MECANICII '61 - REVISTA CURENTĂ (1)

19 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei „Promoţia ’61 MECANICĂ“
Să revenim!Se instalează un guvern militar cu orientare politică de stânga,urmând doi ani de
anarhie;coloniile portugheze îşi recapătă independenţa cu preţul unor războaie civile
devastatoare(Timorul de Est,Mozambic şi Angola);în ţară sosesc peste 500.000 de refugiaţi ce
generează grave probleme sociale.Drumul economic-social-politic al acestei ţări este însă
ireversibil:în anul 1976 este ratificată noua Constituţie, Mario Soares devine primul preşedinte
civil după 60 de ani,ţara devenind membră a Uniunii Europene.Capitala Lisabona devine gazda
unor evenimente extraordinare:în anul 1994 este aleasă capitala culturală a Europei;în anul
1998 organizează Expoziţia Universală ce implică modernizări majore ale oraşului;în anul 2004
organizează campionatul european de fotbal; în anul 2007 are loc summitul de semnare a
Tratatului de reformă a Uniunii Europene.
Indiscutabil:Portugalia de astăzi a intrat în epoca modernă;a rămas însă autentică pentrucă
trecutul său nu s-a pierdut:stau mărturie nenumăratele castele,magnificele catedrale în stil
baroc,zidurile trainice acoperite cu acele” azulejos” de o frumuseţe de neegalat.
După această „lecţie” de istorie,pornim la drum în dimineaţa zilei de 16 aprilie,după cele 7 zile de
vis frumos trăit la Lisabona (pe care ,sperăm să vi le povestim în următorul articol) şi după un
mic dejun-bufet suedez de foarte bună calitate(aşa dealtfel cum am beneficiat în toate hotelurile
în care am fost cazaţi!).După doar două staţii de metrou,ajungem la autogara de unde luăm bilete
pentru staţia Fatima,devenită nod rutier pentru multe localităţi din împrejurimi datorită,evident,
centrului religios de faimă mondială din acest orăşel.Autobuzele confortabile, elegante,
curate,preţurile rezonabile,punctualitatea,transformă călătoria cu aceste mijloace de transport
într-o reală plăcere.
Întrucât timpul ne-a permis(existând numeroase curse de autobuz pe ruta Fatima-Batalha unde
ne vom caza pentru 4 nopţi,drum ce-am aflat că durează aprox.1/2oră) vizităm complexul religios
impresionant prin monumentalitate,prin vitraliile,statuile marilor apostoli,capela,adevărata inimă
a Sanctuarului unde este coloana de marmură ce susţine statuia Fecioarei Maria,orga cu aproape
12 mii de tuburi.Esplanada cuprinde o scară grandioasă şi colonade,un Drum al Crucii cu lespezi
de ceramică policromă.
Emoţionant!La intrarea în Sanctuar se află un monument constituit dintr-un bloc de beton
desprins din zidul Berlinului a cărei construcţie a început în noaptea de 12 spre 13 august
1961,când promoţia noastră era la Tropaisar pentru satisfacerea celor două luni de serviciu
militar.Unora dintre noi li s-a năruit atunci visul de a ajunge în Occident!Acest bloc,încadrat întro
operă arhitectonică a fost oferit de către un emigrant portughez din Germania,inaugurat
simbolic tot într-o în zi de 13 august ..dar a anului1994.
Fatima este un adevărat Lăcaş al Liniştii,al Reculegerii,al împăcării cu noi înşine şi cu
Dumnezeu.
Sosind la BATALHA,suntem surprinşi de dimensiunile copleşitoare ale COMPLEXULUI
MÂNĂSTIRESC NOTRE DAME A VICTORIEI în comparaţie cu orăşelul care o
înconjoară.Însfârşit ne bucurăm de o zi însorită aşa încât după ce ne cazăm la hotelul situat visa-vis
de mânăstire,amânăm masa de prânz şi pornim....la atac,”înarmaţi” cu cele necesare.Primul
monument de maximă importanţă pentru istoria acestei ţări pe care l-am văzut este cel ridicat în
imediata apropiere a catedralei pentru a celebra victoria militară,decisivă din data de 14 august
1385 contra trupelor regatului Castiliei pe câmpul de luptă de la Aljubarrota.Statuia îl reprezintă
pe conetabilul Dom Nuno Alvarez Pereira,un adevărat erou naţional.Născut în anul 1360,acest
tânăr militar a jucat un rol hotărîtor în cursul crizei portugheze din anii 1383-1385 când
independenţa regatului era ameninţată de castilienii spanioli.Contextul istoric începe cu data
morţii regelui Ferdinand I al Portugaliei şi anume 22 octombrie 1383.Acesta nu a avut
moştenitori pe linie bărbătească pentrucă fiii săi Pedro şi Alphons decedaseră prematur.Fiica sa
Beatrice era la acea dată încă un copil care urma să se căsătorească cu prinţul Juan al
Castiliei.Aceste circumstanţe atrăgeau după sine sfârşitul descendenţei casei de
Bourgogne.Regenţa ţării este asigurată de văduva lui Ferdinand I ,Eleonora de Menezes,în numele
fiicei sale.Dar tranziţia nu a fost paşnică:răspunzând dorinţei majorităţii portughezilor de a
menţine independenţa regatului portughez în faţa Coroanei Castiliei (cine erau împotrivă?
biserica şi nobilii!),Joao,fratele bastard al lui Ferdinand,Mare Maestru al Casei de Avis reclamă
tronul cu ajutorul şi susţinerea Angliei.Din această cauză,vor începe lupte interne şi războaie în
cursul cărora Dom Nuno Alvarez Pereira va juca un rol hotărîtor.Acesta câştigă o primă bătălie
contra castilienilor la 1 aprilie 1384,în urma căreia Joao de Avis îl numeşte conetabil al
Portugaliei şi conte de Ourem.Această victorie a fost urmată de alte câteva bătălii dar cea decisivă
a fost cea de la Aljubarrota când Nuno Alvarez face dovada geniului militar,mica sa armată de
6500 soldaţi portughezi şi lăncieri englezi învingând armata celor 31.000 soldaţi castilieni.Până în
anul 1390,când moare regele Juan al Castiliei,Dom Nuno realizează incursiuni la graniţa cu
Castilia,pentru a o determina să renunţe să mai ameninţe regatul portughez.După decesul soţiei
sale Eleonora(cu care a avut o fiică),Dom Nuno se înscrie în Ordinul Carmeliţilor în anul
1423.Peste doar opt ani moare fiind înmormântat în Mânăstirea Carmeliţilor din Lisabona. Dom