-57.67 17.70-64.47 

51

Figura 36 Stadializarea pTNM acarcinoamelor anaplazice 

scuţii 

V.4 Concluzii 

1. Studiul constată o creştere a frecvenţei îmbolnăvirilor prin cancer tiroidian în perioada 

2005-2009. 

2. Cancerele tiroidiene reprezintã 7 % din totalul patologiei endocrine investigate prin 

spitalizare. 

3. Aproximativ 12 % din totalul nodulilor tiroidieni diagnosticaţi sunt maligni. 

4. Frecvenţa cancerului tirodian creşte odatã cu vârsta fiind maximã pentru intervalul de 

vârstã 51-60 ani. 

5. Repartiţia pe sexe a raportat o frecvenţă crescutã a cancerelor tiroidiene la populatia de 

sex feminin comparativ cu cea de sex masculin, 89.18 % faţã de 10.82 %. 

6. Majoritatea cancerelor tirodiene (52, 71 % ) au fost asociate cu guşile uninodulare. 

7. Din punct de vedere al localizarii majoritatea cancerelor tiroidiene au fost localizate în 

lobul tiroidian drept , 52.5 %. 

8. 82.4% dintre cancerelor tirodiene fost diagnosticate pe noduli mai mari de 1 cm. 

9. Microcarcinoamele tiroidiene au avut din punct de vedere al incindenţei o evoluţie 

ascendentã pe parcursul perioadei de studiu. 

10. Cea mai mare parte a patologiei tiroidiene maligne este reprezentatã de carcinoamele 

papilare (83,5 %) . 

11. Existã diferenţe majore din punct de vedere al repartiţiei pe sexe în funcţie de tipul 

histologic. Majoritatea cazurilor de carcinom papilar au fost inregistrate la sexul feminin 

în timp ce cancerele medulare au afectat cu predilecţie pacienţii de sex masculin . 

12. Din punct de vedere al repartizãrii în funcţie de vârstã carcinoamele tiroidiene 

diferenţiate (papilar şi folicular) au avut un vârf al frecvenţei situat în jurul vârstei de 50- 

52

60 de ani în timp ce pentru cel medular şi anaplazic vârful de frecvenţã a fost situat între 

61-70 de ani pentru cel medular şi 71- 80 de ani pentru cel anaplazic. 

13. În cazul carcinoamelor tiroidiene tireotoxicoza a fost decelatã intr-un procent scãzut de 

cazuri (4,24 %). 

14. Din punct de vedere al profilului scintigrafic carcinoamele tirodiene papilare, medulare şi 

anaplazice au fost preponderent hipofixatoare şi afixatoare în timp ce majoritatea 

carcinoamelor tirodiene foliculare au fost hiperfixatoare. 

15. Stadializarea TNM în momentul diagnosticului depinde de varietatea de cancer analizatã, 

cancerul papilar a fost gasit în special în stadiul I , cel folicular şi medular au fost 

diagnosticate în stadiul III în timp ce cel anaplazic a fost diagnosticat în stadiul IV. 

53

CAPITOLUL VI 

ROLUL FACTORILOR DE MEDIU ÎN CANCERUL TIROIDIAN 

IODUL ŞI CANCERUL TIROIDIAN 

VI.1 Obiectivele şi motivaţia studiului 

În România incidenţa cancerului este intr-o continuã creştere conform raportului Comisiei 

Naţionale de Oncologie - 2000 şi este posibil ca aceastã afecţiune sã devinã boala mileniului III. 

Profilaxia cu iod este asociatã cu o creştere a incidenţei cancerului tiroidian, în special a 

celui papilar (CPT) (1, 2). Studiile moleculare din ultimii ani au identificat o translocare BRAF 

T1799A, mutaţie care are loc în circa 45% din CPT şi în 25% din cancerele tiroidiene anaplazice 

derivate din CPT, mutatie care nu apare însă în alte tipuri de tumori tiroidiene cum ar fi 

carcinomul folicular tiroidian (CFT) sau nodulii tiroidieni benigni (3). 

Acest lucru provoacă o inversie valină-acid glutamic la nivelul codonului 600 ceea ce conduce 

la activarea kinazei BRAF şi activarea cãii Ras 3 Raf 3 MAPK kinaza 3 MAPK / ERK 

Scopul studiului a fost de a evalua consecinţele hotărârii de guvern care a introdus iodarea 

universală a sării alimentare (20 ± 5mg iod/kg sare, respectiv 34 ± 8,5mg iodat de potasiu / kg 

sare sau 26 ± 6,5mg iodură de potasiu / kg) din decembrie 2003 care a avut drept efect 

ameliorarea profilului iodat obiectivată prin creşterea valorilor ioduriei de la 67,5 μg/l în 2001 

– 2002 la 117 μg/l în perioada 2006 -2008 (4, 5). 

În acest sens a fost evaluatã evoluţia incidenţei şi histologiei cancerelor tiroidiene la 

subiecţi rezidenţi într-o fostã arie de endemie guşogenă uşoară (Moldova-Romania) înainte şi 

dupã introducea iodării universale a sãrii. 

VI.2 Material şi metodã 

Studiul retrospectiv a cuprins pacienţii diagnosticaţi cu cancer tiroidian în Spitalul Clinic 

Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi în perioada ianuarie 2001- decembrie 2008. 

Au fost comparate datele legate de frecvenţa sau aspectul histologic ale cancerului 

tiroidian ale rezidenţilor din regiunea Moldova-România din perioada ianuarie 2001-decembrie 

2004 cu cele din ianuarie 2005- decembrie 2008 după introducerea de iodãrii universale a sării 

alimentare. Culegerea datelor a fost facutã din buletinele histopatologice ale Serviciului de 

Anatomie Patologică din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă „ Sf.Spiridon”. 

A fost calculat intervalul de confidenţă (cu 95% încredere) a proporţiei din 2005-2008 şi 

raportat la perioada 2001-2004. Pentru a vedea daca existã sau nu diferenţã statisticã între cele 

doua perioade am comparat dependenţa frecvenţelor tipului de cancer pe cele 2 grupe de ani prin 

testul Chi pătrat cu ajustarea Yates. 

VI 

54

VI.3 Rezultate 

Intre cele douã perioade studiate, în urma iodãrii univesale a sãrii, valorile iodului urinar 

au crescut de la 65,7 ug /dl la 117 ug /dl (4) (Figura 37). 

120 

100 

80 

60 

40 

20 

0 

65,7 

2001 - 2004 2005 - 2008 

Figura 37 Valorile iodului urinar înainte şi dupã introducerea iodãrii universale a sãrii 

Comparativ cu perioada 2001-2004, în perioada 2005-2008 numărul total de cancere 

tiroidiene a crescut dramatic cu 178 % (de la 190 de cazuri în perioada 2001-2004 la 339 cazuri 

în perioada 2005-2008) (Figura 38). 

350 

300 

250 

200 

150 

100 

50 

0 

190 

2001 - 2004 2005 - 2008 

Figura 38 Evoluţia numãrului total de cancere între cele douã perioade studiate 

Nu putem implica drept cauzã a creşterii incidenţei cancerului tiroidian o atitudine mai 

radicalã a clinicianului în faţa patologiei tiroidiene nodulare întrucât numarul total de 

tirodectomii a scãzut de la 1734 în perioada 2001-2004 la 1449 în perioada 2005-2008 (Figura 

39). 

117 

339 

55

1800 

1700 

1600 

1500 

1400 

1300 

1734 

1449 

2001 - 2004 2005 - 2008 

Figura 39 Evoluţia numãrului de tiroidectomii 

Numãrul de cancere papilare a crescut de la 125 cazuri (65,8 % ) la 276 cazuri (81,4%) 

(Figura 40). 

100,0% 

80,0% 

60,0% 

40,0% 

20,0% 

0,0% 

65,8% 

Figura 40 Evoluţia cancerelor papilare 

81,4% 

2001 - 2004 2005 - 2008 

Numãrul de cancere foliculare a scăzut de la 52 de cazuri (27,4%) la 27 de cazuri 

(8,1%) (Figura 41). 

. 

56

30,0% 

25,0% 

20,0% 

15,0% 

10,0% 

5,0% 

0,0% 

27,4% 

Figura 41 Evoluţia cancerelor foliculare 

8,1% 

2001 - 2004 2005 - 2008 

Raportul dintre cazurile de cancer papilar şi folicular a crescut de la 2,40 / 1 (2001-2004) 

la 10.22 / 1 (2005-2008) (Figura 42). 

12 

10 

8 

6 

4 

2 

0 

2,4 

2001-2004 2005-2008 

10,22 

Figura 42 Evoluţia raportului papilar / folicular între perioadele studiate 

Numãrul de carcinoame medulare tiroidiene a crescut de la 6 cazuri (3,1 %) la 24 de 

cazuri (7%) (Figura 43). 

57

7,0% 

6,0% 

5,0% 

4,0% 

3,0% 

2,0% 

1,0% 

0,0% 

3,1% 

Figura 43 Evoluţia cancerelor medulare 

7,0% 

2001 - 2004 2005 - 2008 

Numãrul de carcinoame tiroidiene anaplazice tiroidian a a crescut de la 7 cazuri (3,7%) la 

12 cazuri (8,1 %) (Figura 44). 

10,0% 

8,0% 

6,0% 

4,0% 

2,0% 

0,0% 

3,7% 

8,1% 

2001 - 2004 2005 - 2008 

Figura 44 Evoluţia numãrului de cancere anaplazice între cele douã perioade studiate 

Pentru a observa dacã creşterea cancerului tiroidian între cele douã perioade este 

semnificativã am comparat dependenţa frecvenţelor tipului de cancer pe cele 2 grupe de ani 

prin testul chi 2 cu ajustarea Yates. 

Raportat la numărul total de cancere,din analiza statistică a reieşit cã între cele două 

perioade studiate numãrul de cazuri de cancer papilar a crescut de la 65,8 % la 71,4 % 

(p

Tabel XL Evoluţia cancerului tiroidian dupã iodarea universala a sãrii 

Proporţie calculată 


(95%) 

Papilar 0.688 0.6413 - 0.7316 

Folicular 0.342 0.2467 - 0.4515 

Medular 0.80 0.6269 - 0.9049 

Anaplazic 0.632 0.4104 - 0.8085 

iscuţii 

VI.4 Concluzii 

Semnificaţie 

Există creştere 

p

CAPITOLUL VII 

ASPECTE CORELAŢIONALE ÎNTRE NODULII TIROIDIENI 

BENIGNI ŞI NODULII TIROIDIENI MALIGNI 

VII.1 Obiectivele şi motivaţia studiului 

Patologia tiroidianã nodularã reprezintã o patologie foarte frecventã, aproximativ 53.08 % 

din patologia endocrină, incidenţa nodulilor tiroidieni variind în raport cu vârsta, sexul, deficitul 

iodat, metoda de explorare aleasã. 

Spre deosebire de nodulii tiroidieni benigni, cancerele tiroidiene constituie o patologie 

rară care de asemeni variază în funcţie de vârstã, sex, deficitul iodat dar şi de aria geografică. În 

studiul efectuat cancerele tiroidiene au reprezentat 7,26 % din total nodulilor tiroidieni. 

Această discrepanţă între numărul mare al nodulilor tiroidieni benigni şi numărul mic al 

cancerelor tiroidiene evocă un potenţial risc ca un număr crescut de noduli tiroidieni benigni să 

fie trataţi într-o manieră agresivă aducând prejudicii bolnavilor dar şi implicând nişte costuri 

ridicate. 

Identificarea unor elemente clinice care să ateste caracterul benign sau malign al unei 

guşi nodulare constituie un element de interes pentru practician. Acest lucru este dat atât de 

frecvenţă foarte ridicată a acestei patologii cât şi de faptul că până în prezent nu există elemente 

care să excludă în totalitate caracterul malign al unei formaţiuni nodulare tiroidiene cu excepţia 

examenului histologic post intervenţie chirurgicală. 

În studiul de faţă ne-am propus să evaluăm elementele clinice pot furniza practicienilor 

indicii utile în identificarea nodulilor tiroidieni care prezintă un risc crescut de malignitate. 

VII.2 Material şi metodã 

Studiul retrospectiv s-a desfăşurat în perioada ianuarie 2005- decembrie 2009 şi a inclus 

3105 pacienţi prezentând noduli tiroidieni benigni diagnosticaţi în Clinica de Endocrinologie din 

cadrul Spitalului Universitar Sf Spiridon Iaşi şi 425 cazuri de cancer tiroidian diagnosticate în 

aceeaşi perioadă. 

Au fost comparate elementele clinice cât şi cele paraclinice ale nodulilor tiroidieni 

benigni şi maligni în vederea identificării unor elemente cu o ratã ridicată de sensibilitate şi 

specificitate. Datele clinice şi paraclinice au fost extrase din buletinele histopatologice ale 

Serviciului de Anatomie Patologică din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă „Sf.Spiridon” Iaşi, 

din buletinele de explorare scintigraficã ale laboratorului de Medicinã Nuclearã şi din foile de 

observaţie ale Clinicii de Endocrinologie din cadrul aceluiaşi spital. 

A fost apreciatã relaţia între malignitate şi următorii parametrii : 

- vârsta 

- sex 

VII 

60

- statusul tiroidian (hipotiroidie, hipertiroidie, eutiroidie) a fost apreciat prin dozarea hormonilor 

tiroidieni (fracţie liberã a T4 ) şi a hormonului hipofizar tireostimulant (TSH) în serul sangvin 

prin recoltarea de sânge din vena cubitalã. Dozãrile au fost realizate în laboratorul de imunologie 

din cadrul Spitalului Sf Spiridon Iasi. 

- caracterul scintigrafic al nodulilor tiroidieni a fost identificat cu ajutorul unei gamma camere 

Philips dotatã cu un colimator de inaltã rezoluţie. Izotopul folosit a fost Tc 99m pertechnetat. 

Doza adminstratã a fost de 5 mCi. 

- evaluarea ecografică a urmărit numărul nodulilor tiroidieni ,dimensiunile nodulilor tiroidieni (au 

fost consideraţi micronoduli, nodulii sub 1 cm şi macronoduli nodulii mai mari de 1 cm), 

localizarea nodulilor. În cazul nodulilor tiroidieni maligni localizarea acestora la nivel tiroidian a 

fost realizată prin consultarea buletinelor histopatologice ale Serviciului de Anatomie Patologică 

din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă „Sf.Spiridon” Iaşi. 

Datele au fost comparate prin două metode. Una dintre ele a reprezentat-o calculul 

procentajului divereselor elemente clinice atât benigne cât şi maligne, un procentaj mare fiind 

considerat un indiciu mai important pentru malignitate. 

A doua modalitate a constat în aplicarea testului statistic chi 2 . Pragul de semnificaţie 

acceptat a fost de 95 %, adică p

Tabel XLI Analizã comparativã a frecvenţei în funcţie de grupele de vârstã între 

nodulii tiroidieni benigni şi cancerele tirodiene 


0-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 Total 

Noduli 

benigni 4 53 177 421 702 941 538 249 20 3105 

% 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Estimated 

population 

odds 

P value 

Difference 

% 

0,13 1,7 5,7 13,6 22,6 30,3 17,3 8,0 0,6 100 

0,05- 

0,33 

1,3- 

2,22 

4,94- 

6,75 

12,39- 

14,80 

21,17- 

24,11 

28,71- 

31,94 

16,03- 

18,69 

7,11- 

9,02 

0,41- 

0,99 

0,0013 0,0174 0,0606 0,1569 0,2921 0,4348 0,2096 0,0872 0,0065 

0,98 0,8016 0,3681 0,7079 0,0139 0,246 0,2879 0,0001 0,9320 

0,130 0,30 1,20 0,80 5,40 2,90 2,20 5,90 0,10 

Cancere 

Total 0 6 19 61 73 141 64 59 2 425 

% 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Estimated 

population 

odds 

0 1,4 4,5 14,4 17,2 33,2 15,1 13,9 0,5 100 

0 

0,64- 

3,04 

2,88- 

6,87 

11,33- 

18,00 

13,88- 

21,05 

28,86- 

37,78 

11,97- 

18,77 

10,91- 

17,49 

0,12- 

1,66 

0 0.0143 0.0468 0.1676 0.2074 0.4965 0.1773 0.1612 0.0047 

62

VII.3.2 Relaţia între vârsta pacientului şi varianta histologicã de cancer tiroidian 

Pentru carcinoamele papilare vârful de frecvenţã a fost similar cu cel din leziunile 

nodulare benigne pentru intervalul de vârstă 51-60 de ani, în afara acestui interval constatindu-se 

o scãdere progresivã (Figura 46). 

40,00% 

35,00% 

30,00% 

25,00% 

20,00% 

15,00% 

10,00% 

5,00% 

0,00% 

1-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 



Cancere papilare 

Figura 46 Frecvenţa în funcţie de grupele de vârstã pentru nodulii tiroidieni benigni şi 

cancerele tirodiene papilare 

Diferenţa din punct de vedere al incidenţei pe grupe de vârstã între nodulii tiroidieni 

benigni şi cancerele tirodiene papilare a fost semnificativã statistic doar pentru intervalul de 

vârstã 61-70 de ani, când a fost constatatã o scãdere a frecvenţei cancerului tiroidian papilar (p= 

0,0482) şi pentru intervalul de vârstã 71-80 de ani când s-a constatat o creştere a frecvenţei 

acestei varietãţi de cancer tiroidian (p= 0,0190) (Tabel XLII). 

Tabel XLII Analizã comparativã a incidenţei în funcţie de grupele de vârstã între nodulii 

tiroidieni benigni şi cancerele papilare 


0-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 Total 

Noduli 

benigni 4 53 177 421 702 941 538 249 20 3105 

% 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Estimated 

population 

odds 

0,13 1,7 5,7 13,6 22,6 30,3 17,3 8,0 0,6 100 

0,05- 

0,33 

1,3- 

2,22 

4,94- 

6,75 

12,39- 

14,80 

21,17- 

24,11 

28,71- 

31,94 

16,03- 

18,69 

7,11- 

9,02 

0,41- 

0,99 

0,0013 0,0174 0,0606 0,1569 0,2921 0,4348 0,2096 0,0872 0,0065 

P value 

Difference 

0,8879 0,8420 0,7317 0,4547 0,1640 0,1956 0,0482 0,0190 0,71 

% 0,130 0,30 0,60 1,60 3,40 3,50 4,30 3,80 0,00 

63

Tabel L Analizã comparativã a incidenţei în funcţie de grupele de vârstã între nodulii 

tiroidieni benigni şi cancerele papilare (continuare) 


0-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 Total 

Cancer 

Papilar 5 18 54 68 120 46 42 2 355 

% 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Estimated 

population 

odds 

0 1,4 5,1 15,2 19,2 33,8 13,0 11,8 0,6 100 

0,60- 

3,25 

3,23- 

7,87 

11,89- 

19,31 

15,40- 

23,57 

29,07- 

38,87 

9,95- 

16,85 

8,87- 

15,60 

0,15- 

2,03 

0.0142 0.0534 0.1794 0.2369 0.5106 0.1489 0.1342 0.0057 

În cazul carcinoamelor tiroidiene foliculare s-a pãstrat aceeaşi tendinţã ca în cazul 

carcinoamelor tiroidiene papilare (Figura 47). 

40,00% 

35,00% 

30,00% 

25,00% 

20,00% 

15,00% 

10,00% 

5,00% 

0,00% 

1-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 



Cancere foliculare 


cancerele tirodiene foliculare 

Diferenţa nu a fost insã semnificativã pentru nici una din grupele de vârstã analizate 

(Tabel XLIII). 

64

Tabel XLIII Analizã comparativã a incidenţei în funcţie de grupele de vârstã între nodulii 

tiroidieni benigni şi cancerele foliculare 


0-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 Total 

Noduli 

benigni 4 53 177 421 702 941 538 249 20 3105 

% 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Estimated 

population 

odds 

P value 

Difference 

% 

0,13 1,7 5,7 13,6 22,6 30,3 17,3 8,0 0,6 100 

0,05- 

0,33 

1,3- 

2,22 

4,94- 

6,75 

12,39- 

14,80 

21,17- 

24,11 

28,71- 

31,94 

16,03- 

18,69 

7,11- 

9,02 

0,41- 

0,99 

0,0013 0,0174 0,0606 0,1569 0,2921 0,4348 0,2096 0,0872 0,0065 

0,0799 0,9561 0,8348 0,8806 0,2843 0,66 0,9450 0,5 0,45 

0,470 1,50 2,50 0,70 9,70 0,185 2,10 4,90 0,60 

Cancer 

Folicular 0 1 1 4 4 11 6 4 0 31 

% 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Estimated 

population 

odds 

0 3,2 3,2 12,9 12,9 35,5 19,4 12,9 0,0 100 

0,57- 

16,19 

0,57- 

16,19 

5,13- 

28,85 

5,13- 

28,85 

21,11- 

53,05 

9,18- 

36,28 

5,13- 

28,85 

0.0333 0.0333 0.1481 0.1481 0.5500 0.2400 0.1481 0 

0,0- 

11,02 

În cazul carcinoamelor tiroidiene medulare vârful de frecvenţã a fost în intervalul de 

vârstã 61-70 de ani, cu o decadã mai târziu decât cel al nodulilor tiroidieni benigni (Figura 48). 

65

45,00% 

40,00% 

35,00% 

30,00% 

25,00% 

20,00% 

15,00% 

10,00% 

5,00% 

0,00% 

1-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 



Cancere medulare 


cancerele tirodiene medulare 

Diferenţele au fost semnificative pentru intervalele de vârstã 0-10 ani (p=0,0105), 41-50 

ani (p=0,04) când a fost constatatã o scãdere a frecvenţei carcinomului medular tiroidian şi 

intervalul de vârstã 61-80 de ani când s-a constat o creştere a frecvenţei acestui tip de cancer 

(Tabel XLIV). 

Tabel XLIV Analizã comparativã a incidenţei în funcţie de grupele de vârstã între nodulii 

tiroidieni benigni şi cancerele medulare 


0-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 Total 

Noduli 

benigni 4 53 177 421 702 941 538 249 20 3105 

% 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Estimated 

population 

odds 

P value 

0,13 1,7 5,7 13,6 22,6 30,3 17,3 8,0 0,6 100 

0,05- 

0,33 

1,3- 

2,22 

4,94- 

6,75 

12,39- 

14,80 

21,17- 

24,11 

28,71- 

31,94 

16,03- 

18,69 

7,11- 

9,02 

0,41- 

0,99 

0,0013 0,0174 0,0606 0,1569 0,2921 0,4348 0,2096 0,0872 0,0065 

0,0105 0,92 0,4083 0,55 0,04 0,87 0,01 0,03 0,37 

66

Difference 

% 0,130 1,70 5,7 5,90 18,80 3,40 21,20 14,10 0,60 

Cancer 

Medular 2 1 7 10 6 0 26 

% 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Estimated 

population 

odds 

0,0 0,0 0,0 7,7 3,8 26,9 38,5 23,1 0,0 100 

0,0- 

12,87 

0,0- 

12,87 

2,13- 

24,14 

0,68- 

18,89 

13,70- 

46,08 

22,42- 

57,46 

11,03- 

42,05 

0,0- 

12,87 

0.0 0.0 0.0833 0.0400 0.3684 0.6250 0.3000 0.0 

Pentru carcinoamele tiroidiene anaplazice vârful de frecvenţã a fost în intervalul de vârstâ 

71-80 de ani, cu douã decade mai târziu decât cel al nodulilor tiroidieni benigni (Figura 49). 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

1-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 



Cancere anaplazice 


cancerele tirodiene anaplazice 

Diferenţa din punct de vedere al frecvenţei a fost semnificativã statistic doar pentru 

intervalul de vârstã 0-10 ani (p=0,0002) când a fost decelat o scãdere a frecvenţei cancerui 

tiroidian anaplazic şi pemtru intervalul de vârstã 71-80 de ani când a fost constatatã o creştere a 

frecvenţei (Tabel XLV). 

67

Tabel XLV Analizã comparativã a incidenţei în funcţie de grupele de vârstã între nodulii 

tiroidieni benigni şi cancerele anaplazice 


0-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 Total 

Noduli 

benigni 4 53 177 421 702 941 538 249 20 3105 

% 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Estimated 

population 

odds 

P value 

Difference 

% 

0,13 1,7 5,7 13,6 22,6 30,3 17,3 8,0 0,6 100 

0,05- 

0,33 

1,3- 

2,22 

4,94- 

6,75 

12,39- 

14,80 

21,17- 

24,11 

28,71- 

31,94 

16,03- 

18,69 

7,11- 

9,02 

0,41- 

0,99 

0,0013 0,0174 0,0606 0,1569 0,2921 0,4348 0,2096 0,0872 0,0065 

0,0002 0,54 0,77 0,83 0,1 0,79 0,85 P

Tabel XLVI Distribuţia variantelor histologice de cancer tiroidian în funcţie de sex 

Sex 

masculin 

Sex 

feminin 

Numãr 

cazuri 

Cancer 

anaplazic 

% 0,52 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Estimated 

population 

odds 

Numãr 

cazuri 

Cancer 

folicular 

Cancer 

medular 

Cancer 

papilar 

Total 

cancere 

Noduli 

benigni 

Total 

cazuri 

2 3 13 28 46 337 383 

0,14- 

1,88 

0,0052 

% 0,34 

Interval 

confidenţă 

(95%) 

Estimated 

population 

odds 

0,78 

0,26- 

2,27 

0,0079 

3,39 

1,99- 

5,72 

0,0351 

7,31 

5,10- 

10,36 

0,0789 

12,01 87,98 

9,1- 

15,65 

84,35- 

90,87 

0,1365 7,3261 

100 

11 28 13 327 379 2768 3147 

0,19-0,62 

0,0035 

0,88 

0,61- 

1,28 

0,0090 

0,41 

0,24- 

0,70 

0,0041 

10,39 

9,37- 

11,50 

0,1160 

12,04 87,95 

10,9- 

13,2 

86,77- 

89,04 

0,1369 7,3034 

Cancerele tiroidiene, la pacienţii prezentând patologie tiroidianã nodularã, au fost 

diagnosticate în proporţie de 12,01 % CI : (9,1-15,65) la pacienţii de sex masculin şi 12,04 % 

(CI : 10,95-13,23) la pacienţii de sex feminin (Figura 50). 

100 

69

100,00% 

90,00% 

80,00% 

70,00% 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

12,01% 12,04% 

Sex masculin Sex feminin 

Sex masculin 

Sex feminin 

Figura 50 Prevalenţa cancerelor tiroidiene în patologia tiroidianã nodularã pe sexe 

Aceastã diferenţã nu a fost semnificativã din punct de vedere statistic (p=0,94) 

În ce priveşte cancerul papilar pacienţii de sex masculin au reprezentat 7,31 % (CI :5,10- 

10,36) din totalul patologiei nodulare în timp ce la sexul feminin acestea au reprezentat 10,39 % 

(CI :9,37-11,50) (Figura 51). 

100,00% 

90,00% 

80,00% 

70,00% 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

7,31% 

10,39% 


Sex masculin 

Sex feminin 

Figura 51 Prevalenţa cancerului papilar în patologia tiroidianã nodularã pe sexe 

Aceasta diferenţã a fost semnificativã din punct de vedere statistic (p=0,0415), pacienţii 

de sex feminin fiind mai predispuşi sa dezvolte varianta papilarã a cancerului tiroidian. 

La pacienţii de sex masculin numãrul cazurilor de cancer folicular au reprezentat 0,78 % 

(CI : 0,26-2,27) din totalul patologiei nodulare iar la sexul feminin acestea au reprezentat 0,88 % 

(CI : 0,61-1,28) (Figura 52). 

70

10,00% 

9,00% 

8,00% 

7,00% 

6,00% 

5,00% 

4,00% 

3,00% 

2,00% 

1,00% 

0,00% 

0,78% 

0,89% 


Sex masculin 

Sex feminin 

Figura 52 Prevalenţa cancerului folicular în patologia tiroidianã nodularã pe sexe 

Aceasta diferenţã nu a fost semnificativã din punct de vedere statistic p=0,92. 

În cancerul medular pacienţii de sex masculin au reprezentat 3,39% (CI :1,99-5,72) din 

totalul patologiei nodulare în timp ce la sexul feminin acestea au reprezentat 0,41 % (CI : 0,27- 

0,70) (Figura 53). 

10,00% 

9,00% 

8,00% 

7,00% 

6,00% 

5,00% 

4,00% 

3,00% 

2,00% 

1,00% 

0,00% 

3,39% 

0,41% 


Sex masculin 

Sex feminin 

Figura 53 Prevalenţa cancerului medular în patologia tiroidianã nodulara pe sexe 

Aceastã diferenţã a fost semnificativã din punct de vedere statistic p

10,00% 

9,00% 

8,00% 

7,00% 

6,00% 

5,00% 

4,00% 

3,00% 

2,00% 

1,00% 

0,00% 

0,52% 0,35% 


Sex masculin 

Sex feminin 

Figura 54 Prevalenţa cancerului anaplazic în patologia tiroidianã nodulara pe sexe 

Aceasta diferenţã nu a fost semnificativã din punct de vedere statistic p=0,91. 

VII.3.4 Relaţia între funcţia tiroidianã şi malignitate 

Cancerul tiroidian a fost însoţit de hipertiroidie în 18 cazuri (4,2 % CI: 2,70-6,59) în timp 

ce în nodulii tiroidieni benigni hipertiroidia a fost diagnosticatã în 284 cazuri (9,15 % CI: 8,18- 

10,21) (Tabel XLVII). 

Tabel XLVII Distribuţia nodulilor tiroidieni în funcţie de statusul funcţional tiroidian 

Hipertiroidie 

Cancere tiroidiene Noduli tiroidieni benigni 

Numãr cazuri 18 284 

% 4.24 9,15 


(95%) 

Estimated population 

odds 

2,70-6,59 8,18-10,21 

0,0442 0,1007 

Total cazuri 425 3105 

Am evaluat daca între tireotoxicoză şi cancerul tiroidian se poate stabili o corelaţie, 

frecvenţa nodulilor tiroidieni maligni însoţiţi de tireotoxicoză fiind scãzutã. Acest lucru a fost 

semnificativ din punct de vedere statistic p=0,006 (Figura 55). 

72

100,00% 

90,00% 

80,00% 

70,00% 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

4,24% 

9,15% 

Cancere tiroidiene Noduli benigni 



Figura 55 Prevalenţa hipertirodiei în cancerele tirodiene şi în nodulii tirodieni benigni 

VII.3.5 Relaţia între caracterul scintigrafic şi malignitate 

În cazul cancerelor tirodiene, din totalul celor 75 de cazuri evaluate scintigrafic 10 

pacienţi au prezentat noduli tiroidieni hiperfixatori , 29 de pacienţi au prezentat noduli tiroidieni 

hipofixatori, 3 pacienţi au prezentat noduli izofixatori şi 31 de pacienţi au prezentat noduli 

afixatori. Din totalul celor 4489 de noduli benigni evaluaţi scintigrafic , caracterul hiperfixator, 

hipofixator, izofixator şi afixator a fost intalnit la 1882 noduli, 1612 noduli, 269 noduli respectiv 

717 de noduli (Tabel XLVIII). 

Tabel XLVIII Distribuţia nodulilor tiroidieni în funcţie de aspectul scintigrafic 

Cancere 

Numãr 

noduli 

Hiperfixatori Hipofixatori Izofixator Afixatori 

Total 

noduli 

10 29 5 31 75 

% 

Interval 

13.3 38.7 6.7 41.3 100 

confidenţă 

(95%) 

7.40-22.83 28.45-49.98 2.88-14.67 30.87-52.63 

Estimated 

population 

odds 

Benigni 

Numãr 

noduli 

0.1538 0.6304 0.0714 0.7045 

1882 1612 269 717 4480 

% 

Interval 

42 36 6 16 100 

confidenţă 

(95%) 

40.57-43.46 34.58-37.39 5.34-6.73 14.96-17.10 

Estimated 

population 

odds 

0.7244 0.5621 0.0639 0.1905 

73

Am evaluat dacã caracterul scintigrafic poate fi ascociat cu malignitatea. Nodulii 

tiroidieni hiperfixatori au fost gãsiţi în 42 % (CI:40,57-43,46) din nodulii tiroidieni benigni şi în 

13,3 % (CI :7,40-22,83) din cancerele tirodiene (Figura 56). 

100,00% 

90,00% 

80,00% 

70,00% 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

13,30% 

42,00% 




Figura 56 Prevalenţa nodulilor tiroidieni hiperfixatori în cancerele tiroidiene şi în nodulii 

tiroidieni benigni 

Acestã diferenţã a fost semnificativã din punct de vedere statistic, caracterul hiperfixator 

fiind frecvent asociat cu benignitatea (p

Nodulii tiroidieni afixatori au fost gãsiţi în 16 % (CI:14,96-17,10) din nodulii tiroidieni 

benigni şi în 41,3 % (CI :30,87-52,63) din cancerele tiroidiene (Figura 58). 

100,00% 

90,00% 

80,00% 

70,00% 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

41,30% 

16,00% 




Figura 58 Prevalenţa nodulilor tiroidieni afixatori în cancerele tiroidiene şi în nodulii 

tiroidieni benigni 

Acestã diferenţã a fost semnificativã din punct de vedere statistic (p

VII.3.6 Relaţia între numãrul nodulilor şi malignitate 

Având în vedere cã majoritatea cancerelor tiroidiene au fost diagnosticate pe guşile 

uninodulare am evaluat dacã caracterul uninodular poate fi asociat malignităţii. 

Din totalul pacienţilor diagnosticaţi cu guşã uninodularã 1767 au prezentat leziuni 

benigne şi 224 au prezentat cancere tiroidiene (Tabel XLIX). 

Tabel XLIX Distribuţia nodulilor tiroidieni în funcţie de numãrul nodulilor 

Uninodulare Multinodulare Total 

Cazuri benigne 1767 1338 3105 

% 56,91 43,09 100 


55.16-58-64 

41.35-44.84 

Estimated population odds 1,3206 0,7572 

Cancere tiroidiene 224 201 425 

% 52.71 47.29 


47.96-57.41 

42.59-52.04 

Estimated population odds 1,1144 0,8973 

Guşile tiroidiene uninodulare au reprezentat 56,91 % (CI: 55.16-58-64) din leziunile 

tiroidiene benigne şi 52,71 % (CI: 47.96-57.41) din cancerele tiroidiene (Figura 60). 

100,00% 

90,00% 

80,00% 

70,00% 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

52,71% 

56,91% 




Figura 60 Distribuţia nodulilor tiroidieni în funcţie de tipul de guşã (multinodular 

/uninodular) 

Diferenţa nu a fost semnificativã statistic (p=0,11), caracterul uninodular nefiind asociat 

cu malignitatea. 

76

VII.3.7 Relaţia între localizarea nodulilor şi malignitate 

Am evaluat daca existã legãturã între localizarea nodulului şi malignitate dat fiind faptul 

cã cea mai mare parte dintre nodulii tiroidieni, atât benigni cât şi maligni au fost diagnosticaţi în 

lobul tiroidian drept (LTD) (Tabel L). Pentru a evita confuziile cu privire la localizarea nodulului 

malign în cazul cancerelor tiroidiene am selectat doar cazurile dezvoltate pe guşã uninodularã. 

Tabel L Distribuţia nodulilor tiroidieni în funcţie de localizare 

LTD Total 

Cancere (guşã uninodularã) 223 362 

% 61.60 


56.50-66.47 

Estimated population odds 1,6043 

Noduli benigni 1040 1767 

% 58.88 


56.55-61.13 

Estimated population odds 1,4305 

Cancerele tiroidiene au fost diagnosticate în 61,60 % (CI: 56.50-66.47) în lobul tiroidian 

drept iar noduli tiroidieni benigni localizaţi în lobul tiroidian au fost în proporţie de 58,8 % (CI 

: 56.55-61.13) (Figura 61). 

100,00% 

90,00% 

80,00% 

70,00% 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

61,60% 58,88% 




Figura 61 Prevalenţa cancerelor tiroidiene şi a nodulilor tiroidieni benigni în lobul tiroidian 

drept 

Desi majoritatea nodulilor maligni au fost localizaţi în lobul tiroidian drept, localizarea în 

lobul tiroidian drept al leziunii este asociată cu malignitatea. (p=0,36). 

Discuţii 

77

VII.4 Concluzii 

1. Din punct de vedere al frecvenţei în funcţie de vârstã s-a constatat că leziunile nodulare 

benigne au un vârf similar cu carcinoamele tiroidiene adică în jurul vârstei de 50 -60 de 

ani (30,3 % CI : 28,71-31,94 pentru nodulii tiroidieni benigni şi 33,2 % CI: 28,86-37,78) 

dupã care inregistreazã o scãdere progresivã . 

2. Diferenţa din punct de vedere al frecvenţei pe grupe de vârstã între nodulii tiroidieni 

benigni şi cei maligni a fost semnificativã statistic pentru intervalul de vârstã 41-50 de ani 

când a fost constatatã creştere a frecvenţei nodulilor tiroidieni benigni (22,6 % CI : 

21,17-24,11) faţă de cei maligni (17,2 % CI: 13,88-21,05) şi pentru intervalul de vârstã 

71-80 de ani când s-a constatat o creştere a frecvenţei cancerului tirodian (13,9 % CI: 

10,91-17,49 ) comparativ cu nodulii benigni (8 % CI: 7,11-9,02). 

3. Raportat la tipul histologic carcinoamele papilare şi foliculare au prezentat un vârf al 

frecvenţei în jurul vârstei de 51-60 de ani (33,8 % CI : 29,07-38,87 pentru carcinoamele 

pailiare şi 30,3 CI : 28,71-31,94 pentru carcinoamele foliculare), similar cu cel al 

leziunilor nodulare benigne (30,3 % CI: 28,71-31,94), în afara acestui interval 

constatindu-se o scãdere progresivã. 

4. Diferenţa din punct de vedere al frecvenţei pe grupe de vârstã în cazul carcinoamelor 

papilare a fost semnificativã statistic diferitã faţã de cel al leziunilor benigne pentru 

intervalul de vârstã 61-70 de ani când a fost constatatã o scãdere a frecvenţei cancerului 

tiroidian papilar (13 % CI : 9,95-16,85 pentru carcinoamele tiroidiene papilare si 17,3 % 

CI: 16,03-18,69 pentru nodulii tiroidieni benigni ) şi pentru intervalul de vârstã 71-80 de 

ani când s-a constatat o creştere a frecvenţei aceastei varietãţi histologice (11,8 % CI : 

8,87-15,60 pentru carcinoamele tiroidiene papilare si 8 % CI : 7,11-9,02 pentru nodulii 

tiroidieni benigni ). 

5. În cazul carcinoamelor tiroidiene medulare tiroidiene vârful de frecvenţã a fost în 

intervalul de vârstã 61-70 de ani (17,3 % CI: 16,03-18,69), cu o decadã mai târziu decât 

cel al nodulilor tiroidieni benigni. 


medulare a fost semnificativã statistic diferitã faţã de cel al leziunilor benigne pentru 

intervalele de vârstã 0-10 ani (0 % pentru cancerul medular şi 0,15 % CI : 0,05-0,33 

pentru nodulii tiroidieni benigni) şi 41-50 ani (3,8 % CI : 0,68-18,89 pentru cancerul 

medular şi 22,6 % CI : 21,17-24,11 pentru nodulii tiroidieni benigni )când a fost 

constatatã a scădere a frecvenţei carcinomului medular tiroidian. În intervalul de vârstã 

61-80 de ani când s-a constatat o creştere semnificativă a frecvenţei acestui tip de cancer 

comparativ cu leziunile benigne 

7. Pentru carcinoamele tiroidiene anaplazice frecvenţa maximã a fost în intervalul de vârstâ 

71-80 de ani (8 % CI : 7,11- 9,02), cu douã decade mai târziu decât cel al nodulilor 

tiroidieni benigni. 


anaplazice a fost semnificativã statistic diferitã faţã de cel al leziunilor benigne pentru 

intervalul de vârstã 0-10 ani când nu au fost identificate cazuri de cancer tiroidian 

anaplazic (0 % pentru cancer tiroidian anaplazic şi 0,13 % pentru nodulii tiroidieni 

benigni CI : 0,05-0,33 ) şi pentru intervalul de vârstã 71-80 de ani când a fost constatatã o 

creştere a frecvenţei acestui tip de cancer (53,8% CI : 29,14-76,79 pentru cancerele 

anaplazice şi 8 % CI : 7,11- 9,02 pentru nodulii tiroidieni benigni). 

78

9. La pacienţii de sex feminin s-a decelat o frecvenţã semnificativ crescutã a carcinoamelor 

tirodiene papilare (10,39 % CI :9,37-11,50) comparativ cu pacienţiide sex masculin 7,31 

% (CI :5,10-10,36) , p=0,0415 

10. La pacienţii de sex masculin s-a decelat o frecvenţã semnificativ crescutã a 

carcinoamelor tirodiene medulare (3,39% CI :1,99-5,72) comparativ cu pacienţii de sex 

feminin (0,41 % CI : 0,27-0,70). 

11. În cazul nodulilor tirodieni tireotoxicoza a fost asociatã cu benignitatea (p=0,006) 

12. Din punct de vedere al caracterului scintigrafic nodulii tirodieni hiperfixatori au fost 

asociaţi cu leziuni de tip benign (p

CAPITOLUL VIII 

VIII 

PUNCŢIA BIOPSIE TIROIDIANÃ CU AC SUBŢIRE. 

DATE GENERALE, PERFORMANŢE ŞI LIMITE. 

VIII.1 Obiectivele şi motivaţia studiului 

Patologia tiroidiană nodulară reprezintă o problemă frecventă şi importantă. Prevalenţa 

nodulilor tiroidieni este cuprinsă între 5-50 %, diferind atât în funcţie de populaţia investigată cât 

şi de metoda utilizată pentru identificare : 2,5-7% clinic, 27-50% ecografic şi în jur de 50% 

necroptic. Prevalenţa creşte liniar cu vârstã (la copiii neexpuşi radiaţiilor este în jur de 1,5%, 

crescând cu aproximativ 0,1% pe an), cu expunerea la radiaţii şi cu deficitul iodat. În toate 

grupurile studiate, prevalenţa este mai mare la femei decât la bărbaţi (raport de 4/1). Evoluţia 

naturală a nodulului tiroidian este destul de puţin cunoscută - unii pot regresa spontan, alţii sunt 

doar prima manifestare a unei guşi multinodulare. Scopul investigaţiilor în cazul unui nodul 

tiroidian este identificarea naturii acestuia pentru ca pe de o parte cât mai puţine carcinoame să 

rămână nediagnosticate şi pe de altă parte numărul intervenţiilor chirurgicale în scop diagnostic să fie 

cât mai mic. 

Alături de ecografia tirodiană puncţia tiroidianã cu ac subţire (FNB) jucind un rol 

important în procesul de luare a celor mai bune decizii terapeutice. 

Studiul efectuat a urmărit evaluarea performanţei puncţiei tiroidene cu ac subţire. 

VIII.2 Material şi metodă 

Lotul de studiu a fost reprezentat de 309 de pacienţi (22 de bărbaţi şi 287 de femei)investigaţi 

în Clinica de Endocrinologie din cadrul Spitalului Sf Spiridon Iaşi în perioada 2005 -2008, 

diagnosticaţi cu guşã nodulară, cărora le-a fost efectuată puncţie tiroidianã cu ac subţire. La 

pacienţii din lotul de studiu puncţia tiroidiană a fost completată cu examenul histologic la 

parafinã obţinut în urma exerezei chirurgicale a glandei tiroide. Prelevatul celular obţinut prin 

puncţie aspiraţie citologică cu ac fin (FNB) şi piesele operatorii au fost prelucrate şi diagnosticate 

în cadrul Serviciului de Anatomie Patologică al Spitalului „Sf. Spiridon” Iaşi. La 41 de pacienţi 

frotiurile au fost neinterpretabile. 

Puncţiile au fost realizate de către clinician cu ace de diametru redus, 26-gauge, adaptate la 

seringi de 10 ml. Etalarea frotiului a fost urmată de uscare la aer, fixare în etanol 95% (10 

minute) şi colorare May Grunwald Giemsa (MGG). Lamele au fost citite de un cãtre un singur 

medic anatomopatolog. 

Reperarea nodulilor a fost realizată palpator şi ecografic. 

Tehnica punctiei biopsie cu ac subţire 

Aparatura necesarã : 

Pentru efectuarea puncţiei tiroidiene este nevoie de: 

1. Seringi de plastic (de 10 cm3) 

2. Ace pentru seringa de 22, 23 şi 25G, lungi de 3 – 4 cm 

3. Lame de sticlă (pe care se întinde materialul aspirat) 

80

4. Lamele de sticlă 

5. Soluţii pentru colorat (MGG) 

Tehnica executãrii puncţiei 

Cu pacientul întins pe spate pe masa de examinare se execută următoarele manevre : 

1. se localizează ecografic nodulul. 

2. se curăţa pielea cu alcool etilic dupã care se usucă pielea cu un tampon 

3. se introduce acul steril prin piele pacientul fiind instruit în prealabil ca în timpul 

intervenţiei să nu înghită sau să vorbească 

4. se avansează perpendicular pe leziune (nodul) 

5. odată ce acul ajunge în nodul acul este mişcat înainte şi înapoi în acelaşi plan (fără a 

schimba unghiul acului) de 10 – 15 ori în aproximativ 10 secunde apoi se aspirã gradual 

6. cu acul în nodul se vorbeşte pacientului pentru a-l menţine calm. De obicei când pistonul 

seringii ajunge la 2 – 3 cm3 se observă prezenţa materialului aspirat. Dacă leziunea este 

fermă atunci se aspirã până la marcajul de 10 cm3. Se eliberează pistonul seringii şi se 

încetează aspiraţia. se retrage acul 

7. se cere pacientului să aplice o presiune fermă cu un tampon la locul puncţiei timp de 5-10 

minute 

În condiţiile în care se practică puncţia non aspirativă procedura este identică ca la 

puncţia prin aspiraţie cu deosebirea că se foloseşte acul detaşat de seringă, materialul celular 

fiind împins în lumenul acului de forţa capilară. 

Prepararea frotiului se realizează prin aplicarea picăturilor de aspirat pe marginea lamei 

după care se realizeazã întinderea produsului cu ajutorul unei lame sau a unei lamele. Fixarea 

frotiurilor a fost realizatã prin uscare iar colorarea frotiurilor a fost realizatã prin metoda May 

Grunwald Giemsa (MGG) 

Coloraţia MGG foloseşte urmãtorii reactivi : 

-May Grunwald 500 ml 

- Fosfat tampon 500 ml 

- Giemsa 500 ml 

Soluţia Giemsa de lucru se obţine prin amestecul a 10 ml colorant Giemsa + 90 ml soluţie 

tampon de lucru. Prepararea soluţiei tampon de lucru se realizeazã intr-un vas de 1000 ml în care 

se adaugã 100 ml reactiv (soluţie tampon concentrată) şi apă de la robinet până la 1000 ml (se 

ţine la 4-6 grade C). 

Pentru realizarea coloraţiei se pun pe frotiu 10 picături soluţie May Grunwald, se lasă 5 

minute dupã care se spalã cu apă de la robinet. Ulterior se adaugã 10 ml soluţie Giemsa, se lasã 

timp de 15 min dupã care se spalã cu apă de la robinet timp de 1-2 min. Se usucă lama cu hârtie 

de filtru apoi în aer timp de 5 min.În urma coloraţiei nucleii vor apare coloraţi albaştru violet iar 

citoplasma albastru –palid inchis. 

Examenul citologic a incadrat frotiurile în urmãtoarele categorii : inadecvat, benign, 

suspect şi malign. 

În evaluarea sensibilitãţii şi specificitãţii metodei punctiile neinterpretabile au fost excluse 

iar cele suspecte au fost incadrate în categoria puncţiilor maligne. 

Metoda statistică 

Pentru apreciarea semnificaţiei investigaţiilor diagnostice s-a utilizat metoda de apreciere 

a sensibilităţii şi specificităţii testului diagnostic, a valorii predictive pozitive şi negative, a ratei 

de probabilitate. Rezultatele obţinute la puncţie au fost comparate cu o altă explorare cu 

semnificaţie diagnostică superioară, „standardul de aur” în cadrul studiului fiind reprezentat de 

examenul anatomopatologic postoperator realizat în cadrul Serviciului de Anatomie patologică 

din cadrul Spitalului Sf.Spiridon Iaşi. Prin compararea diagnosticului obţinut în urma puncţiei 

81

(FNB) cu diagnosticul anatomopatologic (standardul de aur) am creat tabelul de adevăr prezentat 

mai jos : 

- adevărat pozitive (AP) : FNB malign sau suspect iar examenul morfopatologic evidenţiază 

leziune malignă 

- adevărat negative (AN) = FNB benign iar examenul morfopatologic evidenţiază leziune benignã 

- fals pozitive (FP) = FNB malign sau suspect iar examenul morfopatologic evidenţiază leziune 

benignã 

- fals negative (FN) = FNB benign iar examenul morfopatologic evidenţiază leziune malignă 

(Tabel LI) 

Tabel LI Model de decizie 

Rezultat puncţie 

Rezultat anatomopatologic 

Pozitiv Negativ Total 

Pozitiv a (adev pozitiv AP) b (fals pozitiv FP) a+b 

Negativ c (fals negativ FN) d (adevarat negativ AN) c+d 

Total a+c b+d a+b+c+d 

Valorile a,b,c,d reprezintă numărul de cazuri deci frecvenţa absolută. Se observă că pe 

diagonale ambele celule din tabel conţin valori adevărate sau ambele valori false. 

Sensibilitatea testului este raportul dintre determinările adevărat pozitive şi numărul total 

a 

Se � 

de bolnavi existenţi în studiu. Formula de calcul este : a � c . Aceasta este o estimare 

punctuală a indicatorului de sensibilitate (se mai numeşte şi rata de pozitivi adevăraţi, True 

Positive Rate - TPR). 

Rata de fals negativ (False Negative Rate) se calculează cu formula: FNR=c/(a+c). 

Aceasta exprimă probabilitatea de a nu avea decizie pozitivă în condiţia existenţei afecţiunii. Se 

respectă condiţia TPR+FNR=1. Acestea au fost deduse făcând analiza pe prima coloana a tabelui. 

Specificitatea testului tinde către probabilitatea de a avea testul negativ atunci când 

d 

Sp � 

maladia este absentă. Formula de calcul este: b � d . 

Rata de fals pozitiv (False Positive Rate) este FPR=b/(b+d). Astfel suma Sp+FPR este 

egală cu 1. Acestea au fost deduse făcând analiza pe coloana a 2-a a tabelui. 

Prin analiza pe rânduri am obţinut valorile predictive.Probabilitatea ca un individ care 

prezintă ce prezintă test pozitiv să fie afectat de maladie este valoarea diagnostică sau valoarea 

a 

VPP � 

predictivă pozitivă (VPP) şi se poate calcula aproximativ cu formula: a � b . 

Valoarea predictivă negativă (VPN) reprezintă probabilitatea ca un individ care are testul 

d 

VPN � 

negativ să nu prezinte afecţiunea, estimarea punctuală fiind: c � d (Tabel LII). 

Tabel LII Formule de calcul aplicate 

Rata de pozitivi adevăraţi (Sensibilitate) Se a/(a+c) 

82

Rata de negativi adevãraţi (Specificitate) Sp d/(b+d) 

Rata de falşi negativi RFN c/(a+c) 

Rata de falşi pozitivi RFP b/(b+d) 

Valoare predictiva pozitivã VPP a/(a+b) 

Valoare predictiva negativã VPN d/(d+c) 

Prevalenţă P (a+c)/(a+b+c+d) 

Performanţa totalã (acurateţea) Formule 

(a+d)/(a+b+c+d) 

(Se+Sp)/2 

Se+Sp-1 

Performanţa totală sau acurateţea prezintă diferite formule de calcul (prima fiind cel mai des 

intalnită). 

Se şi Sp sunt principalii indicatori în evaluarea unui test de diagnostic. Pentru a compara 

diferitele rezultate ale testelor se poate aplica metoda intervalelor de încredere (cu 0.95 

probabilitate). 

Pentru cele două teste au fost deduse astfel două intervale de variaţie a sensibilităţii. Dacă 

unul dintre intervale conţine valoarea punctuală a celuilalt test, atunci diferenţa punctuală 

măsurată este datorată hazardului şi acceptăm ipoteza nulă, aşadar sensibilităţile sunt egale. 

În caz contrar, dacă unul dintre intervale nu conţine valoarea punctuală a celuilalt test sau 

dacă intervalele sunt disjuncte, atunci există diferenţă statistic semnificativă şi am considerat 

indicatorii ca fiind diferiţi. Verificarea egalităţii specificităţilor a fost realizatã în acelaşi mod. 

VIII.3 Rezultate 

Vârsta medie a pacienţilor din lotul de studiu a fost de 49,68 de ani. 

Din punct de vedere al distribuţiei pe ani cel mai mare numãr de pacienţi evaluaţi prin FNB a 

fost inregistrat în anul 2008 (Tabel LIII). 

Tabel LIII Repartiţia pacienţilor exploraţi prin puncţie tiroidianã pe ani 

An 

Numãr pacienţi 

2005 2006 2007 2008 

65 87 73 84 

În lotul de 268 pacienţi în studiu din punct de vedere citologic 41 de leziuni au fost 

maligne şi 227 au fost benigne Examenul la parafină a confirmat malignitatea în 35 de cazuri 

iar benignitatea în 233 de cazuri. (Tabel LIV). 

83

Tabel LIV Rezultatele examenului citologic (puncţie) comparativ cu exmenul histologic 

(parafinã) 

Rezultat anatomopatologic 

Rezultat puncţie Pozitiv Negativ Total 

Pozitiv 26 (AP) 15 (FP) 41 

Negativ 9 (FN) 218 (AN) 227 

Total 35 233 268 

Validarea metodei (FNB) am realizat-o prin aprecierea sensibilităţii, a specificităţii, a 

valorii predictive pozitive şi a valorii predictive negative prin introducera în formule a valorilor 

adevărat pozitivă (AP), adevărat negativă (AN), fals positivă (FP) şi fals negativă (FN). 

Din calcule a rezultat : 

AP 

Sensibilitatea = = 0,7429 

AP� 

FN 

AN 

Specificitatea = = 0,9356 CI (0,8965-0,9606) 

AN � FP 

FN 

Rata de fals negativ = =0,2571 

AP� 

FN 

FP 

Rata de fals pozitiv = =0,0644 

FP� 

AN 

AP 

Valoarea predictivă pozitivă (VPP) = = 0,6341 

AP� 

FP 

AN 

Valoarea predictivă negativă (VPN) = = = 0,9603 

AN � FN 

AP� 

FN 

Prevalenţa = 

=0.1306 

AP� 

AN � FP� 

FN 

AP� 

AN 

Performanţa totalã (acurateţea) = 

= 0,9104 

AP� 

AN � FP� 

FN 

Valorile se raportează la 100.Discuţii 

VIII.4 Concluzii 

1. Atitudinea modernă în diagnosticul leziunilor tiroidiene se bazează pe datele obţinute prin 

FNB , metodă care reprezintă un protocol de rutină în patologia nodulară tiroidiană. 

2. Avantajele FNB sunt reprezentate de caracterul minim invaziv al metodei fiind uşor de 

efectuat în ambulator, nu necesită anestezie, este o tehnică simplă, uşor acceptată de 

pacienţi, ce prezintă avantajul acurateţei şi al rapidităţii diagnosticului. 

84

3. Rezultatele studiului plasează valoarea indicilor de sensibilitate şi specificitate a FNB la 

limita superioară a valorilor acceptate în literatură (74,2% şi 93,5%), aspecte ce permit 

încadrarea FNB în metodele standard de screening în leziunile nodulare tiroidiene. 

Sensibilitatea şi specificitatea metodei obţinută în urma studiului evidenţiază utilitatea 

acesteia , permiţând evitarea unor intervenţii chirurgicale inutile. 

4. Împreună cu evaluarea clinico-biochimică FNAB reprezintă evaluarea de primã intenţie în 

diagnosticul nodulilor tiroidieni. 

85

CAPITOLUL IX 

IX 

PUNCŢIA TIROIDIANÃ CU AC SUBŢIRE 

ASPIRAŢIE VERSUS CAPILARITATE 

IX.1 Obiectivele şi motivaţia studiului 

Nodulii tiroidieni reprezintă o patologie frecventă a glandei tiroide. Puncţia aspiraţie 

tiroidiană (FNA) reprezintă o tehnică utilizată ca prim pas de evaluare a nodulilor tiroidieni (6) 

O alternativă la această tehnică a fost introdusă de Brifford şi colaboratorii în anul 1982. 

Este vorba de puncţia non aspirativã (FNNA) care utilizează fenomenul de capilaritate pentru 

prelevarea materialului celular în lumenul acului. Această tehnică a fost iniţial utilizată pentru 

prelevarea de material celular din alte organe precum ficatul sau glanda mamară. În această 

tehnică se foloseşte un ac subţire de 25 Gauge (diametrul exterior 0,50 mm, lungime 25 mm) 

celulele fiind desprinse de marginea ascuţită a acului, specimenul fiind împins în lumenul 

frotiului de forţa capilară (7). Ulterior acul este scos din leziune iar celulele sunt etalate pe lamã. 

FNNA a fost utilizatã în evaluarea leziunilor tiroidiene prima dată de către Santos în 1988 

(Error! Bookmark not defined.). Studiile efectuate ulterior au dat rezultate contradictorii cu 

privire la eficienţa celor două metode (8, 9). 

Existã autori care atestă superioritatea puncţiei non aspiraţie comparativ cu cele ale 

puncţie prin aspiraţie. Printre argumente se enumeră traumatismul celular şi tisular redus şi 

cantitatea redusă de sânge pe frotiuri. De asemeni puncţia non aspiraţie este mai puţin dureroasă 

asigurând o complianta mai bună a pacientului (10,11,12).Alţi autori atestă superioritatea FNA 

sau echivalenţa celor două metode oferind drept argumente cantitatea redusă de material celular 

obţinută prin FNNA comparativ cu FNA (Error! Bookmark not defined.,12). 

Scopul acestui studiu a fost să evalueze dacă există diferenţe semnificative între cele două 

metode de efectuare a puncţiei tiroidiene. 

IX.2 Material şi metodã 

Lotul de studiu a cuprins un număr de 309 pacienţi cu leziuni nodulare tiroidiene internaţi 

în Clinica de Endocrinologie din cadrul Spitalului “Sf. Spiridon” Iaşi în perioada 2005-2008 la 

care puncţia a fost efectuată prin una dintre cele două metode. Lamele au fost citite de un singur 

medic anatomopatolog. Colorarea frotiurilor a fost realiztã prin metoda May Grunwald Giemsa 

(MGG). 

Pentru a permite o clasificare calităţii frotiurilor în funcţie de tipul de puncţie efectuat am 

utilizat scorul Mair (13) care evaluează calitatea frotiurilor din punct de vedere al : 

- impregnării sangvine 

- cantităţii de material celular 

- gradului de degenerescenţã celulară 

- gradului de traumatism celular 

86

- prezervării arhitecturii 

Fiecãrui parametru evaluat în cadrul acestui scor i-a fost acordatã o valoare 

cuprinsã între 0 şi 2 (Tabel LV) 

Tabel LV Scor (dupa Mair et al) pentru evaluarea calitãţii frotiurilor 

Criteriu Descriere calitativă Punctaj 

Impregnare sangvinã 

Cantitatea de material celular 

Masivã - imposibil de interpretat 

Moderatã - diagnostic posibil 1 

Minimã - idealã pentru 

interpretare 

Minimã sau absentã - diagnostic 

imposibil 

Suficientã - diagnostic posibil 1 

Abundentã - diagnostic facil 2 

Gradul de degenerescenţã celularã Masiv - diagnostic imposibil 0 

Moderat -diagnostic posibil 1 

Minim - ideal pentru interpretare 

Gradul de traumatism celular Masiv - diagnostic imposibil 0 

Prezervarea arhitecturii 

Moderat - diagnostic posibil 1 

Minim -ieal pentru interpretare 

Minimã sau absentã –diagnostic 

imposibil 

Moderatã - diagnostic posibil 1 

Excelentã -ideal pentru 

interpretare 

Au fost excluşi din lotul de studiu pacienţii la care puncţia tiroidiană nu a fost completată 

cu examenul histologic la parafinã obţinut în urma exerezei chirurgicale a glandei tiroide . 

Prelevatul celular obţinut prin puncţie citologică cu ac fin (FN) şi piesele operatorii au 

fost prelucrate şi diagnosticate în cadrul Serviciului de Anatomie Patologică al Spitalului „Sf. 

Spiridon”. 

Frotiurile au fost evaluate şi clasificate în funcţie de scorul Mair, iar fiecărui frotiu i-a fost 

acordat un scor. Scorurile (0-2), (3-5), (6-8) au fost considerate C=inadecvate pentru diagnosticul 

citologic, B=adecvate pentru diagnosticul citologic şi respectiv A= excelente pentru diagnosticul 

citologic. Scorurile obţinute au fost apoi comparate pentru cele două tehnici de efectuare a 

puncţiei , aspiraţie şi capilaritate. Un scor total cuprins între 0-8 i-a fost atribuit fiecărui frotiu 

obţinut prin una dintre cele două metode. 

0 

2 

0 

2 

2 

0 

2 

87

Datele obţinute au fost comparate cu cele din literatură şi prelucrate statistic şi utilizând 

funcţiile statistice din EXCEL şi SPSS. 

Datorită faptului că variabilele nu au avut o distribuţie normală pentru compararea celor 

două metode au fost utilizate testul neparametric chi 2 . Testul chi 2 este un test neparametric care 

comparã douã sau mai multe frecvenţe provenite din aceeasi populaţie. 

Pragul de semnificaţie acceptat a fost de 95 %, adicã p

Figura 62 Masã eritrocitarã abundentã cu plajã neetalatã de tireocite, caz 11374, x 4, MGG 

(cu permisiunea Dr. Delia Ciobanu) 

Impregnarea sangvină moderată a constat într-o masă eritrocitarã moderat prezentã 

alcătuită în special din eritrocite integre alături de elemente celulare tiroidiene integru etalate 

(Figura 63). 

Figura 63 Masã eritrocitarã moderatã, caz 3039, x 4, MGG (cu permisiunea Dr. Delia 

Ciobanu) 

Impregnarea sangvinã minimã a fost diagnosticatã la frotiurile cu izolate elemente 

eritrocitare integre (Figura 64). 

89

Figura 64 Masã eritrocitarã minimã, coloid lax, macrofage şi rare tireocite, caz 3190, x 20, 

MGG (cu permisiunea Dr. Delia Ciobanu) 

În puncţiile realizate prin capilaritate numărul frotiurilor cu o impregnare masivă, 

imposibil de interpretat au fost în proporţie de 6,90 % (CI : 4,46-10,53), cele cu o impregnare 

moderată la care diagnosticul a fost posibil au fost în proporţie de 66,54 % (CI : 60,77-71,86) iar 

cele cu o impregnare minimă, ideală pentru interpretare au fost în proporţie de 26,54 % (CI : 

21,67- 32,06). Pentru puncţiile realizate prin aspiraţie numărul frotiurilor cu o impregnare 

masivă, imposibil de interpretat au fost în proporţie de 2,94 % (CI : 0,52-14,91), cele cu o 

impregnare moderată la care diagnosticul a fost posibil au fost în proporţie de 58,23 % % (CI : 

42,22-73,63) iar cele cu o impregnare minimă, ideală pentru interpretare au fost în proporţie de 

38,23 % (CI : 23,90-54,95) (Tabel LVII) 

Tabel LVII Impregnare sangvinã date comparative între cele douã metode de efectuare a 

puncţiei 

Impregnare sangvinã Nr % 

Capilaritate Aspiratie 

Interval de 

confidenţã 

Estimated 

population 

odds Nr % 

Interval de 

confidenţã 

Estimated 

population 

odds 

Masivã - imposibil de 

interpretat 19 6,90 4.46-10.53 0.0742 1 2,94 0,52-14,91 0,0303 

Moderatã - diagnostic 

posibil 183 66,54 60,77-71,86 1,9891 20 58,23 42,22-73,63 1,4286 

Minimã - idealã pentru 

interpretare 73 26,54 21,67-32,06 0,3614 13 38,23 23,90-54,95 0,619 

Total 275 34 

Calitatea frotiurilor din punct de vedere al impregnării sangvine nu a fost însă semnificativ 

diferită din punct de vedere statitstic între cele două metode (p=0,28) (Figura 65). 

90

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

26,54 

38,23 


Figura 65 Impregnare sangvinã minimã, idealã pentru diagnostic – date comparative între 

cele douã metode de efectuare a puncţiei 

Din punct de vedere al cantităţii de material celular, frotiurile au fost împărţite în 3 

categorii : cantitatea de material celular minimã, cantitatea de material celular suficientă, 

cantitatea de material celular abundentă. 

Cantitatea de material celular minimă a constat în izolate elemente celulare tiroidiene, 

sub 30 de celule sau nuclei liberi (Figura 66). 

Figura 66 Tireocite izolate cu marcate degradãri citoplasmatice, caz 6562, x 20, MGG (cu 

permisiunea Dr. Delia Ciobanu) 

Cantitatea de material celular suficientă a fost diagnosticată în condiţiile în care frotiul 

conţinea până la 6 grupuri de elemente celulare tiroidiene, fiecare grup conţinând câte 10 tireocite 

(Figura 67). 

91

Figura 67 Plajã de tireocite dispusã în strat unic, caz 11315, x 10, MGG (cu permisiunea Dr. 

Delia Ciobanu) 

Cantitatea de material celular abundentã a fost diagnosticatiã în condiţiile vizualizãrii a 

peste 6 grupuri de elemente celulare tiroidiene, fiecare grup conţinând câte 10 tireocite (Figura 

68). 

Figura 68 Detaliu, caz 2758, x 20, MGG (cu permisiunea Dr. Delia Ciobanu) 

Pentru puncţiile realizate prin capilaritate frotiurile au avut o celularitate minimă , ceea a 

făcut diagnosticul citologic imposibil de realizat în 23,27 % din cazuri (CI : 18,66-28,61), o 

celularitate suficientă în 47,63 % din cazuri (CI : 41,80-53,33) şi o celularitate masivă, ideală 

pentru diagnostic în 29,02 % dintre cazuri (CI : 24,04-34,71). 

92

Pentru puncţiile realizate prin aspiraţie frotiurile au avut o celularitate minimă în 23,52 

% din cazuri (CI : 12,43-39,99), o celularitate suficientă în 41,17 % din cazuri (CI : 26,36-57,77) 

şi o celularitate masivă, ideală pentru diagnostic în 35,29 % dintre cazuri (CI : 21,48-52,08) 

(Tabel LVIII). 

Tabel LVIII Cantitatea de material celular - date comparative între cele douã metode de 

efectuare a puncţiei 


Estimated 

population 

odds Nr % 

Estimated 

population 

odds 

Cantitatea de 

Interval de 

Interval de 

material celular 

Minimã sau absentã 

Nr % confidenţã 

confidenţã 

diagnostic imposibil 

Suficientã 

64 23,27 18,66-28,61 0,3033 8 23,52 12,43-39,99 0,3077 

diagnostic posibil 

Abundentã 

131 47,63 41,80-53,53 0,9097 14 41,17 26,36-57,77 0,7 

diagnostic facil 80 29,09 24,04-34,71 0,4103 12 35,29 21,48-52,08 0,5455 

Total 275 34 

Calitatea frotiurilor din punct de vedere al cantităţii de material celular nu a fost însă 

semnificativ diferită din punct de vedere statisttic între cele două metode (p=0,71) (Figura 69). 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

29,09 

35,29 


Figura 69 Cantitatea de material celular abundentã, idealã pentru diagnostic - date 

comparative între cele douã metode de efectuare a puncţiei 

Din punct de vedere al gradului de degenerescenţã celulară au fost identificate 3 categorii 

: cu un grad de degenerescenţã celulară masiv, moderat şi minim. 

Gradul de degenerescenţã celulară masivă a fost diagnosticat pe frotiurile cu o marcantă 

degenerare celulară, elementele celulare tiroidiene fiind în special reprezentate de nuclei liberi şi 

de tireocite (Figura 70). 

93

Figura 70 Degenerare celularã marcantã, caz 4873, x 4, MGG (cu permisiunea Dr. Delia 

Ciobanu) 

Gradul de degenerescenţã celulară moderată a fost diagnosticat în condiţiile prezenţei 

unui număr mai mic de 6 grupuri celulare a câte 10 tireocite prezentând o citoplasma integrã 

(Figura 71). 


Gradul de degenerescenţã celulară minim a fost diagnosticat în condiţiile prezenţei unui 

număr mai mare de 6 grupuri celulare a câte 10 tireocite prezentând o citoplasma intergrã 

(Figura 72). 

94

Figura 72 Plaja cu tireocite integre, caz 8454, x 20, MGG (cu permisiunea Dr. Delia 

Ciobanu) 

Gradul de degenerescenţã celulară în cazul puncţiilor efectuate prin capilaritate a fost 

masiv, antrenând imposibilitatea diagnosticului în 24,36 % din cazuri (CI : 19,66-29,76), moderat 

în 58,9 % din cazuri (CI : 53,01-64,56) şi minim, ideal pentru diagnostic în 16,72 % din cazuri 

(CI : 12,78-21,59) . 

În cazul puncţiilor efectuate prin aspiraţie gradul de degenerescenţã celulară a fost masiv, 

în 23,52 % din cazuri (CI : 12,43-39,99), moderat în 47,05 % din cazuri (CI : 31,45-63,26) şi 

minim în 29,41 % din cazuri (CI : 16,83-46,16) (Tabel LIX). 

Tabel LIX Gradul de degenerescenţã celularã -date comparative între cele douã metode de 


Gradul de 

degenerescenţã 

celularã Nr % 


Interval de 

confidenţã 

Estimated 

population 

odds Nr % 

Interval de 

confidenţã 

Estimated 

population 

odds 

Masiv 

diagnostic 

imposibil 67 24,36 19,66-29,76 0,3221 8 23,52 12,43-39,99 0,3077 

Moderatdiagnostic 

posibil 162 58,90 53,01-64,56 1,4336 16 47,05 31,45-63,26 0,8889 

Minim 46 16,72 12,78-21,59 0,2009 10 29,41 16,83-46,16 0,4167 

Total 275 34 

95

Calitatea frotiurilor din punct de vedere al degenerescentei celulare nu a fost însã 

semnificativ diferitã din punct de vedere statitstic între cele douã metode (p=0,17) (Figura 73). 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

Grad de degenerescenta celulara minim 

16,72 

29,41 


Figura 73 Degenerescenţã celularã minimã, idealã pentru diagnostic - date comparative 

între cele douã metode de efectuare a puncţiei 

Din punct de vedere al traumatismului celular, traumatismul celular masiv a constat întrun 

marcant grad de degenerare celular al elementelor celulare, majoritatea cu nuclei liberi în liza 

şi citoplasma distrusă (Figura 74). 

Figura 74 Etalare agresivã cu trauma celularã marcantã, caz 8454, x 20, MGG (cu 


Traumatismul celular moderat a constat într-un grad moderat de degenerare al elementelor 

celulare, majoritatea cu nuclei liberi în liza şi citoplasma distrusă, numărul de grupuri celulare 

intergre fiind cuprins între 1-6 (Figura 75). 

96

Figura 75 Plajã cu oncocite etalate în strat unic, caz 7057, x 20, MGG (cu permisiunea Dr. 

Delia Ciobanu) 

Traumatismul celular minim a constat intr-un marcat grad de degenerare celularã al 

elementelor celulare, majoritatea cu nuclei liberi în liza şi citoplasma distrusã, numãrul de grupuri 

celulare integre fiind cuprins de peste 1-6 (Figura 76). 

Figura 76 Plaje cu tireocite integre cu dispoziţie tridimensionalã, caz 4419, x 4, MGG (cu 


Gradul de traumatism celular în cazul puncţiilor efectuate prin capilaritate a fost masiv, 

antrenând imposibilitatea diagnosticului în 24,36 % din cazuri (CI : 19,66-29,76), moderat în 

58,9 % din cazuri (CI : 53,01-64,56) şi minin, ideal pentru diagnostic în 16,72 % din cazuri (CI : 

12,78-21,59) . 

97

În cazul puncţiilor efectuate prin aspiraţie traumatismul celular a fost masiv, în 23,52 % 

din cazuri (CI : 12,43-39,99), moderat în 47,05 % din cazuri (CI : 31,45-63,26) şi minin în 29,41 

% din cazuri (CI : 16,83-46,16) (Tabel LX). 

Tabel LX Gradul de traumatism celular - date comparative între cele douã metode de 


Gradul de 

traumatism 

celular Nr % 


Interval de 

confidenţã 

Estimated 

populatio 

n odds Nr % 

Interval de 

confidenţã 

Estimated 

populatio 

n odds 

Masiv 

diagnostic 

imposibil 67 24,36 19,66-29,76 0,3221 8 23,52 12,43-39,99 0,3077 

Moderat 

diagnostic 

posibil 162 58,90 53,01-64,56 1,4336 16 47,05 31,45-63,26 0,8889 

Minim 46 16,72 12,78-21,59 0,2009 10 29,41 16,83-46,16 0,4167 

Total 275 34 

Calitatea frotiurilor din punct de vedere al traumatismului celular nu a fost însã 

semnificativ diferitã din punct de vedere statitstic între cele doua metode (p=0,17) (Figura 69). 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

16,72 

29,41 


Figura 77 Traumatism celular minim - date comparative între cele douã metode de 


Din punct de vedere al prezervãrii arhitecturii frotiurile au fost împărţite în 3 categorii : cu 

o prezervare minimă, moderată, excelentã. 

Frotiurile cu o prezervare minimã a arhitecturii au fost diagnosticate în condiţiile unor 

elemente celulare dispuse izolat, rare tireocite intergre dispuse sub formă de agregare celulare 

mari, neetalate (Figura 78). 

98

Figura 78 Etalare defectuoasa cu tireocite în mare parte degradate, caz 10419, x 10, MGG 

(cu permisiunea Dr. Delia Ciobanu) 

Frotiurile cu o prezervare moderatã a arhitecturii au constat în tireocite dispuse în strat 

unic cu aspect de fagure de miere sau microfolicular (Figura 79). 

Figura 79 Aspect de fagure de miere, caz 6323, x 20, MGG (cu permisiunea Dr. Delia 

Ciobanu) 

Frotiurile cu o prezervare excelentã a arhitecturii au fost diagnosticate în condiţiile 

prezenţei unor elemente celulare integre cu limite celulare corect prezervate şi citoplamsa intactã 

(Figura 80). 

99


Arhitectura celulară în cazul puncţiilor efectuate prin capilaritate a avut un grad de 

prezervare minimã, non diagnosticã, în 24,36 % din cazuri (CI 19,66-29,76), moderatã în 58,54 

din cazuri (52,64-64,21) şi excelentă în 15, 63 % din cazuri (CI 11,82-20,39). 

În cazul puncţiei prin aspiraţie arhitectura celulară a avut un grad de prezervare minimã, 

non diagnosticã, în 23,52 % din cazuri (CI 12,43-39,99), moderatã în 50 % din cazuri (34,09- 

66,93) şi excelentă în 26,47 % din cazuri (CI 14,80-43,11) (Tabel LXI). 

Tabel LXI Prezervarea arhitecturii celulare - date comparative între cele douã metode de 


Prezervarea 

arhitecturii 

celulare Nr % 


Interval de 

confidenţã 

Estimated 

population 

odds Nr % 

Interval de 

confidenţã 

Estimated 

population 

odds 

Minimã sau 

absentã -non 

diagnostic 67 24,36 19,66-29,76 0,3221 8 23,52 12,43-39,99 0,3077 

Moderata 161 58,54 52,64-64,21 1,4123 17 50,00 34,09-65,93 1 

Excelenta 47 15,63 11,82-20,39 0,1853 9 26,47 14,60-43,11 0,36 

Total 275 34 

Calitatea frotiurilor din punct de vedere al prezervării arhitecturii nu a fost însă 

semnificativ diferită din punct de vedere statistic între cele două metode (p=0,39) (Figura 81). 

100

50 

40 

30 

20 

10 

0 

Prezervarea arhitecturii 

excelenta 

15,63 

Figura 81 Prezervarea arhitecturii celulare excelentã, idealã pentru diagnostc - date 

comparative între cele douã metode de efectuare a puncţiei 

Din punct de vedere al calităţii frotiurilor în cazul FNA 23,53 % dintre frotiuri au intrat 

în categoria C, inadevate pentru diagnostic (scor 0-2), 47,06 % dintre frotiuri au intrat în 

categoria B, suficiente pentru diagnostic (scor 3-5) iar 29,41 % dintre frotiuri au intrat în 

categoria A, excelente pentru diagnostic (scor 6-8). În cazul FNNA 24 % dintre frotiuri au intrat 

în categoria C,inadevate pentru diagnostic (scor 0-2), 56,36 % dintre frotiuri au intrat în 

categoria B, suficiente pentru diagnostic (scor 3-5) iar 19,64 % dintre frotiuri au intrat în 

categoria A, excelente pentru diagnostic (scor 6-8) (Tabel LXII). 

Tabel LXII Calitatea frotiurilor – date comparative între cele douã metode de efectuare a 

puncţiei 

Tip Frotiu Aspiratie (FNA) % 

26,47 


Capilaritate 

(FNNA) 

C 8 23,53 66 24,00 

B 16 47,06 155 56,36 

A 10 29,41 54 19,64 

Diferenţa din punct de vedere al calităţii frotiului nu a fost semnificativă (p=0,39). 

% 

101

Am comparat cele două metode de efectuare a puncţiei din punct de vedere al 

sensibilităţii şi specificităţii. Pentru puncţiile efectuate prin aspiraţie am obţinut o sensibilitate de 

71,43 % (CI 35,89- 91,78) şi o specificitate de 91,67 % (CI : 74,15-97,68) (Tabel LXIII). 

Tabel LXIII Evaluarea principalilor parametrii ale punctiei aspiratie cu ac fin prin 

aspiraţie (FNA) 

Sensitivity: 0.7143 CI: 0.3589 to 0.9178 

Specificity: 0.9167 CI: 0.7415 to 0.9768 

Positive likelihood ratio: 8.571 CI: 2.099 to 35.01 

Negative likelihood ratio: 0.312 CI: 0.096 to 1.012 

Pentru puncţiile efectuate prin capilaritate sensibilitatea a fost de 75 % (CI :56,64-87,32) 

iar specificitatea de 91,67 (CI :74,15-97,69) (Tabel LXIV) 

Tabel LXIV Evaluarea principalilor parametrii ale punctiei non aspiratie cu ac fin (FNNA) 

Sensitivity: 0.7500 CI: 0.5664 to 0.8732 

Specificity: 0.9378 CI: 0.8965 to 0.9633 

Positive likelihood ratio: 12.058 CI: 6.831 to 21.283 

Negative likelihood ratio: 0.267 CI: 0.14 to 0.507 

Diferenţele cu privire la sensibilitate şi specificitate nu au fost insã diferite din punct de 

vedere statistic (Figura 82, Figura 83) 

1 

0,8 

0,6 

0,4 

0,2 

0 

0,7143 

0,75 

Aspiratie Capilaritate 

Figura 82 Sensibililatea - date comparative între cele douã metode 

102

1,2 

1 

0,8 

0,6 

0,4 

0,2 

0 

Figura 83 Specificitatea -date comparative între cele doua metode 

scuţii 

IX.4 Concluzii 

0,9165 

0,9378 

Aspiratie Capilaritate 

1. Calitatea frotiurilor din punct de vedere al impregnării sangvine, al cantităţii de material 

cellular, al degenerescentei celulare, al traumatismului celular şi al prezervării 

arhitecturii nu este diferitã între cele doua metode de efectuare a puncţiei (aspiraţie sau 

capilaritate). 

2. Diferenţa din punct de vedere al calităţii frotiului evaluat prin scorul Mair nu a fost 

semnificativ diferitã între puncţia efectuatã prin aspiraţie şi puncţia efectuatã prin 

capilaritate. 

3. În studiul efectuat aproximativ 24 % dintre puncţii au fost considerate inadecvate. 

4. Dat fiind numãrul mare al rezultatelor inadecvate sunt necesare noi tehnici care sã 

realizeze ameliorarea calitãţii prelevatului citologic. Soluţiile ar fi schimbarea tehnicii de 

prelevare, conservare şi etalare a materialului citologic. 

5. Rezultatele studiului plaseaza valoarea indicilor de sensibilitate şi specificitate pentru 

ambele metode de efectuare a puncţiei la valori ce permit incadrarea acestora în metodele 

standard de sceening în leziunile nodulare tiroidiene. 

6. Rezultatele obţinute demonstrează că puncţia efectuatã prin aspiraţie şi puncţia efectuatã 

prin capilaritate au eficienţã similară. 

103

CAPITOLUL X 

PERSPECTIVE PE CARE LE DESCHIDE TEZA 

X 

Între preocupările de cercetare ale şcolii ieşene de endocrinologie, domeniul patologiei 

nodulare tiroidiene a devenit unul de tradiţie, motivaţia de bazã fiind una de ordin epidemiologic: 

Clinica de Endocrinologie din Iaşi este un centru important care acoperă, prin apartenenţa 

geografică a pacienţilor spitalizaţi, toată regiunea Moldovei. 

Studiul asupra formaţiunilor tumorale tiroidiene este motivat de mai multe considerente, 

unul dintre ele fiind faptul că în ultimii ani a fost semnalată creşterea permanentă a incidenţei 

formaţiunilor nodulare tiroidiene atât benigne cât şi maligne. Acest lucru implicã orientarea spre 

studierea factorilor etiopatogenici şi a identificării umor criterii suplimentare care să facă 

diferenţa între leziunile benigne şi maligne. 

Datele epidemiologice obţinute în cadrul studiului atrag atenţia asupra frecvenţei extrem 

de crescute a patologiei tiroidiene nodulare benigne dar şi o tendinţă crescătoare a numărului de 

cancere tiroidiene ceea ce ar implica necesitatea iniţierii unor programe de depistare precoce a 

cancerului tiroidian dar şi a identificării unor elemente etiopatogenice care să explice această 

tendinţă. 

Evaluarea elementelor clinice şi paraclinice ale pacienţilor luaţi în studiu, cât şi evaluarea 

comparativã a acestora la pacienţii cu leziuni benigne respectiv maligne a confirmat, sau după caz 

exclus importanţa acestora în luarea unei decizii terapeutice. În cadrul studiilor efectuate au fost 

evaluaţi: factorii demografici, caracteristicile ecografice, statusul hormonal, prezenţa procesului 

autoimun, caracterul funcţional al nodulilor, stadializarea TNM în funcţie de varietatea 

histologicã, incidenţa si profilul histologic al cancerelor tiroidene dupã iodarea universalã a sãrii. 

A fost evaluată utilitatea puncţiei tirodiene ca metodã de explorare a nodulilor tiroidieni. 

Prin evaluarea sensibilităţii şi specificitãţii s-a încercat lămurirea controverselor legate de 

maniera de executare a acesteia (aspiraţie versus non aspiraţie) demonstrind cã între cele două 

metode de efectuare a puncţie nu existã diferenţe semnificativ statistic din punct de vedere al 

calitãţii frotiurilor, al sensibilitãţii şi al specificităţii. 

Teza de doctorat prin numãrul mare de pacienţi luaţi în studiu (3105 pacienţi cu leziuni 

nodulare benigne, 425 pacienţi cu cancere tiroidiene, 309 pacienţi evaluaţi prin puncţie 

104

tiroidianã) cât şi prin numãrul mare de elemente clinice şi paraclinice evaluate poate constitui 

baza unor viitoare cercetări. 

Prin rezultatele obţinute, lucrarea de faţã îşi aduce contribuţia prin analiza preoperatorie a 

unor elementelor clinice şi paraclinice în patologia nodulara tiroidianã benignă şi malignã, 

aspecte care vor permite probabil găsirea unor noi criterii de evaluarea diagnosticã a acestei 

patologii. 

105

CAPITOLUL XI 

CONCLUZII GENERALE 

1. Boala nodulară tiroidiană reprezintă o problemă de interes major în practică medicală atât 

datorită frecvenţei mari a nodulilor tiroidieni cât şi riscului ca o parte din ei să fie maligni. 

2. Nodulii tirodieni benigni reprezintã 53,08 % din totalul patologiei endocrine, nodulul 

tiroidian reprezentind cea mai freventã afecţiune endocrinã. 

3. Frecvenţa nodulilor tiroidieni este mai mare la sexul feminin faţă de cel masculin, 

ponderea acestora în eşantionul studiat fiind de aproape 90 %. 

4. Frecvenţa bolii nodulare tiroidiene atinge un maxim în intervalul de vârstã 51-60 de ani 

pentru ambele sexe după care se înregistrează o scădere progresivã. 

5. Cea mai mare parte a pacienţilor (87,6 %) au prezentat la examenul ecografic noduli 

tirodieni cu diametrul mai mare de 1 cm. 

6. Majoritatea pacienţilor (56,9 %) prezintã guşã uninodularã, lobul tiroidian drept având o 

tendinţã crescutã la nodularizare. 

7. Cea mai mare parte a nodulilor tiroidieni benigni (88,51 %) sunt însoţiţi de eutiroidie. 

8. Vârful de frecvenţã al hipertiroidiilor nodulare este diferit de cel al hipertiroidiilor difuze, 

cu o decadă mai târziu în cazul adenoamelor toxice şi cu două decade mai târziu în cazul 

guşilor multinodulare toxice. 

9. Autoimunitatea este implicată într-un procent important (18,65 %) în nodularizarea 

ţesutului tiroidian . 

10. Studiul constată o creştere a prevalenţei cancerului tiroidian în perioada 2005-2009. 

11. Cancerele tiroidiene reprezintã 7 % din totalul patologiei endocrine investigate prin 

spitalizare. 

12. Aproximativ 12 % din totalul nodulilor tiroidieni diagnosticaţi au fost maligni. 

13. Frecvenţa cancerului tirodian creşte odatã cu vârsta fiind maximã pentru intervalul de 

vârstã 51-60 ani. 

14. Repartiţia pe sexe a raportat o prevalenţã crescutã a cancerelor tiroidiene la populatia de 

sex feminin comparativ cu cea de sex masculin. 

15. Majoritatea cancerelor tirodiene au fost asociate cu guşile uninodulare. 

16. Din punct de vedere al localizarii majoritatea cancerelor tiroidiene au fost localizate în 

lobul tiroidian drept. 

17. Majoritatea cancerelor tirodiene fost diagnosticate pe noduli mai mari de 1 cm. 

18. Microcarcinoamele tiroidiene au avut din punct de vedere al incindenţei o evoluţie 

ascendentã pe parcursul perioadei de studiu. 

19. Cea mai mare parte a patologiei tiroidiene maligne este reprezentatã de carcinoamele 

papilare , varianta clasicã. 

20. Existã diferenţe majore din punct de vedere al repartiţiei pe sexe în funcţie de tipul 

histologic. Cea mai mare parte a cazurilor de carcinom papilar au fost inregistrate la sexul 

feminin în timp ce cancerele medulare au afectat cu predilecţie pacienţii de sex masculin. 

21. Din punct de vedere al repartizãrii în funcţie de vârstã majoritatea carcinoamelor 

tiroidiene diferenţiate (papilar şi folicular) au avut un vârf al frecvenţei situat în jurul 

vârstei de 50-60 de ani în timp ce pentru cel medular şi anaplazic vârful de frecvenţã a 

fost situat între 61-70 de ani pentru cel medular şi 71- 80 de ani pentru cel anaplazic. 

106

22. În cazul carcinoamelor tiroidiene tireotoxicoza a fost decelatã intr-un procent scãzut de 

cazuri. 

23. Din punct de vedere al profilului scintigrafic carcinoamele tirodiene papilare, medulare şi 

anaplazice au fost preponderent hipofixatoare şi afixatoare în timp ce majoritatea 

carcinoamelor tirodiene foliculare au fost hiperfixatoare. 

24. Stadializarea pTNM în momentul diagnosticului depinde de varietatea de cancer analizatã 

: cancerele papilare au fost gasite în special în stadiul I , cel folicular şi medular au fost 

diagnosticate în stadiul III în timp ce cel anaplazic a fost diagnosticat în stadiul IV. 

25. În perioada 2005-2008, care a coincis cu introducerea iodãrii universale a sãrii s-a constat 

o creştere a frecventei cancerului tiroidian, în special a celui papilar şi a celui medular 

insoţite de o scãdere a cancerului tiroidian folicular. Nu au fost inregistrate modificãri 

semnificative din punct de vedere al modificãrii frecvenţei cancerului anaplazic. 

26. Sunt necesare studii suplimentare care sã clarifice relaţia între cancerul tiroidian şi 

aportul de iod. 

27. Din punct de vedere al frecvenţei în funcţie de vârstã s-a constatat că leziunile nodulare 

benigne au un vârf similar cu carcinoamele tiroidiene adică în jurul vârstei de 50 -60 de 

ani (30,3 % CI : 28,71-31,94 pentru nodulii tiroidieni benigni şi 33,2 % CI: 28,86-37,78) 

dupã care inregistreazã o scãdere progresivã . 

28. Diferenţa din punct de vedere al frecvenţei pe grupe de vârstã între nodulii tiroidieni 

benigni şi cei maligni a fost semnificativã statistic pentru intervalul de vârstã 41-50 de ani 

când a fost constatatã creştere a frecvenţei nodulilor tiroidieni benigni (22,6 % CI : 

21,17-24,11) faţă de cei maligni (17,2 % CI: 13,88-21,05) şi pentru intervalul de vârstã 

71-80 de ani când s-a constatat o creştere a frecvenţei cancerului tirodian (13,9 % CI: 

10,91-17,49 ) comparativ cu nodulii benigni (8 % CI: 7,11-9,02). 

29. Raportat la tipul histologic carcinoamele papilare şi foliculare au prezentat un vârf al 

frecvenţei în jurul vârstei de 51-60 de ani (33,8 % CI : 29,07-38,87 pentru carcinoamele 

pailiare şi 30,3 CI : 28,71-31,94 pentru carcinoamele foliculare), similar cu cel al 

leziunilor nodulare benigne (30,3 % CI: 28,71-31,94), în afara acestui interval 

constatindu-se o scãdere progresivã. 


papilare a fost semnificativã statistic diferitã faţã de cel al leziunilor benigne pentru 

intervalul de vârstã 61-70 de ani când a fost constatatã o scãdere a frecvenţei cancerului 

tiroidian papilar (13 % CI : 9,95-16,85 pentru carcinoamele tiroidiene papilare si 17,3 % 

CI: 16,03-18,69 pentru nodulii tiroidieni benigni ) şi pentru intervalul de vârstã 71-80 de 

ani când s-a constatat o creştere a frecvenţei aceastei varietãţi histologice (11,8 % CI : 

8,87-15,60 pentru carcinoamele tiroidiene papilare si 8 % CI : 7,11-9,02 pentru nodulii 

tiroidieni benigni ). 

31. În cazul carcinoamelor tiroidiene medulare tiroidiene vârful de frecvenţã a fost în 

intervalul de vârstã 61-70 de ani (17,3 % CI: 16,03-18,69), cu o decadã mai târziu decât 

cel al nodulilor tiroidieni benigni. 


medulare a fost semnificativã statistic diferitã faţã de cel al leziunilor benigne pentru 

intervalele de vârstã 0-10 ani (0 % pentru cancerul medular şi 0,15 % CI : 0,05-0,33 

pentru nodulii tiroidieni benigni) şi 41-50 ani (3,8 % CI : 0,68-18,89 pentru cancerul 

medular şi 22,6 % CI : 21,17-24,11 pentru nodulii tiroidieni benigni )când a fost 

constatatã a scădere a frecvenţei carcinomului medular tiroidian. În intervalul de vârstã 

61-80 de ani când s-a constatat o creştere semnificativă a frecvenţei acestui tip de cancer 

comparativ cu leziunile benigne 

107

33. Pentru carcinoamele tiroidiene anaplazice frecvenţa maximã a fost în intervalul de vârstâ 

71-80 de ani (8 % CI : 7,11- 9,02), cu douã decade mai târziu decât cel al nodulilor 

tiroidieni benigni. 


anaplazice a fost semnificativã statistic diferitã faţã de cel al leziunilor benigne pentru 

intervalul de vârstã 0-10 ani când nu au fost identificate cazuri de cancer tiroidian 

anaplazic (0 % pentru cancer tiroidian anaplazic şi 0,13 % pentru nodulii tiroidieni 

benigni CI : 0,05-0,33 ) şi pentru intervalul de vârstã 71-80 de ani când a fost constatatã o 

creştere a frecvenţei acestui tip de cancer (53,8% CI : 29,14-76,79 pentru cancerele 

anaplazice şi 8 % CI : 7,11- 9,02 pentru nodulii tiroidieni benigni). 

35. La pacienţii de sex feminin s-a decelat o frecvenţã semnificativ crescutã a carcinoamelor 

tirodiene papilare (10,39 % CI :9,37-11,50) comparativ cu pacienţiide sex masculin 7,31 

% (CI :5,10-10,36) , p=0,0415 

36. La pacienţii de sex masculin s-a decelat o frecvenţã semnificativ crescutã a 

carcinoamelor tirodiene medulare (3,39% CI :1,99-5,72) comparativ cu pacienţii de sex 

feminin (0,41 % CI : 0,27-0,70). 

37. În cazul nodulilor tirodieni tireotoxicoza a fost asociatã cu benignitatea (p=0,006) 

38. Din punct de vedere al caracterului scintigrafic nodulii tirodieni hiperfixatori au fost 

asociaţi cu leziuni de tip benign (p

49. Rezultatele noastre demonstrează că puncţia efectuatã prin aspiraţie şi puncţia efectuatã 

prin capilaritate au eficienţã similară. 

109

BIBLIOGRAFIE 

1 Farahati J, Geling M, Mader U, et al . Changing trends of incidence and prognosis of thyroid 

carcinoma in lower Franconia, Germany, from 1981–1995. Thyroid 200414:141–147. 

2 Harach HR, Williams ED Thyroid cancer and thyroiditis in the goitrous region of Salta, 

Argentina, before and after iodine prophylaxis. Clin Endocrinol (Oxf) 1995 43:701–706. 

3 Xing M BRAF mutation in papillary thyroid cancer: pathogenic role, molecular bases, and 

clinical implications. Endocr Rev 2007, 28:742–762. 

4 Simescu, M. Sava M., Ciovernache D, et al. Screeningul populaţional al concentraţiei iodului 

urinar (CIU) cãt şi al hipotiroidismului la femei gravide şi nou nãscuţi in perioada 2006-2008 

dupa programul de suplimentare cu iod (PSI). Riscuri şi beneficii Romanian Journal of 

Endocrinology and Metabolism 2008 ; 7 (4) : 51. 

5 Podia I, Sirbu A. Urinary iodine levels in schoolchildren and pregnant women after the 

legislative changes in the salt iodization. Acta Endocrinologica (Buc.) 2006; 2(1):33-44. 

6 Regina M, Gharib H. Thyroid fine-needle aspiration biopsy: progress, practice and pitfalls. 

Endocr Pract 2003 ; 23::564–572. 

7 Yue H. Cytological diagnosis by fine needle sampling without aspiration. Acta Cytol 1989 ; 33 

:805–808. 

8 Mair S, Dunbar F, Becker PJ, et al. Fine needle cytology—is aspiration suction necessary? A 

study of 100 masses in various sites. Acta Cytol 1989 ; 3: 809–813. 

9 Gupta S. Nonaspiration fine needle cytology in diffuse and nodular thyroid lesions. Acta Cytol 

1991 ; 35:789–790. 

10 Braun H, Walch C, Beham A, Moinfar F. Fine needle capillary cytology versus fine needle 

aspiration cytology--a comparison of quality between puncture techniques in the ENT area 

Laryngorhinootologie. 1997 Jun;76(6):358-63. 

11 Dey P, Ray R. Comparison of fine needle sampling by capillary action and fine needle 

aspiration.Cytopathol 1993 ; 4:299–303. 

12 Kamal MM, Arjune DG, Kulkarni HR. Comparative study of fine needle aspiration and 

fine needle capillary sampling of thyroid lesions. Acta Cytol 2002 ; 46:30–34. 

13 Pothier D,Narula A Should We Apply Suction During Fine Needle Cytology of Thyroid 

Lesions? A Systematic Review and Meta-Analysis Ann R Coll Surg Engl. 2006 November; 

88(7): 643–645. 

110

nodulul tiroidian . consideraţii clinice în contextul ... - Gr.T. Popa

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?