ultrastructura bacteriilor. elementele de structura constante

PEPTIDOGLICANUL (PG)
PG – structură particulară rigidă a PC bacterian.
Structura PG:
Heteropolimer macromolecular reticulat, constituit dintr-un
component glicanic şi unul peptidic.
Partea glicanică (polizaharidică) este constituită din catene
liniare paralele în care alternează N-acetyl-glucozamina
cu acidul N-acetyl-muramic.
Partea peptidică este reprezentată de unităţi tetrapeptidice
(izomeri L şi D de AA), fixate de acidul muramic, care pot
fi legate intre ele direct (formand o structură
bidimensională, la bacterii G-) sau prin punţi
interpeptidice (structură tridimensională, la bacterii G+).
PERETELE CELULAR AL BACTERIILOR GRAM-POZITIVE
- Uniform, cu pori mici
- Grosimea 20-80 nm (până la 300 nm)
- Componentul major (40-80%) reprezintă PG
(structură reticulată tridimensională)
- Componente minore:
1. Acizii teichoici (polimeri de glicerol sau ribitol fosfat),
fixaţi de N-AGA. Traversează PG şi crează sarcină
electrică negativă la suprafaţa bacteriei, asigură
transferul de ioni şi fixarea unor proteine, funcţie
antigenică. Pot activa complementul pe cale
alternativă şi stimula secreţia citokinelor de către
macrofage.
Acidul diaminopimelic, izomerii D ai AA şi acidul
muramic se întâlnesc doar la celulele procariote.
Fragmente solubile de mureină pot stimula secreţia
excesivă a citokinelor de către macrofage, prin
legarea de receptorii toll-like sau CD14, inducând
astfel simptome de şoc septic
PG reprezintă ţinta de atac a unor substanţe:
1. Lizozimul, care taie legăturile dintre N-AGA şi acidul N-
AM (catena glicanică)
2. Unele antibiotice (beta-lactamine, glicopeptide,
fosfomicina), care perturbă procesul de
transpeptidare.
2. Acizii lipoteichoici: se fixează de MCP şi depăşesc
stratul de PG.
Funcţii: identic cu acizii teichoici, intervin în
adeziunea la celule şi au un efect toxic slab.
3. Proteine asociate peretelui celular: proteina A,
coagulaza legată (“clumping factor”) şi proteina
fixatoare de fibronectină la Staphylococcus aureus,
proteina M la Streptococcus pyogenes (rol în
adeziune la substrate, protecţie de fagocitoză)
4. La unele bacterii G+ (de exemplu: Mycobacterium,
Nocardia) peretele conţine o cantitate importantă
de lipide sau ceruri, la altele (ex.: streptococi)
peretele conţine multe glucide.
2/3/2010
2