1. Materiale pentru Căi de Comunicație Terestre

D este dimensiunea maximă a granulelor, în mm;
p - procentajul granulelor care trec prin ciurul cu ochiuri de diametrul d, dat în mm.
Pentru n = 0,5, ecuaţia lui Talbot se situează într-un caz particular, care poartă
denumirea de ecuaţia lui Fuller. Se recomandă ca valoarea lui n să fie cuprinsă între 0,35 şi
0,50, pentru a se obţine amestecuri ce se pot compacta în condiţii bune şi care nu manifestă
fenomenul de segregare.
Dacă forma curbei de granulozitate se îndepărtează de forma ideală, rezultă
diferite inconveniente în comportarea materialului, dintre care se menţionează următoarele
(fig. 1.1):
Fig. 1.1. Influenţa abaterilor unei curbe de granulozitate în raport cu
zona de granulozitate de referinţă.
- o curbă foarte orizontală în partea sa superioară (fig. 2.1, A) indică o
granulozitate a elementelor grosiere foarte etalată, care conduce la apariţia fenomenului de
segregare la punerea în operă şi la o compactare dificilă;
- în cazul unei curbe relativ verticale în partea sa superioară (fig. 2.1, B),
granulozitatea elementelor grosiere este restrânsă, ceea ce conduce la îngreunarea
compactării, realizarea unei compactităţi insuficiente, atriţie puternică şi permeabilitate
excesivă;
9