Caz clinic: DERMATOMIOZITA PARANEOPLAZICA CU AFECTARE

More documents

Recommendations

Info

• Examenul dermatologic atrage atentia asupra prezentei neoplaziei, fara expresie clinica pana la acea data. • Dermatomiozita poate fi un semn precoce de malignitate si recunoasterea ei la timp poate fi salvatoare de viata. „Cand ai facut diagnosticul de dermatomiozita, cauta un cancer”..Aceasta asertiune trebuie avuta in minte atat pentru adult cat si pentru copii, deoarece urmand-o exista posibilitatea de a depista uneori o neoplazie incipienta deci curabila. (Neil M. Resnick). Biblografie selectiva 1. Degas R. :”Dermatologie”, Flammarian Medicine, 1994, 44 2. Gheorghe Nicola: „Manifestarile cutaneo-mucoase cu valoare diagnostica si prognostica in afectiunile reumatismale”, Editura Universitatii Carol Davila Bucuresti, 1999, 73-90, 142-143 3. Ionescu Ruxandra: „Esentialul in Reumatologie”, Editura Medicala Almatea, 2006, 399-403 4. Mc Graw Hill: „Diagnostic si tratament in practica medicala”, Editura Stiintelor Medicale, 2001, 36, 687-688. Pacientul și i familia/Voluntarii UN POSIBIL DIALOG, IMPOSIBIL 8 Ianuarie 28, 2008 de Dr. Constantin BOGDAN Domnul Ionescu locuieste intr-un cartier din orasul vechi, cartier in care au supravietuit nu mai mult de zece case, scapate, nu se stie cum de frenezia demolarilor ultimului dictator al Romaniei. Sunt case cu un singur nivel, construite intre cele doua razboaie mondiale, degajand parfumul acelei epoci, un fel de belle epoque careia romanii ii spun cu nostalgie “interbelica”, fixandu-i nu numai limitele in timp, dar incluzand aici si un fel de admiratie pentru o perioada de inflorire si dezvoltare a statului roman, contrastand puternic cu ce avea sa urmeze dupa cel de al doilea razboi, timp de peste patru decenii … Majoritatea sunt “case-vagon”, avand o latura spre strada cu zidul uneia din camere asezat la limita trotuarului, sau ceva mai retras, lasand loc intre casa si strada, unei mici gradini care trimite din primavara pana’n toamna miresmele proaspete spre fereastrele cel mai adesea deschise. Poarta si gardurile din fier forjat, vopsit, fie in negru fie in verde, sunt cel mai adesea imbracate in zorele (liseron) urcatoare si vesele, permitand Dr. Sorina Maria Covlescu trecatorului sa-si arunce o privire, si eventual sa admire, gratie acestei transparente prietenoase, curtea plina de flori multicolore, de arbusti decorativi, traversata de mici alei cu dale sau pietris alb. Primavara – zambilele, liliacul, narcisele, iasomia si lalelele predau stafeta la inceputul verii, trandafirilor, daliei, gladiolelor si crinilor, acestea la randu-le, fac loc crizantemelor de toate formele si culorile – florile toamnei, care inveselesc si zilele mai reci si mai intunecoase ale acestui anotimp. Mai peste tot, bolti de vita de vie se arcuiesc peste aleea de la intrare urcand spre stresinile casei si chiar pe acoperisuri. Casele, prin ferestre sau verande (galeries vitree), prin usile inalte spre care urci cateva trepte de piatra, cu glastre de flori de-o parte si de alta, privesc spre gradina, careia ii absorb parfumurile proaspete, au in medie patru-cinci incaperi dispuse de o parte si de alta a marchizei (mica veranda de la intrare, destinata cuierului, umbrelelor si incaltarilor) care se continua cu antreul, incapere care face legatura intre incaperile de-a dreapta si de-a stanga axului intrarii in casa.
Tot acest mic paradis de case si gradini, supravietuitor al acelei parti a Bucurestiului, patriarhal, al unui fel de “bucolic citadin” prin atmosfera de liniste calda si de visare, este strajuit in strada, de salcami si tei, inalti, care-si intind coroanele umbrind si parfumand, in functie de sezon, aceasta oaza in mijlocul padurii de blocuri a orasului. Domnul Ionescu este vecinul si prietenul domnului Popescu, casele aproape simetrice sunt unite spate’n spate, prin calcanele respective (murs aveugles). Domnul Popescu este “tanar” pensionar, retras din activitate de circa doi ani, domnul Ionescu, mai tanar, inca lucreaza; in fiecare dimineata la 7,30 iese pe poarta pentru a merge la servici si trece prin fata casei prietenului sau. La acea ora, cel mai adesea, domnul Popescu se afla in curte trebaluind. Se saluta prieteneste si schimba cateva cuvinte in trecere, totdeauna altele: “Miscare, miscare …”!; “azi va fi o zi frumoasa …”; “aveti o gradina de invidiat …” etc. In ultimul timp, adesea adauga si intrebarea : “Cum se mai simte doamna” ? In dimineata aceasta, ca deobicei, d-l. Popescu se afla in curte, maturand scarile pe care, peste noapte, vantul prabusise cateva frunze. Inainte de a deschide gura spre a schimba cele cateva cuvinte, fu surprins si chiar se opri din mers nevenindu-i sa creada ceea ce ii fu dat sa auda; dinlauntrul casei (vara, dimineata, ferestrele si usa sunt deschise spre curte, pentru a absorbi aerul proaspat) vocea doamnei Popescu adresandu-se sotului: - “George, sa aduci si niste flori proaspete, sa inlocuim pe cele din vaza care s-au cam ofilit si vezi sa alegi pe cele mai frumoase”. – “Ma gandisem si eu Oli, (pe sotia sa o cheama Olimpia) sunt asa de multe, au inflorit deodata … sunt atat de frumosi bujorii (pivoine) acestia …” Era intr-adevar vocea Olimpiei, dar cum de era posibil ? Doamna Popescu murise de aproape o luna, luase parte la inmormantare, fusese alaturi de durerea sotului ramas singur, incercase sa-l imbarbateze, sa-l ajute sa depaseasca impasul prin care trecea. De data aceasta, trecu mai departe, nu-si mai ingadui cele cateva cuvinte, fiindca nu stia ce sa mai spuna; nu indrasnea sa intrerupa acest dialog, obisnuit altadata intre cei doi soti, dar acum atat de straniu, de inexplicabil … 9 Ianuarie 28, 2008 * Sotii Popescu parasira cabinetul medicului de familie cu sentimente ambivalente: de ingrijorare si de speranta. Medicul le spusese, in finalul consultatiei ca ar putea fi vorba de o afectiune mai serioasa care va impune tratament imediat si energic, eventual chiar interventie chirurgicala; dar toate acestea vor fi stabilite de medicul specialist cancerolog din policlinica, dupa ce va avea la indemana si rezultatele unor investigatii de laborator pe care tot el le va hotari in urma examenului clinic. Plecara spre acesta, imediat, tacuti, ingrijorati, speriati, dar si cu speranta: ar putea, in definitiv sa nu fie vorba de un cancer; apoi, chiar daca ar fi, boala aceasta este atat de frecventa, aproape banala si ar putea sa nu fie o forma grava, … si ar putea fi vindecata; aveau printre cunostintele apropiate mai multe persoane care, cu ajutorul tratamentelor actuale invinsesera boala … Cu aceste ganduri se apropiara de policlinica si dupa o ora de asteptare deschisesera usa cabinetului pe care scria “Oncologie” – dr. G.R., programul consultatiilor … etc. Inmanara doctoritei biletul de trimitere de la medicul de familie pe care apucasera sa citeasca – suspect … urma un diagnostic scris indescifrabil, poate intentionat, (comunicarea fiind destinata medicului, dar ascunsa lor), poate conform scrisului medicilor totdeauna greu de citit; pe drum citind biletul George chiar reflectase cu voce tare: “toti doctorii au un scris de necitit; este deslusit doar de ei si de farmacisti …“ Examenul clinic minutios, inclusiv anamneza, au durat aproape 30 de minute, ceea ce le facu o buna impresie si le dadu multa incredere, fiindca se obisnuisera in alte situatii si cu examinari in graba, mai superficiale. Pacientul, asta ignora medicii, doreste sa i se dea toata atentia, sa fie complet examinat, sa i se faca o anamneza cat mai minutioasa, chiar daca uneori examenul poate fi mai sumar, nu din superficialitate, ci pentru faptul ca diagnosticul este evident, se pune usor in bolile cu simptomatologie tipica. Odata incheiat consultul, doctorita spusese asistentei s-o conduca pe doamna in camera de alaturi pentru analize si completarea unei fise; poate ca fusese mai mult un pretext pentru doctorita sa ramana cu George intre patru ochi, spre a-i comunica urmatoarele” – “Domnule Popescu imi este greu sa va spun, dar trebuie s-o fac: sotia dvs. are cancer. O forma clinica dintre cele mai maligne, adica dintre cele cu evolutie rapida. In prezent, este depasit stadiul de interventie chirurgicala, boala fiind generalizata, adica cu metastaze in ganglioni, si probabil si in alte cateva organe interne”.
Page 1 and 2: PALIAȚIA on-line Anul REDACȚIE Re
Page 3 and 4: 3 Probele biologice, reprezentate d
Page 5 and 6: Chiste renale: rinichi drept chist
Page 7: Tabloul clinic este dominat de doua
Page 11 and 12: 11 AFORISME ȘI RELFEXII Medicina p
Page 13 and 14: Ingrijiri paliative specializate ve
Page 15 and 16: INFORMATII UTILE PUBLICATII 15 Ianu
Page 17: Componenta non-oncologică a îngri

Caz clinic: DERMATOMIOZITA PARANEOPLAZICA CU AFECTARE

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?