VIAÀ VIAÀ VIAÀ

More documents

Recommendations

Info

Viaþa Nume........................................................................................................ Adresă...................................................................................................... Număr de telefon.................................................................................. www.viata-libera.ro şi cititorii Informaţii notariale Vrea să dea pământul statului Un cititor din judeţ ne‑a întrebat dacă poate dona terenul agricol di‑ rect statului. „Nu mai am cu ce să îl lucrez şi aş vrea să îl dau înapoi la stat, să îl lucreze ei. Aş dori să ştiu dacă pot face acest lucru şi cum ar trebui să procedez”, întreabă citi‑ torul nostru. În ceea ce priveşte donaţiile făcute statului, acceptarea acestora se realizează în următoarele condiţii: ‑ donaţiile oferite mi‑ nisterelor, altor organe sau instituţii centrale care depind direct de Guvern, precum şi unităţilor bu‑ getare care fac parte din sistemul acestora se acceptă de ministrul sau conducătorul organului sau al instituţiei centrale de stat; ‑ donaţiile oferite uni‑ tăţilor administrativ‑teri‑ toriale se acceptă, după caz, de consiliul judeţean sau de cel al municipiului Bucureşti; ‑ donaţiile oferite re‑ giilor autonome sau so‑ cietăţilor comerciale cu capital majoritar de stat se acceptă de conducă‑ torii acestora, însă dacă sunt de interes naţional, cu autorizaţia prealabilă a organului tutelar; iar dacă sunt de interes lo‑ cal, cu autorizaţia consi‑ liului judeţean sau cel al municipiului Bucureşti, după caz. Dacă obiectul donaţiei este un teren agricol, se cere şi avizul Ministerului Agriculturii. Dacă obiectul donaţiei este un imobil situat în‑ tr‑o localitate, se cere şi avizul Departamentului pentru Administraţia Pu‑ blică Locală. Bunurile grevate de sarcini sau pentru care există restanţe la impo‑ zite sau taxe pot fi ac‑ ceptate numai cu avizul Ministerului Finanţelor. Nr. ziar 6805 Talon pentru Curier juridic Teodora Miron Sesizări de la cititori Am primit pe adresa redacţi‑ ei o scrisoare semnată de Mihai Florescu. Cititorul nostru are o pro‑ blemă şi, din păcate, nu ştie exact cum ar trebui rezolvată. „Pe data de 15 februarie 2012, în jurul orei 11,00, am schimbat la casa de schimb valutar SC CSV Convert Exchange SRL, complex Micro 17, suma de 600 de euro (în bancno‑ te de câte 100) şi 200 de dolari (tot în bancnote de 100). În momentul efectuării schimbului, nu am avut cartea de identitate la mine. Mi s‑a spus că nu este o problemă şi se poate schimba dacă îmi declar identitatea. Am acceptat. Am pri‑ mit contravaloarea în lei pentru cei 600 de euro. Cursul era de 4,33 lei/ De la sursă Pe bulevardul Marea Unire, în zona Faleza Dunării, în clădirea Camerei de Conturi, îşi desfăşoară activitatea Biroul teritorial Galaţi al instituţiei Avocatul Poporului, având ca rază de competenţă ju‑ deţele Brăila, Galaţi şi Vrancea. Biroul Teritorial Galaţi al institu‑ ţiei Avocatul Poporului şi‑a început activitatea în luna martie 2006. De atunci, am prezentat activitatea instituţiei în numeroase rânduri, atât prin apariţii la televiziunile lo‑ cale, cât şi prin articole publicate în presă. Cu toate acestea, multe persoane ne‑au solicitat şi ne so‑ licită în continuare, atât în cadrul audienţelor, cât şi prin intermediul petiţiilor, consultaţii juridice sau reprezentare în justiţie. De aici re‑ zultă că publicul larg nu cunoaşte încă, în suficientă măsură, ce este şi ce misiune are instituţia Avocatul Poporului. Drept urmare, ne pro‑ punem ca, în trei articole succesive, să răspundem sintetic, dar cât mai complet, la aceste întrebări. Drepturile omului Este un adevăr de necontestat că fundamentul democraţiei libe‑ rale de tip occidental îl constituie drepturile omului. Preocuparea pentru o formulare clară şi cu‑ prinzătoare a acestor drepturi s‑a concretizat pentru prima oară, în spaţiul european, prin Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din 1789, adoptată de Adunarea Naţională a Franţei Revoluţionare, la 26 august 1789. Drepturile omu‑ lui au constituit, ulterior, obiectul a numeroase texte internaţionale şi constituţionale, pentru a se ma‑ terializa recent, într‑o formulare completă şi detaliată, în „Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”, anexă la Tratatul de la Lisabona. În România, Constituţia din 1991 cuprinde un întreg titlu consacrat drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Realitatea a de‑ euro. Am primit două bancnote de 500 de lei, cinci bancnote de 200 de lei şi nu mai reţin exact dacă restul au fost trei bancnote de 200 de lei şi patru de 50 de lei sau două de 100 de lei. Schimbul în euro valora 2.538 de lei. Mi s‑au cerut doi lei pentru rotunjirea sumei. Am primit suma de 2.600 de lei. Pe moment nu ştiu ce a fost în capul meu, cu toate că am avut ceva reţineri. Am luat banii şi am plecat. Luni, pe 21 februarie 2012, mi‑am dat seama că ceva nu este în regulă cu banii pe care i‑am schimbat, neprimind de‑ cât contravaloarea sumei în euro. Am avut nişte probleme în familie în toată această perioadă şi nu am realizat ce s‑a întâmplat atunci. [ Di a lo g Marţi, 28 Februarie 2012 8 v i aţa liber ă Clientul nostru, stăpânul nostru? În aceeaşi zi am fost la casa de schimb şi am discutat cu angaja‑ tele firmei. Era numai una din cele două din momentul când am făcut schimbul. Am fost acuzat că nu am sesizat imediat cele întâmplate, fapt pentru care am recunoscut că sunt vinovat şi îmi asum toată res‑ ponsabilitatea, dar tot ele au spus că nu este nicio problemă, se poate vedea totul pe camera de supra‑ veghere din incintă. Mi s‑a adus la cunoştinţă că am semnat cele două foi de schimb şi atunci am cerut să văd şi eu cele două foi. Pe foi, la semnătură client nu este semnătu‑ ra mea şi m‑au rugat să semnez pe versoul foii. Eu acele foi de schimb nici nu le‑am văzut. Am mai schim‑ Ce este şi ce misiune are Avocatul Poporului monstrat însă că nicicând şi nicăieri drepturile omului nu se respectă întotdeauna şi în totalitate, motiv pentru care în statele democratice se acordă o atenţie deosebită ga‑ ranţiilor acestor drepturi. Garanţia cea mai importantă, la îndemâna cetăţeanului, este considerată ac‑ cesul efectiv la o judecată corectă, realizată de către o instanţă in‑ dependentă şi imparţială, într‑un termen rezonabil. Accesul liber la Liviu Coman‑ Kund justiţie s‑a dovedit însă insuficient deoarece, pe de o parte, justiţia nu este gratuită, iar pe de alta, pro‑ cesele pot dura timp îndelungat, în condiţiile existenţei a cel puţin două grade de jurisdicţie. Garanţii suplimentare S‑a conturat astfel necesitatea instituirii unei garanţii suplimentare în favoarea cetăţeanului, de natură necontencioasă, gratuită, prin care autorităţile publice, în special cele administrative, să poată fi determi‑ nate să înceteze singure încălcările de drepturi pe care le‑au comis şi să repare efectele acestora. Suedia a fost prima ţară în care s‑a crista‑ lizat, în anul 1809, o instituţie me‑ nită să satisfacă această necesitate, instituţie care a primit denumirea de ombudsman. Menţionăm că în limba suedeză ombud înseamnă mandat, procură, împuternicire şi prin raportare, ombudsman de‑ semnează instituţia învestită de Parlament să examineze plânge‑ rile celor care pretind că le‑au fost încălcate drepturile garantate de Constituţie. Ombudsmanul apare astfel ca un mandatar permanent al Parlamentului, însărcinat să su‑ pravegheze modul în care admi‑ nistraţia îşi îndeplineşte misiunea şi respectă drepturile administraţilor. Este important de subliniat că ombudsmanul realizează, în principal, o procedură de conciliere între ce‑ tăţean şi o autoritate a administra‑ ţiei publice. El nu are putere sanc‑ ţionatorie, bazându‑se pe puterea de convingere. Demersurile sale au scopul de a conduce la o soluţie amiabilă. Evident, această filosofie instituţională are la bază prezumţia de bună‑credinţă a administraţiei publice. De principiu, administraţia beneficiază de regimul de putere publică numai pentru a realiza in‑ teresul general. Ea nu poate acţio‑ na legitim decât pentru realizarea acestui interes. Neurmărind deci interese personale sau de grup, nimic nu o împiedică să‑şi repare propriile greşeli. Dimpotrivă, în acest fel demonstrează că serveşte interesul public. Deci, eficacitatea acţiunii ombudsmanului este dată de capacitatea administraţiei de a‑şi repara singură greşelile. Având ca sursă de inspiraţie ombudsmanul, Constituţia României a consacrat instituţia Avocatul Poporului. Crearea efectivă a aces‑ tei instituţii s‑a produs în anul 1997, după adoptarea legii sale organice, mai precis, Legea nr.35/1997. Persoanele care se consideră le‑ zate de autorităţile publice trebuie să ştie că Biroul teritorial Galaţi al instituţiei Avocatul Poporului este întotdeauna în slujba cetăţeanu‑ lui şi poate fi contactat telefonic la numărul 0236/32.00.10 şi pe e‑mail la adresa avpgalati@avp.ro; de asemenea, acordă zilnic audienţe, între orele 9.00 ‑ 16.00, cu excepţia zilei de vineri, când programul este de la 9.00 la 12.00. Expert, Liviu Coman‑Kund bat şi pe 17 februarie suma de 100 de euro, fără să semnez acea fişă, dar nu au fost probleme şi tot aco‑ lo am mai schimbat sâmbătă 40 de euro. Menţionez că nu acuz pe nimeni, dar aş dori să fie vizionată partea înregistrării de pe camera de supraveghere cu momentul când s‑a făcut schimbul. Am anunţat cazul la Protecţia Consumatorului şi am fost trimis la Secţia 3 Poliţie. La secţie am dis‑ cutat cu poliţistul de proximitate în competenţa căruia se află casa de schimb. Acesta a fost la faţa lo‑ cului şi m‑a anunţat telefonic că nu se poate viziona acea casetă din motive de securitate pentru casa de schimb. Angajatele casei Problemele gălăţenilor Gheorghe Melinte a venit săp‑ tămâna trecută la redacţie cu o scrisoare pe care a trimis‑o şi la conducerea Asociaţiei de Locatari nr. 113. Gălăţeanul a solicitat aso‑ ciaţiei de locatari o copie detaliată după fişa de client, în care să se regăsească cuantumul şi modul de calcul al debitelor pe care le‑a achitat şi al celor restante faţă de Asociaţia Nr. 113. Cititorul nostru a dorit ca scrisoarea să fie publicată în ziar, în speranţa că aşa va primi, într‑un sfârşit, răspuns din partea celor de la asociaţie. „Vă aduc la cunoştinţă că pre‑ zenta cerere, întemeiată în drept pe Legea nr. 230 din 6.07.2007, vi se adresează în urma faptului că în data de 11.01.2012, atunci când am vrut să îmi achit datoriile restante faţă de asociaţie, nu mi‑au fost încasaţi banii pentru un motiv pe care îl consider neîntemeiat. Ataşat la această copie vă soli‑ cit, conform legii, şi o listă cu anga‑ jaţii Asociaţiei 113 şi funcţiile aces‑ tora, întrucât nu am cunoştinţă de existenţa vreunui administrator, a unui comitet executiv şi a unei comisii de cenzori (funcţii expres prevăzute de lege), motiv pentru care mă aflu în imposibilitatea de a mă adresa, gradual, în funcţie de natura problemelor ce derivă din relaţiile presupuse de raportul ju‑ ridic dintre mine personal, în cali‑ tate de proprietar. şi asociaţie. Vă atrag atenţia că în ultimii cinci ani nu a fost convocată nicio Pagină coordonată de Teodora Miron teodora@viata‑libera.ro de schimb mi‑au promis că în mo‑ mentul venirii celui care se ocupă de camerele de supraveghere voi fi anunţat şi împreună vom viziona acel moment. Am lăsat numărul de telefon pentru contactare, dar nu am fost anunţat. Între timp, caseta a fost luată. Când am revenit la casa de schimb valutar ca să mă inte‑ resez ce s‑a mai întâmplat am fost înştiinţat că nu am voie să vizionez cele petrecute şi să fac o sesizare, dar fără să‑mi spună către cine. Din câte ştiu, poliţistul le‑a adus la cu‑ noştinţă să nu se distrugă înregis‑ trarea. Mai departe, nu mai ştiu cui ar trebui să mă adresez”, scrie Mihai Florescu. T. Miron Nereguli la asociaţiile de locatari şedinţă cu caracter de adunare generală la nivelul asociaţiei, prin care să se dezbată problemele cu caracter administrativ, problemele locatarilor şi mai ales cotele indivi‑ ze ce presupun cheltuielile prevă‑ zute de lege (fond de rulment, pe‑ nalităţi, salariile angajaţilor etc). De asemenea, vă fac cunos‑ cut faptul că nerespectarea celor menţionate mai sus constituie o încălcare a art. 23 al. 3 şi a art. 27 al. 1 lit. a, b, c, d din Legea nr. 230. Din cauza netransparenţei, în ceea ce priveşte acţiunile de coor‑ donare şi administrare din cadrul Asociaţiei nr. 113 şi a anumitor vicii procedurale, pe care le‑am con‑ statat lovindu‑mă de ele în calita‑ tea mea de proprietar în această asociaţie, vă aduc la cunoştinţă faptul că, dacă nu veţi respecta termenul prevăzut de lege cu pri‑ vire la răspunsul pe cale scrisă şi înregistrată la această cerere, care mi se cuvine în fapt şi în drept, voi reclama activitatea dumnea‑ voastră pe care o consider defec‑ tuoasă, împotriva legii şi mai ales împotriva dreptului meu generat de calitatea de proprietar, către instituţiile abilitate să verifice şi să sancţioneze în conformitate cu art. 56 al. 1 lit. b din Legea Nr. 230 din 6.07.2007, şi în conformitate cu celelalte prevederi din Dreptul Civil, Dreptul Financiar‑Fiscal şi, dacă va fi cazul, din Dreptul Penal”, scrie Gheorghe Melinte. Teodora Miron Opiniile cititorilor, cuprinse în această pagină, le aparţin în exclusivitate şi nu implică în niciun fel redacţia. Instituţiile publice dau frâu liber informaţiilor Instituţiile de stat, îm‑ pinse de la spate de cererile personale ale cetăţenilor, sunt obligate, conform Constituţiei, să ofere infor‑ maţiile relevante cu privi‑ re la activitatea lor sau la angajaţii care deservesc publicul. Adoptarea Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de or‑ din public a creat premisele pentru ca cetăţeanul să be‑ neficieze de transparenţa instituţiilor publice, implicit de informaţiile gestionate sau produse de către aces‑ tea, inclusiv şi de către regi‑ ile autonome. Zece ani de acces la informaţia publică În cei zece ani de existen‑ ţă, textul legii cu privire la accesul cetăţenilor la infor‑ maţia publică nu a suferit prea multe modificări sau corecturi, mesajul său prin‑ cipal spunând că instituţiile sunt obligate să furnizeze două tipuri de informaţii: cele din oficiu şi cele expri‑ mate la cererea cetăţenilor. Dacă la capitolul “din oficiu” autorităţile sunt darnice în privinţa informaţiilor, atunci când se pune problema să scotocească în arhivele bine păstrate, securizate şi deloc încântate de deranj din partea cetăţeanului, lu‑ Curier juridic crurile se mai schimbă. Trebuie ştiut că, fără să completeze vreo cerere specifică, fiecare cetăţean poate beneficia de infor‑ maţiile oferite din oficiu de către autorităţi, aici înca‑ drându‑se actele normative care reglementează organi‑ zarea şi funcţionarea insti‑ tuţiei, structura organiza‑ torică, numele persoanelor din conducerea unităţii sau sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil. Toate aceste informaţii ar trebui să îi fie oferite pe tavă cetă‑ ţeanului, acesta fiind invitat să aleagă din buchetul in‑ formativ ceea ce are nevo‑ ie. Ai chef de informare? Trimite cererea! Raportându‑ne la infor‑ maţiile dezvăluite la cerere, excepţie făcând secretele de stat sau de serviciu, de precizat este faptul că ce‑ rerea înaintată de către so‑ licitant, fie ea scrisă sau ver‑ bală, nu trebuie motivată ca la şcoală. Solicitarea va fi evidenţiată într‑un registru special, iar dacă informaţia cerută este exceptată de la liberul acces sau nu este disponibilă în instituţia res‑ pectivă, obligaţia autorită‑ ţilor este ca în termen de cinci zile să comunice şi să motiveze de ce nu a putut da informaţia. Dacă totul este în regulă şi informaţia se dovedeşte a fi publică şi poate fi comunicată, atunci în 10 zile solicitantul trebuie să primească informaţia. Statul nu are voie să perceapă taxe pentru fur‑ nizarea acestor informaţii, însă poate emite pretenţii în ceea ce priveşte contra‑ valoarea serviciului de co‑ piere a documentelor. Dacă accesul la informaţia pu‑ blică începe să devină mai anevoios sau chiar interzis, fără a fi oferite prea multe explicaţii, atunci se poate redacta o reclamaţie ad‑ ministrativă. Lucrurile pot merge chiar mai departe şi se poate face o acţiune în instanţă, având şi dreptul de a solicita despăgubiri. ARHIVA "V.L." Sursa: avocat‑tv.ro
Viaþa Mâine, în „Viaţa liberă” „Înlocuirea acestor garaje este o necesitate” „Garajele nu corespund cerinţelor actuale de confort, de viaţă urbană. Ne plasează undeva în semirural, cu magazia şi bucătăria de vară în curtea blocului, cu grătarul pe spaţiul verde. Aşa cum peste tot s-au făcut căi ferate, s-au făcut drumuri, s-au construit locuinţe colective, s-au făcut parcări, aşa şi înlocuirea acestor garaje este o necesitate şi trebuie să se întâmple”, afirmă franc arhitectul-şef al Galaţiului, Teodora Voicilă. Declaraţiile pe larg, în ziarul de mâine. www.viata-libera.ro la faţa locului Cu sau fără autorizaţie Căile legale de demolare a garajelor În privinţa garajelor ridicate fără autorizaţie de construire, lucrurile sunt extrem de simple. Normele metodologice de aplicare a Legii construcţiilor prevăd că lucrările, inclusiv cele provizorii, executate fără autorizaţie pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al localităţilor, pot fi desfiinţate de Primărie pe cale administrativă, fără emiterea unei autorizaţii de demolare, fără sesizarea instanţei şi pe cheltuiala contravenientului. Să ne referim acum la garajele ridicate cu autorizaţie de construire. Dacă Primăria nu ţine cont de faptul că atribuirea terenurilor s-a făcut fără respectarea legislaţiei naţionale, superioare celei locale, le poate demola folosind ca scut mult aşteptatul Plan Urbanistic General. „Problema se poate rezolva prin PUG, pe bucăţele. De exemplu, PUG-ul ne poate arăta că atâtea hectare din Ţiglina 1 vor avea destinaţia de parc sau de parcare, iar municipalitatea le pune în vedere utilizatorilor de garaje că trebuie să demoleze construcţiile pentru că terenul intră în reamenajare şi pur şi simplu nu li se mai prelungeşte contractul de închiriere”, au explicat juriştii, apelând la bagajul de cunoştinţe acumulat în administraţia locală. „Cu voinţă, se pot face paşi mici, dar importanţi în perspectivă. Este necesară o succesiune de consilii locale cu voinţă de a face ordine”, au subliniat aceştia. Conform juriştilor „Legile locale încalcă flagrant normele de tehnică legislativă” În perioada în care au studiat regulamentele locale de închiriere a terenurilor deţinute de municipalitate, juriştii consultaţi de „Viaţa liberă” au remarcat faptul că documentele conţin numeroase greşeli de interpretare şi de redactare. Cea mai gravă dintre ele? „În hotărârile emise de Consiliul Local nu se distinge între domeniul public, care este inalienabil, şi domeniul privat!”, au subliniat aceştia. De asemenea, actele studiate încalcă „în mod flagrant” normele de tehnică legislativă, au spus juriştii. Campanie VL Toată lumea ştie că Primăria poate demola oricând garajele ridicate pe terenurile sale de acei gălăţeni care nu s-au sinchisit să obţină autorizaţie de construire. De altfel, în ultimii trei-patru ani municipalitatea a demolat câteva. Câteva zeci, ca să fim precişi. Au mai rămas “doar” câteva mii, cu sau fără autorizaţie. Circa 7.000 dintre acestea au fost construite cu acte în regulă. Cel puţin aşa susţine Primăria. La o cercetare mai atentă, însă, am descoperit că şi garajele „legale” pot fi dărâmate cât ai zice peşte. Iată de ce: procedura de atribuire a suprafeţelor de sub garaje este lipsită de temei legal, apreciază juriştii, de unde putem trage concluzia că toate contractele de închiriere a terenurilor de sub garaje sunt lovite de nulitate. Până acum câţiva ani, numai cine nu dorea nu îşi ridica un garaj pe lângă bloc. Era simplu ca bună ziua. Făceai cerere la Primărie, strângeai toate actele cerute de procedură, primeai autorizaţia de construire, primeai o bucată de teren de la municipalitate pentru care plăteai o chirie de tot râsul şi te apucai gospo- dăreşte de construit. Iar asta era calea complicată! Exista una mai uşoară? Da. Ridicai garajul şi mai vedeai după aia. Pe toţi cei care-şi clădiseră garaje fără autorizaţie, edilii nu îndrăzneau să-i atingă nici cu o floare, de teamă să nu piardă voturi preţioase în cursa pentru un nou mandat. Până acum trei-patru ani, cea mai aspră măsură pe care municipalitatea o lua faţă de aceştia era să-i poftească părinteşte să intre în legalitate. Nu de alta, dar fenomenul scăpase de sub control într-o aşa măsură, încât edilii nici măcar nu aveau curajul să vorbească despre demolarea garajelor neautorizate, darămite să pună în practică această idee. Şi pentru că nu le puteau pune la pământ deoarece le-ar fi sărit prea multă lume în cap, cei din Primărie şi-au spus că, dacă tot au ceva teren ocupat de garaje ilegale, măcar să facă bani din asta, îndemnându-i pe gospodari să-şi facă acte pentru construcţie şi să plătească chirie pentru terenul de sub ea. În acest fel, cei care ani de zile au ocupat spaţiul public cu câte un garaj neautorizat au devenit brusc contribuabili oneşti. Altfel spus, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Dar nu toţi „s-au spălat pe dinţi”. Cei care nu au făcut-o s-au trezit cu buldozerele Primăriei în garaj. Municipalitatea a prins curaj să facă asta abia acum treipatru ani. De atunci, însă, a demolat doar atâtea garaje câte ar avea locatarii unui singur bloc. „Aş fi cumva incorect să spun că nu mai există niciun garaj fără autorizaţie. Probabil că mai sunt, dar, dacă sunt, sunt foarte puţine şi ele oricum sunt într-o perioadă în care se fac verificări şi se vor lua măsurile corecte. Cred că discutăm de câteva zeci de garaje fără autorizaţie. Cele mai multe au fost deja desfiinţate, în jur de 20-30, din 2008 până acum”, a declarat viceprimarul municipiului Galaţi, Nicuşor Ciumacenco. Acum, intrarea în legalitate este interzisă - măsura, dictată de Guvern prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 7 din 2011, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012 - şi demolarea este singura soluţie pe care, vrând-nevrând, Primăria trebuie să o aplice ca să scape de problema garajelor ilegale. Asta nu este, însă, vreo noutate. Că toate structurile neautorizate trebuie desfiinţate scrie în toate actele normative din domeniu, de la Legea construcţiilor nr. 50 din 1991 până la Regulamentul de închiriere a terenurilor municipiului Galaţi, aprobat prin Hotărârile Consiliului Local (HCL) nr. 407 şi 448 din 2009. Faptul că avem aceste reglementări nu face doi bani, dacă ele nu sunt aplicate cu conştiinciozitate. Atribuiri ilegale Cei 7.000 de posesori de ga- [ Speci a l Marţi, 28 Februarie 2012 9 v i aţa liber ă Garajele pot fi demolate oricând! raje care figurează în evidenţele Primăriei ca având toate actele la mână nu trebuie să răsufle uşuraţi. Şi adăpostul lor pentru maşină ar putea fi oricând demolat. Asta pentru că modul în care s-a făcut atribuirea terenului contravine legislaţiei româneşti. „Din 2008, nu s-a mai emis nicio autorizaţie pentru construirea unui garaj. Înainte, se emitea autoriza- ţia şi, în baza acesteia, se încheia contractul de închiriere. Colegii din Primărie spun că autorizaţia de construire permitea să se atribuie în mod direct terenul respectiv”, a afirmat Ciumacenco. Practica încredinţării directe a terenului de sub garaj, care a înflorit în anii ’90, când primar al oraşului era Eugen Durbacă, şi care a fost continuată de succesorul său, Dumitru Nicolae, primarul în exerciţiu, contravine legilor acestei ţări. Este concluzia trasă de doi jurişti din Galaţi care au acceptat provocarea „Vieţii libere” de a studia normativele locale referitoare la garaje şi de a-şi spune părerea cu privire la consistenţa acestora. Cei doi au o vastă experienţă în domeniul juridic şi vechime în administraţia publică locală. Din motive lesne de înţeles, au refuzat să-şi dezvăluie identitatea. Iată ce spun ei. „Legea 50 din 1991 (Legea construcţiilor) spune că terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitaţie publică, potrivit legii. Excepţie fac terenurile destinate construirii de locuinţe sau aziluri, care pot fi concesionate fără licitaţie publică. Legea 215 din 2001 (Legea administraţiei publice locale) vorbeşte, de asemenea, În opinia edililor Noua generaţie de doritori de garaje e compromisă Ce se întâmplă cu gălăţenii care vor să-şi ridice de-acum încolo un garaj în apropierea blocului? Vor obţine ei un petic de pământ, la licitaţie, aşa cum prevede noul Regulament de închiriere a terenurilor? Oficialii Primăriei spun că nu. „În momentul de faţă, nu se mai emit autorizaţii provizorii pentru garaje”, a afirmat viceprimarul Nicuşor Ciumacenco. despre vânzarea, concesionarea sau închirierea prin licitaţie publică, în condiţiile legii, a bunurilor care aparţin domeniului public sau privat. Există şi aici o excepţie, constructorii de bună-credinţă beneficiind de un drept de preempţiune la cumpărarea de la administraţia locală a terenului pe care au ridicat o construcţie. Imperativul concesionării sau închirierii prin licitaţie publică a bunurilor proprietate publică este înscris şi în Legea 213 din 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Nicăieri nu se aminteşte de încredinţare directă!”, au declarat juriştii, după ce au studiat legislaţia naţională, pe care municipalitatea mai mult a invocato decât a aplicat-o. Asta înseamnă că toate contractele de închiriere a terenurilor de sub garaje, semnate în urma atribuirii directe a terenului, şi nu în urma unei licitaţii publice, sunt lovite de nulitate, iar garajele pot fi demolate oricând, explică juriştii. Încredinţare directă, pe viaţă Administraţia locală a încercat să dreagă busuiocul abia în 2009, când a aprobat Regulamentul (în vigoare, n.a.) de închiriere a terenurilor aflate în proprietatea municipiului Galaţi. Documentul prevede că închirierea se face prin licitaţie publică, însă doar în cazul terenurilor libere de construcţii, cele ocupate deja de garaje fiind date tot prin încredinţare directă! Asta prevedea Regulamentul în forma iniţială, aprobat prin HCL 407 din iulie 2009. Actul a fost modificat o lună mai târziu, prin HCL 448, care a restrâns plaja de aplicare a atribuirii directe, permiţând utilizarea acestei proceduri doar pentru contractele în derulare, „în sensul că pot fi reînnoite anual”, după cum se arată în textul hotărârii. „Or, partea din Regulament referitoare la înnoirea anuală a contractelor de închiriere a terenurilor ocupate de garaje nu are temei legal, deoarece contractul iniţial a fost încheiat cu încălcarea legii”, au subliniat specialiştii. Garajele pot fi demolate şi pentru că nu sunt construcţii provizorii Dacă garajele din Galaţi ar fi un bebeluş, atunci procedurile greşite de atribuire a terenurilor de sub ele ar fi, cu siguranţă, moalele capului. Şi nu ar fi singurul! Juriştii consultaţi de „Viaţa liberă” au indicat că un alt punct slab ar fi construcţiile în sine. „Multe dintre garajele construite în municipiu încalcă autorizaţia de construire pentru că nu sunt construcţii provizorii, nu sunt construcţii uşoare. Ele sunt făcute din beton, au beciuri şi, ca atare, pot fi demolate numai pentru asta”, au arătat experţii. Potrivit juriştilor, un alt argument în favoarea demolării multora dintre garaje este acela că utilizatorii lor le-au schimbat fără drept destinaţia, transformându-le în dependinţe sau în ateliere clandestine. Pe proprietarii de garaje nu îi ajută nici faptul că le-au construit pe spaţii verzi. „Majoritatea garajelor se află pe spaţii verzi, adică pe domeniul public, conform anexei la Legea 213 din 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, ceea ce este ilegal”, au declarat juriştii. paginã realizatã de Rodica Mişcalencu rodica@viata-libera.ro foto Sorin Panã foto@viata-libera.ro ARHIVA "V.L."
Page 1 and 2: Editorial foto Bogdan Codrescu Plan
Page 3 and 4: Viaþa După ce a provocat scandal
Page 5 and 6: Viaþa Accident rutier Neatenţia p
Page 7: Viaþa Mituri medicale Munca susţi
Page 11 and 12: Viaþa www.viata-libera.ro ca joc J
Page 13 and 14: Cartele PrePay: Orange la cele mai
Page 15 and 16: Atenţie! Pentru mare publicitate c
Page 17 and 18: www.viata‑libera.ro caleidoscop V

VIAÀ VIAÀ VIAÀ

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?