Mergem la un ceai? - EYP Romania

Ce spune un adolescent foarte des:
„peste trei luni o sa am 18 ani,
atunci o sa fac ce vreau!”
Interpretare: orice adolescent are libertate si responsabilitate
legala dupa 18 ani, fie parintii/educatorii vor sau nu, dar
modul in care este folosita aceasta libertate legala depinde
de modul in care parintii l-au educat inca de mic. Daca nu i
s-au oferit oportunitati de a se confrunta cu sarcini de adult,
el se va trezi brusc in pielea celui care o viata a avut doar
atata apa cat sa se spele pe maini si brusc a fost aruncat
in ocean. Daca va inota sau nu, asta depinde de noroc.
Adultul ar trebui sa faciliteze dezvoltarea copilului, oferindu-i
sansa de a se confrunta cu probleme si sarcini.
Cele trei caracteristici ale maturitatii mentionate anterior se
concretizeaza prin raportarea persoanei la sine, la partener,
colegi, membri ai unor grupuri sociale si la acele lucruri pe
care nu le stie si nu le va stie niciodata. De vreme ce o
persoana poate evolua in toate ariile de dezvoltare si nu doar
intr-una anume, dezechilibrele in dezvoltare pot deveni sursa
tulburarilor comportamentale. O tulburare comportamentala
destul de des intalnita la adolescenti este inclusa in
expresiile: “Nu am pic de energie!” sau “Nu am timp
pentru nimic!”. Analiza unor subiecti adolescenti afectati de
asemenea comportamente poate releva multe greseli de
educatie si supraveghere din partea adultilor (parinti,
educatori), cum ar fi : neobservarea faptului ca adolescentul
este indragostit si ca majoritatrea timpului si energiei sale
(in proportie de peste 80% in unele cazuri) este orientata spre
iubit/iubita cu neglijarea celorlalte domenii (interese proprii,
scoala, prieteni, parinti, religie); ignorarea faptului ca
tanarul sta mult conectat la internet si practic traieste o
viata virtuala, care ii limiteaza alte arii de dezvoltare
normale. In toate aceste cazuri trebuie observat ca tinerii nu
sunt bolnavi, nu e vorba de lipsa de energie sau timp, nu sunt
lenesi, e vorba doar de o gresita gestionare a timpului.
Accentuarea unui domeniu si ignorarea altora poate
genera conflicte in modul in care persoana se raporteaza
la propria lume.
Cei apropiati se vor confrunta cu rezultatele acestei dezvoltari
fara sa aiba acces la intelegerea modului cum s-a produs.
Identitatea nu poate fi descoperita prin retragere din
lumea exterioara. Ea provine mai degraba din deschidere
si expansiune catre toate domeniile experientei sociale.
Enumeram aici si cateva tulburari si conflicte legate de criza
de identitate: nesiguranta, incapacitatea de lua decizii, lipsa
unor linii directoare personale, lipsa limitelor interioare,
anxietate, refugiu in sexualitate, in interactiuni sociale de
noapte sau alcool, dezamagiri, autocritica exagerata, prea
multe/prea putine pretentii.
Si atunci ce ar trebui facut? Cum poate fi ajutat
adolescentul pe drumul autocunoasterii?
Avem doua tabere: parintii, educatorii, celelalte persoane
din anturaj si adolescentul. Ambele tabere ar trebui sa
manifeste incredere reciproca, doar asa se poate ajunge la
intelegere si la acceptarea valorilor si capacitatilor ACTUALE
asupra carora se va insista in viitor pentru o dezvoltare
normala a unui individ echilibrat. Apoi cu totii ar trebui sa
facem diferenta intre lipsa de energie si canalizarea ei
defectuoasa! Autoanaliza si dialog intre tabere! Si inca ceva
devine evident: a fi adult responsabil nu are legatura cu
varsta, adica nu te poti considera adult resposabil la 18 ani si
1 zi sau la 35 de ani.
Devii adult responsabil atunci cand intrunesti toate
capacitatile de mai sus si esti capabil sa indrumi si pe
altii, adolescenti sau nu din punct de vedere cronologic,
pe calea „devenirii”.
9 EYP TABU | noiembrie/decembrie 2011