Nr. 6 - Clubul Copiilor Petrila

4 TREI COPII DIN PAROHIE, TREI POVEŞTI SENTIMENTALE
Joia patimilor / 12 aprilie (Denia
celor 12 Evanghelii)
Joi seara, în ziua de 13 Nissan, după calendarul evreesc,
doi ucenici, Petru şi Ioan, sunt trimişi de Domnul la
Ierusalim ca să pregătească o cină, pe care dorea să o
mănânce cu ei înainte de Paştele evreilor (Luca 22, 8-14). În
timpul acestei cine a spălat picioarele ucenicilor Săi, ca gest
de supremă smerenie (Ioan 13, 4-17).
La această ultimă masă sau cină nu s-au mâncat azime
sau mielul pascal, aşa cum făceau evreii în amintirea
eliberării lor din robia egipteană, ci s-a mâncat pâine dospită.
Acum, în cadrul acestei Cine solemne, de despărţire, Mântuitorul
instituie Taina Sfintei Împărtăşanii.sau Euharistii,
sau Cuminecături, cum i se mai spune mai ales în Ardeal. În
Evanghelia lui Matei se relatează următoarele: „Iar pe când
mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi lea
dat ucenicilor zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul
Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat zicând: Beţi
dintru aceasta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei
noi, pentru care mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”
(Matei, 26, 26-28: cf. şi Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20)
Sfântul Evanghelist Luca redă şi cuvintele rostite tot atunci:
„Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea” (Luca 22, 19)
În cadrul aceleiaşi cine, Mântuitorul descoperă ucenicilor
că unul dintre ei Îl va vinde. Iuda va părăsi Cina înainte
de terminarea ei. Mântuitorul le vorbeşte apoi ucenicilor despre
Iubire, ca principiu suprem al legii celei noi. „Poruncă
vă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum v-am iubit
Eu pe voi aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 13, 34-
35) Apoi le cere ucenicilor să fie uniţi cu El: „Eu sunt viţa,
voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru mine şi Eu întru
el, acela va aduce roadă multă, căci fără mine nu puteţi face
nimic” (Ioan, 15, 5) Cuvântarea sa se încheie cu aşa numita
„Rugăciune arhierească”.
Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli se îndreaptă apoi spre
Muntele Măslinilor unde se găsea şi Grădina Ghetsimani.
Acolo se rogă Tatălui să îndepărteze de la El acel pahar al
suferinţei. Călăuziţi de Iuda trădătorul, ostaşii romani Îl prind
şi Îl leagă pe Iisus, pe care îl recunosc după sărutul dat chiar
de cenicul său. Apostolii au fugit de frică iar El rămâne singur
cu prigonitorii Săi. În aceeaşi noapte începe procesul
Mântuitorului care va continua şi în dimineaţa zilei de vineri.
O hotărâre pe care
părintele paroh, enoriaşii,
precum şi cei
năpăstuiţi de soartă o
aşteptau de mult.
Aşteptarea l-a fost
răsplătită pe deplin...
Slujba Prohodului din Vinerea Mare
Slujbele şi ceremoniile liturgice din Sfânta şi Marea Vineri reproduc patimile, moartea
şi îngroparea Mântuitorului, într-un chip impresionant şi cu o puternica înrâurire asupra
sufletelor credincioşilor. În această Vineri au loc două din slujbele cele mai impresionante
care dau zilei respective greutatea ei. Este vorba de slujbele vecerniei Sâmbetei celei Mari.
După rânduielile liturgice stabilite foarte de timpuriu, ziua de vineri este una din
puţinele zile aliturgice din timpul unui an bisericesc. În această zi, în biserică nu se
săvârşeşte nici un fel de liturghie pentru că atunci are loc şi se retrăieşte de către credincioşi
jertfa Mântuitorului pe cruce. Ca şi întreaga săptămână, este o zi de adâncă tristete
pentru moartea Domnului. La ora îndatinată de regulile de cult, se oficiază ceasurile liturgice
împărăteşti, urmată de vecernia numită a Sâmbetei celei mari, în care, la cântarea
slavei de la Stihoavna: "Pre Tine Cel ce te îmbraci cu lumină ca şi cu o haină", se scoate
Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii şi se aşează pe o masă, în faţa Sfintei Cruci, adusă aici
solemn.
În centrul acestei slujbe stă Prohodul, adică acea serie lungă de cântări bisericesti sau
imne, scurte ca întindere, compuse în limba originală în formă de versuri împărţite în trei
stări sau grupe, inegale ca număr de strofe.
"Cântarea Prohodului", aşa de cunoscută tuturor credincioşilor, reprezintă încheierea
unei adevărate drame care începe cu prinderea Mantuitorului şi se sfârşeşte cu punerea
lui în mormânt. La această dramă şi îndeosebi, la încheierea ei, credincioşii nu sunt spectatori,
ci iau parte cu trup şi suflet. Tânăr şi bătrân, într-un fel oarecare este părtaş la desfăşurarea
acestei drame. Legătura creştinului este aşa de intimă cu Mântuitorul, încât îl
petrece cu cântări şi laude, ca pe fiinţa cea mai scumpă.
Aceste cântări şi laude alcătuiesc "Prohodul", care înseamnă slujba de înmormantare
şi care cuprinde în sine bogăţie şi duioşie în cântare. Dintre toate cântările liturgice ale
Bisericii noastre, Prohodul este cea mai cunoscută, mai populară şi mai iubită de către
credincioşi, care iau parte la ea cu toată angajarea lăuntrică, formând un singur trup şi suflet
cu toţi cei care sunt în biserică.
Adunaţi în toate bisericile, pentru a cânta slujba de înmormântare a lui Hristos, "creştinii
alcătuiesc un singur cortegiu mistic de îngropare şi sentimentele lor de durere pentru
Patimile Stăpânului, de dragoste şi venerare se revarsă prin laudele prohodului, precum
stropii nenumaraţi ai apelor se împreună într-o singură albie, formând un fluviu." Această
desăvârşită popularizare a Prohodului se datoreşte, pe lângă alte motive, mai ales faptului
că aceasta este singura cântare ritmată dintre toate cântările noastre bisericesti.
Slujba este impresionantă atât prin cântarea Prohodului, cât şi prin înconjurarea bisericii,
în dangăt de clopot şi toacă, în liniştea serii şi în parfumul primelor flori de primăvară.
Niciodata parcă sufletul creştinului nu se simte mai apropiat şi mai solidar cu patimile
Mântuitorului. De aceea rămâne slujba cea mai frecventată şi mai gustată de către credincioşii
ortodocsi care iau parte la ea încă de atunci de când limba romaâa a fost introdusă
în întrebuinţarea serviciului divin.
HOTÃRÂREA
NR. 98/2012
privind darea în folosinþã gratuitã
cãtre Parohia Ortodoxã Românã
,,Sfântul Prooroc Ilie” a imobilului
fostei ªcoli generale nr. 3 Dãrãneºti ºi a
terenului în suprafaþã totalã
de 1350 mp. din care 510 mp.
suprafaþã construitã, notat în CF 60824
Petroºani, nr. cadastral 60824-C1, pe o
perioadã de 10 ani
Având în vedere nota de fundamentare întocmitã
de Primarul municipiului Petroºani,
dl.Florin Tiberiu Iacob - Ridzi, prin care se pro -
pune darea în folosinþa gratuitã cãtre Parohia
Ortodoxã Românã ,,Sfântul Prooroc Ilie” a imobilului
fostei ªcoli generale nr.3 Dãrãneºti ºi a
terenului în suprafaþã totalã de 1350 mp. din
care 510 mp. suprafaþã construitã, notat în CF
60824 Petroºani, nr. cadastral 60824-C1, pe o
perioadã de 10 ani;
Vãzând rapoartele Serviciului Public de Administrare
a Domeniului Public ºi Privat, Biroului
cadastru, registru agricol, Biroului juridic, legislaþie,
din cadrul aparatului de specialitate al Primarului
municipiului Petroºani, precum ºi avizele
comisiilor de specialitate ale Consiliului Local al
Municipiului Petroºani;
În temeiul prevederilor art. 36, alin. (2),
lit.”c”, alin.9, art. 45, alin. (3) ºi art. 124 din
Legea nr. 215/2001 privind administraþia publică
localã, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile
ulterioare,
HOTÃRêTE:
Art.1. Aprobã darea în folosinþã gratuitã cãtre
Parohia Ortodoxã Românã ,,Sfântul Prooroc Ilie”
a imobilului fostei ªcoli generale nr.3 Dãrãneºti ºi
a terenului în suprafaþã totalã de 1350 mp., din
care 510 mp. suprafaþã construitã, notat în CF
60824 Petroºani, nr. cadastral 60824-C1, pe o
perioadã de 10 ani.
Imobilul este înscris în inventarul domeniului
public la poziþia 496.
Art.2. Împuterniceºte directorul Serviciului
Public de Administrare a Domeniului Public ºi Privat,
dl. Dragomir Lucian, sã semneze contractul
de comodat.
Art. 3. La data adoptãrii prezentei se revocã
prevederile H.C.L. nr.306/2010.
Art. 4.Prezenta hotãrâre se va comunica Primarului
municipiului Petroºani, Serviciului Public
de Administrare a Domeniului Public ºi Privat,
Parohiei Ortodoxe Românã ,,Sfântul Prooroc Ilie”
ºi se va transmite Instituþiei Prefectului – judeþul
Hunedoara.