Efecte biologice ale campului electromagnetic de ... - EcoMagazin

publicate este însa dificila din cauza varietatii modelelor biologice utilizate si
protocoalelor de expunere si, nu de putine ori, a rezultatelor contradictorii obtinute
de diferitele laboratoare. Efectele si riscurile pentru sanatatea umana ale expunerii la
radiofrecventemicrounde evidentiate în unele din studiile epidemiologice si pe voluntari
au obligat extinderea studiilor pe modele animale si pe culturi celulare mai ales în
necesitatea unor date experimentale concludente cu privire la mecanismele de
interactiune. Chiar daca extrapolarea la oameni a rezultatelor obtinute pe animale si pe
culturi este dificila, complementaritatea acestor categorii de experimente este mai mult
decât evidenta.
Un câmp electromagnetic (radiatie sau unda electromagnetica) este format dintr-un câmp
electric (E) si un camp magnetic (H) perpendiculare între ele si perpendiculare pe directia
de propagare care oscileaza sinusoidal între valorile pozitive si cele negative cu o
frecventa f. Distanta dintre doua valori maxime pozitive (sau negative) se numeste
lungime de unda ( ), marime invers proportionala cu frecventa f.Câmpul poate fi împartit
în doua componente principale – componenta reactiva si cearadiativa. Componenta
reactiva se refera la energia înmagazinata în regiunea din apropierea sursei si este
responsabila de efectele asupra omului. Aceasta regiune se gaseste în jurul sursei, pâna la
o distanta de aprox. 1/6m~2m si se mai numeste si regiunea câmpului apropiat.
Masuratorile în câmp apropiat sunt dificile, deoarece chiar introducerea sondei pentru
masurare poate modifica substantial câmpul.Componenta radiativa se gaseste la distante
mai mari de o lungime de unda, aceasta regiune numindu-se si regiunea câmpului
îndepartat, în care unda electromagnetica poate fi descrisa ca o unda plana, raportul dintre
intensitatea câmpului electric si cea a câmpului magnetic fiind constant. Aceasta
caracteristica este importanta, deoarece face suficienta masurarea unei singure
componente a câmpului, cea electrica sau cea magnetica.
Între cele doua regiuni mai exista o zona de tranzitie, în care predomina componenta
radiativa. Deoarece lungimea de unda este invers proportionala cu frecventa, aceste
regiuni variaza.
Densitatea de putere (se masoara în watti/ m2 ) este produsul dintre intensitatea câmpului
electric si a câmpului magnetic (puterea undei) raportat la suprafata prin care se propaga
unda. Pentru evaluarea expunerii la frecvente mai mici de 100 kHz se recomanda
utilizarea intensitatii câmpului electric din tesuturi deoarece aceasta marime fizica se
coreleaza cu efectele biologice si este la rândul ei corelata cu densitatea de curent. Pentru
frecvente mai mari se utilizeaza rata de absorbtie specifica a energiei SAR (Specific
Absorbtion Rate) care se coreleaza cu patratul intensitatii câmpului electric din tesut.
SAR este rata cu care energia undei este absorbita într-un tesut de masa m si se masoara
în watti /kg (W/kg). Aceasta marime fizica variaza punctual în corp, deoarece câmpul
electric se modifica odata cu pozitia corpului, iar conductivitatea tesuturilor este diferita.
Pentru evaluarea expunerii la radiatiile electromagnetice (EMF) neionizante din
banda microunde si radiofrecventa, literatura de specialitate recomanda doua tipuri de
abordari:
1. masurarea puterii sau a altor caracteristici ale câmpurilor electromagnetice (intensitatea
câmpului electric sau magnetic) în conditii standardizate de laborator sau în conditii
variabile de teren;