S. Buraga-Introducere in retele de calculatoare.pdf

PARTEA 8
ASPECTE PRACTICE
LEGATE DE INTERNET
SISTEMUL DE NUMIRE A DOMENIILOR
Destul de devreme, s-a realizat că adresele sunt bune pentru comunicarea dintre maşini,
dar şi că oamenii preferă nume. Este dificilă discuţia despre Internet folosind adrese numerice,
dar şi mai greu sunt de ţinut minte. De aceea calculatoarelor de pe Internet li s-au dat nume
pentru uşurinţa folosirii lor, de către utilizatorii umani.
La început, când Internetul era o organizaţie nu prea dezvoltată, utilizarea numelor era
uşoară. NIC-ul (Network Informaţion Center) ţinea un registru (un fisier denumit hosts) pe care îl
actualiza mereu. Se putea trimite un formular, electronic desigur, şi NIC îl adăuga la lista de nume
şi adrese pe care o întreţinea. Acest fişier numit fişierul de calculatoare gazdă, era distribuit regulat
către fiecare maşină gazdă de pe reţea. Numele erau cuvinte simple, fiecare alese pentru a fi unice.
Dacă cineva utiliza un nume, calculatorul îl căuta în fişier şi îl substituia cu adresa
corespunzătoare.
Din nefericire, când Internetul s-a răspândit şi a crescut, tot astfel s-a întâmplat şi cu acel
fişier. Exista o întârziere semnificativă în obţinerea unui nume deja înregistrat şi devenise dificil
de găsit nume care nu mai fuseseră încă folosite. De asemenea, se pierdea prea mult timp în reţea
pentru a distribui acest fişier mare către fiecare maşină care era cuprinsă în acesta. Era clar că era
nevoie de un sistem distribuit, conectat direct la un sistem central care să influenţeze în bine rata
de schimb a fişierelor. Acest sistem este numit Sistemul de Numire a Domeniilor sau DNS
(Domain Name System).
DNS este o metodă de administrare a numelor prin trecerea către grupuri diferite a
responsabilităţii pentru subseturile care formează acest nume. Fiecare nivel în acest sistem este
numit domeniu. Domeniile sunt separate prin puncte:
• ux.cso.uiuc.edu
• nic.ddn.mil