Nr. 5-6 / 2007

Al. Macedonski vãzut de Silvan Ionescu 

cmyk 

Scri l 

su 

SR 

Românesc 

Serie nouã Anul V 

Nr. 5–6 (45–46) 2007 

Nina Cassian 

Ion ªt. Diaconu 

Mihai Duþescu 

Scrisul Românesc Nr. 5–6 (45–46) s mai – iunie 2007 1 

Scrisul 

Românesc 

Revistã de culturã fondatã la Craiova, în 1927, serie nouã, acreditatã de CNCSIS 

„Câte strofe din opera lui Macedonski rezistã sunt 

ale unui poet mare, tot aºa de mare ca ºi Eminescu în 

punctul cel mai înalt atins.“ 

G. CÃLINESCU 

Poezie 

Irina Mavrodin 

Monica Spiridon 

Marian Victor Buciu 

Ovidiu Ghidirmic 

Ioan Lascu 

Dumitru Radu Popa 

Bruce Benderson 

Horia Dulvac 

Adrian Sângeorzan 

Eseu 

Prozã 

Inedit: Marin Sorescu Versuri 

p. 11 

Carte eveniment: Gabriel Coºoveanu despre p. 4 

Virgil Nemoianu 

Teatru: Ion Parhon – Festivalul comediei româneºti 

p. 26 

PIUS SERVIEN 

Poet ºi eseist, savant de renume în 

domeniul gnoseologiei ºi 

epistemologiei, cu recunoscute 

contribuþii în teoria cunoaºterii filosofice ºi 

ºtiinþifice, precursor al curentului în ºtiinþã ºi artã 

denumit aleatorism, Pius Servien a fost dublat 

de o personalitate liricã remarcabilã. Originar din 

Mãlãeºti-Dolj, Pius Servien s-a nãscut la 5/18 

martie 1902, în Bucureºti (numele la naºtere 

ªerban Coculescu) – a murit la 28 ianuarie 1959, 

la Paris, fiind înmormântat le Belle Ille în 

Bretagne. Este fiul profesorului de astronomie 

Nicolae Coculescu, fondator al acestei ºtiinþe în 

þara noastrã, director al Observatorului Astronomic 

din Bucureºti (1908) ºi autor al unor 

lucrãri importante de astronomie teoreticã. 

ªcoala primarã ºi o parte din clasele liceale 

le urmeazã în Bucureºti, la Liceul Gheorghe 

Lazãr, dupã care este trimis la Paris; continuã 

sã înveþe la Liceul „St. Louis“ (1917–1920), 

unde „doi ani la rând a fost întâiul“ ºi a obþinut 

bacalaureatul în matematici ºi filosofie. La 

Paris, urmeazã Facultatea de Litere, de la 

Sorbona, frecventând în paralel cursuri de 

matematicã, fizicã, chimie, radioactivitate etc. 

ºi susþine, în 1930, doctoratul în litere, cu teza 

Les rythmes comme introduction physique à 

l’esthétique. 

Paul Claudel, de a cãrui preþuire s-a 

bucurat, dupã publicarea tezei de doctorat îi 

fãcea un portret spiritual: „Ingenios, subtil, 

riguros când trebuie, priceput în ºtiinþele cele 

mai deosebite ºi trecând fãrã sforþare de la 

elenism la înaltele matematici“. 

La absolvirea facultãþii, se întoarce în þarã 

pentru satisfacerea serviciului militar (1926– 

1927), apoi se stabileºte în Franþa. În 1937 este 

primit membru titular al Academiei de ªtiinþe 

din România; în 1942 este laureat al Institutului 

Franþei ºi devine cercetãtor la Centre National 

de Recherche Scientifique (1948). Colaboreazã 


în dialog cu Carmen Firan 

pp. 16–17 

Florin Rogneanu: Vasile Buz, 

sau rodnicia singurãtãþii p. 32 

Nicolae Marineanu – 

Casa Glogoveanu din Craiova 

Florea 

FIRAN 

frecvent la revistele franceze „Revue des Cours 

et Conférences“, „Revue d’Esthétique“, „Revue 

de Paris“, „Revue de culture française“, 

„Scientia“, „Revue Philosophique“, „Revue 

d’Acoustique“ º.a. ºi se distinge prin conferinþele 

þinute la Collège de France, despre ritm ºi limbaj 

de poeticã, la Sorbona, la Radioteleviziunea 

francezã, la congrese internaþionale de filosofie, 

esteticã, lingvisticã ºi fizicã teoreticã. La Paris, 

se bucurã de preþuirea unor mari personalitãþi 

din domeniul artelor ºi ºtiinþei franceze: poeþii 

Paul Claudel ºi Paul Valery, matematicienii 

Borel, Monte ºi Denjoy, Jean Cassou ºi fizicianul 

Dirac, abatele Bremond ºi Joseph Bédier ºi 

capãtã cunoºtinþe ºi în domeniul matematicii ºi 

fizicii, militând pentru un umanism integral, cum 

rezultã din studiile: Essai sur les rythmes 

toniques du français (1925), Lyrisme et structures 

sonores (1930), Le langage des sciences 

(1931), iar în þarã Sur les fondements des 

mathématiques (1939). Pius Servien realizeazã 

lucrãri importante în domeniul esteticii, ca 

filosof al ºtiinþei, eseist ºi poet. 

Debuteazã cu volumul de versuri Curgând 

clepsidra (1920), în care sunt reunite poezii de 

facturã erotic-eminescianã. În acest volum de 

început se observã grija poetului pentru „ºtiinþa 

versului“, dar se anunþã ºi perspectiva spre 

tratatul de Esteticã. Muzicã. Picturã. Poezie. 

ªtiinþã, publicat în 1975 la Editura ªtiinþificã ºi 

Enciclopedicã din Bucureºti. 

Prin lucrãrile Ritmurile drept introducere în 

esteticã (1930) ºi Limbajul ºtiinþific, din acelaºi 

an, Pius Servien e socotit matematician a1 

structurilor sonore, ritmice ºi precursorul poeticii 

matematice. 

La ºapte ani de la apariþia primului volum 

de poezii, dã la ivealã o a doua carte în limba 

românã – Introducere la un mod de a fi, lucrare 

apãrutã la Editura Scrisul Românesc (1927), 

Continuare în pag. 3

2 Nr. 5–6 (45–46) s mai – iunie 2007 

Cuprins 

Florea Firan, Pius Servien ................... pp. 1,3 

Claudia Miloicovici, Lansãri de carte 

la Scrisul Românesc .................................. p. 2 

Oana Ilie, Evenimente culturale ............... p. 2 

Cãrþi ºi reviste primite la redacþie ............ p. 2 

Liviu Lãzãrescu, Maestrul meu, 

Corneliu Baba ........................................... p. 3 

Gabriel Coºoveanu, 

Cãlãtoria ca bucurie simplã ..................... p. 4 

Florea Firan, 

Eminescu sau despre Absolut .................... p. 4 

Monica Spiridon, Spre o societate 

a comunicãrii generalizate? ...................... p. 5 

Ovidiu Ghidirmic, 

Stupiditatea ignoranþei .............................. p. 6 

Dan Ionescu, Limba ºarpelui ................... p. 6 

Daniel Mureºan, Poeme .......................... p. 6 

Irina Mavrodin, 

O carte-acþiune, o carte-mãrturie ............. p. 7 

Constantin M. Popa, 

Între douã lumi .......................................... p. 7 

Ion Buzera, 

Subterfugiile postmodernismului .............. p. 8 

Ion ªt. Diaconu, Poeme ........................... p. 8 

Ioan Lascu, 

Revoluþia tãcutã ºi nopþile înarmate ......... p. 9 

Andrei Novac, Poeme .............................. p. 9 

George Sorescu, Ispitele exegezei .......... p. 10 

Petre Ciobanu, Circumscrierea 

unei realitãþi afective ............................... p. 10 

Marin Sorescu, Poezii inedite................ p. 11 

Marian Victor Buciu, D. R. Popa ......... p. 12 

Mihai Ene, Metamorfozele fantasticului 

în prozele Anei Blandiana ....................... p. 13 

Adrian Sângeorzan, Paºte la Klin .......... p. 14 

Nina Cassian, Poeme ............................. p. 14 

D. R. Popa, DNA-ul lui Iisus... ................ p.15 

Bruce Benderson, Vama Veche ............... p.15 

Carmen Firan, Interviu cu profesorul 

Virgil Nemoianu .............................. pp. 16–17 

Prezenþe culturale româneºti 

la New York ............................................. p. 17 

Adrian Sângeorzan, Din America .......... p. 18 

Felicia Burdescu, 

Învãþãm a muri mai uºor ......................... p. 18 

Victor Ivanovici, Odysseas Elytis .......... p. 19 

Cosmin Dragoste, 

Normalizarea normalului ........................ p. 20 

Calendar – mai ....................................... p. 20 

Ileana Alexandra Orlich, Tache de 

catifea: romantism, realism... .................. p. 21 

Calendar – iunie ..................................... p. 21 

Florentina Anghel, John Updike 

ºi scriitura expresionistã ......................... p. 22 

Maria Tronea, Radu Aldulescu 

– mirii nemuririi ...................................... p. 22 

Horia Dulvac, Mai bine sã fii bolnav ....... p. 23 

Mihai Duþescu, Poeme ........................... p. 23 

Daniel Mocioi, Caragiale 

– „Lumea mare“ în proza scurtã ............ p. 24 

I. Munteanu, Gheorghe Dãniºor 

sau efortul filosofiei de a lãsa 

Fiinþa sã se vadã ...................................... p. 24 

Constantin Cubleºan, 

Poezia insurgenþei ................................... p. 25 

Silviu Gongonea, Exilul, 

ipostazã liricã .......................................... p. 25 

Ion Parhon, Teatrul pe simeze; 

Festivalul comediei româneºti: 

„Comedii sau comédii“........................... p. 26 

Ion Parhon, „Bloody Body“; Angela 

Tomaselli; O iconografie a misterului 

feminin, Dan Cioca ............................... p. 27 

Alin Oprea, Filarmonica de stat 

„Oltenia“ – 60 de ani ............................. p. 28 

Iulia Negrea, Filarmonica de stat 

„Oltenia“– 60 de ani de vocaþie 

culturalã ........................................ pp. 28, 29 

Cecilia Cãpãþânã, „Bãieþii deºtepþi“ ...... p. 29 

Ileana Firan, Prezenþe culturale româneºti 

la Paris .................................................. p. 30 

Monica Joiþa; Ioan-Aurel Pop, Prezenþe 

culturale româneºti la Veneþia .............. p. 30 

Okeanos .................................................. p. 31 

Gabriela Rusu-Pãsãrin, 

Galeriile Radio Arts ................................ p. 31 

Concurs de debut .................................... p. 31 

Florin Rogneanu, Vasile Buz 

sau rodnicia singurãtãþii ......................... p. 32 

Dan Cioca [Treptele devenirii] ............... p. 32 

Scrisul Românesc 

Lansãri de carte 

la Scrisul Românesc 

În cadrul manifestãrilor culturale de la 

Târgul de carte Gaudeamus, ediþia 

Craiova, 2007, a fost lansat volumul Calendar 

popular românesc de Gabriela Rusu - 

Pãsãrin, publicat la Scrisul 

Românesc Fundaþia - Editura din 

Craiova. 

Despre carte ºi autor au vorbit 

profesorii universitari Nicolae 

Panea, Ovidiu Ghidirmic, Florea 

Firan, prof. dr. Cornel Bãlosu, 

prof. univ. Ion Ghinoiu, a cãrui 

intervenþie a fost auzitã prin 

intermediul radioului ºi actorul 

Emil Boroghinã, moderatorul 

manifestãrii. 

Calendar popular românesc a 

fost bine primit de cãtre vizitatori, alãturi de 

Poezii inedite de Marin Sorescu, ediþie 

îngrijitã ºi prefaþatã de George Sorescu ºi 

Florea Firan, care cuprinde peste 200 de 

poezii inedite ºi lucrãri de graficã publicate 

iniþial în Revista Scrisul Românesc, cartea 

cea mai bine vândutã în cadrul târgului, 

volumul Gabrielei Rusu - Pãsãrin îi urmeazã. 

Întâlnire cu cititorii 

Colectivul Editurii ºi Revistei Scrisul 

Românesc s-a întâlnit recent cu profesori de 

limba ºi literatura românã din Craiova ºi 

judeþul Dolj în cadrul cercurilor 

pedagogice de specialitate, 

organizate de Inspectoratul ºcolar 

Dolj la Liceul Pedagogic ºi Grupul 

ªcolar Industrial Cãi Ferate din 

Craiova. Cu acest prilej au fost 

organizate expoziþii de carte cu 

vânzare cu ultimile apariþii 

editoriale. O activitate beneficã, 

numãrul cãrþilor vândute ne 

aºteptat de mare, confirmã faptul 

cã Scrisul Românesc a avut un plan 

editorial în care cartea cu 

adresabilitate cãtre elevi ºi profesori a rãmas 

prioritarã. 

Acreditarea Editurii ºi Revistei Scrisul 

Românesc de cãtre CNCSIS a dus la o mai 

mare încredere a autorilor care ºi-au 

încredinþat manuscrisele spre publicare de 

cãtre cele douã instituþii craiovene. 

Claudia MILOICOVICI 

Evenimente culturale 

Biblioteca Judeþeanã „Alexandru ºi 

Aristia Aman“ Craiova a organizat, în 

perioada 27–30 martie, Zilele Elena Farago, 

eveniment prin care s-au celebrat împlinirea 

a 129 de ani de la naºterea poetei. 

În cadrul manifestãrilor a avut loc ºi un 

simpozion interjudeþean la care au participat 

cadre didactice din Dolj, Olt, Mehedinþi, Gorj 

ºi Vâlcea, precum ºi un concurs pe tema Viaþa 

ºi opera Elenei Farago. 

A fost vernisatã ºi o expoziþie de carte 

cu operele Elenei Farago ºi de desene de la 

Galeria de Artã Craiova, realizatã de un grup 

de elevi ºi profesori de la un centru de 

plasament din Bârlad, oraºul în care s-a 

nãscut poeta. 

* 

Carte – este titlul simplu dar sugestiv al 

volumului lansat de Adrian Georgescu în 

cadrul Bibliotecii Judeþene „Alexandru ºi 

Aristia Aman“ din Craiova. 

Scrierea filosofico-poematicã a lui 

Adrian Georgescu se prezintã ca o scriere 

edificatoare în ceea ce priveºte condiþia 

umanã. 

Casa memorialã Elena Farago – Craiova 

* 

Primãvara poeþilor este o manifestare 

iniþiatã în 1999 în Franþa, de asociaþia cu 

acelaºi nume. Ajunsã la a treia ediþie, are loc 

în perioada 12–18 martie în 55 de oraºe din 

România, cu participarea a peste 300 de 

scriitori. În acest an, cele 65 de þãri în care se 

desfãºoarã acest festival sãrbãtoresc poezia 

de dragoste Lettera Amorosa. 

Festivalul Primãvara poeþilor s-a 

desfãºurat, pe 16 martie ºi la Craiova. 

Scriitorii prezenþi au recitat poezii ºi au 

dezbãtut oportunitatea traducerii unei 

posibile antologii cu operele lor. 

Printre cei prezenþi s-au numãrat 

Nicolae Coande, Mihai Firicã, Gheorghe 

Popescu, Mihai Ene, Ion Maria, Ioan 

Lascu, Tiberiu Neacºu, Cornel Mihai 

Ungureanu, Dragoº Mãceºeanu, 

Constantin M. Popa, Horia Dulvac, Mircea 

Corniºteanu, Nicolae Marinescu, Marcel 

Voinea. 

Recitarea câtorva poeme din volumul 

Infernala comedie, aparþinând scriitorului 

Emil Brumaru, a incitat participanþii la 

discuþii aprinse despre arta pornograficã. 

* 

Cercul Militar din Craiova a gãzduit, în 

seara de 15 martie, lansarea cãrþii Labirintul 

terorii, ediþie îngrijitã de istoricul Toma 

Rãdulescu, cercetãtor ºtiinþific la Muzeul 

Olteniei din Bãnie. Cartea reuneºte, într-o 

manierã specificã, însemnãrile zilnice din 

perioada 1944–1965 ale col.(r) Alexandru 

Badea Constantinescu, cavaler al Ordinului 

„Mihai Viteazul“. 

Oana ILIE 

Cãrþi ºi reviste primite la redacþie 

· Liviu Lãzãrescu, Maestrul meu, Corneliu 

Baba, Ed. Brumar, Timiºoara, 2006, 298 p. 

· Alexandru Buican, Brâncuºi – o 

biografie, Ed. Artemis, 2007, 624 p. 

· Grigore Smeu, Transplant de vocaþie, 

roman, Ed. Contrafort, 2007. 

· Ion Munteanu, La tainã cu îngerul mut, 

Ed. Aius, Craiova, 2007, 78 p. 

· Ilie Purcaru, Coºmar în junglã, Editura 

„Antim Ivireanu“, Rm. Vâlcea, 2006, 308 p. 

· Adrian Georgescu, Nu-i aºa?, Sieben 

Publishing, 2007, 224 p. 

· Daniel Mureºan, Incursiune în filosofia 

vieþii, Editura Universitãþii de Nord, Oradea, 

2002, 200 p. 

· Adrian Georgescu, Rebutarea omenirii, 

Sieben Publishing, 2006, 124 p. 

· Ion ªerban Drincea, Secretul cifrului, Ed. 

Brumar, Timiºoara, 2007, 68 p. 

- Proza.Ro, Antologie, Cuvânt înainte de 

Marius Marian ªolea, Ed. Paralela 45, 2006, 

332 p. 

· Radu Aldulescu, Mirii nemuririi, Ed. 

Cartea Româneascã, Bucureºti, 2006. 

* 

Curierul Primãriei Municipiului Craiova, 

nr. 5, aprilie 2007. Publicaþie lunarã care, 

dincolo de atribuþiile ce-i revin din titlu, 

gãzduieºte literaturã, publicã versuri, uneori 

inedite, articole despre spectacolele de teatru 

ºi muzicã, lucrãri de artã plasticã, lansãri de 

carte. Poetul Mihai Duþescu, redactorul ºef, 

a reuºit sã dea Curierului... ºi o notã de 

publicaþie culturalã. 

Evenimente 

culturale 

Scri l 


Revistã de culturã 

Fondatã la Craiova, în 1927, 

Serie nouã (din ianuarie 2003) 

Acreditatã de CNCSIS 

Apare sub egida 

Fundaþia – Revista Scrisul Românesc 

în parteneriat cu 

Primãria Municipiului Craiova 

Cu sprijinul Ministerului Culturii ºi 

Cultelor prin Administraþia Fondului 

Cultural Naþional 

REDACÞIA 

Redactor-ºef: 

FLOREA FIRAN 

Secretar general de redacþie: 

GABRIEL COªOVEANU 

Redactori: 

IRINA CUCU 

COSMIN DRAGOSTE 

MIHAI ENE 

DAN IONESCU 

Redactori asociaþi: 

FELICIA BURDESCU 

MONICA JOIÞA 

ION PARHON 

FLORIN ROGNEANU 

Colegiul redacþional: 

ADRIAN CIOROIANU 

ANDREI CODRESCU 

DANIELA CRÃSNARU 

IRINA MAVRODIN 

EUGEN NEGRICI 

NICOLAE PANEA 

DUMITRU RADU POPA 

DUMITRU RADU POPESCU 

MONICA SPIRIDON 

Corecturã: 

OANA ILIE 

CLAUDIA MILOICOVICI 

Tehnoredactare computerizatã: 

DELIA ANTONESCU 

RALUCA NINA PÃUN 

Redacþia ºi Administraþia Craiova 

Telefon: 0351/404.988; 0722753922 

E-mail: scrisulromanesc@yahoo.com 

Web: www.revistascrisulromanesc.ro 

Abonamentele se pot face la oficiile 

RODIPET sau la sediul redacþiei. 

Revista se difuzeazã în toatã þara, prin 

reþeaua RODIPET 

În Bucureºti, revista poate fi procuratã ºi 

de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul 

Literaturii Române. 

ISSN 1583-9125 

su 

SR 

Românesc 

Responsabilitatea opiniilor exprimate 

aparþine integral autorilor 

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiazã 

Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova

Continuare din pag. 1 

Eseu 

ulterior publicând o versiune în limba 

francezã la Editura Boivin din 

Paris (1932), cu titlul Introduction 

à unei manière d’etre, în 

traducere proprie. Este un eseu 

cu adânci sensuri filosofice, un 

îndreptar al stilului sãu de viaþã 

spiritualã, o operã de introspecþie 

psihologicã, o mãrturisire de 

credinþã faþã de imensitatea 

diversã a lumii, în care reuneºte 

gânduri din domeniul ontologiei, 

epistemelogiei, moralei, teoriei 

limbajului ºi esteticii dispuse 

tematic în „ºapte cãrþi“. 

Introducere la un mod de a fi 

poate fi consideratã un portret al 

gânditorului la tinereþe, cu formulãri 

aforsitice de felul: „Tu te cunoºti, tu te 

judeci. Ceilalþi sunt judecãtorii umbrei tale, 

care e cum o vrea luminarea: când sigurã ºi 

demnã, când ºovãitoare ºi scuturatã de 

plecãciuni“; „Te iubesc numai ãi cui te dai. 

Ia-le înapoi ce-au din tine, ºi dragul li se 

svântã“ (Cartea II); „Unele suflete sunt ca 

avorturile pãmântului“; „Stele dureazã prea 

mult, sunã mileniile“. 

Pasaje întregi ne dezvãluie în Servien 

poetul autentic: „E prima noapte a lumii. 

Lumina liniºititã a lunii îmi umple etern 

inima. Pace, legãnatã încet în boarea 

aromind a ierbii. Pace...“ Altele relevã note 

de jurnal, cum îºi începe Cartea VI: 

„Amiazi. Pe un turn – la Notre Dame – pe 

care soarele apasã în rãstimpuri. Vreau sã 

fac «surrealism». Din pãcate, rostirea 

noastrã nu reþine decât noþiunile elaborate. 

E permeabilã celorlalte. Aºa au vrut olarii 

ce o þin la foc de milenare. M-am urcat 

foarte repede fãrã sã mã opresc la prima 

terasã, grãbit sã dau buzna în evul mediu“. 

Prin volumul Orient (Gallimard, 1942), 

cu o Postfaþã laudativã de Paul Valéry, Pius 

Servien oferã subtile nuanþe ale iubirii pure, 

a cãrei dominantã este femininul. 

Paul Valery, în prefaþa amintitã, remarca: 

„Orient nu este, prin urmare, decât poezie, 

în fervoarea, substanþa ameþitoare ºi în 

rezonanþa cãreia e imposibil sã descoperi 

cea mai micã umbrã a actului abstract al 

celui care analizeazã. Cunoscându-l pe 

Liviu LÃZÃRESCU 

Privilegiat sã-i fi fost învãþãcel, 

asistent la catedra de picturã a 

Institutului de Arte Plastice din 

Bucureºti ºi prieten, mã simt dator sã 

public parte din notele aºternute pe 

hârtie vreme de patru decenii, cât m-am 

aflat în preajma unuia dintre maeºtrii 

picturii româneºti moderne, Corneliu 

Baba. 

În cele ce voi selecta nu-mi propun 

sã fac nici „cronicã“, nici „biografie“, 

nici „exegezã“, ci doar sã aduc mãrturii, 

cu doza lor de adevãr, cãldurã, 

entuziasm ºi subiectivitate. Nu am avut 

un jurnal aºa cum a avut maestrul meu. 

Notam ca sã nu uit ceea ce mã obliga 

sã reþin. 

acesta ºi cunoscându-i opera de teoretician, 

putem sã ne întrebãm dacã integritatea 

poeticã obþinutã în Orient ar fi fost tot atât 

de perfectã fãrã deþinerea unui 

mijloc «ºtiinþific» de a izola – 

fãrã putinþã de eroare – esenþa 

de poezie. 

Domnul Servien este, în 

mod natural, înnãscut, ºi, poate 

fi, în mod esenþial, poet. Oare 

chiar geometria (în sensul 

pascalian) s-ar putea sã-i fie o 

a doua naturã? Dar nu ºtiu în 

ce mãsurã ar fi reuºit sã fie aºa 

pe deplin poet în executarea ºi 

practicarea susþinutã a artei 

versurilor, fãrã certitudinea 

criticã ce a putut sã dezvolte 

în el obiceiul de a defini ºi de a rãmâne fidel 

axiomelor sau premiselor unor legi fixe. 

Acesta nu este un paradox. Nu existã contra 

acestor lucruri decât tradiþiile ºi 

superstiþiile care nu pierd 

niciodatã ocazia de a se 

amesteca în orice problemã de 

poezie.“ 

Probabilitãþi în fizicã (1945), 

Probabilitãþi ºi Quanta (1949), 

Matematicã ºi Umanism (1952), 

ªtiinþã ºi Poezie (1952), Science 

et Hasard (1953), sunt doar 

câteva titluri ale operei lui Pius 

Servien, lucrãri de mare valoare 

ale gândirii sale obiectiv- 

ºtiinþifice. 

În volumul Amour (1958), autorul 

pãrãseºte limbajul ºtiinþific pentru a-ºi 

desfãºura gândurile poetice sub haina 

muzicii, având drept temã reîntoarcerea în 

lumea eternã. 

Cea de-a doua culegere muzicalã, Lieder 

(1958), de respiraþie cosmicã, cuprinzând 

„geografia“ cerului, va elimina complet cuvântul, 

refugiindu-se în lumea înstelatã, 

cãutând acea contopire de sine cu întregul. 

Cu volumul Esteticã. Muzicã. Picturã. 

Poezie. ªtiinþã (1975), Pius Servien se 

îndreaptã spre o esteticã ce-i acordã valori 

de meta-artã, spre o esteticã matematicã, 

pitagoreicã. Este versiunea în limba românã 

a lucrãrii apãrute în limba francezã la Paris, 

în 1953. El mãrturiseºte cã „primele 

rezultate, atât în esteticã cât ºi în 

Pius Servien, graficã de 

Zoltan Szilaghi 


probabilisticã, pe care le-am publicat, sunt, 

de fapt, strâns legate de aceastã separare 

între aceste douã domenii ale limbajului, pe 

care le-am numit ºtiinþific ºi limbaj liric.“ 

A lãsat un jurnal intim inedit, perioada 

1933–1958 (Pagini de jurnal), din care au 

apãrut fragmente în revista „Manuscriptum“ 

din 1979, 1985, 1986 traduse ºi prezentate 

de Ion Deaconescu ºi Artur Silvestri, fiecare 

câteva zeci de pagini preluate de la Paris 

sau din arhiva criticului de artã V. G. 

Paleolog din Craiova. 

Servien ºi opera sa au atras atenþia unor 

mari personalitãþi ale culturii europene care 

au scris elogios, între care esteticianul B. 

Croce, poetul Paul Valéry sau fizicianul 

Dirac. Servien este menþionat în cãrþile de 

poeticã drept precursor al unor idei actuale, 

cum ar fi Rhétorique de la poésie, publicatã 

de Grupul M de la Liège, în 1976. 

Solomon Marcus mãrturiseºte cã ºi 

pentru el opera lui Pius Servien a constituit 

„un punct de plecare“. 

BIBLIOGRAFIE: 

OPERA: Curgând clepsidra, 

Timiºoara, 1920; Essai 

sur les rythmes toniques du 

français, Paris, 1925; Introducere 

la un mod de a fi, Ed. 

Scrisul Românesc, Craiova, 

1927; Introduction à une 

connaisance scientifique des 

faits musicaux (1929); 

Ritmurile drept introducere în 

esteticã, Paris, 1930; Lyrisme 

et structures sonores, Paris, 1930; Le 

langage des sciences, Paris, 1931; Introduction 

à une manière d’etre (1932); Sur 

les fondements des mathématiques, 

Bucureºti, 1939; Les choix au hasard 

(1941); Orient, Gallimard, Paris, 1942; 

Base physique et base mathématique de 

la théorie des probabilités (1942); 

Probabilitãþi în fizicã, Paris, 1945; 

Probabilitãþi ºi Quanta, Paris, 1949; 

Matematicã ºi Umanism, Paris, 1952; 

ªtiinþã ºi Poezie, Paris, 1952; Science et 

Hasard, Paris, 1953; Esthétique. Musique. 

Peinture. Poesie. Science, Paris, 1953; 

Lieder, Paris, 1958; Pavot, 1953–1954; 

Amour. Versuri, Paris, 1958; Esteticã. 

Muzicã. Picturã. Poezie. ªtiinþã. Cuvânt 

înainte de V. E. Maºek, Editura ªtiinþificã 

Maestrul meu, Corneliu Baba 

Deºi publicarea lor nu poate contura 

decât cel mult o „efigie-Baba“, mie îmi 

par relevante pânã ºi reflexele în 

oglindã ale unei personalitãþi 

atât de complexe, 

care a traversat cam 

întregul secol 20 cu cele 

douã rãzboaie mondiale, 

„douã eliberãri“, „obsedantul 

deceniu“ cu realismul 

lui socialist, pseudodeschiderea 

spre 

occident, frigul, întunericul, 

suspiciunile ºi… 

Revoluþia din 1989 care a 

schimbat faþa României. 

Cu toate cã multe din aceste 

însemnãri au fost fãcute direct sau dupã 

cel mult câteva ceasuri pentru a-mi oferi 

ulterioare prilejuri de meditaþie, 

acurateþea lor nu poate fi ºi nu este fãrã 

reproº, în mod fatal existând omisiuni 

ºi pierderi de nuanþe, fie ºi numai prin 

scoaterea lor din temperatura ambianþei 

ºi de sub incidenþa clipei. Comentariile, 

sfaturile date elevilor ori judecãþile de 

valoare, exprimate în rostire cotidianã, 

par uneori mai fruste, dar posedã în 

schimb calitatea spontaneitãþii. Dacã 

smulse din context, dupã 

ani ºi ani au aerul unor 

sentinþe – valabile cu precãdere 

pentru anume familie 

spiritualã – acolo ºi 

atunci erau doar spusele, 

afirmaþiile, constatãrile sau 

câteodatã ironiile dascãlului 

în faþa învãþãceilor 

ori prietenilor. 

Evocãri, înscrisuri, entuziasme… 

Pe temeiul lor 

s-ar putea oare desena 

fiinþa pictorului Corneliu Baba? 

Încredinþarea asta ar fi la fel de iluzorie 

ca ºi nesocotinþa de a însuma datele 

tabloului pentru a ajunge la nedezvãluitul 

ce se aflã în spatele 

talentului ºi geniului. […] 

Am evocat oameni, vorbe, 

întâmplãri petrecute în «ºcoalã», în 

mândrul „atelier“ din strada Pangrati, 

în incinta numitã „acasã“ ori în alte 

ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1975; 

Introducere la un mod de a fi. Studiu 

introductiv, note ºi comentarii de Gr. Tr. 

Pop, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 

1987. 

REFERINÞE CRITICE: Va1éry, Paul. Orient. 

Suivi du cas Pius Servien, Paris, 1930; 

Paleolog, V. G. Limbajul liric ºi 

muzicalismul lui Pius Servien, Craiova, 

f.a.; Paleolog, V. G. Fulguraþie în jurul 

operei lui Pius Servien, în „Secolul 20“, 

1970, nr. 4, pp. 137–149; Firan, Florea. 

De la Macedonski la Arghezi, Ed. Scrisul 

Românesc, Craiova, 1975, pp. 400–402; 

Balotã, Nicolae. Arte poetice ale sec. XX. 

Ipostaze româneºti ºi strãine, Ed. Minerva, 

Bucureºti, 1976, pp. 224–240; altã ediþie, 

1997, pp. 212–228, Colecþia „Biblioteca 

pentru toþi“; Marcus, Solomon. 

Receptarea lui P. Servien, în Ramuri, 

1978, nr. 11, pp. 1, 15; Ghyka, Matyla C. 

Esteticã ºi teoria artei, E.ª.E., Bucureºti, 

1981, pp. 440–450; Dinu, Mihai. Ritm ºi 

rimã în poezia româneascã, Ed. Cartea 

Româneascã, Bucureºti, 1986; Popa 

Constantin M, în Ramuri, 1987, nr. 7, p. 

4; Marcoº, Ion. Servien Pius, în 

Dicþionarul Scriitorilor Români, R–Z, 

Ed. Albatros, Bucureºti, 2002, pp. 217– 

221; Firan, Florea, Profiluri ºi structuri 

literare. Contribuþii la o istorie a 

literaturii române, M–Z, Ed. „Scrisul 

Românesc“, Craiova, 2004, pp. 234–235. 

locuri ºi am avut 

ºansa sã le pot 

completa cu extrase 

inedite din 

jurnalele Maestrului 

sau din 

presa vremurilor. 

De aici s-a 

nãscut ºi ideea de 

a strânge la un 

loc – în cel de-al 

doilea capitol al 

acestui volum – articole sau interviuri 

publicate de-a lungul timpului. Nu am 

inclus textele din volume de artã sau de 

literaturã ºi nici cele apãrute în strãinãtate. 

Distanþa tot mai mare de timp m-a 

determinat sã însoþesc uneori 

însemnãrile mele vechi de unele 

comentarii actuale ce mi-au pãrut 

necesare pentru interpretarea corectã a 

unor relatãri dintr-un trecut ce nu mai 

are martori. Aceastã carte încearcã 

poate imposibilul într-o epocã de 

rãscruce a spiritualitãþii ºi de 

turmentaþie majorã a artelor vizuale prin 

mãrturia ce o propune ca o invitaþie la 

meditaþie pe cei ce mai cred ºi pe cei ce 

nu mai cred în mentori ºi modele…


Carte - 

eveniment 

Gabriel 

COªOVEANU 


Cãlãtoria ca bucurie simplã 

Ce ar face diferenþa între niºte 

însemnãri de vacanþã obiºnuite 

ºi notele de cãlãtorie ale lui Virgil 

Nemoianu, din intervalul 1983–1992, 

publicate sub genericul Strãin prin Europa 

(Institutul Cultural Român, 2006) – aici s-ar 

afla miza unei discuþii despre posibilitatea 

„consistenþei“ la un gen care pare hrãnibil 

cu de toate, miscelaneu ºi neangajant, „democratic“ 

(în cheie epidermicã) pânã la faza 

monotonului. ªi la autorul Micro-armoniei, 

care (re)descoperã Europa „natalã“, 

descinzând aici de pe Noul Continent, cu aurã 

(de cetãþean american) ºi nostalgii, abundã 

remarcile, ca sã zicem aºa. „canonice“: starea 

hotelurilor, preþuri, configuraþia meselor, 

mijloacele de transport, aglomerarea 

cotidianã de chipuri ºi mãºti, de un fel la 

nordici, spre pildã, flagrant diferitã la 

meridionali. Toate impresiile la un loc, legate 

indiscriminabil, creeazã un anumit état 

d’âme, ºi felul de a o exprima ºi transmite 

indicã un timbru unic, specific unei punþi 

între Borloveniul tânãrului Nemoianu, 

Washington-ul unde avea sã devinã William 

J. Byron Distinguished Professor of Literature 

ºi Europa rãdãcinilor, exploratã, în speþã, 

cu familia, având ca debuºeu, aºadar, un 

discurs deloc liniar, probã a unui spontan 

echilibru între naturã ºi culturã. În favoarea 

diferenþei mai-sus invocate ar pleda ºi o limbã 

flexibilã, dar precisã, cu mlãdieri familiare, 

apte sã capteze ºi palierul descrierii neplicticoase 

a succesiunii, uneori cascadice, de 

tablouri din mari muzee (Luvru, Prado), ºi registrul, 

câteodatã rugos, al palpitului popular. 

Un mic preambul, de altfel, avertizeazã, 

în cunoscuta manierã modestã (cine poate 

uita rânduri precum acestea din incipitul 

Teoriei secundarului: „Studiul meu îºi 

propune sã dezamorseze mãcar câteva dintre 

rigiditãþile ideologice ale criticii…“), asupra 

întâlnirii iminente cu observaþii „mai mult 

decât o datã naive ºi elementare“. Fie ºi-aºa, 

dar acuitatea comentariului fulgurant, 

insertarea parcimonioasã de sintagme strãine 

a unui scriitor, totuºi, multilingv, ca ºi utilele, 

deseori savuroasele completãri ulterioare, 

marcate ca atare, la substanþa „frustã“ a 

însemnãrii sub imperiul momentului, atrag 

atenþia cã avem de-a face cu personalitate de 

mare rafinament ºi nedisimulatã autoironie. 

Oricum, tabloul e unul viu, se miºcã filmic, 

dar neregizat, în mâna cuiva care a avut, 

probabil în gene, puterea de a pãstra balanþa 

aceea plãcutã între naturã ºi culturã. Poate 

cã totul e în sevele obârºiei (cum pare cã se 

degajã din Arhipelag interior, veritabilã carte 

de vizitã dilatatã, „îmblânzitoare“ a 

savantului comparatist), cert este cã din 

însemnãrile unui intelectual curios ºi acut 

transpare mesajul unui umanist în sens larg, 

al unui meliorist calm, dornic sã înveþe, în 

domenii conexe (pictura), ºi sã-ºi punã în 

acord instrumentarul de specialist cu 

semnele, uneori dezlânate, ale ambientului 

(care pot merge ºi pânã la resimþirea organicã 

a malversaþiunii ori la dorinþa de rejectare). 

Nimic din zona crepuscularã a rigiditãþii, 

nimic „elitist“ sau elitizant; peste tot, 

tresãririle unui spirit neosificat de cabinetul 

de lecturã, apt de uimire, de entuziasme. 

Altãdatã, de accese de amuzament bine 

strunite, ca atunci când descoperã un restaurant 

numit Heidegger, sau când cumpãrã 

biscuiþi marca Leibniz. Momentele în care 

se iþeºte ofensivul Nemoianu, reactiv în 

mãsura în care simte cã e dator sã ia atitudine, 

ca om public, se leagã de sancþionarea unor 

habitudini etnice la alþii („Spaniolii sunt un 

neam morocãnos, neprietenos“) sau la noi: 

„Când sosesc la aeroportul Otopeni din 

Bucureºti, am impresia cã am ajuns la capãtul 

pãmântului, la un soi de sfârºit: totul pare 

pãrãsit, terminat, iarba creºte prin pavajul 

pistelor, autobuzele par rable, avioanele au 

elice [notã din iunie 1992 – n. m., G. C.]. 

Oamenii sunt ponosiþi, obosiþi, neglijenþi, au 

miºcãri lente. Casele sunt scorojite, 

neîngrijite, sãrãcãcioase, vegetaþie multã ºi 

lipsitã de demnitate“. Îl încearcã, 

dezagreabil-misterios, sentimentul depe- 

Florea FIRAN 

Eminescu sau despre Absolut 

Am revãzut la jumãtatea lunii 

aprilie volumul Eminescu sau 

despre Absolut de Rosa del 

Conte. L-am revãzut cu sentimentul cert cã 

este cel mai bun studiu despre Eminescu 

realizat de cãtre un cercetãtor ºtiinþific strãin 

pânã astãzi. 

Rândurile de faþã reprezintã, de 

fapt, un omagiu poetului nostru 

naþional ºi autoarei volumului 

Eminescu o dell’Assoluto apãrut la 

Modena în 1961, precum ºi criticului 

literar Marian Papahagi care l-a tradus 

în limba românã în 1990 la Editura 

Dacia din Cluj-Napoca ºi a fãcut 

posibilã lectura acestuia de cãtre 

cititorii români. 

Cu distinsa autoare ºi celebrul sãu 

volum am intrat în contact în 

octombrie 1981, la Roma, când miam 

început stagiul de lector de limba 

ºi literatura românã în acorduri culturale 

româno-italiene. 

La o sesiune de referate dedicatã lui 

Eminescu, desfãºuratã la Roma, în decembrie 

1984, în cadrul Universitãþii „Sapientia“, 

unde Rosa del Conte era titulara catedrei de 

limba românã, am ascultat-o pe distinsa 

profesoarã susþinând un 

eseu despre poezia eminescianã. 

Atunci am prezentat 

comunicarea Receptarea lui 

Eminescu în critica italianã 

(publicatã în volumul 

Momentul Eminecu (Ed. 

Eminescu, 1987), cu referiri 

în principal la studiul 

doamnei Rosa del Conte. 

Rosa del Conte a desfãºurat 

o activitate didacticã 

universitarã de peste o 

jumãtate de secol. În România 

a fost profesoarã de 

izãrii, ºi rosteºte, în context, formula gãsitã 

„inspirat“ de Matei Cãlinescu, aceea de 

revenant, pentru a aproxima revenirea 

fantomaticã la matrice. 

Conservator, în sensul sãnãtos al 

dorinþei de validare a tradiþiei funcþionale, 

bun conducãtor de idei reformiste 

neseismice (fel de a spune cã lecþia 

Tocqueville se dovedeºte pe deplin 

internalizatã), ºi mefient, ca atare, în faþa 

emergenþei marginalilor spirituali, precum 

comuniºtii, Virgil Nemoianu, luând act de 

dezvãluirile monstruoase de la est de 

Cortina de Fier fãcute în cursul vizitei lui 

Elþîn la Washington („cu succes notabil“), 

ajunge sã scrie net: „…cu vremea, l-am 

considerat tot mai convins pe Joe McCarthy 

drept un patriot ºi un om 

drept“. Dacã avem în vedere 

luãrile de poziþie din numere 

recente ale „României literare“, 

fundamentate în direcþie 

pro-republicanã (dar nu ca 

manifestare politicã „hard“, 

ci ca opþiune pentru valori ce 

vizeazã pluralismul supradeterminãrii, 

cãruia îi este fidel, 

cãci înþelege desenul 

complicat al cauzelor multiple), 

nu ne mirãm de atare 

aserþiune. De altminteri, 

autorul, cu ton mãsurat ºi 

credibil când se vede/doreºte 

imersat într-o Europã „de 

cucerit“, se ºtie aparþinãtor unui contingent 

de sensibilitate ºi disponibilitãþii inconfundabile, 

de estici expatriaþi, pentru care 

îl face mãrturisitor, în calitate de contrafort 

ideatic, pe John Lukacs, aºezat, cu a sa 

Confessions of an Original Sinner (volum 

din 1990), ca Epilog al propriei cãrþi de 

cãlãtorie: „Suntem exilaþi, risipiþi prin 

America, deplasaþi, refugiaþi dupã crudul 

potop rusesc al celui de-al doilea rãzboi 

mondial. Pentru mulþi dintre noi 

descoperirea Europei a început din puncte 

de plecare americane. Abia în America am 

limba italianã la Universitatea 

din Bucureºti 

(1941–1947) ºi la Cluj 

(1947–1948), urmând altor nume italiene 

ilustre precum Giovanni Frollo ºi Ramiro 

Ortiz, cunoscut ºi pentru sprijinul dat lui G. 

Coºbuc în traducerea Divinei comedii în 

limba românã. A cunoscut ºi a avut relaþii 

cu poetul Lucian Blaga ºi traducãtoarea Eta 

Boeriu, iar studiul ei despre Eminescu 

reprezintã dovada unei îndelungate ºi 

profunde cercetãri asupra operei eminesciene. 

Marian Papahagi, care traduce ºi 

prefaþeazã studiul, Zoe Dumitrescu- 

Buºulenga, prin Cuvântul înainte, ºi Mircea 

Eliade, prin Postfaþa semnatã, relevã 

valoarea excepþionalã a cãrþii doamnei Rosa 

del Conte. 

„Este, fãrã îndoialã, cea mai vastã 

monografie închinatã, într-o limbã 

strãinã, lui Mihai Eminescu“ – scria 

Mircea Eliade. 

Comentarii 

critice 

contractat gripa europeanã, acea nostalgie 

a locurilor, faþã de care «madelaina» lui 

Proust era doar un biet biscuit“. Pasajul 

ilumineazã, dacã mai era nevoie – mã refer 

la avizaþii în raport cu meandrele biografice 

ale profesorului româno-american – întreg 

peisajul unor snapshots de turist aparent 

echidistant, totuºi muncit, subreptice, de 

conºtienþa ascendenþei, dar ºi de noþiunea 

transcendenþei, întrucât o parte dintre 

preocupãrile sale indicã atracþia neostenativã 

cãtre imaginarea unei coabitãri 

culturã-religie, aºa cum rezultã ºi din 

Jocurile Divinitãþii (volum din 1997). În 

Strãin prin Europa nu vom întâlni 

explicitãri care sã foreze în astfel de zone, 

ci doar mici concatenãri care spun 

destule: „Deosebit de nobil ºi de respectat 

mi s-a pãrut mausoleul lui Don Juan de 

Austria, pe care sunt înscrise cuvintele, 

atât de dragi mie, ale imnului Vatican; 

Christus regnat, Christus vincit, Christus 

imperat“. 

Aceste modulaþii discrete ale vocii 

credinþei, dimpreunã cu entuziasme 

bemolate în faþa unei frumuseþi percepute, 

de regulã, sincretic, sunt mixate, în cel mai 

lin chip cu putinþã, cu mici episoade ale 

devenirii fiului, Martin. E un prilej de a 

urmãri, cât ne lasã, desigur, lucidul autor, 

procedurile ºi reacþiile unui tatã ºi estic, ºi 

american. Într-un loc aflãm de maturitatea 

ºi independenþa juniorului, 

la doar 13 ani; într-altul 

despre preocupãrile pentru 

enigmisticã, ori pentru 

poezie; dar avem ºi secvenþe 

amuzant-instructive, 

ca de pildã aceea în care familia 

se instaleazã, în 

Spania, la un hotel luxos, 

cãruia i se spune „parador“, 

drept care „Martin e foarte 

plãcut impresionat ºi îmi 

explicã de ce acum îºi dã 

seama cum de eu nu sunt 

un «loser» în viaþã, ci un 

om fãcut, care-ºi îngãduie 

sã-ºi ducã familia într-un 

loc de acest fel“. Deºi, statistic, reflecþiile 

rapide despre viaþa tablourilor, catedralelor 

ºi palatelor dovedesc cã voiajul e conceput 

ca un fel de pelerinaj ºi exerciþiu de recunoaºtere, 

în ordinea aceea calitativã ce 

defineºte ego-ul – îndeobºte efasat de un 

critic, spre deosebire de ficþionar – dominã 

omenescul, ca formã a „imprudenþei“ 

metodologice, a cuprinderii lumii prin alte 

lentile decât cele de specialist. 

Dacã nu ar fi aºa, atunci ar putea 

nedumeri cã autorul decupeazã, pentru 

coperta a IV-a, un segment, tot pe un traseu 

iberic, centrat pe luarea mesei, cu tocanã ºi 

vin, tihnit, de cãtre un camionagiu de cursã 

lungã, „serios“ ºi vânjos, ºi comenteazã 

astfel: „Nu ºtiu de ce mãrunta întâmplare 

m-a impresionat atât de mult. Am povestit-o 

altora, mai ales în America, în repetate 

rânduri. Am avut impresia cã vãd un Om 

integral“. Cel ce gândeºte astfel are, cert, 

vocaþie nu doar de cititor omnivor, de tomuri 

ºi suflete, ci ºi de ecumenist, de spirit 

înclinat sã vadã complementaritãþile din jur, 

mai puþin disjuncþiile. Câteva mici descrieri 

sunt elocvente – „bijuteriile“ Bruges sau 

Delft – dar ar fi nedrept sã alegem ceva 

anume, fie ºi, spre exemplu, elogiul 

Parisului, fãrã ironizareaa Londrei, din 

motivul cã echilibrul este prezent, difuz, 

neconceptualizat, de data aceasta (în 

ipostaza „civilã“ a hermeneutului), chiar 

peste tot. Calitatea tonicã a unui discurs, 

altminteri tipic „jurnal de bord“, traversat 

de simþ gospodãresc made in Banat, face 

din lecturã un motiv de bucurie simplã, în 

sensul acordat, odinioarã, de Constantin 

Noica, acestui cuvânt de care unii 

intelectuali contemporani autohtoni, nu ºtiu 

de ce, parcã s-ar teme.

Monica 

SPIRIDON 

Cronicã Eseu 

Gianni Vattimo, unul dintre 

spiritele tutelare ale vieþii 

intelectuale italiene de azi, a 

scris o carte în multe sensuri simptomaticã, 

La Societa transparente, 

tradusã cam de o decadã ºi în româneºte. 

Înainte de a spune orice despre ea, cartea 

trebuie neapãrat situatã. Mai întâi, într-o 

conjuncturã culturalã extensivã: sfârºitul 

de epistemã caracterizat exact prin 

contextualizarea tuturor sensurilor ºi 

numit cu arii generalizate. Si, dupã aceea, 

în orizontul scrierilor lui Vattimo însuºi, 

în mod special La fine della modernita, 

Il pensiero debole ºi Etica dell interpretazione. 

În volum, Vattimo face bilanþul 

schimbãrilor culturale de direcþie prin 

care ne-am îndepãrtat, progresiv, de 

Modernitate. Sã reþinem cã filosoful 

italian cantoneazã în carte exclusiv la 

plafonul atitudinilor ºi al gesticulaþiei 

intelectuale, al ductusului cultural, fãrã a 

coborî vreodatã sub nivelul acestuia. 

Care ar fi, dupã Vattimo, momentele de 

cotiturã decisivã, survenite pe diverse 

planuri în discursul intelectual modern, 

atestându-i uzura? 

Se demonetizeazã ideea tradiþionalã 

de evoluþie istoricã. Mai exact, survine 

criza istoriei unilineare ºi a ideii de 

progres promovat de ea. Se încheie, 

aºadar, conturile cu viziunea asupra 

istoricitãþii ca un proces progresiv de 

emancipare, ca o escaladã triumfalã cãtre 

paradigma omului ideal ºi a societãþii 

perfecte. 

Intrãm în era comunicãrii media, aºa 

numita comunicare generalizatã, idealizatã 

de mulþi. Ceea ce – subliniazã 

Vattimo – nu duce la o societate mai 

transparentã, adicã mai conºtientã de propria 

sa identitate, o întruchipare a Spiritului 

Absolut hegelian, ci uneori exact 

în direcþia opusã! Comunicarea mediaticã 

ºi cultura popularã transmisã pe canalele 

sale, nu niveleazã Multiplul, aºa cum 

profeþise apocaliptic Adorno în Minima 

moralia ºi în Dialectica iluminismului. 

Ci, dimpotrivã, instaureazã complexitatea 

ºi chiar haosul, ruinând perspectivele 

centralizate, autoritare (marile naraþiuni, 

cu o sintagmã faimoasã a lui Lyotard.) 

În loc sã se îndrepte cãtre transparenþa 

promisã, susþine Vattimo, societatea disciplinelor 

umaniste ºi a comunicãrii 

generalizate a mers cãtre ceea ce putem 

numi, în termeni generali, o fabulare a 

lumii. Imaginile furnizate de media ca ºi 

de disciplinele umaniste, chiar dacã pe 

planuri diverse, sunt obiectivitatea însãºi, 

nu niºte simple interpretãri ale unei realitãþi 

în ultimã instanþã date. Poate cã unica 

transparenþã de care sunt capabile mediile 

constã în forþa lor de a ne face sensibili 

la pluralismul mecanismelor culturii 

noastre. 

Se erodeazã, deci ºi relaþia noastrã 

solidã, stabilã, cu lumea ºi cu realitatea 

sa reputat obiectivã. Multiplicarea 


Nr. 5–6 (45–46) s mai – iunie 2007 5 

Spre o societate a comunicãrii 

generalizate? 

imaginilor lumii duce la o anumitã 

pierdere a sensului realitãþii, sau a prizei 

noastre la real, dacã vrem. Ce se pune în 

locul metafizicii realului? Universul 

fantasmatic al mass-media, dacã îi facem 

credit lui Gianni Vattimo. (Indiferent de 

tehnologiile care o fac posibilã – ºi de 

care se face prea mult caz, dupã pãrerea 

mea – societatea mass-media este un 

univers al sistemelor tot mai sofisticate 

ºi mai diverse de transmitere de 

informaþii, nici mai mult nici mai puþin 

de atât.) 

În acest punct se cuvine adus un 

amendament ideii vehiculate curent cã 

ruinarea paradigmelor tari, eroziunea 

ºtiinþei pozitive ºi demonetizarea 

adevãrurilor imuabile ar echivala cu o 

simplã reîntoarcere la mit ºi la paradigmele 

sale arhaice. Ceea ce survine 

este, mai degrabã, o demitizare a însãºi 

demitizãrii – capabilã sã depãºeascã 

opoziþia canonicã raþionalism/ iraþionalism. 

Dupã Vattimo, s-ar ajunge astfel fie 

la un iraþionalism temperat fie, privind 

din partea opusã, la o raþionalitate 

limitatã. 

Cum defineºte filosoful italian 

raþionalitatea limitatã? Ca pe un ansamblu 

de atitudini culturale pentru care 

cunoaºterea miticã este o formã de 

gândire mai adecvatã unor anumite sfere 

de experienþã decât altora. În acest fel nu 

se contestã ºi nu se pune explicit în cauzã 

validitatea cunoaºterii ºtiinþific-pozitive, 

pentru domenii clar circumscrise ale 

experienþei. 

Redus la statutul de 

paradigmã narativã, mitul se 

dovedeºte multi-funcþional 

în societatea mediaticã. Îl 

recupereazã, de pildã, 

psihanaliza interesatã de 

istoriile fundamentale ale 

vieþii interioare. El devine 

util ºi istoriografiei, dând la 

ivealã, ca o hârtie de turnesol, 

modelele retorice diverse, 

care fac problematicã 

unitatea tradiþionalã a 

istoriei. În fine, sociologia 

media trece semnificativ 

cãtre analiza în termeni de mitologie a 

conþinuturilor ºi a imaginilor lumii 

distribuite, de cinematograf, de 

televiziune, de literaturã ºi de celelalte 

arte de consum. 

Prezenþa mitului în cultura noastrã 

actualã – explicã Vattimo – nu exprimã o 

alternativã sau o rezistenþã la modernizare: 

ea este dimpotrivã un rezultat 

care derivã din ea, punctul ei de sosire, 

cel puþin pânã acum. Mai mult, momentul 

demitizãrii poate fi considerat veritabilul 

prag de trecere de la modern la 

postmodern. Privind înlãuntrul sãu, în 

cãutarea certitudinilor originare, subiectul 

postmodern nu mai gãseºte siguranþa 

cogito-ului cartezian, ci intermitenþele 

inimii proustiene, poveºtile mediilor, 

mitologiile puse în luminã de psihanalizã. 

Ajunºi în acest punct, e cazul sã ne 

întrebãm ce fel de miºcare intelectualã 

descrie, în fond, Gianni Vattimo, 

recurgând la sistemul de coordonate de 

mai sus? Fãrã îndoialã, o cotiturã 

hermeneuticã. 

În scena culturalã contemporanã, 

hermeneutica ocupã locul dominant: un 

centru strategic într-o configuraþie 

pluralistã, tocmai fiindcã ea refuzã decis 

ideea de centru. Dar atu-ul ei cel mai important 

nu este acesta. Ci orientarea sa 

cãtre eticã, erijatã în alternativã ºi în punct 

de sprijin, în elanul general de 

demonetizare a scientismului ºi a 

metafizicii tradiþionale. 

Pe acest teren, ea îºi disputã supremaþia 

cu aºa numita eticã a comunicãrii, 

ai cãrei promotori contemporani 

prestigioºi sunt, printre alþii, Habermas ºi 

Apel. Împotrivindu-se perspectivei 

transcendente, opþiunilor pentru un 

pseudo-obiectivism meta-istoric, abil 

camuflate de antimetafizicile lui 

Habermas & Comp, Vattimo se situeazã 

mai curând în proximitatea hermeneuticii 

lui Georg Gadamer. 

Ce îi apropie pe Vattimo ºi pe 

Gadamer? În Warheit und Methode, 

ultimul admite validitatea adevãrului doar 

în sfera socialitãþii. Adevãrul devine astfel 

o formã a raþionalitãþii în acþiune. El þine, 

deci, de un domeniu al experienþei, 

ireductibil la obiectul ºtiinþelor pozitive. 

Sau dacã vrem, e sinonim cu un tip aparte 

de Logos: o fatalitate a limbii naturale 

(fiind înscris în idiomul unei 

comunitãþi istorice determinate.) 

Încetând sã mai fie un 

dat, pentru a deveni un de 

împãrtãºit, adevãrul îºi aflã 

locul în orizontul eticii 

înþelese ca Ethos. 

Cu toate amendamentele 

de rigoare, pe aceeaºi linie se 

poate interpreta post facto 

moºtenirea lui Wittgenstein – 

interesul sãu pentru regulile 

ºi convenþiile jocului lingvistic, 

ca expresie a unor forme 

diversificate de viaþã socialã. 

Sau, în alt sistem de referinþã, 

ipoteza lui Thomas Kuhn despre 

progresul ºtiinþific doar în cadrul unor 

paradigme, determinate în mare parte 

altfel decât teoretic. 

Vattimo percepe cu acuitate germenele 

etic înscris în gena hermeneuticii. 

Sensurile pe care le descifreazã ea sunt, 

în ultimã instanþã, sfere de interes aparte, 

zone autonome ale raþionalitãþii, nutrite 

de patul germinativ al valorilor 

împãrtãºite de o comunitate vie ºi 

colportate ca atare de limbajul ei. 

Într-o carte faimoasã din decada 

trecutã (Le sens du sens) Georg Steiner 

se încredea, ca ºi Vattimo, doar într-o 

istoricitate înþeleasã ca apartenenþã. 

Vãzutã astfel, experienþa adevãrului nu e 

altceva decât interpretarea unei tradiþii 

culturale, cãreia existentul îi aparþine de 

drept ºi de fapt. Tehnicile hermeneutice 

îºi relevã funcþionalitatea într-o epocã – 

cea de sfârºit a modernitãþii – în care o 

diversitate de orizonturi culturale permit 

cu generozitate experienþe diferite ale 

adevãrului. Este ºi motivul pentru care, 

conform lui Vattimo, hermeneutica este 

unica filosofie adecvatã societãþii opiniei 

publice ºi a comunicãrii mediatice. 

În final, nu ne putem reprima o 

întrebare: Este aceastã cotiturã hermeneuticã 

ºi una nostalgicã? 

Vattimo însuºi îºi pune aceeaºi 

problemã: Va trebui sã opunem acestei 

lumi nostalgia unei relaþii solide, unitare, 

stabile ºi autoritare? O atare nostalgie – 

îºi rãspunde autorul însuºi – ar risca sã 

se transforme continuu într-o atitudine 

nevroticã, încercând sã recupereze lumea 

copilãriei, în care autoritatea familialã 

era, în acelaºi timp, ameninþãtoare ºi 

ocrotitoare. 

ªi totuºi, dacã suntem ceva mai atenþi, 

în cartea lui Vattimo, Nostalgia este 

adevãrata Supra-temã în planul Gândirii. 

(Autorul ei contabilizeazã cu metodã 

nostalgiile contemporane ale intelectualului 

societãþii mediatice). Dupã 

cum este ºi un tipar al Rostirii, o Retoricã. 

Volumul orchestreazã o dicþie nostalgicã 

bine temperatã tonal: o nostalgie – de cea 

mai autenticã fibrã hermeneuticã – a 

drumului direct, a cãii drepte de urmat, 

cu orice riscuri, în hãþiºurile derutante ale 

pluralismului. 

Graficã de Dan Cioca


Confruntãri 

Ovidiu 

GHIDIRMIC 

Stupiditatea ignoranþei 

Nu exista ceva mai lipsit de sens, 

mai fãrã noimã – cum zice atât 

de frumos poporul nostru, cu 

un cuvânt care se aseamãnã cu grecescul 

noema, care înseamnã „idee“, „concepþie“, 

ºi care a devenit un termen de bazã în 

filosofia fenomenologicã – decât stupiditatea. 

Prin lipsa de sens, stupiditatea este 

o formã a absurdului, categorie mai largã, 

care o înglobeazã. Stupiditatea este chiar o 

limitã a absurdului, peste care nu se poate 

trece. Dincolo de stupiditate nu mai este 

nimic, în materie de absurd. Existã ºi forme 

de absurd mai blânde ºi mai tolerabile, pe 

care le acceptãm, cu stoicism ºi resemnare, 

ca pe o fatalitate. Stupiditatea ne revoltã ºi 

ne indigneazã, pentru cã este, pur ºi simplu, 

stupefiantã ºi ne provoacã uimire, 

perplexitate. În faþa stupiditãþii rãmâi 

înmãrmurit ºi nu mai ai nimic de zis. Latinii 

ºtiau bine ce înseamnã stupiditatea. De 

altfel, cuvântul vine de la latinescul 

stupiditas, al cãrui sens primordial este 

acela de „încremenire“, „înmãrmurire“. 

„Stupid“ este ceva care te lasã „încremenit“, 

„înmãrmurit“! 

Existã nu numai evenimente, fapte ºi 

întâmplãri stupide, dar ºi oameni stupizi. 

Asemenea specimene pot fi întâlnite pe 

toate drumurile ºi, uneori, chiar când te 

aºtepþi mai puþin. Raportatã la natura 

umanã, stupiditatea desemneazã infirmitatea 

mintalã, pe care, din decenþã ºi din 

civilitate, o numim, eufemistic, „ignoranþã“ 

care înseamnã mai mult lipsã de culturã, de 

instrucþie, „necunoaºtere“, în sens foarte 

larg. Infirmitatea mintalã presupune însã 

altceva: incapacitatea de a raþiona ºi de a 

înþelege, care este o deficienþã nativã. 

Latinii foloseau cuvântul „stupiditate“ ºi în 

sensul de infirmitate mintalã, aºa cum apare 

Daniel MUREªAN 

Unicul ºi feluritatea 

ªi dacã n-ar fi lucruri, ºtiinþe, arte – 

Agerimea minþii n-ar fi cuprinsã de 

nume cu 

felul lor 

Nu am fi diferiþi dupã talente ºi veºnice 

dorinþe, 

Urcuºul nu ne-ar bucura, speria când ne 

încearcã pasul 

Creaþiile semeþe, lecturate la unison, ar 

aduce 

tristeþe 

Ce-ar fi încântarea, întristarea 

deopotrivã 

date? 

Sminteala nãscutã de aceleaºi putinþe 

De negãsit unicul din fiinþe 

Am face parte dintr-o lume lipsitã de 

roluri 

la cele mai multe dintre popoarele europene. 

Pentru infirmitatea mintalã, noi, românii, 

avem cuvântul „prost“, care este de origine 

slavã ºi care, la început, însemna „simplu“, 

ca, apoi, sã capete sensul pe care i-l 

cunoaºtem, astãzi, dar folosim, adeseori, ºi 

cuvântul „stupid“. Stupiditatea umanã ne 

oripileazã ºi ne creeazã, imediat, o reacþie 

de respingere. Ce poate fi mai urât ºi mai 

dizgraþios, sub aspect moral ºi psihologic, 

decât un individ stupid?! 

Stupiditatea nu exprimã toate formele 

de „prostie“, ci numai „prostia“ insolentã ºi 

agresivã, lipsitã de orice bun simþ, plinã de 

ea însãºi, suficientã, care nu se îndoieºte, 

niciodatã, de sine ºi aflatã într-o permanentã 

ofensivã. Stupiditatea umanã este grotescã, 

bizarã, ciudatã ºi ridicolã, o abnormitate, 

pentru cã se situeazã dincolo de normalitate 

ºi se înscrie împotriva ordinii firii. Pe scurt, 

„prostia“ insolentã ºi agresivã este stupidã, 

grotescã ºi ridicolã. 

Stupiditatea ignoranþei creºte când se 

asociazã cu provincialismul, cu mentalitatea 

îngustã, îmbibatã de prejudecãþi, dispusã sã 

acorde o prea mare importanþã aspectelor 

mãrunte, periferice, sã supradimensioneze 

tot felul de fleacuri ºi sã piardã din vedere 

esenþialul. 

Din întreaga literaturã universalã, 

nimeni n-a vestejit mai bine limitata ºi 

meschina mentalitate provincialã, ca 

Flaubert, care a scris o satirã, virulentã ºi 

necruþãtoare, la adresa moravurilor de 

provincie. Bouvarzii ºi Pécucheii sãi sunt 

cele mai monstruoase creaturi umane ºi cele 

mai groteºti ºi ridicole exemplare, care 

ilustreazã stupiditatea ignoranþei, din câte 

au cãpãtat viaþã într-o operã literarã. Dar, o 

provincie fãrã asemenea ipochimeni, parcã 

n-ar avea niciun haz… 

Rãmaºi în primitivitatea unicului absolut 

Confuzie între începuturi ºi sfârºituri, 

Viaþã ºi moarte, principii ºi gângureli, 

Îndrãznealã nedesluºitã de sfialã 

Un cuvânt am plânge plictisind 

Chinuiþi de vaxitatea neplãcutã 

Când un singur lucru am avea de durat, 

Unde ar fi lucrãrile ºi þelurile? 

N-ai putea alege o iubire nici în 

închipuire... 

Lumea-i datã cu deziluzii, nepãsare, 

Încântare în feluritatea ademenitoare. 

Rugãciune pentru dorinþe 

ºi chibzuinþe 

A sufletului micimi sã poatã fi 

despãgubite – 

De înãlþimi, volume..., cãrþi cumpãrate, 

Cãile bãtãtorite, daniile din biserici 

Ce-ºi sãrbãtoresc numele, 

De ºcolile terminate? 


Volumul Limba ºarpelui cãlãtor 

de Mihai Firicã, reeditat 

în 2006, e ilustrat de Marcel 

Voinea, iar versiunea în limba englezã 

aparþine profesorului Victor Olaru. 

Limba ºarpelui cãlãtor a fost publicat 

în 1997. Pe atunci, autorul aºtepta „sub 

biciul ploii“, sã-l prindã „retorica/ exerciþiul 

celor de peste 30 de ani“. Voinþa de 

originalitate poate crea ºi fond asocial, chiar 

dacã opiniile celorlalþi se deruleazã în 

imperaþii: „mi-au spus cã 

ar trebui/ sã vorbesc/ mai 

mult sã mã audã/ de parcã 

aº fi fost acolo/ te rog 

umblã miºcã mãcar o 

parte/ din tine mi-e milã de 

tine cum/ stai fã ceva 

umblã mi-au fãcut/ semne 

ºi-au luat adio// pe locul 

meu eram tot eu“. 

În condiþiile externe 

legilor fizicii, ale plutirii 

pietrelor pe apã, putem 

bãnui proximitatea Apocalipsei. 

În perimetru 

mitologic, luntraºul Caron 

trecea în mod solit, 

sufletele morþilor peste 

apa Styxului. Acum însã, 

elemente ale regnului 

mineral se depãºesc în propria condiþie, 

indivizibile, fãrã metamorfozã. O traversare 

vizibilã, ca o mutare a materiei într-un plan 

antonim: „pietrele acolo plutesc pe apã/ un 

lucru obiºnuit ca ºi cum nimeni nu ar mai 

crede în apocalipsã/ spuneam despre pietre 

vorbeam/ despre traversarea pe apã“. 

Pierderea de sine ar surveni din tentaþia 

de a ne închina aparenþei fenomenale, a cãrei 

forþã nu are sursã în divinitatea pozitivã. 

Salvarea, din contemplarea propriu-zisã a 

plutirii pietrelor, dupã sugestia redatã în 

motto: „Moise a fãcut un ºarpe de aramã ºi 

l-a pus într-o prãjinã, ºi oricine era muºcat 

Eseu 

Poezie 

Dan IONESCU 

Limba ºarpelui 

Pãrerile-s diferite: sunt ºi nu sunt 

dezdãunate 

Þine-ne, Doamne, parte la ce nu ne þine 

nimeni 

Iubirile sã nu fie uitate 

Nu pot fi potolite, 

Nu pot fi nedorite, chibzuite 

Soseºte pe un dinte din ce nãzuim, 

Nu cât dorim 

E drept cã în þinuturile pãmântenilor 

Se fac case mai mari decât trebuinþa, 

Haine prea largi ori prea strâmte – 

ªi când mãrimile-s 

Dupã omeneasca þinutã 

Vin vulcani ºi cutremure-n case, 

Materialul este casabil 

Eºti capabil, omule, de un spectacol 

grotesc. 

Miceºte-ne, Doamne, sfâºietoarele 

dorinþe, 

Aratã-ne celeste chibzuinþe. 

de un ºarpe ºi privea spre ºarpele de aramã 

trãia“. 

Prin alãturarea pronumelui negativ 

„nimic“ de comparativul de superioritate al 

adverbului „mult“, e sporit firescul detaºãrii 

poetului, prin oficiul artistic, de oamenii 

obiºnuiþi: „nimic mai mult/ când au venit 

dupã mine/ gospodari oameni de casã 

cetãþeni/ de prin partea locului/ am stabilit 

marginea de unde/ începe arta aºa cum 

spusesem/ arta lor nu-i ºi arta mea/ între noi 

se umplea groapa cu var“. 

Motivul romantic al 

aprofundãrii detaliului 

comun devine premisa 

intrinsecã a urmãtorului 

pastel simbolist: „dar dacã 

stai deoparte/ pe strada 

veselã/ case de cearã timp/ 

de ºapte ani petrecuþi“. 

Nevoia de cuvinte-cheie îl 

apropie pe autor ºi de 

suprarealism: „printre 

lucruri atât de simple/ 

sorbind laptele alãturi de 

prietenul tãtucul nehuºtan/ 

(ºarpele, n. n.) va veni ºi 

te va iubi/ cu lentoarea 

caldã aproape intrând/ sub 

pielea de adolescent“. 

Atitudinea solitarã în meditaþie e clamatã 

aproape cu exuberanþã: „nu am fost cu ei/ 

am lipsit/ le-am stricat numãrul/ cu bucurie 

am trecut mai departe/ nu am zis nimic“. 

Dacã ar fi sã descifrãm simbolurile 

mitico-biblice: ºarpele, apa, întunericul, 

crucea, vinul, lumina, pâinea, aurul, am 

reconstitui, numai din conotaþii, atmosfera 

gravã a acestei cãrþi. Sunt unele amãnunte 

inedite. ªarpele, prin atributul personificant 

„cãlãtor“, pierde din extremitatea maleficã; 

în vremuri de prevestire, apa deprinde 

abilitãþile unei constituþii duale, de a 

suspenda elementele minerale; crucea 

drumului: mântuirea însãºi se abate de la 

om la planetã, prin exerciþiul prefacerii în 

suferinþã; aurul îºi pãstreazã, în timp, de la 

magi încoace, misterul amplificat de 

interferenþa de nivel cordial, cu puritatea 

pruncului Iisus: „cu semnul aurului pe 

frunte/ raphael cãlãuza“. 

Într-un discurs liric modern, Mihai 

Firicã pune în dezbatere tema despãrþirii, 

extazul cotidian, leit-motivul cãlãtoriei ºi al 

amintirii. Deducem un motiv implicit, al 

ghicitului în cafea: „e foarte târziu ºi ce 

dacã/ mi-au cerut haina le-am dat/ frigul prin 

oglinzi cãutând/ dezastrele rãzboiului pentru 

venus/ sunt tânãr ºi nu voi mai spune nimic/ 

nimãnui niciodatã// cristale în ceaºca de 

cafea“. 

La nivel de text, se resimt influenþe 

argheziene, ca în poemul Tocmai plecase 

ºi-mi pãrea, simboliste, suprarealiste, dar, 

mai ales, religioase: „priveºte-mã cum plec 

din luminã/ vin femei strãine din fântânã 

apã/ apã sã scoatã/ þineþi-vã-n braþe morþii/ 

facã-se voia voastrã vã zic“. 

Mihai Firicã e un poet de substanþã, 

care-ºi reclamã în scris abstragerea de la 

patimi. Echilibrul trãirii defineºte stilul sãu.

Eseu 

Cronicã literarã 

Exerciþii 

Irina 

MAVRODIN 

O carte - acþiune, 

o carte - mãrturie 

23 martie 2007, Paris 

Mã aflu pe estrada din Sala 

Agora, situatã – ce bunã 

întâmplare – chiar în 

apropierea Standului românesc de carte din 

cadrul Salonului de carte („Salon du livre“) 

organizat anul acesta la Paris, în zona Portede-Versailles. 

Sunt – ca de obicei 

în astfel de împrejurãri 

– foarte emoþionatã. 

Sala este arhiplinã: 

români din Franþa, dar 

ºi din România, mulþi 

francezi, de asemenea. 

Orbitã de mari becuri 

care îºi proiecteazã lumina 

drept în feþele 

celor de pe estradã, 

percep indistinct miºcarea 

mulþimii din faþa 

mea. În dreapta mea îl 

am pe René Guitton, a 

cãruia carte, Lettres à 

Dieu (Scrisori cãtre Dumnezeu) a apãrut cu 

puþin timp în urmã la editura Minerva, în 

traducerea mea ºi cu un „Cuvânt înainte“ 

semnat de mine. 

Îl vãd pentru prima oarã, n-am avut timp 

sã schimbãm între noi nici mãcar câteva 

cuvinte. Poate e mai bine aºa, pentru 

„dialogul“ nostru, care urmeazã sã aibã loc 

în jurul cãrþii, dar ºi al problematicii care se 

prefigureazã, prin ea, ºi dincolo de ea. Acest 

„dialog“ are loc, acum ºi aici, la iniþiativa 

editurii Minerva (mai exact: a Anei 

Munteanu, care a avut ideea „proiectului“ 

ºi l-a urmãrit pânã la punerea lui în practicã) 

ºi sub egida Ministerului Culturii ºi Cultelor 

din România, reprezentat la „Salon du livre“ 

prin Ana Andreescu, ce se aflã, de 

asemenea, pe estradã, în calitate de moderator 

(discret ºi eficient). Se mai aflã, la 

dreapta lui René Guitton, ºi directorul 

editurii Minerva, Sorin Peneº. 

Iatã ce am spus, în deschidere, pentru a 

pregãti o intrare în „dialogul“ dintre mine 

ºi René Guitton, care urma sã dureze o orã 

ºi jumãtate, desfãºurându-se în faþa unei sãli 

ce mi-a dat senzaþia cã este foarte interesatã 

de tipul acesta de problematicã ºi de modul 

de a o dezbate. 

În cartea Lettres à Dieu, apãrutã ºi sub 

titlul (de pe banderolã) „Cent lettres du 

monde au Créateur“, René Guitton a adunat 

ºi a prezentat o sutã de scrisori „adresate 

lui Dumnezeu“. Sunt epistole scrise de 

persoane aparþinând unor religii ºi culturi 

foarte diferite ºi exercitând profesii foarte 

diferite, cãci autorii lor sunt oameni de 

ºtiinþã, universitari, medici, dar ºi scriitori, 

ziariºti etc. Existã, de asemenea, printre ei, 

ºi teologi, preoþi, cãlugãri, oameni ai 

Bisericii aparþinând, ºi ei, unor religii dintre 

cele mai diferite. Cartea a fost ºi este, pentru 

mine, care am avut ºansa sã o traduc (aici 

trebuie sã amintesc cã, deºi abia apãrutã, e 

tradusã deja în multe limbi, ceea ce aratã 

cât de mare este interesul pe care-l 

Reografii 

literare Constantin 

M. POPA 

Între douã lumi 

Lumea Nouã a reprezentat 

întotdeauna un receptacol ideal 

pentru iluzii-teritoriu contrastant 

unde extravaganþele cele mai bizare 

coexistã în pragmatismul agresiv, iar mitul 

concureazã realitatea stârnind fie adeziunea 

freneticã, fie intrarea la fel de vehementã a 

celor ce ne-am lãsat seduºi de mrejele lui. 

În literatura noastrã, fenomenul american 

a inspirat, de la N. Iorga, M. Ralea, Petru 

Comarnescu, Romulus Rusan ºi pânã la 

Adrian Sângeorzan sau Ioan Grigorescu, 

pagini scrise sub imperiul bunului simþ. Ralea 

era interesat de fixarea psihologiei locurilor 

ºi a oamenilor, iar Petru Comarnescu încerca 

sã izoleze câteva trãsãturi specifice lui „homo 

americanus“. Mai aproape de noi, Ioan 

Grigorescu ordoneazã faptele în funcþie de 

elementul senzaþional, în timp ce Romulus 

Rusan descoperã „America orizontalã“, adicã 

marea provincie, înaintea metropolei 

generatoare de cliºee ºi prejudecãþi. 

În cazul lui Adrian Sângeorzan este vorba 

de cunoaºterea lãuntricã a unei realitãþi extrem 

de complexe, o iniþiere poate nu prea 

spectaculoasã, dar cu atât mai autenticã. 

Amatorii de exotism ieftin sunt desigur 

decepþionaþi, pentru cã în Povestirile unui doctor 

de femei nu gãsesc, sau nu în primul rând, 

þara formidabilelor Cadillacuri, a hotelurilor 

luxoase, a aeroporturilor venind lacome spre 

turistul dornic sã fie devorat. Sângeorzan este 

emigrantul care evitã (fãrã sã fie ocolit de) 

faptul de excepþie printr-un contact direct cu 

viaþa cotidianã. Dupã necesarul proces de 

„aclimatizare“ la noile ritmuri, prozatorul 

investigheazã cu aviditate universul ce-i stã 

înainte, atent la notele fundamentale, la 

semnificaþia socialã a evenimentelor. 

Caracteristicile americane definitorii ar fi 

imensitatea, utilitarismul ºi standardizarea. 

Pentru europeanul tradiþional, inexistenþa 

politeþii formale provoacã stupoare, iar 

participarea la un „party“ se transformã 

într-un adevãrat „test social“. Educaþia în 

spiritul eliminãrii complexelor de inferioritate 

are ca revers apariþia, indiferenþa la ceea ce se 

petrece în jur, ºi de aici un acut simþãmânt al 

singurãtãþii. 

Cãlãtoria medicului rezident prin New 


stârneºte), ca o simfonie în care fiecare sunet 

îºi are rolul sãu, existã cu necesitate, pentru 

a realiza un tot armonios, în care chiar 

sunetele oarecum dizarmonice contribuie la 

armonia grandioasei ºi frumoasei sonoritãþi 

finale. 

Trebuie sã spun cã în toatã perioada pe 

care am consacrat-o traducerii acestei cãrþi, 

am avut sentimentul extraordinar – aº spune 

mai curând: am trãit acel sentiment de 

uimire extraordinarã – pe care-l ai 

descoperind cã, în ciuda sfâºierilor în plan 

religios la care asistãm, sau, 

mai bine zis, a sfâºierilor 

cauzate de ideologii ºi politici 

fanatizate cu desfãºurare în 

plan religios, umanitatea de 

astãzi trãieºte ºi unul dintre 

marile ei momente de 

solidaritate, nãscut în mod 

paradoxal chiar din multitudinea 

diferenþelor de credinþã 

religioasã. Aceastã solidaritate 

poartã un nume mai 

specific, deja propus de 

Voltaire, într-un text celebru: 

toleranþã, toleranþa faþã de 

credinþa religioasã a celuilalt (ºi, prin chiar 

aceasta, faþã de cultura, de civilizaþia 

celuilalt). În bunã logicã, aceastã toleranþã 

trebuie sã se exercite ºi faþã de necredinþa 

religioasã a celuilalt, fie cã o numim ateism 

sau altfel. 

Dar, în zilele noastre, când conºtientizãm 

cu mai mare putere fenomenul, 

aceastã toleranþã tinde sã capete un nume 

mai apropiat: IUBIRE, iubire faþã de 

celãlalt, faþã de semenul tãu, atât de diferit 

ºi prin credinþa lui ºi totuºi atât de asemenea 

þie, iubire, sentiment divin, cel mai înalt ºi 

mai nobil pe care-l putem avea, singurul pe 

care-l putem opune urii faþã de celãlalt, urã 

care, de asemenea, s-a dezvoltat mult în 

zilele noastre. 

În prefaþa sa la carte, René Guitton 

spune cã ea se vrea „un pas cãtre Mister, 

prin afirmarea lui Dumnezeu“. ªi cã ambiþia 

ei este sã contribuie la trezia conºtiinþei 

noastre, cãci nu existã pericol mai mare 

decât indiferenþa. 

York, în cãutarea unui post definitiv, se 

desfãºoarã într-un Audi vechi, mijloc de 

deplasare obiºnuit pentru oamenii modeºti 

din punct de vedere material, dar excelent 

prilej de identificare a numeroase tipuri 

umane. În drumul spre Interfaith Hospital 

din Brooklyn, doctorul strãbate un decor 

suprareal. Ghetoul este un loc al disperãrii: 

„Totul pãrea urmarea târzie a 

unui taifun sau a unei nãvãliri 

barbare care în timpul 

devastãrii rãpise oamenilor 

orice simþ al iniþiativei. În jur 

erau multe clãdiri arse, pãrãsite, 

cu ferestrele bãtute în scânduri, 

magazii jerpelite, dãrâmate, 

mult gunoi neridicat, rãscolit 

deja de câteva ori. Un nor de 

hârtii ºi pungi de plastic îºi 

schimba direcþia zborului dupã 

vânt. Când opream la câte un 

stop, copiii aruncau cu pietre în 

maºinã. Unul mai scund a 

apãrut sã scrie cu spray pe uºa din spate «fuck 

you man».“ Sinceritatea paginilor rezultã din 

notarea instantanee sub impresia momentului, 

lucru ce nu exclude reflecþia. Fiecare 

experienþã nu este decât o lecþie de 

supravieþuire, o aventurã a cunoaºterii, act 

de confruntare ºi de asumare lucidã a 

realitãþii. 

O specialã tehnicã a privirii, mai mult 

„înãuntru“, dã veritabila dimensiune a 

redescoperirii de sine: „Dupã ce avionul a 

decolat, am vãzut New York-ul de sus pentru 

Aceastã carte este într-adevãr un pas 

„cãtre Mister“, pentru cã este o carteacþiune, 

prin mijlocirea cãreia afirmarea lui 

Dumnezeu se poate produce mai bine decât 

printr-un simplu discurs despre existenþa lui 

Dumnezeu. Este ºi o carte-mãrturie ºi, lucru 

important, o carte-mãrturie-colectivã. 

Pentru mine, care vin dintr-un spaþiu 

cultural foarte marcat de cultura francezã, 

dar care, totodatã, ca spaþiu al ortodoxiei, 

are specificul sãu, cartea Scrisori cãtre 

Dumnezeu este un punct de sprijin pentru 

aceastã întâlnire de astãzi, între 

oameni care vin din spaþiul 

ortodoxiei ºi cei din spaþiul pe 

care noi, românii, îl numim 

occidental, generator ºi purtãtor 

al unui mozaic de religii ºi 

credinþe prezentate în „scrisorile“ 

din cartea lui René 

Guitton. Suntem în primul moment 

tentaþi sã vedem acest 

raport: spaþiu din Estul Europei 

în general, în mod mai specific 

pentru noi, România ºi spaþiul 

occidental, într-o relaþie de 

opoziþie. Pe plan religios, cliºeul 

care circulã este urmãtorul: Estul Europei 

este, în acest moment – þãrile ortodoxe ºi 

Polonia –, mai cerdincios decât Occidentul, 

care a devenit mai curând indiferent faþã de 

credinþã. Dar mã vãd obligatã, dupã ce am 

citit cartea despre care vorbim: oare acest 

cliºeu exprimã un adevãr? Credinþa plinã 

de fervoare a acestor þãri din Estul Europei 

va putea sluji drept exemplu prin care va 

renaºte credinþa pe cale de a se stinge a 

þãrilor occidentale? 

Eu, care nu mã consider foarte calificatã 

spre a da un rãspuns acestei întrebãri, mã 

mulþumesc sã o pun. Nu-mi place, de altfel, 

sã pun întrebãri atât de tranºante într-un 

domeniu în care pânã ºi interogaþia trebuie 

sã rãmânã problematicã. 

Poate cã lucrul cel mai bun pe care-l 

putem face este sã ne cufundãm încã o datã 

în lectura acestor scrisori. Punându-ºi 

întrebarea sub forme ºi pe cãi atât de 

diferite, ele au toate ºansele sã ne confrunte 

cu cea mai bunã dintre întrebãri. 

prima datã. Am simþit cã-i aparþin ºi cã m-am 

renãscut aici cu adevãrat“, noteazã autorul, 

suspendat, în acel moment, „între douã lumi“, 

America ºi România. De altfel, tentaþia 

explorãrii de noi ºi noi spaþii îl pune pe 

Adrian Sângeorzan mereu „între graniþe“, 

supunându-l unui sever exerciþiu de exorcism. 

Proza sa dezvãluie spectacolul unei 

personalitãþi ce-ºi cenzureazã 

atent pornirile, dintr-un superdezvoltat 

simþ al ridicolului, dar 

ºi datoritã înþelegerii profunde 

a gravitãþii fiecãrei clipe de 

viaþã. Imaginea apocalipticã a 

prãbuºirii Gemenilor, la 11 

septembrie 2001, este, iatã, 

receptatã nu sub impresia 

panicii, a terorii, ci emoþia 

directã, sublimatã intelectual, 

înregistreazã permanenta 

veghe a conºtiinþei: „De-acolo, 

din Rego Park, mi s-a pãrut cã 

aud un zgomot ºi câteva 

smochine au cãzut din copac, inofensiv ºi 

magic. Tot Downtown-ul a fost înghiþit în 

praf ºi pulbere. Secolul 21 începea violent 

pentru noi, printr-o catastrofã ale cãrei 

proporþii aveam sã le descoperim mai târziu.“ 

Nãscutã din teribilele convulsii ale 

istoriei secerate, memorialistica lui Adrian 

Sângeorzan fixeazã chipul unui martor 

consecvent cu sine, pentru care a scrie nu 

este decât un mod de a strãbate – printre 

constrângerile ºi paradoxurile existenþei – 

drumul spre certitudinile fundamentale.


Expectaþii 

critice 

În interpretarea literaturii târgoviºtene 

am optat pentru un model analitic 

moderat, nici hipertehnicist, nici 

aleatoriu-simpatetic (nici prudent-teoretizant, 

nici pedant-analitic), intertextuat metodologic 

în funcþie de necesitãþi ºi deschis mai 

ales faþã de posibilitatea oricãror „remapãri“ 

ale literaturii române contemporane. Am 

încercat valenþele discursului interpretativ 

„mixt“, care evalueazã din perspectiva 

poeticii ºi acrediteazã analizele stilistice sub 

cauþiunea unor concepte clare, ordonatoare, 

generatoare de poteci care nu se bifurcã la 

întâmplare, tocmai deoarece am fost obligat 

sã urmãresc cum s-a construit ºi deconstruit 

stilul fiecãruia, cum s-au „atins“, respins ori 

chiar suprapus versiunile practicãrii prozei 

ºi cum au rulat softurile personalizate pe 

hardul nostalgic. Am aderat la ideea 

weberianã a gradualitãþii conceptuale, fiind, 

totuºi, de pãrere cã – în interpretarea 

literaturii – (re)conceptualizãrile au mai 

multe mize simultan, presupun armonizarea 

unor opþiuni epistemice mai difuze, mai 

„colorate“ decât în cazul altor discipline (interpretative 

ºi ele, în felul lor), cum ar fi 

istoria. Aceastã diferenþiere e de înþeles în 

sensul precis cã literatura tinde sã invalideze 

într-un mod mai sistematic „nucleul dur al 

fiinþei“ (Umberto Eco) decât toate celelalte 

activitãþi, mai mult sau mai puþin apropiate, 

cãci pune la lucru, într-un mod sistematic cele 

mai „ascunse“, „improbabile“ ºi în acelaºi 

timp sistematice virtuþi ale imaginaþiei. Am 

mizat, pe scurt, pe o formulã interpretativã 

care ºi-a propus sã menþinã destul de multele 

componente activate într-o stare mãcar de 

nebeligeranþã, dacã nu de cooperare efectivã. 

Sunt de pãrere cã alternãrile de situare 

„internã“, cvasi-empatice cu cele 

„exotopice“, bahtiniene pot genera 

echilibrãrile atât de necesare ale 

epistemologiei discursului critic pe care îl 

propui. Sunt, bineînþeles, ºi adeptul 

principiului serendipitãþii în critica ºi istoria 

literarã. Am recurs, de câte ori am simþit 

nevoia, la un comparatism „spontan“, a cãrui 

presupoziþie simplã se întemeiazã pe 

constat-ul similitudinii, nu al influenþei. Cred 

ºi cã metoda braudelianã a „întoarcerii pe 

toate feþele“ poate da rezultate ºi în alte 

câmpuri de cercetare decât cele ale istoriei 

(mentalitãþilor), þinând seama, pentru cazul 

care ne intereseazã, de circumstanþele concrete 

ale emergenþei, dezvoltãrii ºi 

„istoricizãrii“ unui fenomen literar. 

ªi asta cu atât mai mult cu cât postmodernismul 

românesc este departe de a fi 

bine contextuat ºi analizat. Deºi nelipsitã de 

calitãþi, între care câteva analize de text 

excelente, varianta doctoralã propusã de 

Mircea Cãrtãrescu este mult prea teleologicã 

pentru a putea fi asimilatã unei perspective 

istorico-literare utile. Nu mai vorbesc de 

poziþionãrile violent contestatare, unele de 

un comic al „negaþiunii“ de o expresivitate 

curat caragialianã. Între acestea, negarea a 

ceea ce autorii respectivi, în mod evident, 

nu înþeleg este cea mai elegantã. 

Una dintre funcþiunile „primare“ ale 

postmodernismului a fost aceea de a genera 

metodologii, de a le combina ºi „reinventa“, 

de a le rula, recontextualiza ºi substitui 

reciproc. Fãrã îndoialã cã o anumitã 

insuficienþã va regla orice tentativã de 

articulare a unor concepte (auto)ca- 

Ion 

BUZERA 

racterizante postmoderne, dar „ieºirea“ în 

autoironie a fost, de multe ori, o soluþie 

viabilã. Postmodernii majori au gândit 

reutilizarea textualã, dar ºi pe cea a practicilor 

discursive mai vaste, a teoriilor literare etc., 

atât în varianta acceptãrii crizei reprezentãrii 

transmise de modernism, cât ºi în cea a 

punerii radicale sub semnul dubiului a acestei 

crize, cãreia i se denunþã – explicit ºi implicit 

– artificiozitatea, inclusiv prin recursul la 

anumite procedee ostentativ artificiale. Ei au 

înþeles cã, wittgensteinian vorbind, e extrem 

de important sã scrie cât de profesionist se 

poate, cât de aderent – în modalitãþi mixate 

– la diversele tradiþii care li se propuneau, 

pentru cã aºa aveau o ºansã în „labirintul“ 

jocurilor de limbaj, despre care, spre 

deosebire de moderni, înþeleseserã cã nu are 

nu are niciun rost sã-l ascundã sub preº: el 

oricum se va manifesta cândva la suprafaþã. 

Prinºi în mecanismul infernal al propriei 

creaþii, prozatorii târgoviºteni au uitat, au 

opacizat ºi mai mult, ba poate chiar au 

exorcizat infernul exterior. Evident, au fost 

posibile ºi scãpãri, fisurãri ale „oþelului“ 

prieteniei originare. Cel mai dezinteresat, 

cumplit de dezinteresat de orice „exterioritate“ 

(ºi, în acest fel, incapabil de orice 

eroare) a fost Radu Petrescu. M. H. 

Simionescu a mizat mult pe cartea 

„subversiunii estetice“ (Mircea Zaciu): 

„Cititorul atent, eliberat de învãþãturile din 

manuale ºi de habitudinile unor lecturi 

naturaliste, de fascinaþia acþiunii ºi anecdotei, 

odatã aflat în posesia cheii unui portativ ce 

propune o altã grilã de decriptare a textului, 

va descoperi singur cât de generalizatoare e 

contestaþia, cât de fermã opoziþia, cât de 

ascuþitã satira.“ (Bibliografia generalã, ediþia 

a II-a). Trebuie remarcatã, totuºi, ºi în acest 

fragment pledoaria mult prea apãsatã pro 

domo a autorului. Iar Costache Olãreanu, ca 

„reflector“ al celorlalþi, a devenit un maestru 

de ceremonii procedurale ºi a pozat în funcþia 

de „secretar“ al ªcolii. Totuºi, arhivarul 

acesteia rãmâne M. H. Simionescu, el fiind 

cel care a vorbit cel mai mult despre spiritul 

ªcolii, despre ascendenþele ºi descendenþele 

acesteia, tezaurizând în modul cel mai aplicat 

capilaritatea (textualã, afectivã etc.) grupului. 

Este, în acelaºi timp, ca sã zicem aºa, la 

modul cel mai „empiric“, al locului naºterii, 

ºi cel mai târgoviºtean dintre toþi. 

Literatura târgoviºtenilor se va ºi întoarce 

asupra ei înseºi, se va explora meticuloasã ºi 

se va lãsa pradã vertijului autoscopic, 

parodicul fiind folosit ºi ca un factor 

desfigurant al reþelei „canonice“ a aºteptãrii. 

„Livrescul“ a devenit, pe mari suprafeþe 

textuale, o modalitate de operare inversã, prin 

delimitare, în faþa unui real „inutilizabil“, 

meprizabil. Mecanismele subsumate 

derobãrii ºi retractilitãþii ironice nu au exclus 

nici un moment cãutarea perspectivelor noi. 

Unul dintre paradoxurile postmodernismului 

românesc este acela al cvasi-obligativitãþii 

(cel puþin pânã la un punct) de comportament 

„avangardist“, militant, în condiþiile în care 

pânã ºi autori care sunt postmoderni pânã în 

mãduva oaselor au ajuns sã rejecteze 

termenul, dintr-o teamã obscurã de 

„mimetism“, „inflaþie“ etc. Eminescu, de 

pildã, a fost ceva mai înþelept în privinþa 

asumãrii unei afilieri indiscutabile: „Eu 

rãmân ce-am fost...“ A considera cã 

postmodernismul „aparþine“ lui cutare sau 


Eseu 

Poezie 

Subterfugiile 

postmodernismului 

cutare e cel puþin o naivitate istorico-literarã. 

Aproape uluitor este faptul cã, într-o 

literaturã blocatã aproape ermetic, 

târgoviºtenii au descoperit pe cont propriu 

toate procedeele postmoderne majore, pe 

care alþi autori (de la John Barth ºi Thomas 

Pynchon pînã la Eco ºi Calvino) le-au exersat 

în condiþii de totalã libertate a creaþiei. 

Explorarea „ficþionalului“ în toate formele 

lui (de la „infraficþional“, gradul zero al 

imaginarului captat mai ales de jurnale, dar 

înþeles ca ficþional pânã la ficþionalul 

palimpsestic, metaficþional ºi „hiperficþional“ 

– ficþiuni despre ficþiuni despre ficþiuni...) e 

echivalentã cu blocarea accesului, uneori 

neconºtientizatã ca atare, la un „referenþial“ 

degradat, incomodabil. 

În proporþii varii, târgoviºtenii au asumat 

scrierea prozei ca pe o insuficienþã surmontabilã 

ºi anume prin: a) re-literarizarea unor 

teme, motive, obsesii de cele mai diverse 

provenienþe ºi cu cele mai diferite raze de 

acþiune, unele de circulaþie strict „târgoviºteanã“; 

b) ironizarea (înþeleasã strict, în acest 

context, ca premisã a redemarajului creator) 

a aproape oricãrei forme literare cu care 

intrau în contact, evident inclusiv cele de 

producþie proprie; c) alternarea neobositã a 

scenariilor, formulelor, elongaþiilor discursive; 

d) descriere minuþioasã, barocã, 

insistentã, „poieticã“ a acelei insuficienþe. 

Exuberanþa textualã desfidea „austeritatea“ 

exterioarã, iar eflorescenþa celor mai 

neobiºnuite (în epocã!) tipuri de discurs epic 

propunea o opoziþie tacitã, dar nu mai puþin 

evidenþiabilã, analizabilã. 

Târgoviºtenii, prin urmare, nu numai 

„ne-au învãþat cu“ postmodernismul 

prozastic – tot aºa cum, mutatis mutandis, 

Marin Sorescu, Leonid Dimov ºi Mircea 

Ivãnescu au atenuat ºocul (care, în literatura 

românã, nu putea fi decât unul major) al 

întâlnirii cu postmodernismul poetic –, dar 

ne-au oferit ºi modalitãþi multiple de 

Tãcerea sacrã 

spiritul meu 

sufletul meu 

trupul meu 

trec în esenþa 

iubirii 

de tine, 

mai singur 

în echilibrul 

tãcerii perfecte, 

în Adoraþie, 

în Mister 

Pitagoreicã 

Liber eºti sã alegi 

între ce-i rãu 

ºi ce este virtute, 

sã înalþi 

pieritorul trup 

întru contemplaþie 

din ale nefericirii câmpii 

în câmpia de adevãr 

cãtre inteligenþa divinã – 

liber eºti sã alegi 

ce-i pieritor 

sau ce este 

o suferinþã 

care te face 

Zeu – 

Ion ªt. DIACONU 

înþelegere, practicare ºi teoretizare a 

acestuia, inclusiv modalitãþi „inconºtiente“ 

sau „colaterale“. Calificaþi la locul de 

muncã, au parcurs, fãrã îndoialã, mai multe 

etape, au ºi ars multe, ºi-au distribut într-un 

mod nepremeditat „rolurile“, alegând un (ºi 

lãsându-se aleºi de un) tip de discurs pe care 

sã-l exploreze. Radu Petrescu ºi jurnalul, 

Costache Olãreanu ºi metaromanul, Mircea 

Horia Simionescu ºi parodia postliterarã, 

iatã trei soluþii de cursã lungã, pentru cã, 

altfel, toþi au practicat toate celelalte 

formule. Fiecare în parte ºi toþi laolaltã au 

generat un corpus complex, în care se 

regãsesc mai toate formele de relief textual 

postmoderne. Completitudinea a fost 

cãutatã în mai multe feluri, fiind de sesizat 

chiar uºoare pãreri de rãu ale nerealizãrii ei 

efective. Se pot imagina ºi dispuneri 

„simbolice“: de pildã, într-o eventualã 

lecturã telescopicã, radupetrescianã, 

Costache Olãreanu ar ocupa locul cel mai 

îndepãrtat, Radu Petrescu prim-planul ºi M. 

H. Simionescu o poziþie intermediarã. Dar 

sunt posibile ºi alte distribuiri ale rolurilor: 

la Radu Petrescu este identificabil un 

postmodernism substanþial, la MHS unul 

de suprafaþã, iar la Costache Olãreanu unul 

critic. Toate cele trei tipuri conþin trãsãturile 

postmoderne standard (ironie textualã, 

fragilizare a ontologiilor ficþionale, 

intertextualitate afiºatã), însã primul 

construieºte pe aceste premise ºi uneori 

împotriva lor, cel de-al doilea deconstruieºte, 

iar cel de tip CO reconstruieºte 

discursurile vizate ºi propriile discursuri. Iar 

din perspectiva cunoscutei clasificãri a lui 

Hans Bertens, le-a lipsit puþin ca fiecare sã 

ocupe câte o cãsuþã, cãci dacã Radu Petrescu 

este exponentul postmodernismului de tip 

„neoconservator“, la MHS ºi C. Olãreanu 

pot fi decelate caracteristici ale postmodernismului 

avangardist. 

Triada 

în Adevãr 

în sideral 

întregul lui 

sã înalþ 

Epifania 

prin Dumnezeu, 

Teofanie – 

nici contemplarea 

ºi nici extazul 

nu converg 

spre Ajungere 

spre ºtiinþa de sine – 

cât Adevãr 

câtã Virtute 

câtã Puritate 

atâta ºi Omul 

sã te cunosc 

sã te ºtiu 

trebuie sã rup 

lanþul de patimi, 

lumina 

disipã 

tenebre, 

cad 

în Splendoare 

de douã ori 

nãscut 

Eliberare

Actualitatea 

capodoperei Ioan 

LASCU 

Paul Chamberland este un scriitor 

incomod. Cu prilejul celebrãrii a 

40 de ani de activitatea scriitoriceascã 

(2003) criticul David Cantin trecea 

în revistã avatarurile lui Chamberland: 

„De la aventura politicã ºi socialã a 

revistei Parti Pris pânã la prolificitatea 

ciclului Geograme (Géogrammes), poetul nu 

înceteazã sã constate ce «haos de teroare ºi 

de sânge a devenit pãmântul». În noua 

culegere ce apare la Editura Noroît, autorul 

Slãbiciunii intime a muritorilor (La faiblesse 

intime des mortels) bãnuieºte cã «a cunoaºte 

înseamnã a fi mai întâi obsedat de ceea ce 

scapã percepþiei noastre»“. 

Culegerea de poeme apãrutã în 2003 la 

Noroît, Montréal, se intitula sugestiv În 

pragul altui tãrâm (Au seuil d’une autre 

terre). În acelaºi an Editura TYPO, tot din 

Montréal, îi retipãrea unele volume mai 

vechi; era vorba de Afiºorul urlã (L’afficheur 

hurle) ºi de Ceea ce nu se spune 

(L’Inavouable). Textele din Þara Québec 

(Terre Québec) ºi din Ceea ce nu se spune, 

care dateazã din anii ’60 (1964, respectiv 

1968), ar aparþine, din nou dupã spusele lui 

David Cantin, unei „etape de tranziþie“, în 

vreme ce Afiºorul urlã, volum mai recent 

(anii ’80), este strãbãtut de o „revoltã 

nimicitoare“. Între aceste douã etape, se 

intercaleazã încã una a cãrei dominantã este 

datã de „cãutarea unei adevãrate utopii 

cosmice“. Dacã la aplecarea relativ constantã 

cãtre suprarealism (ale cãrui ecouri nu 

contenesc sã rãsune cel puþin în poeziile 

primei perioade de creaþie) alãturãm 

sentimentele patriotice ºi naþionale ori chiar 

naþionaliste, ni se relevã numaidecât 

complexitatea ºi diversitatea unei opere de o 

viaþã, scriitorul fiind nãscut în 1939. În fine, 

prin volumul În pragul altui tãrâm, el încerca 

atunci, în 2003, sã surprindã „condiþia actualã 

a omenirii ºi a planetei“, apãsatã de o anumitã 

„stare de sufocare“ (v. David Cantin, 

Convorbire cu Paul Chamberland: a spune 

Andrei NOVAC 

Tãcere 

Eseu 

Poezie 

Seamãnã anotimpurile între ele aºa 

cum se aseamãnã frigul cu aburii 

scufundaþi ai trãirilor perfect egale cu 

timpul, atunci era o dimineaþã 

cu multã rouã în jurul nostru se 

adunau copaci ºi cai bolborosind 

rãsãritul într-o dimineaþã cum nu mai 

fusese pânã atunci . 

Cu o searã înainte te cãutasem 

reconstruisem sãrutul îndrãgostirii pure 

fãrã nici o complicaþie cu viaþa ºi 

trecerea care nu încetau nici atunci 

sã ne omoare. 

În dimineaþa aia am simþit soarele cum 

a împins pãmântul într-o parte ca un 

Dumnezeu înviat pe neaºteptate. 

Am râs în valea care desparte satul de 

cimitir, apoi am urcat în maºinã ºi ne-am 

oprit tocmai la malul vibraþiilor dintre 

zi cruci ºi oase. 

Cred cã ºi eu am fost oarecum straniu, 

timpul a trecut repede am împãrþit 

colacii ºi ne-am întors acasã. 

imposibilul, Le Devoir / 20 aprilie 2003). 

Cu aceeaºi ocazie, într-o manierã calmã 

ºi lucidã, creatorul se explicã cititorilor: 

„La început aveam mai degrabã intenþia 

sã elaborez un eseu. Totuºi privirea poeticã 

a fost de faþã ca sã facã legãtura cu imaginile 

unei gândiri care s-ar despuia de argumente. 

În zorii veacului al XXI-lea, anxietatea 

planetei îmi strecura o tresãrire de disperare. 

Acele cuvinte trebuiau smulse dintr-o 

posibilã nãclãire lãuntricã, prevenitoare 

asupra unui eventual mutism“. (idem) 

De altminteri, în conformitate cu propria 

viziune, pentru Paul Chamberland poezia nu 

este doar un „loc al rezistenþei“ ci, chiar mai 

mult, „o ripostã a omenescului împotriva 

neomenescului“. În faþa stãrii de lucruri în 

curs de „agravare“ ceea ce conteazã în primul 

rând este „revenirea din beþie, trezirea la 

realitate“ pentru „a pregãti de rãzboi, a 

înarma speranþa“. Observãm vrând-nevrând 

cã francheþea ºi, s-ar spune, chiar duritatea 

unor cuvinte precum „revenire din beþie, 

trezire la realitate“ (în original fr.: 

„dégrisement“) ºi „a se pregãti de rãzboi“ 

(în original fr. „aguerrir“) ne trimit cãtre un 

spirit combatant, care nu a pãrãsit nicicând 

poezia lui Paul Chamberland. De asemenea, 

sub acelaºi imperativ, „urgenþa de a spune“ 

este presantã, „face erupþie“. ªi toate acestea 

pentru ca nu cumva dezastrul sã fie 

„frumuseþea ultimã a lucrurilor“, într-atât 

misiunea acestui poet, pe care nu ezitãm sã-l 

numim angajat, este aceea de „a spune 

insuportabilul în cât mai puþine cuvinte“, iar, 

în privinþa expresiei poetice, de „a se deroba 

unei anumite exasperãri survenite în faþa 

imaginii ºi a metaforei“. Aceastã austeritate 

lapidarã, declaratã ºi adoptatã din acel moment, 

are efectiv menirea de a conduce cãtre 

o nouã formã de literalitate, ca un rezultat al 

„travaliului de a scrie“. Dar, când ne referim 

la conþinut, angajamentul despre care tocmai 

vorbeam se impune, fãrã nici un fel de 

îndoialã, prin „dimensiunea existenþialã ºi 

Atunci când frunzele au cãzut din 

copaci, aºa cum ne cade noua carnea 

de pe oase. 

Când am ajuns acasã ne-am pus la 

masã, am lãsat pãmântul sã cadã 

dintre scãri cãtre viaþã, 

era o zi neobiºnuitã, o zi prin care 

soarele flutura lopeþile printre amintiri 

printre întâmplãrile care înãlþau 

sentimente pânã în cer. 

Atunci am mers ultima datã la pas 

printre culoarele de zi, atunci ne-am 

înþeles în naºterea unui alt alfabet, 

apoi la plecare ne-am îmbrãþiºat pânã 

la capãt pânã ce am simþit lemnul ºi 

lumina unul din altul. 

Am plecat, s-a fãcut întuneric, apoi 

iarãºi o dimineaþã cu aburi. 

Înserare la Tg-Jiu 

Dupã ce sortezi tristeþea de fericire, 

aici te pregãteºti 

sã înnoptezi. 

Liniºtea devine tot mai apãsãtoare, 


Revoluþia tãcutã ºi nopþile 

înarmate 

eticã“ întâlnitã, în opinia autorului din 

Québec, la Paul Celan, Osip Mandelstam ºi 

Maria Þvetaeva. Aceºtia, alãturi de câþiva 

scriitori un pic mai recenþi (Fernando Pessoa, 

Antonio Ramos Roca, Roberto Juarroz ºi 

compatriotul din Québec, Jacques Brault) au 

jalonat, pare-se, drumul lui Paul Chamberland 

în poezie. 

Scriitorul canadian francofon s-a erijat 

mereu, ºi adeseori nu a fost 

singurul, în postura de combatant 

contra „fanatismului ºi a 

banalitãþii“, a respins „tentaþiile 

nihiliste“ ºi a înfruntat „ceea ce 

epoca aducea mai distructiv ori 

dizolvant, pentru a releva 

singurele adevãruri care 

conteazã, acelea care se 

rãscoalã“. Totuºi, despre ce 

epocã aduce el vorba? Are mai 

puþinã importanþã care anume 

ar fi momentele, întrucât din 

anii ’60 „afiºorul începuse sã urle cã viaþa 

trebuie reînceputã ºi trãitã de la un capãt la 

altul“. Cu siguranþã, toate epocile îºi au 

stricãciunea lor! 

Numai în acest fel Þara Québec, volumul 

de versuri care a înregistrat deja mai multe 

ediþii – în 1964, 1985, 2003 – ultimele douã 

fiind urmate, în acelaºi corpus, de Afiºorul 

urlã ºi Ceea ce nu se spune, a putut include 

poeme în care se fac auzite voci de alertã ºi 

de durere. Miza este patrioticã ºi naþionalã. 

Lungul poem Nopþile înarmate (Les Nuits 

armées) este doar unul dintre exemple, care 

se detaºeazã însã prin fervoarea 

sentimentului de revoltã ºi prin ascunderea 

mesajului într-o fuzee metaforicã ce poate 

surprinde chiar pe un cititor avizat. 

Poemul este dedicat altor doi poeþi de 

renume din Québec, în speþã Gaston Miron 

ºi Paul-Marie Lapointe. O luptã înverºunatã, 

prelungitã dincolo de moarte ºi în pofida 

acesteia, face sã se clatine orice inerþii, fie 

ele de atitudine, fie privitoare la canonul 

atunci când este 

aproape iarnã sau când este pe sfârºite 

o toamnã târzie, 

pe la ora patru dacã priveºti de pe una 

din uliþele asfaltate 

atunci când soarele dispare înserarea 

cade blând, 

afarã mirosul de searã amestecat cu 

cel de iarnã 

devine ceþos. 

Mie îmi place noaptea, uneori nu 

dorm, stau ºi las ca aripile 

prin care am sã închid lumea sã cadã 

ºi când îmi înroºesc 

mâinile adorm de durere. 

Când se întunecã ºi noaptea cuprinde 

frigul de amândouã mâinile 

Lumea dispare lãsând strãzile pustii, 

pânã ºi maºinile uitã minute 

în ºir sã mai treacã. 

Dupã o anumitã orã câinii rãzbat cu 

strigãtele lor tot oraºul. 

E un limbaj care pune stãpânire pe 

noapte pe timp pe viaþã. 

Aici iubirea e sfântã printre orele cu 

inimi de piatrã cioplitã 

arhiuzat al poeziei angajate. Paul Chamberland 

repune în noi forme angajamentul ºi 

militantismul care au ruinat în cele din urmã 

poezia politicã a mijlocului de secol XX. 

Internaþionalismul, pacifismul ºi pretinsul 

umanism militant din poemele unor Louis 

Aragon, Paul Eluard sau din cele ale poeþilor 

proletcultiºti din Europa de Est sunt 

spulberate de un naþionalism belicos, 

necruþãtor, escaladat într-o 

luptã confraternã, fiindcã 

intransigentul combatant 

simte alãturi „cadenþa milioanelor 

de paºi ai fraþilor“ care 

îi vibreazã „în neuroni“. Va sã 

aibã loc o confruntare fãrã 

rãgaz, obsesivã, fãrã menajamente, 

iar aceasta ne dã de 

înþeles cã ºi consecinþele se pot 

apropia mult de niºte sacrificii 

incalculabile. 

„milioane de pãsãri devastatoare îmi 

strãbat capul milioane de aripi care 

se zbat în sângele meu rapelul 

dimineþilor soldaþi 

când viaþa se va logodi cu moartea ce 

transgreseazã 

milioanele de paºi ai fraþilor deja trec 

prin vertebrele mele iar eu 

sunt rãstignit de viu pe creasta nopþilor 

fetide din sângele natal 

vibreazã paºii lor în neuronii mei sunt 

atins strãlucesc eu sunt 

cel care vegheazã în lumina lãmpii 

sângele zãgãzuit ne împroaºcã cei dintâi 

paºi întru 

recucerirea temeiurilor ºi a sãnãtãþii“. 

(Traducerea titlurilor ºi a versurilor 

aparþine autorului.) 

Continuare în numãrul urmãtor 

Buzele creioneazã aburi dând naºtere 

la sãruturi, înclinând 

parcã cerul ºi clopotele lovite brusc 

de lumina intermitentã 

a semafoarelor. 

Spre ziuã se pornesc autobuzele ce 

fac un zgomot asurzitor 

oprind, pornind din staþii. 

Se face uºor, uºor luminã îngerii fug 

dintre vise, la Tg-Jiu infinitatea 

are o altã formã ea se naºte ºi moare 

prin poarta unui sãrut. 

Metempsihoza 

Deºi rãnit, mi-am arãtat inima soarelui, 

tot mai plãpând mirosind zãpezile 

cãzute peste pãmânt, peste primãveri, 

peste viaþa prin care tu mã strigi, 

copilãrind uliþele cu mãslini înfloriþi 

în umbra cãrora cândva îngerii 

cei îndrãgostiþi au fost fericiþi. 

Deºi timpul ucide ºi timpul doare 

tu mã strigi prin viaþa aceea sãratã ºi mare, 

deºi rãnit am ieºit cãtre soare: 

inima mea niciodatã nu moare.


George 

SORESCU 

Un concept intuit de antici, rezultat din meditaþie 

adâncã ºi din cãutarea de sine, trimite, desigur, 

la cugetãrile lui Socrate ºi la Buddha – Sakya 

– Muni (v. Dhammapada). Timpuri îndepãrtate când 

înþelepþii, moraliºtii, stãpâniþi de idee, cãutau sã impunã 

norme necesare omului de rând. Precepte exprimate deseori 

aforistic. Ne impresiona cândva o reprezentare a zeiþei 

Atena, purtând coif ºi o platoºã, rezematã pe o suliþã, privind 

în jos, meditativ. Sub imagine: „Atena, veghindu-ºi 

limitele“. Anticii, prin exponenþii lor de seamã, ne dau ºi 

astãzi lecþii de echilibru, de necesarã mãsurã în tot ce putem 

face. Deseori fabulãm, situându-ne în zona efemerului. 

Dacã Anaxagoras, „filozoful ionian“, descoperise 

„nous-ul“, inteligenþa, elementul care pune ordine în lume, 

devenind „principiul“ de bazã al oricãrei civilizaþii, omul 

modern poate evolua ºi pe coordonate rãu fabulate. 

Creaþiile, operele de artã în genere, în diverse 

reprezentãri, pot face obiectul unei evocãri, unor exegeze, 

cercetãtorul cãutând sensurile mesajului ideatic. Iliada lui 

Homer ºi Divina Comedie a lui Dante Aligheri pot trezi 

acelaºi interes ca poemele cu idei filosofice ale lui Mihai 

Eminescu. Dezideratul critic vizeazã însã unghiul estetic 

voit inedit din care putem privi conþinutul. ªi nu numai 

unghiul estetic ci ºi gradul de culturã, puterea de înþelegere 

ºi formulare a unor judecãþi de valoare. 

Sunt atitudini ºi opinii intrate îndelung în sfera 

Adrian Georgescu se dovedeºte o personalitate 

capabilã de un travaliu ieºit din comun, atât prin 

profunzimea operei sale cât ºi prin fertilitatea 

creatoare. Dupã un debut adolescentin, consemnat de 

versurile publicate în revistele „Amfiteatru“ ºi „România 

literarã“ avea sã urmeze o lungã tãcere de trei decenii. Este 

perioada în care avea sã se formeze ca intelectual desãvârºit 

prin influenþa determinantã oferitã de întâlnirea beneficã 

cu filosoful existenþialist ºi eseistul Grigore Popa. 

Acumulãrile acestui contact spiritual vor declanºa o 

adevãratã explozie creatoare conducând la publicarea, în 

doar ºase ani, a nu mai puþin de douãsprezece volume. Dupã 

debutul editorial, cu o carte de excepþie, Rebutarea omenirii, 

în 2002, vor urma ºapte romane, un volum de prozã (Crime) 

ºi trei Jurnale. 

Volumul de faþã – Carte (Editura 

Sieben Publishing, Bucureºti, 2007, 278 

pag.) – se înfãþiºeazã sub un titlu aparent 

anost dar bogat în conotaþii. Cuvântul carte 

– trimite la „carte de vizitã“, „carte de 

identitate“, care legitimeazã o 

personalitate, la „carte de înþelepciune“, 

„carte de învãþãturã“, catehism de moralã 

sau „carte de bucate“, de data aceasta 

reþetarul îndreptându-se cãtre spirit, nu 

cãtre hrana zilnicã. Scriitura înmãnuncheazã 

fulguraþii de gând sau meditaþii, 

notaþii evenimenþiale, cotidiene, autoscopice, 

ale unui eu hipersensibil care 

comunicã ºi se comunicã pe sine cu toate 

neliniºtile ºi întrebãrile, adesea fãrã 

rãspuns, pe care i le provoacã o realitate 

alienatã. 

Iniþial demersul epic al scriitorului Adrian Georgescu 

trebuia sã poarte titlul Elogiul nebuniei, motivat de periplul 

în labirintul unui univers debusolat: „se surpã peste mine o 

lume aproape nouã dar deja prea veche pentru a mã mai 

satisface în setea mea de distrugere /.../ Pe stâlpul infamiei 

ne depunem puritatea; bicele celorlalþi mã întâmpinã.“ Carte 

bizarã, ea poate fi receptatã prin variate grile de lecturã ºi 

la diferite niveluri de cunoaºtere, strãbate un spectacol al 


cunoaºterii, cunoscute ºi voite ca permanente puncte de 

reper. Cum se face însã cã în explozia modernã a diferitelor 

forme de civilizaþie, relaþia dintre obiectul dat ºi modul de 

prezentare nu se aflã totdeauna sub semnul unei dorite 

exigenþe, o intuire prin logos adecvat. Orice receptare, 

vizând ideea, conceptul, sensul ºi imaginea, trebuie pusã 

ea însãºi în cântar. Judecãþile, fluente, dar ºi subiective 

uneori, nu pot rãmâne totdeauna aceleaºi. Dialectica lor 

este necesarã. 

Exegeza – nu mai citãm opiniile ce-i configureazã 

statutul – exegeza contemporanã, propune multiple 

deschideri. Alteori, imperativul hermeneutic! 

Criticii navigheazã în larg încât, deseori, noi, cititorii, 

nu mai putem intui punctul de pornire, þãrmul dintâi cu 

deschiderile lui cãtre alte toposuri, cu existenþe diverse, 

umbrite de drame, ispite ºi iluzii. 

Distanþãrile ºi limbajul neologistic, deci, preþiozitatea 

voitã a expresiei, în anumite cazuri, cliºeul ºi neordonarea 

ideilor viciazã conceptul înþelegerii. False configurãri! 

Fireºte, modurile de prezentare a mesajului nu pot ºi nu 

trebuie sã fie aceleaºi. Actul cunoaºterii, se ºtie, nu are un 

singur suport – biblioteca. Lecturile adânci, mijloacele 

tehnice, utile ariilor de informaþie îl susþin. Tipologii, 

mediul, epoca, arhetipuri ºi mituri în derulãrile lor! 

Epopeea universului rural – La Lilieci de Marin Sorescu 

– poate fi intuitã mai bine de un exeget care a vãzut lumina 

Ispitele exegezei 

Petre CIOBANU 

Circumscrierea unei realitãþi afective 

lumii pe care îl surprinde din diferite unghiuri de vedere. 

Secvenþele, instantanee de gând, joc tulburãtor de planuri, 

marcate cu titluri metaforice ºi muzicalitate de poem, sunt 

un puzzle ce exprimã atitudini morale ºi opþiuni estetice 

prin orchestrarea impresiilor / imaginilor din cotidian. 

Confesiune dramaticã a unui eu solitar într-o lume 

dezabuzatã – „Înfricoºãtoare cavalcadã a trãirii, singur 

printre infinite animale cãlãri“ – glas singur, glasul 

singurãtãþii. Cu timpul, nu mai poþi rãbda ºi urletul þâºneºte 

din gâtul tãu, nu se produce nici o schimbare – „spovedania“ 

lui Adrian Georgescu poate fi asemãnatã cu amplul 

monolog scenic Iona (Marin Sorescu). De altfel, apropierea 

este perfect motivatã ºi de pregnanþa discursului scenic, 

buna folosire a ritmurilor ºi a cuvintelor, ce caligrafiazã 

stãri, emoþii, ipostazieri de gânduri 

într-o jubilaþie liricã. Regizor abil, 

Adrian Gerogescu distribuie roluri, 

creându-ºi parteneri de dialog – mãºti 

/ voci ale propriului ego – arlechinul, 

bufonul medieval, nebunul (cel care, 

singurul, putea spune adevãrul în faþa 

tiranului), cerºetorul, cel care cautã 

mila prin împãcarea cu Divinitatea: 

„O, Dumnezeul meu. Urletul meu 

cãtre lume este copleºit de greutatea 

speranþelor indispensabile. /.../ 

Constrânge, Doamne, salvarea ºi 

dãruieºte-ne-o la ceas de sãrbãtoare – 

se roagã nebunul.“ Semnificative 

pentru spectacol sunt didascaliile: 

„Cortina se ridicã peste nebunul care 

iese de sub decorurile aflate în 

perfectã ordine. Sala reprezintã o 

mãcelãrie; pe pereþi hãlci de suflete mai mari ºi mai mici; 

pe podele rãsuflãrile celorlalþi, urâte. /.../ Spectatorii se pierd 

printre amãnuntele deloc interesante ale unei divagaþii de 

moment, nebunul o considerã esenþialã.“ 

Particularitatea stilisticã a textului, bazat pe sintaxa 

perceputã auditiv, retorica rafinatã – rezultat al unor 

combustii revolute mizând pe tentaþia subtextulã – permit 

asumarea de cãtre cititor / spectator / actor a actului lecturii 

Eseu 


zilei la þarã. Procesul „dezrãdãcinãrii“, plecãrii unor grupuri 

de tineri din satul patriarhal ºi contemporan trebuie sã punã 

însã pe gânduri ºi pe scriitorul de azi. ªt. O. Iosif, Goga, 

Sadoveanu, Rebreanu, prindeau deseori în contururi tragice 

acest fenomen. Scriitorul contemporan mai poate fi 

exponentul real al cetãþii? Fabulând încã sub mantia unor 

„forme fãrã fond“, el poate fi arãtat, ici ºi acolo, cu degetul. 

Exegetul, la rându-i, se lasã ºi el tentat de miezul banal al 

mythos-ului „lustruindu-se pe sine“, cum ar spune ºi azi 

Eminescu. Ispitele ºi ispitirile exegezei! În alt cadru: nescio 

quid-ul operei de artã ºi limitele extinse ale actului critic! 

Peisaj de Vasile Buz 

prin propria rostire. Confesiune atipicã, incitantã ºi 

fermecãtoare, extinzându-se tentacular în câmpul memoriei, 

cartea fluidizeazã profunde experienþe. Actul de conºtiinþã 

palpitã prin tensiunea stratificatã din interiorul textului 

oferind un întreg omogen, deºi voit mozaicat, ce adunã 

într-un tot mai mici fragmente decupate dintr-o experienþã, 

o cunoaºtere, o cãutare – fapt ce conferã coerenþã ºi unitate 

textului. Fluiditatea temelor, motivelor nu exclude 

spectacolul de amintiri derulat cinematografic ca tehnicã 

de reasamblare a scenelor. 

Transcriind o realitate trãitã, asumatã, autorul 

reactualizeazã în câmpul memoriei o intimitate ulceratã: 

„Cânt sã-mi uit gândurile, nu fugii, paºii mei te ajung, iubito, 

este vorba de sfâºierea ritualului de autoînºelare /.../ 

Cântecul meu cãtre sentimente ºi implorarea de demult 

s-au terminat; e oare torsul tãu în stare sã transimitã atâta 

aþâþare cu gemete ºi strigãte de plãcere carnalã.“ Cuprins 

în „Marele Gol“, autorul e apãsat de coºmaruri, ravagii: 

„Îmbãtrânirea se apropie cu paºi de monstru antediluvian. 

Inferior în faþa puterii nelimitate, slãbit de complexe, nu 

mai vãd calea retragerii ºi risipirea-i peste tot.“ Doar relaþia 

cu Divinitatea este calea salvãrii: „Doamne, dã-mi rãnile 

tale pentru a vedea prin ele evoluþia, locul sã-l ating ºi sã 

mã ascund spre lume, alta decât a mea, veche ºi tristã în 

faþa spectacolului jalnic care sunt, eu, cel ce-ºi cautã 

adãpostul în urma perfecþiunii, sau dã-mi strigãtul 

grãbindu-se spre înaltul de unde sã coboare pânã la mine.“ 

Istoria e receptatã ca o determinare a Centrului, dar 

centrul nu e o prezenþã ci o absenþã: „Mai gol Marele Gol, 

atât de gol încât cheamã spiritul spre strãfunduri, pe pereþii 

lui mã scurg ºi nu sunt în stare sã fiu limba de clopot 

vestitoare, vorbe lungi ºi duioase, vorbele obiºnuinþei nu 

mai curg.“ 

„Carte“, de o originalitate aparte, revolutã, pãstrându-ºi 

caracterul de personalitate textualã, de deschidere cãtre alte 

semnificaþii în afara propunerilor explicite ale autorului, 

este scrisã cu vigoare, pasiune ºi atitudine criticã, ce 

înglobeazã lecturi substanþiale ºi capacitãþi de asociere 

interdisciplinarã. Rafinamentul stilistic, voluptatea 

descrierii, sintaxa unei scriituri personalizate, sunt trãsãturi 

definitorii pentru creaþia lui Adrian Georgescu.

INEDIT 

Poezie 

Marin Sorescu – Poezii inedite 

Ultimul tulnic 

Din munþii Apuseni un tulnic 

Vesteºte vãile cã-i pace, 

Cã avem dreptul ºi la cântec 

De douã mii de ani încoace. 

Când buza sfântã-atinge lemnul, 

Întregul codru-i arsã vatrã 

ªi Arieºu-i jgheab de doruri, 

Proptit pe umerii de piatrã. 

Din cuib de barzã-n cuib de barzã 

Zvâcneºte sunetul, se zbate, 

Aprinde focul viu pe creste, 

Biharia-i din nou cetate!... 

ªi sufletu-ºi ascute-auzul 

ªi înþelegi strãvechea limbã, 

În tulnic intrã Apusenii 

ªi-n cântec aurul se schimbã. 

Femei cu vâlnic suflã-n tulnic, 

Parcã-ar jeli, parc-ar prezice... 

Ne trec pe la urechi blesteme 

Lovind ca plesnetul de bice. 

Când munþii goi vor fi cu totul, 

Cãci lãcomia noastrã mare-i, 

Ultimul brad va fi un tulnic 

Arzând la buza bocitoarei. 

Notã: Existã o variantã, Cor de tulnice, 

în manuscris, a poemului. 

În strofa a IV-a: 

„Femei cu vâlnic suflã-n tulnic – 

Vestale, Pitii, bocitoare, 

Aprind foc sacru, foc, preziceri“ etc. 

(G. Sorescu) 


Sonet întors pe dos 

Pulover croºetat din serpentine 

De ºerpii drumurilor troienite, 

Îmbracã dealul mormãind ca ursul. 

E iarnã peste-ntinderi ºi e bine, 

Când râul degerat îºi schimbã cursul 

ªi-ºi murmurã în vinele-amorþite 

De-a-ndoaselea începi, buimac, sonetul, 

Cãci patineazã ziua la rãscruce 

ªi, rãtãcitã, vine ºi se duce 

Cu alb fular înfãºurând poetul 

Ce este însuºi omul de zãpadã 

C-o mãturã scriind pe strâmbe dungi, 

Pe ochii de cãrbune daþi cu fulgi 

ªi-n norul de ardei trântind omãtul. 

Spre Cluj, ianuarie 1982 

Poetul Ioan Alexandru, în viziunea lui Marin Sorescu 

Marin Sorescu, portret, de Viorel Mãrgineanu 

Pastel în Transilvania 

Cu sania se dã, e-un drum de þarã 

ªi gerul pune þurþuri pe-o Saharã 

Ce-o fulgerã-n copite-o cãprioarã. 

ªi uite-un sat cu cercul lui de clãi, 

La care sug luminã zurgãlãi 

Ce ning lumini ºi mânã vãi spre vãi 

Îþi ieºi din tine sã te uiþi la fulgi, 

Te uiþi în viscol ºi pe fulgi te culci, 

Visând cã ninge, cã pãmântu-l smulgi 

Din cercul lui polar ºi-l pui pe nins… 

Sã ningã veºnic fulg din fulg aprins, 

Om de zãpadã este orice ins. 

Notã: Putem vorbi de un grupaj poetic dedicat 

de Marin Sorescu Transilvaniei: poezii în vers clasic – 

pasteluri, poeme, sonete. (G. Sorescu)


Obsesii 

Un caz semnificativ, nu singurul, 

de minimalizare criticã, datoritã 

grilei de lecturã esteticã 

direcþionatã monoideologic, este ºi acela al 

lui Dumitru Radu Popa (1949). În perioada 

comunistã avem o determinare contextualã 

extremã a textului. De aceea, într-un viitor 

deja început, o criticã dezinhibatã va 

schimba semnele ºi proporþiile. Ea îl va 

elibera ºi pe „Derepeul mic“ – cum i s-a spus. 

ªi nu doar de „Derepeul mare“, acesta fiind, 

de altfel, pentru cel puþin un roman, admirat 

de el. 

Contextul i-a fost defavorabil, nu doar 

literar, dar ºi biografic. Încã o datã, Craiova 

e constrânsã, în postcomunism, a-ºi 

recunoaºte condiþia de oraº al recluziunii 

sociale. Pãrinþii autorului, iar fiul prin ei, 

între 1956–1963, repetã (ne)cazul lui Ion D. 

Sîrbu. Au fost mutaþi ºi ei aici, pentru 

disciplinare politicã ºi profesionalã. Ceea ce 

n-a împlinit sistemul, a dus la capãt destinul, 

în tragedia deloc optimistã a unor 

profesioniºti excepþionali. 

Prozatorul este un poliglot incapabil de 

multilingvism literar (spre deosebire de un 

V. Horia, de pildã) ºi nedispus la a-ºi travesti 

originaritatea lingvisticã (o cale ori o 

metodã a originalitãþii literare), nici chiar la 

nivelul, mai coborât, al bilingvismului. El 

scrie, aºadar, ficþiune doar în limba românã. 

Româna nu este limba sa maternã, dar 

paternã. Mama, polonezã, pe o laturã 

filogeneticã, fusese ºi ea formatã multilingvistic 

ºi multicultural. Limba va fi fiind 

ºi pentru acest scriitor o armãturã ºi, în 

definitiv, o armã individualã, atât de apãrare, 

cât ºi de atac. Vocaþia literarã e condiþionatã 

de expresia, deopotrivã singularã ºi totalã, a 

fiinþei. Limba l-a ales, nu el a ales-o pe ea. 

D. R. Popa nu se asimileazã contextului ºi 

nici „textului“ anglofon, pe care, doar civic, 

îl locuieºte. Se aratã dezinteresat ºi de 

traducerea operei, cum se observã, într-o 

vreme a obsesiei universalitãþii larg 

manifestate în postura imposturii. Dintre 

ficþiunile sale, doar Panic Syndrom! s-a 

întors în englezã, limba proprie referinþei 

istorice. 

Începuturile de prozator n-au intrat 

decisiv în mizele criticii momentului. La 

orientarea sa distantã ºi distanþatã, critica a 

rãspuns – sau a „corespuns“ – cu „propriile“ 

ei limite. Sau, mai cu seamã, limitãri – 

impuse ºi supraimpuse. D. R. Popa nu a 

urmat o identitate româneascã ori pretins 

româneascã, dictatã ideologic ºi estetic, de 

aceea critica l-a admis în postura de emul 

livresc ºi, prin urmare, nu tocmai în nexul 

contextual. El nu a intrat în conºtiinþa criticã 

nici în noul context, al consumerismului 

literar ºi cenzurii economice. Aprecierile 

relevante despre proza sa sunt rare ºi, în mod 

dominant, (s)elective. D. R. Popa este într-adevãr 

îndreptãþit ca sã aºtepte 

o lecturã ºi o criticã profesionalã, 

disociativã, suficient 

de atentã la identitatea sa 

literarã, aºa cum s-a fixat ea, 

într-o deplasare accidentatã 

de ordin textual ºi contextual. 

Trebuia sã debuteze în 

1969 cu Oraºul Prenatal, 

într-un moment de primenire 

creatoare ºi criticã, (neo) 

modernist ori (neo)avangardist. 

Dar prima sa carte de 

Marian Victor 

BUCIU 

prozã – scurtã – Cãlãtoria, vine abia peste 

13 ani, când se înfruntã tentativa de 

resuscitare neoproletcultistã ºi textualismul 

de sugestie francezã (mai ales în prozã) sau 

italianã (îndeosebi în poezie). L-a 

defavorizat, într-adevãr, absenþa unei 

solidaritãþi de cenaclu, grup de creaþie sau 

susþinere publicisticã. Ca sã nu mai vorbim 

de absenþa protecþiei politico-ideologice, 

aflatã în dialog monologal cu Cenzura. 

A revenit la scris, dupã 1989, prin 

jurnalisticã, aºa cum altãdatã venise la 

ficþiune prin criticã. Asta cu toate cã literatura 

lui are ºi un suport intern, livresc, propriuzis 

literar, nu doar exterior literaturii. 

A fost permanent atent, nu doar la 

literatura europeanã, uneori tradusã ºi-n 

dictatura „socialistã“, dar ºi la înnoirile interne. 

E, repet, un autor fãrã grup ºi generaþie. 

„N-am fost însã – din pãcate sau din fericire 

– asimilat niciunei grupãri literare, n-am avut 

ºansa echinoxiºtilor, nici aceea a 

optzeciºtilor.“ (Cf. interviul din „Ziua 

literarã“, 16 sept. 2002) 

Formula sa epicã îl ataºa mai curând de 

proza Grupului Oniric, care l-a interesat de 

la distanþã, fãrã a-i citi literatura ºi 

metaliteratura cu pãtrunderea unei angajãri 

ori eventuale dezangajãri, cum avea sã 

procedeze, ºi în afara României, I. P. 

Culianu. „E posibil sã fi fost «confundat» 

cu oniriºtii – împãrþeam oarecari 

caracteristici comune, dar n-am fost 

niciodatã membrul grupãrii –, sau poate cine 

ºtie ce subtilitãþi supãraserã urechi 

superioare?“ (Cartierul Bonaparte era 

fascinant, dialog cu A. Christi, în 

„Contemporanul. Ideea europeanã“, nr. 5, 

mai 2005) 

Nu s-a apropiat suficient nici de 

prozatorii „târgoviºteni“. Cu experimentalistul 

M. H. Simionescu a avut comerþ 

lectorial. S-au comentat reciproc. D. R. Popa 

a mãrturisit târziu cã Meteorologia lecturii 

a lui Radu Petrescu îi este „carte de cãpãtâi“. 

(cf. interviul din „România literarã“, nr. 35, 

2001). Dar nu a scris elocvent ºi nici mãcar 

suficient pentru a desprinde contururile unor 

poetici ficþionale autonome. 

Are ºi alte admiraþii sau fascinaþii printre 

personalitãþile contemporane ale prozei de 

limbã românã. Nu ºtim în ce mãsurã acestea 

rãmân atribuite criticului ori prozatorului, pe 

care pare a-i despãrþi. Istoria acestor 

apropieri mai mult sau mai puþin secrete include 

nume de departe: J. Swift, Pierre de 

Mandiargue, Borges, Buzzati, Orwell, sau 

de aproape: I. L. Caragiale, Ion Creangã, 

Nicolae Breban, D. R. Popescu (Animale 

bolnave, alãturi de Vânãtoarea regalã a lui 

D. R. Popescu, m-a marcat profund, m-a 

încurajat într-un fel…“, cf. Cartierul Bonaparte 

era fascinant), pânã la Anamaria 

Beligan. E, aºadar, format, coerent ºi acut, 

la „ºcoala“ autohtonist-universalistã, 

a comediei satirice, 

fanteziste, fantaste, (pre)moderne. 

Aici îºi cautã ºi aflã o niºã, încã 

umbritã, puþin vizibilã, prin 

absenþa unei lecturi diacronice 

integrale, sintetice, care sã-l 

profileze pe mãsurã. Se gãseºte, 

în general, afin cu proza estetã, dar 

ºi pragmaticã, a imaginarului 

angajat total, artistic ºi istoric, 

aºadar cu acea prozã de bune 

promisiuni generatã de lustrul 

micului dezgheþ cultural ceauºist 


Eseu 

Dumitru Radu Popa 

dintre 1965–1970. 

Pare mulþumit de 

scrisul sãu liber 

(„cred cã scriam ce 

voiam ºi când trãiam 

în lumea ocupatã“, 

„România literarã“, 

nr. 35, 2001) ºi revendicã 

citarea între 

prozatorii referenþialiºti 

esopici, aluzivi, 

cu angajare moralã ºi 

istoricã, cvasi-politicã 

ºi cvasi-disidentã, 

azi isprãvitã, ca ºi 

aceea politic-autoficþionalã. 

Dacã ºi-a depãºit, alãturi de alþii, 

pânã la un punct, autocenzura, a suferit din 

plin efectele cenzurii monoideologice ºi, 

pânã la urmã, direct literare. „În 1985, dupã 

ce debutasem deja cu acel Saint-Exupéry 

ºi, în prozã, cu volumul Cãlãtoria, puþin 

cosmetizat de cenzurã, mi-am dat seama cã 

e inutil sã mai sper. Erau douã cãrþi într-una 

în volumul Fisura. Un roman masacrat care 

a ajuns o nuvelã lungã de o sutã ºi ceva de 

pagini. Cartea a fost retrasã imediat dupã 

ce am plecat. Aºadar, numai experienþe 

proaste ºi descurajante.“ (Cf. interviul 

acordat Adrianei Babeþi, în „Orizont“, nr. 

9, 2000) 

Angajamentul estetic este în timp 

deturnat sau numai remodulat, datoritã 

biografiei. Aºa se face cã angajamentul 

estetic ajunge, la D. R. Popa, în anii din 

urmã, unul relativ, poate chiar secundar. El 

nu este centrat artistic, ci autocentrat 

biografic ºi terapeutic, ceea ce – mai cu 

seamã programatic – îl îndepãrteazã de 

„onirici“, dar îl apropie de „neo-onirici“, 

de pildã de Corin Braga. Autorul a 

mãrturisit cã scrie prozã ca sã-ºi vindece 

sindromul de panicã, maladie de care a fost 

cuprins pe neaºteptate în 1993. „Sunt 

anumite crize neurovegetative datorate unui 

stres acumulat în ani. ªi te lovesc exact în 

momentul când te-ai destins. Peripeþiile 

mele ca personaj se regãsesc în prima 

nuvelã din Panic Syndrom.“ (Id.) Exilul i-a 

blocat scrisul autoterapeutic, la care s-a 

întors tocmai în plinã crizã neurologicã. 

Miza actualã a scrisului este – cel puþin la 

un nivel esenþial – direct, nemediat estetic, 

existenþialã. O echilibreazã vechea pasiune 

pentru literaturã, în chip de cunoaºtere 

criticã ºi mai ales de exerciþiu ficþional. 

Poetica prozei sale este una de 

autocãutare ºi autocunoaºtere existenþialã, 

prin culturã, artã, literaturã, printr-o expresie 

imaginarã ºi realã cât mai amplã ºi 

profundã. Discontinuitatea identitarã 

impune o structurã fragmentaristã. 

Construcþia, funciarmente pasivã – ca ºi 

expresia, limba, stilul – rãmâne deschisã, 

dezlãnþuitã, fluidã, fiind 

una de text totodatã 

unitar ºi divers. Aceastã 

construcþie se închide 

eventual într-un ansamblu 

sui generis, dacã la 

aºa ceva se referã atunci 

când spune: „eu cred cu 

obstinaþie în caracterul 

necesar al construcþiei 

inconºtiente“. (Cartierul 

Bonaparte era fascinant) 

D. R. Popa înfruntã 

cu ingenuitate riscul 

anacronismului artistic ºi 

perpetueazã un program pe 

care nici G. Cãlinescu nu l-a 

respectat, graþie ambiguitãþii 

comice, ironice ºi 

parodice, împãrtãºitã ºi de 

urmaºul sãu autodeclarat – 

aparent numai în criticã. 

„Eu mã consider un moralist 

satiric, personajele mele 

sunt, de multe ori, «exponenþiale», 

ca în clasicism, 

nu ºtiu de ce critica îmi 

atribuie atâtea caracteristici 

post-moderniste, e o modã, 

probabil! (…) Realitatea, 

nu cã se strecoarã, dar se lãfãie, de-a dreptul, 

în cãrþile mele. E drept cã sub forme 

esoterice, alegorice, simbolice…“ (Id.) Iatã, 

deci, un program care îl combinã pe M. 

Eliade cu I. L. Caragiale. Nu trebuie uitat 

faptul cã Eliade însuºi urmase un fantastic 

comic, întrevãzut, ce-i drept, de însuºi 

Caragiale tatãl. Ambiguitatea este la D. R. 

Popa mai degrabã premodernã, de aceea ea 

încã mai lucreazã cu alegorii ºi simboluri care 

cresc ºi nu oculteazã realismul. Prozatorul 

deplaseazã referinþa nu retoric, indirect, 

preponderent metaforic, ci precis, predominant 

semantic. Are conºtiinþã premodernã, 

clasicã, iar alegoria ºi simbolul sunt la el 

cauze literare ºi nu scopuri. Sau devin 

intenþionale, pentru cã sunt naturale. Asta 

explicã onestitatea cu care s-a þinut la distanþã 

de „onirici“, mult mai elastici ºi mai pliaþi 

pe schimbãri estetice moderne ºi 

postmoderne. 

Figura alegoricã este la el emblematicã 

în ordinea cea mai realistã ºi mai genuinã a 

imaginarului. „Eu aºa simt. Un muncitor 

munceºte la strungul lui ºi brusc îi creºte 

patru mâini. Eu aºa vãd problema. El citeºte 

o lozincã din faþa lui, pe care scrie «sã ne 

dublãm capacitatea de muncã». ªi îi cresc 

la propriu patru mâini. Asta e hiperrealism, 

nu e alegorie. Ei, sigur cã e alegorie… 

Acum scriu ceva despre care credeam cã e 

extrem de realist. Sunt niºte looseri români 

într-un cabinet medical de prin Queens, la 

capãtul New York-ului. (…) Pânã când, 

deodatã, apare un peºte imens, colorat, care 

are strabism ºi care îl priveºte pe tipul care 

sunt eu ºi care stã pe scaun. Ei bine, de ce a 

trebuit sã intervinã peºtele ãsta cu strabism, 

nu am absolut nici o idee. Ce se va întâmpla 

mai departe, tot nu ºtiu. Dar nu l-am inventat 

eu. Era acolo.“ („Orizont“, 9, 2000) 

Peºtele este recurent în „bestiarul“ 

oniricului D. Þepeneag, dar acesta este 

practicantul unei poetici lucide, concomitent 

sau în paralel ºi teoretizatã, pe când D. R. 

Popa, în pofida premodernismului alegoric, 

pare, într-un fel ambiguu dacã nu 

chiar multiguu, ºi practicantul unei 

poetici iraþionale, în proximitatea 

suprarealismului. Un clasicism 

iraþional e propriu „oniricilor“ 

interesaþi de visul lucid. Alegorizantul 

D. R. Popa rãmâne la 

prelungirea unui ideal literar 

clasicizant. „Am cochetat, fãrã sã 

ºtiu atunci, cu onirismul, dar, în 

general, am fost întotdeauna un 

alegoric independent.“ („Ziua 

literarã“, 16 sept. 2002) 

Continuare în numãrul viitor

Mihai ENE 

Eseu 

Una dintre prejudecãþile critice devenitã cliºeu 

ºi încã menþinutã în conºtiinþa criticilor 

contemporani (cu toate cã nu de multe ori 

afirmatã explicit) este cea conform cãreia un autor nu poate 

fi reprezentativ în aceeaºi mãsurã în douã sau mai multe 

genuri literare. ªi chiar dacã prejudecata pare a fi fost 

eludatã, practica receptãrii ne spune altceva: o datã fixat 

în conºtiinþa criticii (ºi apoi a publicului) drept un anumit 

tip de scriitor, acesta nu numai cã va fi denumit ca atare, 

dar aceastã etichetã se va rãsfrânge imediat ºi asupra 

producþiei sale literare care ar veni dintr-o altã zonã a 

spaþiului literaturii. ªi acest fapt li se întâmplã îndeobºte 

poeþilor care, fiind recunoscuþi ºi validaþi ca atare, îºi 

îndreaptã, la un moment dat, atenþia asupra altui gen, de 

cele mai multe ori fiind vorba despre prozã (fie ea prozã 

scurtã sau roman). Prejudecata unicitãþii culmii, atinse pe 

deplin doar într-o zonã a creaþiei scriitorului, îi face pe 

critici opaci adeseori la performanþele deloc de neglijat 

ale poeþilor în domeniul prozei (ºi avem aici nenumãrate 

exemple, de la Eminescu, trecând prin Arghezi ºi Ion Vinea, 

ºi pânã la A. E. Baconski). 

Nu altfel stau lucrurile în cazul scriitoarei Ana 

Blandiana, perceputã ca poetã în absolut, iar apoi, mai 

târziu, ca un reper etic, voce a rezistenþei, ºi un intelectual 

angajat civic. Chiar mai mult decât eseurile ºi interviurile, 

citite nu atât în sine, ci ca document, prozele autoarei (ºi 

ne referim aici la volumele Cele patru anotimpuri – 1977 

ºi Proiecte de trecut – 1982), deºi s-au bucurat de o 

întâmpinare bogatã ºi de observaþii pertinente, au rãmas în 

plan secund, fiind încã percepute ca un apendice al poetei. 

Însãºi natura lor poeticã ºi, poate, chiar ºi neîmpotrivirea 

autoarei la apelativul restrictiv de poetã, au dus la aceastã 

situaþie a receptãrii, în care, deºi nuvelele ºi povestirile 

Anei Blandiana au fost reeditate, traduse ºi comentate cel 

puþin la fel de mult ca poemele sale, ele nu ocupã, în 

percepþia publicã, locul meritat. 

Vom încerca sã facem un mic pas 

în direcþia unei necesare redimensionãri, 

analizând, în eseul de faþã, 

constanta cea mai puternicã ºi mai 

complexã a prozelor Anei Blandiana: 

fantasticul. Dimensiunea fantasticului 

ca centru generator al acestor 

proze a fost observatã încã de la 

început de cãtre critica de 

întâmpinare, de la Nicolae Manolescu 

ºi G. Dimisianu, pânã la Valeriu 

Cristea ºi Dan C. Mihãilescu. 

Raportãrile au fost imediat ºi necesar 

fãcute (din pãcate, nu ºi analizate 

aceste filiaþii) atât la tradiþia prozei 

fantastice europene (E. T. A. 

Hoffmann, Téophile Gautier, Villiers 

de l’Isle-Adam, A. E. Poe, dar ºi 

Bulgakov, Kafka ori Michel de 

Ghelderode, ultimul tradus chiar de 

Ana Blandiana), cât ºi la fantasticul 

realismului magic sud-american 

(reprezentat de un G. G. Márquez sau Julio Cortázar). Nu 

au lipsit nici comparaþiile, cu diferite sensuri, în spaþiul 

românesc, începând cu Max Blecher (G. Dimisianu), 

Mircea Eliade, A. E. Baconsky (N. Manolescu) º.a. 

Se impun, la debutul analizei, câteva observaþii de ordin 

general, privind natura fantasticului din prozele Anei 

Blandiana, pentru a putea configura, mai apoi, diferitele 

metamorfoze care se produc în poetica acesteia. 

Putem observa, încã de la început, cã prozele Anei 

Blandiana se încadreazã foarte bine în definiþiile 

arhicunoscute ale fantasticului, vãzut ca „rupturã în ordinea 

realitãþii“ (Roger Caillois), dar ºi ca o „ezitare a cititorului“ 

(Tzvetan Todorov). „Breºa în real“ se creeazã de fiecare 

datã ºi este, de cele mai multe ori, marcatã explicit, textual: 

intrarea în curtea bisericii din Capela cu fluturi: „Am 

intrat fãrã sã vreau. Faptul cã acel gard de fier care pãrea 

fãcut de la început fãrã poartã – atât de definitiv închisã 


Metamorfozele fantasticului în prozele 

Anei Blandiana 

pãrea de decenii broasca mare, cu mecanismul încremenit 

de ruginã – se deschidea, era atât de extraordinar ºi 

senzaþional prin el însuºi, încât am pãºit în minuscula curte 

fãrã sã mã mai gândesc, iar când, împingând uºor poarta 

propriu-zisã a bisericii, aceasta a lunecat încet într-o parte, 

nu m-am mai mirat ºi am pãºit înlãuntru normal, fãrã emoþie 

chiar, cu senzaþia cã sunt aºteptatã“. ªi apoi, imediat, fraza: 

„În bisericã ningea.“, care schimbã radical registrul nostalgic 

ºi ne plaseazã în plin fantastic. Sau, de asemenea, în 

Dragi sperietori, momentul leºinului, care coincide cu 

momentul intrãrii în altã ordine a lucrurilor: „Atunci a 

început. Da, acum îmi amintesc precis cã în secunda aceea 

a început, cu acel rãu care era de fapt o violentã plãcere ºi 

cu acea clipã de derutã ºi de abandon“. Sau, în fine, în 

povestirea Zburãtoare de consum, momentul în care 

misteriosul domn îi aduce Doamnei L. cele 12 ouã ciudate. 

De asemenea, trebuie stabilitã categoria fantasticului 

în care s-ar încadra cel mai bine aceste povestiri ºi care 

este, în general, fantasticul straniului ºi terifiantului, unde 

accentul cade pe primul termen, dar ºi fantasticul miraculos, 

mai puþin sau aproape deloc cel magic. 

Cât priveºte temele abordate, ele aparþin categoriei 

„temelor Eu-lui“, dupã cum le numeºte acelaºi Tzvetan 

Todorov, adicã cele care sondeazã raportul Eu – Lume, spre 

deosebire de temele Tu-ului, care se referã la raporturile 

Eu – Celãlalt ºi Conºtient – Inconºtient. 

În proza Dragi sperietori din volumul Cele patru 

anotimpuri gãsim ºi o definiþie sumarã a fantasticului. Ca 

ºi critica sociologicã, dar, evident, în cu totul alt sens, Ana 

Blandiana considerã cã „Fantasticul nu este opus realului, 

este doar o înfãþiºare mai plinã de semnificaþii a acestuia…“, 

concepþie care expliciteazã în bunã mãsurã opþiunile estetice 

din povestirile fantastice, amestecul de real ºi de fabulos, 

de obiectiv ºi subiectiv, dar ºi trecerile aproape fireºti 

dintr-un registru în celãlalt. Faptul cã, la final, se reintrã 

într-o ordine oarecum fireascã, ca la 

începutul povestirii, deºi marcatã nu 

se ºtie exact în ce mãsurã de 

întâmplãrile din interval, dovedeºte 

cã aceastã teorie nu rãmâne în abstract, 

ci se poate considera ca o ars 

poetica pentru prozele Anei 

Blandiana, cel puþin în ceea ce 

priveºte volumul Cele patru 

anotimpuri. 

Mai putem identifica o constantã 

a prozelor Anei Blandiana ºi anume 

excepþionalismul. Lucrurile, nu doar 

întâmplãrile, au un caracter de 

unicitate ºi de superioritate tocmai 

prin stranietatea lor, prin atributele 

care le scot din ordinea fireascã ºi 

care duc la marcarea diferenþei: „ªi 

atunci priveliºtea care mi s-a arãtat 

a fost cu adevãrat nemaivãzutã“ 

(Capela cu fluturi); „Era o clãdire 

lungã ºi irealã, de o arhitecturã cum 

nu mai vãzusem nicicând, construitã 

cu un singur nivel ºi înãlþând, la un capãt ºi la altul, câte un 

balcon de lemn la care se ajungea pe o scarã cu fuºtei ºi 

balustradã scârþâitoare.“ (Amintiri din copilãrie); „Am vrut 

sã-l întreb pe cel (sau cea) care-mi deschisese poarta – era 

oricum singura fiinþã cãreia îi spusesem ce caut acolo – 

dar întorcându-mã spre el ºi vãzându-l de foarte aproape, 

am uitat ce voiam sã-l întreb, într-atâta înfãþiºarea îi era 

neobiºnuitã ºi uluitoare“ (Lecþia de teatru) etc. 

Mecanismul de generare al textului este, în general, 

acelaºi, cel puþin în primul volum: la baza tuturor 

întâmplãrilor este aºezat argumentul sau scuza unei memorii 

slabe, selectivã într-un mod destul de capricios, cãci nicio 

logicã nu vine sã structureze înºiruirea de detalii care îi 

revin povestitoarei mai ales din copilãrie. Este invocatã 

mereu natura specialã a memoriei pentru a aduce în discuþie 

elemente ce par disparate ºi de la care porneºte, de obicei, 

povestea… Declanºatorul este întotdeauna un amãnunt din 

prezent, care joacã 

rolul madlenei proustiene. 

Introducerea 

fiind fãcutã, nu ne 

rãmâne decât sã 

plonjãm în realitatea 

superioarã a visului 

sau a fanteziei. ªi de 

aici terenul este liber 

oricãror asocieri 

imagistice, dar care 

pãstreazã un sens 

poetic intern, fãrã a 

deveni parabole ºi 

fãrã a se transforma 

într-o schemã simbolicã, 

ceea ce le asigurã superioritatea din punct de vedere 

estetic. 

Trebuie semnalat cã aceste observaþii sunt mult mai 

pertinente ºi mai exacte în ceea ce priveºte primul volum; 

în ceea ce priveºte volumul Proiecte de trecut, miza ºi, de 

aceea, poetica prozelor se schimbã. Fantasticul de aici, care, 

în mare, îºi pãstreazã sensurile ºi modul de articulare din 

volumul Cele patru anotimpuri, îºi schimbã sensul. Dacã 

în primul volum, din 1977, tendinþa esteticã (nu spunem, 

totuºi, estetizantã) este mult mai pronunþatã, apropiindu-se 

de fantasticul pur, în acest al doilea volum, din 1982 (ºi 

data nu este deloc neimportantã), balanþa se înclinã înspre 

zona eticului. Dar un etic încã ascuns în fantastic, un etic 

implicit, nedemonstrativ, care se gãseºte în revelarea unor 

aspecte ale realitãþii despre care se considera, îndeobºte, 

cã e mai bine sã se tacã. 

Elemente care duc la aceastã atitudine avem încã din 

volumul precedent: prezenþa insistentã a bisericilor, sub 

diferite forme, în toate cele patru povestiri, descrierea 

închiderii unui cimitir între blocurile uriaºe, deprimante ºi, 

în fond, atât de profane (descrise, în mai multe rânduri, în 

toatã splendoarea lor mizerã, cu 15-20 de ani înaintea 

tablourilor cãrtãresciene ºi în chiar plin comunism), cât, 

mai ales, amintirea tatãlui care rupea cãrþile ºi le arunca în 

sobã, pãstrând uneori o parte din paginile zdrenþuite. Toate 

acestea avertizeazã, într-o oarecare mãsurã, ceea ce va 

deveni o evidenþã în cel de-al doilea volum: nu existã nicio 

povestire în care sã nu fie amendatã, subtil, o meteahnã a 

contemporanilor sau sã nu fie revelat un amãnunt social 

inconvenabil: profesoara de materialism dialectic sãtulã de 

statul la cozi interminabile ºi care cautã sã-ºi facã propria 

Avicola pe balconul propriului apartament de bloc, dar care 

eºueazã în încercarea sa ºi se trezeºte crescând, nici mai 

mult nici mai puþin, decât îngeri (Zburãtoare de consum); 

golirea magazinelor, ceea ce determinã o cãutare (ºi gãsire) 

aproape misticã a unei dugheni de mahala, dar care era 

uimitor de bine aprovizionatã (Imitaþie de coºmar); 

povestea dureroasã ºi incredibilã pentru mulþi a deportãrilor 

în Bãrãgan (Proiecte de trecut) etc. Însuºi omul nou (fãrã 

sã fie numit astfel) este pus în discuþie în scurta povestire 

O ranã schematicã, în care alienarea acestuia atinge cotele 

tragismului: „Ne-am pervertit de tot, nu mai suntem în stare 

sã deosebim o vietate de o copie nenorocitã de plastic. Ne-au 

învãþat sã ne bãnuim într-atât unii pe alþii, cã am ajuns sã 

suspicionãm pânã ºi natura. Nici viaþa nu mai suntem în 

stare s-o recunoaºtem, într-atât ne-am obiºnuit cu falsurile 

ºi surogatele.“ – recunoaºte un personaj, dupã ce 

confundase un delfin adus de apa mãrii cu unul fabricat, 

de plastic. 

În ciuda intruziunii datelor cele mai crude ale realului, 

viziunile ºi imaginile poetice rãmân la intensitatea pe care 

o aveau în volumul anterior, dar câºtigã ºi o altã dimensiune, 

cea socialã. 

Complexã ºi ingenios articulatã, proza Anei Blandiana 

îºi pãstreazã ºi astãzi, la relecturã, prospeþimea ºi forþa 

esteticã, iar prin distanþarea de epoca totalitarã, am îndrãzni 

sã spunem cã, într-un fel, se epureazã de semnificaþiile 

realului imediat ºi îºi adânceºte sensurile universale.


Adrian SÂNGEORZAN 

Urma Paºtele. Mãtuºa Anastasia 

era o fire optimistã care dupã ce 

fãcuse cu succes faþã 

comunismului, pãrea hotãrâtã a nu se lãsa 

de loc intimidatã de perioada tulbure de 

tranziþie prin care treceam. Hotãrâse sã ignore 

pânã ºi burta în creºtere a Daºei, singura 

ei vecinã, care deºi avea casa la doi paºi, 

pãrea sã trãiascã mai mult în casa Anastasiei. 

ªi burta ei de gravidã în ultimul hal pãrea 

tot un simptom supãrãtor al tranziþiei. Era o 

legãturã, un fel de înþelegere ciudatã între 

cele douã femei. Dasha care trãia singurã, 

continua sã predea fizicã ºi matematicã la 

ºcoalã din Klin. Era tipul de femeie pe care 

nimeni n-o întreabã ce mai face, ce vârstã 

are, de ce nu se mãritã, pentru cã trecuse de 

mult de faza în care mai putea stârni cât de 

cât întrebãri oamenilor. Ai mei o ºtiau de 

micã, o clasificaserã de mult ca pe un caz 

fãrã speranþã ºi când o vãzurã cu burta la 

gurã rãmaserã la fel de uimiþi ca ºi cum ar fi 

dat dintr-o datã peste una din minunile lumii 

ºi-ale vieþii. 

– Dasha, Dasha, ºi cine-i fericitul tatã? 

Tamara ºi mama îi pipãiau burta sã se 

convingã cã n-are ascunsã acolo o pernã sau 

ceva de care ele ca femei nu auziserã încã. 

– Nu-i nici un tatã la mijloc... 

– O imitãm cumva pe fecioara Maria?... 

încercã Serghei alegând un moment când 

urechile mãtuºii Anastasia erau departe. 

– Existã în Moscova bãnci de spermã. 

– Bãnci care opereazã cu spermã? 

Serghei se încruntã ca o stafidã fãrã sã ºtie 

dacã Dasha îºi bãtea sau nu joc de el. 

– Exact. Poþi sã încerci ºi tu sã donezi, 

Serghei. Un ban cinstit... Lui Serghei i se 

întunecã mintea, i se vedeau bine norii 

trecându-i peste frunte pentru cã el era clar 

tipul de bãrbat care nu putea asocia burta 

gravidã a unei femei decât cu un bãrbat pãros 

ºi beat încãlecând-o. 

– Îþi arãt totul pe Internet Serghei, i-am 

spus eu. Am colegi care de-abia aºteaptã sã 

treacã de vârsta în care pot sã-ºi doneze 

produsele pe cash. Vania, un coleg, 

plãnuieºte sã-ºi vândã un rinichi în America. 

Are trei. 

Ce era clar pânã ºi pentru mine era cã 

burta Dashei era mult prea mare. Când 

apãrea casa devenea prea strâmtã dintr-o 

datã. 

– Spuneþi-i ºi voi sã meargã la un doctor 

sã-ºi facã mãcar o ecografie ca sã ºtie dacã-i 

bãiat sau fatã. Habar n-are când trebuie sã 

nascã. Stã ºi se uitã prostitã cum îi creºte 

burta, spuse mãtuºa Anastasia. Ba mai ºi zice 

cã-i place atât de mult sã fie gravidã încât 

vrea sã rãmânã aºa cât poate mai mult. 

– Simt cã nu e loc pe lumea asta mai sigur 

ca pântecul meu, ne spunea Dasha. 

Când veni ziua de Paºte mãtuºa n-o lãsã 

sã le ajute la fãcutul cozonacilor ºi-al 

prãjiturilor decât atunci când trebuirã pudrate 

cu zahãr. Dasha se îngrãºase, devenise 

pãroasã ºi zahãrul i se aºezã pe începutul de 

mustaþã ºi pe pãrul de pe mâini. Parcã 

încãrunþise dintr-o datã. Era o femeie bunã 

dar cam urâtã iar eu credeam povestea aceea 

cu banca de spermã pentru cã nu-mi puteam 

imagina un bãrbat care sã se fi culcat cu ea. 

În ultimii ani ne-am dus întotdeauna la 

Înviere. Erau cu fiecare an tot mai mulþi 

credincioºi. Ne-am îmbrãcat frumos cu toþii 

ºi înainte de miezul nopþii ne-am înghesuit 

în maºina lui Serghei ºi am pornit spre 

biserica din Klin. Dasha urma sã ne aºtepte 

acasã cu mâncarea caldã ºi cu ouãle roºii 

proaspãt vopsite. O mulþime mare aºtepta în 

Paºte la Klin 

curtea vechii catedrale cu lumânãri neaprinse 

în mânã. Ploaia se oprise brusc ºi ieºise luna, 

dupã ce turnase continuu douã zile. Câteva 

bãtrâne lângã noi fremãtau spunând cã ãsta-i 

poate un mic miracol. Unul adevãrat, nu ca 

acele înseninãri bruºte care se produceau la 

Moscova pe vremuri înaintea paradelor din 

timpul comuniºtilor. Adulþii încã vorbeau de 

cum reuºeau înainte sã împrãºtie ºtiinþific 

norii atunci când aveau nevoie, cum puteau 

oamenii de ºtiinþã sovietici sã schimbe 

vremea pe glob dupã cum voia Kremlinul. 

Serghei vorbea cu nostalgie despre vremurile 

bune când noi ruºii eram cineva ºi declanºam 

în fiecare an un rãzboi meteorologic de le 

tremura fundul americanilor. 

– Crezi cã toate tornadele ºi uraganele 

alea din Florida sunt întâmplãtoare? Crezi 

cã gheþarii ãia se topesc de la stratul de ozon? 

Prostii. Tot mai avem noi ceva forþã rãmasã, 

ceva arsenal ascuns, oameni de ºtiinþã care 

tac ºi fac. 

În Klin în acea noapte de Înviere eram 

cu siguranþã în afara oricãrui pericol. Serghei 

ºi cu mine stãteam cu mâinile împreunate, 

cu cruciuliþele scoase la vedere ºi pãream mai 

pioºi decât ceilalþi. Se lãsase frigul. Când 

cântau „Cristos a înviat“ le ieºeau aburi din 

gurã. Îmi plãcea sã cred în Învierea Lui dar 

mai ales în cea a oamenilor care au murit. 

Aveam ºi eu morþii mei. Tata, deºi era evreu, 

se va întoarce înapoi la viaþã chiar prin 

aeroportul Sheremetievo iar Tania va purta 

pe ea tricoul din New York. Sânii ei vor fi 

crescut între timp cu mult mai mari. E bine 

sã poþi sã crezi. Mi-a venit sã plâng ºi am 

început sã sughiþ în salve exact când preoþii 

spuneau „Cristos a înviat“ iar noi trebuia sã 

rãspundem cã „Adevãrat a-înviat“. Focul 

lumânãrilor a ajuns la noi repede ºi dupã ce 

am înconjurat biserica ºi ne-a curs la toþi 

cearã pe haine, mãtuºa Anastasia a fãcut rost 

fãrã sã stea la coadã de niºte apã sfinþitã ºi 

ne-am repezit îngheþaþi la maºinã. Ca de 

obicei eu urma sã þin lumânarea aprinsã pânã 

acasã. Era sã se stingã de douã ori ºi toþi ne-am 

speriat pentru cã n-ar fi fost un semn bun. 

Când am intrat în bucãtãrie, Dasha þinea 

un prosop între dinþi ºi se chinuia sã nu urle. 

Stãtea ghemuitã ºi curãþa de pe podea o apã 

care pãrea sã nu provinã din sistemul de 

canalizare. I se scurgea direct dintre picioare. 

– Dumnezeule, cã naºte! strigã mãtuºa. 

Serghei dã fuga la un telefon ºi cheamã 

ambulanþa. Chiar în noaptea de Paºte... 

Dasha scoase apoi un urlet deloc 

omenesc ºi am vãzut cum i se umflau venele 

de pe frunte ºi începeau sã-i iasã ochii din 

cap. Eram cu toþii paralizaþi. Serghei a luat-o 

la fugã în stradã ca sã caute un telefon. Era 

trecut de miezul nopþii ºi ca situaþia sã fie ºi 

mai dramaticã se opri curentul electric aºa 

cum se întâmplã la þarã de multe ori. 

Telefoanele din casã nu funcþionau. Au 

aprins lãmpile cu gaz care erau veºnic acolo, 

lumânãrile ºi douã lanterne pe care le þinteau 

pe faþa transfiguratã a Dashei. Mama Nadia 

fusese sorã medicalã dupã terminarea liceului 

timp de vreo patru luni, plus cã mã nãscuse 

pe mine aºa cã vrând nevrând trebui sã ia 

situaþia în mânã. O duserã pe Dasha în 

dormitor aproape târând-o. În urma ei continua 

sã curgã apã, o apã rozalie amestecatã 

cu sânge. ªtiam de la biologie cã suntem 

jumãtate formaþi din apã dar nu-mi imaginam 

cã femeile gravide pot sã aibã între picioare 

un adevãrat izvor ascuns. Mi-am pus cãºtile 

pe urechi ºi am dat tare muzica. Au lãsat uºa 

deschisã ºi am vãzut bine totul. Dasha se 

scremea de parcã era pe toaletã lovitã de cea 


mai groaznicã constipaþie iar celelalte femei 

se agitau degeaba în jurul ei þinând-o de 

mânã. Mãtuºa Anastasia pãrea cea mai 

speriatã. 

– Iese, iese ceva din mine, urla Dasha 

speriatã de parcã n-ar fi bãnuit ce putea sã 

iasã din burta ei. Am dat muzica mai tare în 

cãºti ca sã n-o aud însã vedeam totul. Nu ºtiu 

de ce am stat acolo nemiºcat, aproape 

paralizat de expresia de suferinþã a Dashei 

care devenise dintr-o datã un fel de animal. 

Între douã melodii, când se fãcu liniºte în 

capul meu, am auzit un zgomot ca de peºte 

care se zbate în nãvod dupã care am auzit 

plânsul ascuþit al copilului care tocmai 

aterizase în lumea asta. 

– Ai un bãiat Dashenka, auzi Dashenka, 

un bãiat. M-am apropiat ºi l-am vãzut acolo 

zbãtându-se între perne ºi picioarele Dashei. 

Mama l-a luat într-un prosop ºi l-a pus Dashei 

peste burta care nu prea scãzuse. I-au legat 

cordonul acela care mergea înapoi între 

picioarele Dashei cu niºte aþã pe care o traserã 

direct din maºina de cusut a mãtuºii. L-au 

tãiat ºi au desprins copilul de ea ca pe un 

mãr de copac. S-a fãcut liniºte ºi nu se auzeau 

decât scâncetele noului nãscut care tuºi, 

sughiþã ca un om mare dupã care începu sã 

plângã neomenesc. Nimeni nu l-a observat 

pe Serghei care leºinase în spatele meu. Am 

încercat sã-l ridic însã am alunecat pe apa 

Dashei ºi am cãzut peste el. Ne-am ridicat 

cu greu amândoi. 

– Gata Dashenka, ai scãpat fetiþo! Mai e 

placenta care trebuie sã iasã ºi putem sã ne 

aºezãm la masã. Mama pãrea stãpânã pe 

situaþie ºi mândrã de ea. 

– Hai, fetiþo, mai screme-te puþin cã pierzi 

sânge. Puþin, ºi-ai scãpat! Dasha asculta 

orbeºte de mama. Trase adânc aer în piept 

ºi-n locul acelei placente, care habar n-aveam 

ce era, scuipã afarã din ea ca pe un sâmbure 

de cireaºã un alt bãiat care se puse ºi el pe 

urlat de cum dãdu de aer. Serghei leºinã a 

doua oarã iar eu am decis cã nu-i bine sã mai 

stau acolo ºi am ieºit în stradã sã iau aer. 

Mi-am aprins o þigarã Salem, ºterpelitã din 

poºeta mamei ºi am fãcut câþiva paºi spre 

ºirul de case care ducea spre Klin. Prin 

ferestre se vedeau oameni stând la lumânãri 

deasupra meselor încãrcate cu mâncare. 

Dincolo de case se întindea câmpul gol, un 

gol negru ºi adânc cu care nu eram obiºnuit. 

În curþi lãtrau câinii provocându-se unii pe 

alþii ca niºte prizonieri iritaþi care nu fuseserã 

invitaþi la tot acest ospãþ al Paºtelui. Speram 

sã stãm cât mai puþin la þarã. 

Când m-am întors acasã toate pãreau 

intrate într-o altã ordine. Toþi erau calmi, 

chiar fericiþi. Dasha dupã al doilea copil se 

opri din aruncat afarã nou nãscuþi neaºteptaþi, 

eliminã douã placente în loc de una, ºi stãtea 

liniºtitã în vârful patului cu bãieþii în braþe. 

Era fericitã, cam grasã ºi goalã de la brâu în 

sus ºi fiecare geamãn sugea dintr-un sân. 

Avea un piept enorm iar cei doi copii se 

liniºtiserã ºi pãreau ataºaþi de sânii ei ca douã 

fructe care crescuserã direct de-acolo. 

Serghei îºi revenise ºi supsese ºi el o jumãtate 

de sticlã de vodcã. Femeile curãþaserã deja 

toatã mizeria acelei faceri neaºteptate ºi 

ºtergeau podelele. Oglinda era stropitã cu 

sânge ºi avea sã rãmânã aºa. Venirea pe lume 

pare o furtunã a sorþii cu apã multã, tunete ºi 

fulgere, dupã care iese soarele, totul se uitã 

ºi câþiva ies mai mulþi la numãrãtoare. 

Uitaserã cu toþii de mine. Stãteam ºi mã uitam 

prostit la imaginea Dashei cu gemenii ºi mã 

gândeam cã puteau fi parte dintr-un tablou 

din galeria Tretiakov unde tocmai ne 

duseserã cu ºcoala. 

– Dashenka, ajunge cât le-ai dat. Hai, 

pune-þi ceva pe tine ºi vino ºi tu la masã. 

Ne-am aºezat în jurul mesei ºi am ciocnit 

ouã roºii ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. 

Al meu a fost cel mai tare ºi am câºtigat banii 

puºi sub vasul cu ouã de cãtre mãtuºa 

Anastasia. Îmi dãduse un ou care ºtiam cã 

era de lemn. 

Fragment din romanul Vitali 

Prozã 

Poezie 

Nina CASSIAN 

Western 

În micul orãºel din vest 

era mult soare. Însã-n rest, 

de-atâta crimã ºi teroare, 

nici nu se mai vedea cã-i soare, 

cãci mizerabilul O. Kay, 

cu banda lui de derbedei, 

tãia ºi spânzura-n oraº, 

care oraº era cam laº. 

Soseºte junele All Right 

„De-acuma, n-am sã mã mai vait, 

ºeriful spuse. Doar îl ºtiu: 

îmi e ca propriul meu fiu. 

O sã-mi ajute sã zdrobesc 

acest spectacol banditesc!“ 

ªerifu-avea o fatã care 

era frumoasã din nãscare 

ºi semãna cu Nefertiti. 

(Cum nimerise la Dodge City?!). 

Când o vãzu frumosul june 

se-ndrãgosti de regiune 

ºi cum era ºi-nalt ºi brun 

intrã cu falã în saloon. 

Când îl vãzu O. Kay pe Right 

în sinea lui îºi zise: Hait! 

dar n-apucã sã spunã-o vorbã 

cã-i ºi cãzu pistolu-n ciorbã 

(sper cã aþi înþeles ce risc îi 

sã afli-o rimã pentru whisky). 

Stricându-li-se astfel cheful, 

bandiþii-ºi pãrãsirã ºeful. 

All Right se însurã cu fata. 

Oraºul rãsuflã. ªi gata! 

Unei ingrate 

(joc în limba spargã) 

Te-mboridez, guruvã ºi stelpicã norangã, 

te-mboridez sã-þi calpeni introstul ºi sã-þi 

gui 

multembilara voºcã pe-o crepiturã pangã 

ºi sã-þi jumizi firiga lângã-un hisar mârzui. 

Te-mboridez, cu zarga veglinã ºi alterã, 

sã-ntrauri eligenþa unui letusc aþod 

pe care tentezina humblidelor þiferã 

ºi plentureazã istra în care hurge Dod. 

Graficã de Nina Cassian

Din partea 

cealaltã 

Eseu 

Prozã 

Oricât am încercat sã fac rost de 

o invitaþie pentru recenta 

nãstruºnicã (sã nu zic mai 

mult!) ispravã de la New York Public Library, 

în buricul Manhattanului, pe 5th 

Avenue, n-am reuºit! Aºa cã tot ce scriu aici 

nu este o mãrturie directã. 

James Cameron, faimosul regizor al 

maxi-comercialului Titanic, care nu numai 

cã a umplut sãlile, dar a fost rãsplãtit ºi cu 

Oscaruri, urma sã prezinte fragmente ale 

noului sãu documentar Mormântul pierdut 

al lui Christos. Mai mult decât atât, 

regizorul, care ne delectase cu priveliºtea 

frumoºilor sâni goi ai lui Kate Winslet, 

aducea cu el, la New York Public Library, 

ºi douã sarcofage, probã, chipurile, 

incontestabilã a veridicitãþii filmului sãu. 

Vã daþi seama ce atracþie! 

Documentarul este centrat în jurul celor 

douã osuare care, pe lângã rãmãºiþele lui 

Christos, le-ar conþine ºi pe cele ale Mariei 

Magdalena ºi… ale fiului lor, Iuda! Destul 

sã aiureºti pe oricine, veþi zice. ªi chiar aºa 

este. Cele douã sarcofage de piatrã, 

descoperite în 1980 la Ierusalim, ºi pe care 

sunt gravate numele decedaþilor, au fost 

arãtate în amãnunt ziariºtilor care au umplut 

pânã la refuz sala conferinþei de presã. 

Documentarul urmãreºte, ca într-o aventurã 

poliþistã, studiile efectuate de o echipã 

pluridisciplinarã, formatã din oameni de 

ºtiinþã, istorici, arheologi, experþi în 

statisticã ºi geneticieni, pe zeci de oase 

descoperite ºi colectate în timpul unor 

sãpãturi efectuate la Talpiot, în nordul 

Ierusalimului. Mormântul descoperit în 

1980 a fost iniþial legat de Iisus ºi familia 

Bruce BENDERSON 

Am vizitat România pentru prima 

datã în anul 2000, cu ºapte ani 

înainte de a fi acceptatã în 

Uniunea Europeanã, ºi mi s-a pãrut atunci 

interesant sã descopãr cã România avea o 

culturã underground, paralelã cu cea 

oficialã; cu toate acestea, aveam sã aflu 

curând cã o astfel de culturã impresionantã 

a existat de multã vreme. Aºa cum subliniazã 

prietena mea, scriitoarea Carmen 

Firan în eseul intitulat Puterea Cuvintelor, 

toatã lumea trãia o viaþã dublã în timpul lui 

Ceauºescu: pe de o parte o viaþã bazatã pe 

absurditate ºi pe formele oficiale de 

comunicare ale regimului, impuse de una 

din cele mai drastice dictaturi din istorie, 

pe de altã parte, o viaþã sub forma unui 

perpetuu monolog ascuns în minþile 

oamenilor, ca o formã de a înfrunta regimul 

ºi de a pãstra imaginaþia vie. Când aveau 

ocazia de a comunica – departe de urechile 

securitãþii, în lipsa microfoanelor 

omniprezente – artiºtii ºi alþi intelectuali 

purtau discuþii surprinzãtor de intense, 

fericiþi sã poatã împãrtãºi monologurile lor 

interioare. 

Drept urmare, când am ajuns în 

Bucureºti în anul 2000, am descoperit o 

lume artisticã boemã de o puritate 

Dumitru Radu 

POPA 

sa într-un documentar britanic produs de 

BBC în 1996, dar era mai mult o sugestie 

reverenþioasã, fãrã nici o pretenþie de 

demonstrare a unei teze. 

Cu totul altul este scopul filmului produs 

de James Cameron ºi regizat de canadianul 

Simcha Jacobovici. Pornind de la filmãrile 

din 1996, noul documentar aplicã relicvelor 

arheologice analize ºtiinþifice inexistente 

acum zece ani, în special 

teste genetice 

DNA. Acestea, conduse 

de cãtre specialiºtii 

de la Ladehead University 

din Ontario, au 

dovedit cã semplele 

din mormântul atribuit 

lui Iisus Christos nu ar 

avea nici o legãturã 

geneticã cu cele 

alãturate ºi atribuite 

Mariei Magdalena, de 

unde teza cã Iisus ºi 

Maria Magdalena erau… cãsãtoriþi! Cãci, 

susþine documentarul, dupã uzanþele epocii, 

în acelaºi mormânt nu erau înhumaþi decât 

membrii aceleiaºi familii. În total, unsprezece 

fragmente de cadavre din complexul 

funerar au fost toate legate, pe baza analizei 

numelor încrustate, cu figurile esenþiale ale 

Noului Testament. Astfel, filmul susþine cã 

ar fi vorba de întreaga familie a lui Iisus: 

Maria, Matei, Iosif, Maria Magdalena, ºi, 

la urmã de tot, bazându-se pe o inscripþie în 

aramaicã, „Iuda, fiul lui Iisus“. 

Nu ºtiu în ce mãsurã au rãmas ziariºtii 

cu gura cãscatã, mai ales cã zecilor de 

întrebãri producãtorul, regizorii ºi 

Vama Veche 

incredibilã. Idei ascunse cu grijã vreme de 

aproape 50 de ani ieºeau la luminã, neatinse 

de formele pieþii de consum. Artiºtii erau 

mai profund dedicaþi artei lor ºi credeau în 

ea mult mai mult decât artiºtii din þara mea, 

oricare dintre ei, din 1950 pânã astãzi. 

Începuturile viziunii mondiale postmoderniste, 

nãscute dupã al doilea rãzboi 

mondial ºi care aveau sã banalizeze foarte 

curând multe din artele tradiþionale vestice, 

au pãtruns în România cu dificultate, înainte 

de izolarea impusã faþã de influenþele 

vestice. Rezultatul? Un ataºament necondiþionat 

pentru menirea artistului, o 

încredere în viaþa intelectualã, o naivitate 

înduioºãtoare în faþa puterii filozofiei. Arta 

lor era neatinsã de lãcomia financiarã sau 

de ambiþia publicitãþii, chiar dacã era cumva 

depãºitã de timp. 

Chiar ºi în cei mai grei ani ai dictaturii 

comuniste, au existat „portiþe“ prin care 

artiºtilor li se permiteau mici libertãþi. În 

majoritatea situaþiilor, puterea încearcã sã 

ignore unele aspecte considerate nepotrivite 

ale vieþii boemilor. Cum nu erau decât o 

forþã socialã limitatã, artiºtii nu reprezentau 

o ameninþare serioasã a ordinii politice 

existente. Este foarte adevãrat cã uneori 

romanele, poemele sau scenariile lor de film 


DNA-ul lui Iisus… 

specialiºtii le rãspundeau prompt, indicând 

ici un oscior ce se voia cu tot dinadinsul 

femur, colo o inscripþie ilizibilã care, ba 

mãritã, ba micºoratã, ba coloratã în violet 

sau verde devenea dintr-o datã clarã ºi 

precisã! Destul ca toatã suflarea omeneascã 

de pe planetã sã aºtepte cu sufletul la gurã 

lansarea filmului! Mai puþin amabile au fost 

însã comentariile arheologilor, istoricilor, 

paleografilor care au cercetat 

ani de zile relicvele 

devenite acum subiectul 

predilect de mondenitate al 

Hollywoodului. Ei au afirmat, 

în unanimitate, cã teza 

filmului este ridicolã, fondatã 

pe pure speculaþii ºi 

demonstraþii semidocte. 

Faptul însuºi cã Iisus ar fi 

avut un osuar (dupã tradiþie, 

sarcofagul de piatrã în care 

aºezate oasele celui decedat 

cam la un an dupã înhumare) 

ar contrazice cu totul spiritul ºi litera 

Noului Testament asupra Învierii. 

Mormântul din film este, dealtfel, extrem 

de departe de locul în care tradiþional se ºtie 

cã ar fi fost Mormântul Sfânt, ºi anume în 

interiorul Ierusalimului. Acuzând filmul cel 

puþin de diletantism ºi goanã dupã 

extraordinar, dacã nu chiar de blasfemie, 

Attallah Hana, preot ortodox ºi o somitate 

în materie atrãgea atenþia cã „probele 

istorice ºi arheologice demonstreazã cã pe 

locul unde Christos a fost înmormântat se 

înalþã azi Biserica Învierii“. Îndoieli serioase 

a exprimat ºi Stephen Pfann, unul dintre cei 

mai autorizaþi cercetãtori ai Bibliei de la 

erau atacuri codificate la adresa regimului, 

multe dintre ele bine ascunse sub metafore 

ºi subînþelesuri, astfel cã majoritatea 

ajungeau sã pãcãleascã cenzura sau sã fie 

ignorate de regim, ceea ce a contribuit la 

existenþa neîntreruptã a unei culturi alternative 

în România. 

Un asemenea exemplu erau cei care 

petreceau vacanþe pe malul Mãrii Negre, în 

Vama Veche, un sat cu numai 178 locuitori, 

un loc pe care autoritãþile l-au lãsat sã 

rãmânã un refugiu pentru intelectuali ºi 

artiºti în anii comunismului. În timpul verii, 

departe de luminile strãlucitoare ale 

celorlalte staþiuni de pe litoralul Mãrii 

Negre, ºi având avantajul poziþiei sale 

geografice la graniþa þãrii, satul era inundat 

de vizitatori închiriind camere de la þãranii 

localnici. Plaja de nudiºti din 

Vama Veche era scena unei 

desfãºurãri culturale underground 

vibrante ºi nonconformiste; 

mulþi dintre 

vizitatori erau intelectuali sau 

artiºti. 

Dupã cãderea lui Ceau- 

ºescu, spre sfârºitul anilor ’90, 

contra-cultura din Vama Veche 

a suferit o îmbãtrânire 

naturalã, care este, de obicei, 

premergãtoare morþii comunitãþilor 

de acest fel. Atunci a 

fost inauguratã campania 

„Salvaþi Vama Veche“, în 

speranþa revitalizãrii ambi- 

Universitatea Þara Sfîntã din Ierusalim. Pe 

lângã alte inadvertenþe, el subliniazã faptul 

cã interpretarea inscripþiilor e cu totul lipsitã 

de temei, iar numele pe care producãtorii 

filmului îl citesc drept Iisus este de fapt 

Hanun… Cât despre Amos Kloner, primul 

arheolog care a examinat mormântul 

escavat în 1980, nici n-a vrut sã comenteze 

despre aberaþiile „ºtiinþifice“ ale peliculei, 

exclamând dezgustat: „Oamenii ãºtia nu au 

nimic în cap decât sã facã o groazã de bani, 

cu orice mijloace!“ În presã s-a observat cã 

Hollywoodul se remarcã încã o datã prin 

spiritul simplist, secular ºi materialist. „E 

limpede cã Hollywoodul e complet 

controlat ºi manipulat de cãtre evrei!“, a 

exclamat un cititor în New York Times, în 

vreme ce un altul îl atacã de-a dreptul pe 

regizorul evreu Simcha Jacobovici, care ar 

fi pus totul la cale… 

Se pare cã James Cameron a cam cãzut 

pe gânduri dupã aceastã ispravã 

„documentarã“. Poate cã ºi-a dat seama cã 

e mult mai uºor sã cucereºti mulþimile 

arãtându-le sânii apetisanþi ai lui Kate 

Winslet decât sã dãrâmi fundamentele unei 

religii, sã cãsãtoreºti pe Iisus cu Maria 

Magdalena, sã le mai dai ºi un fiu pe nume 

Iuda ºi sã te fãleºti cã ai dedus toate astea 

prin analize DNA ale unor oase… dubioase! 

Iatã ºi rãspunsul Arhidiocezei catolice 

din New York: Orice creºtin din lumea asta 

ºtie cã Iisus e fiul lui Dumnezeu ºi cã a murit 

ºi a înviat în ziua de Paºti. Nici un test DNA 

ºi nici un film produs la Hollywood nu vor 

putea schimba aceasta! 

Amin! 

anþei sale ºi pentru a o proteja împotriva 

turismului masiv. În anul 2003, s-a organizat 

la Vama Veche Festivalul muzical Stufstock, 

care a adunat în aceastã micã localitate 

aproape 40.000 de cântãreþi rock, punk, 

Goth-isti etc. Cu cât România se deschide 

mai mult cãtre cultura vesticã ºi cerinþele 

ei economice, cu atât Vama Veche va 

deveni tot mai mult scena unei contraculturi 

„de masã“, atât de popularã în zilele 

noastre în vest. 

Fragment din volumul Concentrat de 

Contraculturã. 50 de oameni, locuri ºi idei 

din cultura alternativã care mi-au schimbat 

viaþa în mai bine sau mai rãu (în curs de 

publicare în SUA) 

Traducere de Alexandra CARIDES 

Bruce Benderson în biroul sãu din Florida – SUA



Nãscut la Bucureºti, Virgil Nemoianu trãieºte de peste 25 de ani în Statele Unite. Deþine 

catedra specialã „William J. Byron Distinguished Professorship“ la Universitatea 

Catolicã din capitala Statelor Unite. A mai predat la Universitãþile din Bucureºti, Londra, 

Cambridge, Amsterdam, Cincinnati ºi Berkeley – California, a þinut conferinþe ºi a prezentat 

comunicãri la circa 50 de universitãþi din Europa ºi din America de Nord. Este autor a 

peste 15 cãrþi ºi 600 de articole ºi recenzii. Domeniile sale de specialitate sunt romantismul 

european, teoria literaturii ºi istoria intelectualã a secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea. Deþine 

titlul de doctor honoris causa al Universitãþii din Cluj. Este membru al Academiei Europene 

de Arte ºi ªtiinþe. A fãcut parte din conducerea secþiei de romantism comparat ºi a secþiei 

de studii europene a Asociaþiei de Limbi Moderne din Statele Unite. A deþinut funcþia de 

vicepreºedinte al Asociaþiei Internaþionale de Literaturã Comparatã; este membru în Biroul 

Executiv al Asociaþiei Criticilor ºi Cercetãtorilor Literari din SUA. 

Carmen Firan – Domnule Virgil 

Nemoianu, sunteþi extrem de activ, atât în 

activitatea academicã ºi de cercetare, cât ºi 

în cea publicisticã. Recent v-a apãrut o nouã 

carte la Editura ICR. Care este secretul 

tinereþii ºi energiei intelectuale pe care se 

pare cã îl deþineþi? 

Virgil Nemoianu – Cine ºtie, poate sunt 

cam „schizoid“ sau aºa ceva. Spun aºa, 

întrucât uneori scriu la modul savant, 

meticulos pânã la nebunie, împlatoºat cu 

bibliografii detailate, iar alteori mã lansez 

în teorii „curajoase“, jucãuºe, fãrã sã mã 

îngrijorez de vreo bazã. În plus mai am ºi 

meteahna asta: cã mã intereseazã toate, ba 

literatura, ba filosofia, ba teologia, ba ºtiinþa, 

ba artele, ba politica ºi tot aºa. Vezi, de asta 

îmi plãcea atât de mult sã stau la taclale cu 

Nicu Steinhardt la vremea tinereþii, cã el era 

unul din puþinii care tocmai la fel plonja 

bucuros, nepãsãtor, în toate apele. Pe semne 

cã în felul acesta îþi menþii sau dobândeºti 

un fel de tinereþe. ªi-apoi sã nu uitãm cã 

tocmai laboriosul îºi menþine prospeþimea. 

Încã ceva; un personaj din cãrticica mea 

Simptome (1968) zicea „sunt leneº ºi 

eficient“; aºa ºi eu dupã 40 de ani. Acuma 

totuºi, sã fim bine înþeleºi, multe din cele 

scrise de mine sunt lucruri „reluate“; de pildã, 

uite „notele de cãlãtorie“ de la ICR chiar au 

fost puse pe hârtie la vremea lor, în anii ’80, 

iar recent n-am fãcut decât sã le mai stilizez 

niþel ºi sã le dau la tipar. Aºa se obþine o 

impresie de tinereþe suplimentarã. De fapt 

mã gândesc sã le continui cu un volum 1992/ 

2001, dar nu ºtiu cine l-ar publica în România 

unde sunt atât de rãu vãzut. 

CF – Aþi încercat vreodatã sã imaginaþi 

ce destin aþi fi avut ca intelectual în România 

dacã nu aþi fi emigrat? 

VN – Am încercat, cum sã nu încerc – ºi 

de fiecare datã ieºea tot mai prost. Cel mai 

probabil era cã aº fi fost mort pânã acuma, 

aº fi bãut atâta votcã încât ar fi fost imposibil 

sã mai ºi supravieþuiesc. Sau poate mã bãgam 

ºi eu într-un cerc tip Petre Roman ºi dupã 

1989 ajungeam ºi eu un fel de stângist servil, 

dezorientat. Sau poate din contrã, mã înrãiam 

îndãrãtnic pânã sã-i oblig pe ºtabi sã mã bage 

la puºcãrie. Sau intram într-o pasivitate 

totalã. Cine ºtie? Oricum o întorc, nu-mi 

închipui cã ieºea prea bine. De scris, de 

produs ceva substanþial? Practic imposibil. 

Om serios nu-mi pot închipui cã aº fi mai 

devenit eu. 

CF – Cum vã explicaþi faptul cã scriitorii 

sau gânditorii români – mã refer la cei mai 

importanþi validaþi în spaþiul autohton ºi care 

au rãmas în România – nu au reuºit sã 

gãseascã totuºi calea spre universalitate? 


Interviu cu profesorul 

VIRGIL NEMOIANU 

Eseist ºi critic literar, autor al numeroase volume 

de criticã, teorie literarã ºi filosofia culturii 

VN – Þin minte cã acum vreo 30 ºi mai 

bine de ani mi-a zis Mihai ªora (poate 

jumate în glumã, poate nu): „Ascultã la 

mine, bãiatule, aici solul e radioactiv. Uite 

la Hohenzollerni. Au sosit scorþoºi, virtuoºi, 

disciplinaþi, iar în douã generaþii au devenit 

neserioºi, frivoli, puºi pe toate corupþiile ºi 

neghiobiile. Ce exemplu mai bun vrei?“ 

Ceva adevãr tot e aici. Hai sã spunem niþel 

altfel. Oamenii sunt atât de individualiºti, 

atât de opuºi integrãrii în niºte tipologii ºi 

ritmuri globale, atât de „suciþi“ încât nu au 

cum sã poatã „gãsi calea spre universalitate“. 

Mie într-un fel asta îmi place (e un soi de 

originalitate ºi de împotrivire), dar într-un 

alt fel e inevitabil tare descurajant. ªi mai e 

un aspect contrar, paradoxal. Intelectualii se 

grãbesc atât de iute ºi de slugarnic sã fie pe 

placul „ºtabilor din Occident“, sã-i imite 

politic ºi intelectual încât dau cu oiºtea în 

gard, se observã cã toatã treaba e prefãcãtorie, 

e interes ieftin, cã nu e sinceritate la 

mijloc; rezultatul e aºadar exact contrar celui 

urmãrit. Un ritm moderat ºi chibzuit: asta 

cereau pe vremuri ºi junimiºtii, ºi ardelenii 

mai cu scaun la cap. 

CF – Cum aþi îmblânzit Vestul? Ce 

aptitudini ºi resurse au fost necesare pentru 

a ajunge printre cei mai redutabili critici 

literari ºi teoreticieni ai culturii în lumea 

universitarã americanã? Au existat ºi 

persoane sau instituþii care v-au ajutat la 

început? 

VN – Pe mine nu m-a ajutat nimeni, e 

acesta un motiv de colosalã mândrie ºi 

bucurie. Am coborât din avion cu douã 

bagaje ºi cu o nevastã cu 

un prunc în braþe. De aici 

am pornit. Mai era ºi 

situaþia foarte diferitã de 

cea de azi: ori înoþi, ori te 

îneci, intrai într-o 

competiþie neiertãtoare. 

Acuma sigur, orice ar 

proclama cutare „profet“ 

de pe malurile Dâmboviþei, 

faptul cã eram 

bãnãþean a contat de fapt. 

Banatul s-a dezvoltat 

istoric aproape la fel cu 

America: dupã 1700 au 

avut loc colonizãri, 

amestecuri etnice, s-a 

instalat o anume disponibilitate 

spre modernizare 

ºi aºa mai departe. Nu 

eram deci chiar atât de departe de acasã. 

„Unul din cei mai redutabili“ nu prea cred 

cã sunt, dar nu cred cã mi-ar putea nimeni 

nega intrarea într-o normalitate ºi 

respectabilitate de care sunt, fãrã nicio jenã, 

cu totul mulþumit. Este vorba în fond de un 

echilibru între adversitate ºi acceptare, 

echilibru greu de articulat, dar esenþial. ªtiu 

cã nu-þi dau astfel un rãspuns prea complet, 

dar pentru moment nu vreau sã merg mai 

departe sau mai în adânc. Am scris un volum 

de memorii, am schiþe pentru un al doilea, 

atunci voi încerca sã explic mai detailat cum 

s-au desfãºurat lucrurile. 

CF – Unde înceteazã romantismul? 

VN – N-a încetat încã. Eu zic cã o seamã 

de miºcãri pe care le vedem azi („New Age“, 

sincretisme religioase, „teo-ecologie“, cum 

superb zice un bun prieten al meu, câte ºi mai 

câte) descind din romantism, reprezintã forme 

chiar exacerbate ale acestuia. 

CF – Predaþi la o universitate catolicã. 

V-a influenþat aceasta în vreun fel sistemul 

de gândire sau de valori? 

VN – Chestie foarte interesantã. Þin minte 

(cred cã am mai povestit pe undeva) cã între 

obþinerea doctoratului american ºi revenirea 

în America, intram des prin biserici, mai 

aprindeam o lumânare, mã rugam sã ajung la 

o universitate catolicã americanã. De fapt 

aveam în gând Universitatea din San Diego, 

instituþie minunat aºezatã, dar nu prea 

strãlucitã intelectual. Mai binevoitoare, 

Providenþa m-a aruncat în una din 

universitãþile catolice de vârf ale Americii. 

La început îmi imaginam cã eu sunt cel care 

îi voi influenþa pe ei. Nu zic, uneori i-am 

influenþat poate, cine ºtie, sau aºa sper. Dar, 

foarte lent ºi foarte treptat, atmosfera din campus, 

ideile unora dintre oamenii mai 

remarcabili întâlniþi pe-acolo au început la 

rândul lor sã mã influenþeze pe mine. Au fost 

câþiva autori (mari gânditori sau scriitori) pe 

care i-am (re)descoperit ºi care, dacã nu 

altceva, mi-au rotunjit ºi îmbogãþit modul de 

gândire. Dar apoi a fost ºi altceva, paradoxal: 

am devenit mai ferm ortodox decât fusesem 

înainte. Era ºi este foarte plãcut sã fii ortodox 

ca „minoritate“. De asemeni îmi plãcea cã 

menþineam mãcar câte ceva din trecutul ºi din 

rãdãcinile mele, dupã ce la atâtea altele mã 

vãzusem nevoit sã renunþ. Asta aveam din 

copilãrie încã ºi mai am 

enormã admiraþie ºi afecþiune 

pentru tradiþiile ºi 

înfãptuirile culturii catolice, 

pentru gândirea sociopoliticã 

a romano-catolicismului, 

pentru mulþi din 

conducãtorii sãi. 

CF – Recent, a fost dat 

publicitãþii un sondaj conform 

cãruia 89% din 

americani cred în 

Dumnezeu dar mai mult de 

jumãtate sunt ignoranþi în 

materie de religie. Care 

este rolul religiei azi în 

SUA? Recursul la religie 

duce la mai multã 

toleranþã? Poate religia 

stimula percepþia unor 

diferenþe care exacerbate politic sã 

degenereze în forme de aroganþã sau conflict? 

VN – Eu mã mir cã cifre de acest fel pot 

sã mire pe cineva. Cum? Nu e totdeauna ºi 

Interviu 

Carmen Firan 

pretutindeni chiar aºa? Oare în România de 

pildã situaþia nu e asemãnãtoare? Dar în 

Occidentul medieval (adicã în epoca 

religioasã prin excelenþã) n-o fi fost cumva 

aceeaºi situaþie? Cã doar majoritatea 

copleºitoare a oamenilor de-atunci erau 

analfabeþi; cât pricepeau ei din religia 

profesatã? Americanii sunt mai normali decât 

vest-europenii. Absenþa dimensiunii 

religioase seamãnã la toþi oamenii cu absenþa 

dimensiunii erotice sau cu absenþa activitãþii 

productive prin muncã, sau cu absenþa 

imaginaþiei, sau chiar cu absenþa raþiunii: 

adicã omul rãmâne incomplet, nemulþumit 

de sine, aiurit. Toleranþa? Nu ºtiu; de pildã 

europenii nereligioºi sunt net mai anti-semiþi 

decât americanii, numai un orb nu vede asta. 

Nu prea vãd þarã mai tolerantã decât 

America, iar în America intolerante sunt mai 

ales pãturile intelectuale secularizate, 

americanul mediu din suburbii îºi vede liniºtit 

de-ale lui ºi nu-i deranjeazã pe alþii sau nu se 

simte deranjat de ei. Iar cât despre exacerbãri 

politice, dânsele tot apar mereu, cã se 

împopoþoneazã în veºmânt religios sau ba 

nu prea intereseazã, e lucru secundar. De 

apãrut însã, aceste exacerbãri, tot apar. Vor 

dispãrea vreodatã? Oricum, nu-mi închipui 

cã in timpul vieþii mele, ci poate în vreun 

viitor utopic. 

CF – Povestiþi-ne despre studenþii 

dumneavoastrã. Unde se situeazã ei în 

miºcarea actualã intelectualã ºi politicã? 

VN – Studenþii mei nu sunt prea grozavi, 

sunt cumsecade, conºtiincioºi, limitaþi, 

preocupaþi de viaþa personalã (cei mai mulþi). 

Ideile lor sunt superficiale ºi amestecate. 

Oricum, sunt în genere mai „moderaþi“ politico-ideologic 

decât în alte pãrþi. De ce? 

Simplu. Educaþia catolicã e cea mai 

raþionalistã ºi mai scepticã din lume. Cei 

educaþi „secular“ sunt de regulã lipsiþi de 

cârmã, n-au un „balast“, n-au echilibru. Deci, 

lãsaþi în voia lor, se supun de fapt valurilor ºi 

valorilor dominante. În schimb, tocmai o 

bazã catolicã acordã mai multã independenþã 

de gândire. 

CF – La ce canale de ºtiri americane vã 

uitaþi? 

VN – Eu nu prea mã uit la TV. Cu 

regularitate vãd ºi revãd serialul comic 

Seinfeld ºi pe cel ºtiinþifico-fantastic Star 

Trek: the Next Generation. Nu mã mai satur 

de ele. În materie de ºtiri folosesc 90% 

computerul, ziare nu mai cumpãr decât 

extrem de rar, de pildã în strãinãtate. Când 

mã uit la TV îmi place mai mult canalul Fox 

pe care (spre deosebire de mulþi intelectuali 

americani) îl consider cel mai obiectiv, iar 

câteodatã la BBC ºi CNN. Celelalte au 

decãzut mult, nu le dau atenþie. Ah, da, 

folosesc TV-ul spre a vedea filme, pe cablu 

sau pe DVD. 

CF – „Visul american“ care a animat 

întregi generaþii de emigranþi, are 

romantism? Mai este el azi la fel de 

seducãtor? 

VN – Nu-mi dau seama. Probabil cã da, 

din moment ce existã atâtea probleme cu 

imigranþii ºi e o luptã atât de mare spre a 

ajunge aici la noi – sã ne uitãm la sudamericani, 

la asiatici, dar chiar ºi la europeni

Interviu 

Evenimente culturale 

(am vorbit personal cu mulþi, nu numai esteuropeni). 

CF – Urmãriþi viaþa culturalã din 

România? Sunteþi vreodatã tentat sã 

interveniþi în polemicile „de acasã“? 

Simpatizaþi cu vreo tendinþã – grup – 

personalitate? 

VN – Nu prea. De pildã poezie ºi prozã 

nouã citesc puþin ºi neregulat. Eu zic cã lucrul 

cel mai valoros de dupã 1989 au fost 

multiplele volume de memorii, biografii ºi 

altele de acest fel. În România descopãr 

neplãcut surprins o tendinþã spre 

conformism, spre supuºenie benevolã; 

chestia cu „boierii minþii“ nu e cu totul 

absurdã. 

CF – Care este cea mai mare descoperire 

personalã pe care America v-a înlesnit-o? 

VN – Sã mã descopãr pe mine însumi 

(inclusiv sã fiu nevoit sã mã bazez pe mine 

însumi), sã pot reflecta asupra diverselor 

dimensiuni ºi contradicþii interne ale 

libertãþii, sã mã simt în avangarda istoriei, sã 

am impresia cã pot sã exercit un rol oarecare 

în plãsmuirea viitorului general al istoriei. 

CF – V-ar tenta ca atunci când vã 

pensionaþi sã vã reîntoarceþi în România? 

Mai aveþi rude, posesiuni în þara natalã? 

VN – Am ºi rude, normal ar trebui sã 

am ºi „posesiuni“, contestate însã, în aºa fel 

încât aº renunþa bucuros la toata povestea. 

Dar de întors nu m-aº întoarce. Am vãzut 

odatã cã a zis Milan Kundera (nici mãcar 

nu mi-e simpatic omul, dar a zis foarte bine): 

„ai emigrat o datã în viaþã, e destul, tare ar 

fi greu sã mai emigrezi încã o datã“. 

CF – Dar dacã România din anul în 

care aþi emigrat ar fi România de azi, aþi 

mai pleca? 

VN – Asta e o întrebare foarte, dar 

foarte, grea. Nu sunt sigur, dar eu cred cã 

nu. 

CF – Ce proiecte aveþi, academice ºi 

literare? 

VN – Proiecte ar fi multe. Întâi de toate 

sã-mi reorganizez biblioteca ºi sã mã 

debarasez de o parte din ea; apoi sã fac ceva 

asemãnãtor, dar încã ºi mai radical cu arhiva 

mea labirinticã. Cred cã multe scrisori ºi 

manuscrise ºi-ar avea locul potrivit în arhive 

româneºti, aº vrea sã le donez, dar nu ºtiu 

totdeauna cui. Ca proiecte „literare“ (cum 

ziceam mai sus), volumele doi din 

„memorii“ (sã zicem 1975–1990 sau cam 

aºa ceva) ºi din notele de cãlãtorie (sã zicem 

1992–2001, plus cãlãtoriile americane). În 

fine, cel mai concret lucru e volumul în 

englezã despre culturã ºi identitate, sau altfel 

spus despre modalitãþile de continuitate ºi 

stabilitate a valorilor înlãuntrul vârtejului 

postmodernist accelerat în care ne gãsim. 

Acest volum este cam pe ¾ scris (sau chiar 

mai mult), mai am de scris un capitol ºi vreo 

douã jumãtãþi, apoi e nevoie de ceva lucru 

de cizelare ºi de netezire, de unificare, 

întrucât cel puþin o parte din capitolele 

incluse fuseserã deja publicate separat în 

prealabil ºi aº vrea totuºi ca volumul finalizat 

sã fie coerent, legat, cu o logicã cognoscibilã; 

apoi mai e evident nevoie sã verific notele 

bibliografice. Ar fi poate ultima lucrare de 

dimensiuni mai mari pe care o intenþionez, 

vreau sã spun ultima lucrare serioasã de 

specialitate, întrucât aceasta cuprinde 

elemente de teoria literaturii, filozofia 

culturii, politicã, teologie. Apoi ar urma 

lucruri scurte numai. Dar, ce tot vorbesc eu: 

omul propune ºi Dumnezeu dispune. 

CF – Sã fiþi sãnãtos ºi sã le împliniþi pe 

toate. 

Interviu prin email, aprilie 2007 

Virgil Nemoianu, Bethesda MD – 

Carmen Firan, New York 

Scriitorul Dumitru Radu Popa 

ºi-a lansat la Russian Samovar 

în New York prima sa carte în 

limba englezã publicatã de Spuyten Duyvil 

Press, Lady V, o colecþie de povestiri 

traduse de Simina Cãlin ºi Cãlin Andrei 

Mihãilescu. Evenimentul a reunit în 

saloanele prestigiosului club literar o 

audienþã numeroasã, în care s-au aflat 

scriitori, ziariºti, artiºti români ºi americani 

(printre ei: Bruce Benderson, Nava Renek, 

Paul Doru Mugur, Adrian Sângeorzan, 

Petre Rado, Daniela Codarcea, Dan 

Peligrad, Mitzura Salgian, Ana Golici, 

Amur Busuioc, Liana 

Lupaº), precum ºi profesori 

de la New York 

University unde D.R. 

Popa este directorul 

Bibliotecii Facultãþii de 

Drept. Volumul a fost 

prezentat de Carmen 

Firan, Nina Cassian, 

Cãlin Andrei Mihãilescu 

ºi Tod Thilemann, directorul editurii 

americane. Andrei Codrescu scrie pe 

coperta cãrþii: „Viziunea lui D. R. Popa 

umple peisajul emigrantului cu cãldurã ºi 

umor, asemeni lui Saroyan ºi Capra“. 

Autorul a citit un fragment din povestirea 

Panic Syndrome!, exemplificând din plin 

comentariile lui Codrescu. 

La cunoscutul teatru experimental 

La MaMa din New York, a avut 

loc în luna aprilie 

premiera piesei 

WAXING WEST 

de Saviana Stãnescu, 

în regia lui 

Benjamin Mosse, 

producþie a companiei 

East Coast 

Artists condusã de 

Richard Schechner 

ºi cu susþinerea 

Institutului Cultural Român din New 

York. Un text original, scris cu umor ºi 

aplomb de Saviana Stãnescu, o parabolã a 

României post-revoluþionare în care cuplul 

dictatorial ceauºist, admirabil parodiat in 

stil vampirian-draculian, încã mai bântuie 

destine ºi mentalitãþi. O poveste simplã de 

emigraþie, cu paradoxuri ºi emoþii, scrisã 

ironic ºi tandru, dezvãluind 

capacitatea 

autoarei de înþelegere a 

lumii din care a plecat 

dar ºi o subtilã cunoaºtere 

a lumii americane 

de azi ºi a universului de 

aºteptare al publicului 

de teatru. Saviana 

Stãnescu a gãsit cheia ºi 

calea cãtre teatrul experimental american, 


Prezenþe culturale româneºti 

la New York 

vorbeºte pe înþelesul spectatorilor, 

dezinvoltã ºi cu umor. Trupa de actori 

americani, talentaþi ºi inovatori, traduc textul 

într-un spectacol plãcut, într-un discurs firesc 

despre visuri, decepþie ºi speranþã. Saviana 

Stãnescu se explicã: „Am ajuns în SUA cu 

o sãptãmânã înaintea atacului de la World 

Trade Center, aºa cã vã imaginaþi cã am fost 

profund marcatã de ce s-a întâmplat. Fiind 

departe de þarã, am început sã îmi dezvolt 

un nou sens al identitãþii, sã mã preocupe 

mai mult relaþia dintre individ ºi 

circumstanþele socio-politice, contextul în 

care s-a nãscut ºi crescut. Waxing West este 

o piesã care exploreazã povestea unei 

imigrante românce Daniela care încearcã sã 

scape de fantomele trecutului (Ceauºescu 

ºi Elena îi apar ca vampiri vaudevilieni care 

îi fac viaþa amarã) ºi sã o ia de la început, 

alãturi de Charlie Aronson, americanul în 

braþele cãruia o aruncã destinul ºi o mamã 

dominatoare. Am scris piesa pe când eram 

studentã la New York University, la 

Departamentul de scrieri teatrale, apoi am 

dezvoltat-o în diverse workshop-uri ºi 

lecturi la Lark Theatre, Immigrants Theatre 

Project, Playwrights’ Foundation, New 

York Theatre Workshop etc. Actorii sunt 

grozavi, au lucrat mult la accentul Est Eu- 

ropean, dar acum sunt foarte autentici. 

Majoritatea au terminat MFA la 

Universitatea Yale – ca ºi regizorul 

Benjamin Mosse – sau NYU. Este o echipã 

excelentã.“ 

Galeria David Nolan din New York 

a gãzduit timp de câteva sãptãmâni 

în luna aprilie o expoziþie de grup a tinerilor 

artiºti români reuniþi în jurul Galeriei B din 

Cluj, sub titlul Arta Româneascã de azi – 

Across the Trees (traducerea literarã în 

englezã a Transilvaniei). Elogios recenzatã 

de New York Times, expoziþia oferã o imagine 

complexã a curentelor din arta plasticã 

româneascã, reunind 

desene de Ciprian 

Mureºan, picturã de 

ªerban Savu, video 

montaj de Gabriela 

Vanga, sculpturã de 

Miklos Szilard. 

Dan Perjovski a fost 

din nou prezent la New 

York, de data aceasta la Muzeul de Artã 

Modernã (MOMA), cu o expoziþie însoþitã 

de o masã rotundã la care a participat ºi 

criticul de artã Roxana Marcoci. 

Timp de o sãptãmânã, în diverse sãli 

de jazz newyorkeze sau spaþii de 

concert universitare, a avut loc o serie de 

concerte de muzicã popularã româneascã ºi 

jazz american, sub titulatura Suita de jaz 

româno-americanã susþinute de pianistul 

Lucian Ban ºi saxofonistul american Sam 

Newsome, împreunã cu Ansamblul 

Româno-American – susþinut de New York 

University, Steinhardt School, ºi Harlem 

School of the Arts – din care mai fac parte 

instrumentiºtii români Sorin Romancescu 

(chitarã) ºi Arthur Balogh (basist). 

Concertele lor au fost recenzate laudativ de 

New York Times ºi au produs entuziasm în 

lumea muzicalã americanã prin originalitatea 

compoziþiilor ºi profesionalismul 

interpretãrii. 

Scriitorului Norman Manea i-a fost 

înmânatã la New York, în cadrul 

unei ceremonii restrânse organizate la 

reºedinþa ambasadorului României la ONU, 

Mihnea Motoc, înalta distincþie Ordinul 

„Meritul Cultural în grad de Comandor“ 

Cella Manea, Philip Roth, Petre Rado, Norman Manea, Robert Silvers, Orhan Pamuk, 

Mihnea Motoc, Corina ªuteu – director al Institutului Cultural Român din New York 

conferit de cãtre Preºedintele României, 

domnul Traian Bãsescu. La ceremonie au 

participat, acompaniându-l pe Norman 

Manea ºi soþia sa Cella, scriitorii Philip 

Roth ºi Orhan Pamuk, alãturi de Robert 

Silvers, redactor-ºef al New York Review 

of Books. Renumitul scriitor american 

Philip Roth declara în seara ceremoniei: 

„Am în comun cu Norman Manea 

literatura. Când l-am întâlnit pentru prima 

oarã în 1988 în New York, am ºtiut din 

prima clipã cã mã aflu în prezenþa unui om 

de esenþã literarã... El are o minte atât de 

limpede, o pasiune bine controlatã de 

inteligenþã, dar întotdeauna prezentã. Din 

perspectiva mea, el este un om de mare 

integritate ºi, în felul sãu discret, un om 

de mare curaj ºi erudiþie.“ Orhan Pamuk, 

laureatul premiului Nobel din acest an, 

mãrturisea: „Îmi place ca persoanã ºi îmi 

place ca scriitor. Sunt foarte fericit cã i s-a 

acordat aceastã distincþie ºi cã România 

celebreazã talentul ºi productivitatea unuia 

dintre cei mai buni fii ai sãi.“ 

(Red.)


Petre Rado 

Adrian SÂNGEORZAN 

Aprilie, 2007 

Nimeni n-ar spune despre un om care 

tocmai a dispãrut pe neaºteptate cã nu a fost 

un om bun. Bunãtatea devine în momentele 

astea un posibil bun de schimb pentru lumea 

cealaltã pe care noi, cei rãmaºi, i-l dãruim 

generos ºi inutil celui plecat ca pe un ultim 

ºi atât de nefolositor atribut în ultimul 

paºaport. 

Când am aflat cã bunul meu prieten 

Petricã a plecat dintre noi atât de subit, 

numai la bunãtatea lui nu m-am gândit. E 

greu sã digeri vestea cã un prieten cu care 

tocmai ai vorbit dimineaþa, nu mai existã 

seara. Dupã ce am trecut de faza normalã a 

negãrii, m-am înfuriat pe el destul de 

primitiv, ca ºi cum mi-ar fi fãcut mie ºi 

familiei mele o mare, primã ºi ultimã 

mãgãrie. Era printre puþinii oameni care nu 

m-au dezamãgit niciodatã iar de bunãtatea 

lui, de care acum vorbeau toþi cei care-l 

cunoscuserã, începeam sã fiu ºi eu tot mai 

conºtient. Niciodatã nu mã gândisem cã 

Petre, prietenul, vecinul ºi partenerul nostru 

de discuþii, era pur ºi simplu bun. Vedeam 

în el mai mult omul cu care mã sfãtuiam 

aproape zilnic atunci când se ivea vreo 

problemã, fie cã mi se spãrgea o þeavã în 

Felicia BURDESCU 

Interesantã noutate editorialã la 

Scrisul Românesc: Let’s Talk About 

Death/ Sã vorbim despre moarte a 

medicului ginecolog M. Maurice Abitbol, 

ºeful clinicii din Spitalul Jamaica, New 

York, precum ºi renumit profesor doctor 

asociat la Universitatea de Stat din aceeaºi 

metropolã americanã. Structuratã în 

douãzeci de capitole ºi douã sute patruzeci 

de pagini, lucrarea seniorului constituie 

cartea vieþii de specialist într-ale medicinei 

postmoderne. 

Aºa e viaþa, trebuie sã cuprindã ºi 

moartea, altfel zis fãrã extrema întunecatã?! 

Nu ºtiu cum s-ar defini progresul în limitele 

veºniciei unei singure structuri, unei singure 

puteri... Motto-ul cãrþii invitã la o incursiune 

în diacronia filosofico-antropologicã: One 

has to die sometime/ Trebuie sã murim 

cândva/ Tot ne aducem obºtescul sfârºit 

într-o zi. 

Expertiza medicului ginecolog îl 

îndreptãþeºte sã supunã atenþiei publicului 

cartea atât ca o lucrare ºtiinþificã (în primele 

capitole sunt introduse numeroase cazuri 

clinice), cu observaþii ºi concluzii statistice, 

extrem de importante pentru lumea 

medicalã, cât ºi o abordare personalã de-a 

lungul carierei care traverseazã câteva 

decenii, între fricã ºi seninã acceptare în faþa 

morþii. 

Ceea ce este fascinant în opera scrisã 

cu pasiune de autor e mai ales îngemãnarea 

vieþii ºi a morþii însãºi specialitatea aleasã. 

Chirurgii în general, ginecologii în special, 

prin empatie trãiesc sau mor câte puþin cu 

Din America 

casã, fie cã voiam sã-mi verific cu el 

gândurile ºi ideile, sau atunci când voiam 

sã împãrþim vinul ºi bucuria cu cineva. 

Ne cunoscusem în New York de câþiva 

ani, iar trecutul, formaþia ºi traiectoriile 

noastre fuseserã total diferite. Doar chinul 

emigraþiei fusese acelaºi, dar îl uitasem 

amândoi. Când ne-am mutat din Manhattan 

în Queens ne-a „consolat“ ºi ne-a plimbat 

prin locuri, restaurante ºi magazine pe care 

nu le ºtiam ca sã ne arate cã ºi zona aceasta 

are o personalitate ºi un suflet al ei, care 

vibra tocmai datoritã nouã, noilor emigranþi. 

Petre Rado ºi Orhan Pamuk, 

proaspãtul laureat al Premiului Nobel 


Nu ne intersectasem deloc în prima noastrã 

viaþã din România, însã acum puteam 

discuta la nesfârºit în grãdina casei noastre 

din Queens despre primãverile de acolo, 

despre mirosurile, atingerile ºi senzaþiile pe 

care le-am cãrat cu noi peste tot în lume. Se 

bucura cã plantasem în grãdinã viþã de vie, 

ghiocei, regina nopþii ºi caprifoi, iar tata îmi 

trimitea din Bistriþa, special pentru el, 

palincã adevãratã din prunele noastre din 

livada bunicilor. 

Va rãmâne unul din mentorii educaþiei 

mele târzii. M-a alimentat constant de-a 

lungul ultimilor ani cu cãrþi extraordinare 

ºi idei cu care mã testa discret încurajându-mã 

sã mã îndoiesc ºi sã continui sã 

caut. Era un om al cãrþilor ºi dacã ar exista 

un cimitir cu bibliotecã (ºi dacã nu cer prea 

mult ºi cu o colecþie de vin roºu) el ar merita 

sã se odihneascã acolo. În discuþiile cu el 

nu puteai sta prea mult la suprafaþa 

lucrurilor. Apãrea de multe ori pe 

neaºteptate, aºa cum prietenii buni ºi 

apropiaþi apãreau pe vremuri în România, 

dupã un telefon scurt în care ne spunea cã 

deja a cumpãrat ceva bun de la ruºii din 

Brooklyn... Dacã am fãcut ceva pentru el a 

fost cã l-am convins ca vara trecutã sã se 

urce cu noi în avionul de Bucureºti, dupã 

23 de ani. Îi era fricã nu sã zboare, ci de 

întâlnirea cu trecutul, cu toþi prietenii care 

rãmãseserã acolo într-o lume care se 

schimbase mult, desigur, dar aºa cum avea 

sã constate, nu peste mãsurã. Plecase de 

tânãr din þarã, dupã moartea soþiei, cu un 

copil de doi ani. Ajuns în Israel a intrat în 

maºina de tocat a emigraþiei, care acolo, aici 

în America, sau oriunde în lume are aceiaºi 

dinþi ascuþiþi. O cunosc prea bine. În Israel 

Învãþãm a muri mai uºor 

fiecare pacient pe care îl asistã. Hermeneutic 

vorbind, copilul este adus pe lume, intrã în 

lume ºi viaþã, cu ajutorul ginecologului, 

mult mai agresat ºi conºtient decât moaºa 

de altã datã în tainele vieþii, dar ºi ale morþii, 

cãci nu se ºtie cum se complicã lucrurile 

pentru mamã, pentru copil... deci iatã douã 

vieþi care i se încredinþeazã ceas dupã ceas, 

zi dupã zi. 

Mult mai stresantã pentru specialist 

devine însã patologia acestei meserii ºi nu 

doar fiziologia sau naºterea ca normalitate 

a existenþei. Iar ginecologul, care este de 

fapt chirurg de la început, îºi 

consolideazã treptat mãiestria 

operatorie pentru cã femeile se 

mai ºi îmbolnãvesc, mai ºi mor. 

Cancerul genital sau complicaþiile 

într-ale ginecologiei nu 

au ocolit se pare milioanele de 

femei lãsate de Dumnezeu cu 

o sarcinã în plus faþã de bãrbaþi, 

sau poate douã, sã aducã pe 

lume copiii (sã rãspundã 

pentru modul lor de a trãi în 

lume), dar sã ºi dãruiascã 

iubire, plãcere în cuplu. Ca 

mild feminist not strong, nu pot 

decât sã mulþumesc ºi sã mã situez în echipã 

cu ginecologii din lume (bãrbaþi sau femei) 

care asistã viaþa ºi, nu în ultimul rând, 

uºureazã naºterea pacientelor. 

Maturi fiind, la trecerea în mileniul trei, 

în mijlocul stresului global, alãturi de 

medicii devotaþi (nu numai prin jurãmântul 

hipocratic, ci poate din omenie, cum 

subliniazã ºi Maurice Abitbol, parcã din 

învãþãmintele rabinice), dorim sã avem un 

sfârºit mai uºor, sã fim mai pregãtiþi pentru 

intrarea în marele necunoscut... 

Sinceritatea autorului ne pregãteºte ºi 

pentru ieºirea din lume. Tânãr fiind, domnia 

sa recunoaºte cã era atât de îngrozit în faþa 

iminentei morþi, încât pacienþii mai în 

vârstã, resemnaþi sau poate fãrã dureri 

serioase, îl îmbãrbãtau declarând cã sunt 

pregãtiþi pentru trecerea Styxului. 

Lucrarea se încheie tot ca o operã 

ºtiinþificã prezentând succesul medicinei 

moderne ºi ale medicaþiei de 

ultimã orã cu efecte pro ºi 

contra spre a uºura sfârºitul 

previzibil în cazuri incurabile. 

Ceea ce numeºte 

însuºi autorul sunt terminal 

patient (pacienþi incurabili), 

care statistic vorbind, par sã 

fie mult mai pregãtiþi sã 

accepte moartea ca pe o parte 

a vieþii. 

Sã fi dispãrut spaimele în 

convulsii înaintea morþii, atât 

de frecvente în existenþialism? 

Sã se fi anesteziat 

frica sau sã fi alunecat omenirea mai repede 

înspre moarte, consumul de drog, alcool, 

tabac, atât de pernicioase în lume, atât de 

consumabile în societatea americanã? 

Lucrarea prezintã un rãspuns autorizat ºi 

remarcabil, un ghid pentru medicina zilelor 

noastre. De altfel, subtitlul cãrþii specificã: 

Breaking through old traditions and look- 

Eseu 


a fost soldat, a luptat într-un rãzboi real în 

care i s-a pus în mânã o armã realã, dupã 

care a venit la New York, ca doctorand la 

New York University, iar ca sã supravieþuiascã 

a fost, în paralel, ºofer de taxi, 

manager la o benzinãrie, broker de real-estate 

etc. Între timp a continuat sã citeascã 

sute de cãrþi pe care le-a cãrat dupã el peste 

tot pe unde s-a mutat. 

Avea un loc special în casa ºi-n familia 

mea ºi vorbeam, poate prea mult cu el, 

despre bãtrâneþe ºi moarte, subiecte atât de 

neamericane, obicei pe care poate cã-l 

deprinsesem instinctiv de prin locurile 

noastre de baºtinã. Se reconectase cu 

Bucureºtiul, cu viaþa culturalã din România, 

era mândru de rubrica lui la Scrisul 

Românesc, colabora de-acum ºi la Dilema, 

Observatorul cultural, Revista 22, plãnuia 

publicarea unei alte cãrþi în toamna aceasta 

la Scrisul Românesc din Craiova, oraº pe 

care l-a vizitat cu un an în urmã ºi de care 

s-a legat atât de mult. 

Ne gândeam cã cine ºtie, poate cã mai 

târziu, ne vom reîntoarce sã trãim în þarã 

mãcar pentru câteva sãptãmâni sau luni pe 

an. Îi era fricã însã cã spitalele ºi sistemul 

de sãnãtate din þarã nu erau puse la punct 

ca în America. „Am inima slabã“ îmi 

spunea mereu cu dublu înþeles. A murit 

subit, de inimã, la New York, la doi paºi de 

unul din cele mai bune spitale. 

Colectivul Editurii ºi Revistei Scrisul 

Românesc regretã profund dispariþia 

fulgerãtoare a lui Petre RADO, colaborator 

de bazã de o excepþionalã probitate 

profesionalã. 

ing for a new peaceful approach/ Depãºind 

vechiile tradiþii ºi în cãutarea unei noi 

abordãri mai calme. 

Volumul vorbeºte despre moarte ca 

despre o parte a vieþii, însã invitã la o 

moarte calmã, foarte senin, un memento 

mori, mai puþin întunecat alãturi de familie, 

personal medical ºi specialist. 

Trebuie sã fi învãþat cum sã devenim 

mai devotaþi ºi sensibili, decât indiferenþã 

ostilã aproapelui. Indiferenþa ca o altã faþã 

a medaliei în omenire. ªi doar o datã s-a 

întâmplat în istorie ca bolnavul sã devinã 

obiect ºi abject, înainte de sfârºitul sãu 

omenesc. Împotriva acestei atitudini 

lucrarea este o pledoarie umanã. Împotriva 

indiferenþei pledeazã medicul/profesorul 

M. Abitbol cunoscând ºi limitele depresiei 

ca memorie a suferinþei, a disperãrii: 

suicidul. O altã realitatea socialã gravã. 

Nu pot sã nu apreciez în final o preocupare 

pentru gravele probleme umane în 

societatea vesticã din punct de vedere 

medical, cãrora autorul le oferã rãspunsuri 

profesionale remarcabile le veþi savura în 

volumul (în stil colocvial cu referinþe 

culturale multiple), vãdind un specialist 

uman ºi umanitar în secolul în care se 

discutã chiar ºi eutanasia. 

Precum Ricouer, în tratatul despre 

alteritate, M. Abitbol sfãtuieºte la modul 

filosofic sã murim, mai liniºtiþi, alãturi de 

celãlalt care ne este drag. Aº spune cã în 

cultura românã cum moartea poate fi o 

nuntã, o mireasã, o reintegrare în pãmântul 

cald/ cãci e luminã.

Poezie 

Victor IVANOVICI 

Cu prilejul colocviului de la Roma, s-a lansat volumul 

Monogramma nel mondo, A cura di Paola Maria Minucci, 

Donzelli Poesia, Roma 2006, cuprinzând traducerea 

poemului elytian în opt limbi europene. Mi s-a fãcut cinstea 

de a reprezenta limba românã cu versiunea mea apãrutã în 

antologia colectivã Iar ca sentiment un cristal, Ed. Dacia, 

Cluj-Napoca 1980. La mai bine de un sfert de secol de 

atunci, am simþit nevoia sã remaniez versiunea cu pricina, 

pe alocuri radical ºi în profunzime, pentru a da seama atât 

de evoluþia concepþiei mele despre poezia lui Elytis în 

genere, cât ºi asupra traducerii poetice în particular. În cele 

din urmã însã, noua versiune nu a putut apãrea în volumul 

respectiv, din motive (sã le zicem) tehnice. Profit acum de 

ocazie pentru a o supune cititorului român actual, în 

prelungirea unei retrospective melancolice, amestecate cu 

unele considerente teoretice, despre ce putea însemna 

traducerea de poezie în România teribilului deceniu 80. 

Brazdelor palmei calea va-nturna 

Ca un acar, într-altã parte, Soarta 

O clipã Timpul are sã consimtã 

Cum altfel, dacã oameni se iubesc 

Cerul va-nfãþiºa rãrunchii noºtri 

Iar inocenþa va izbi Zidirea 

Cu-asprimea unui negru funerar. 

II 

Port doliu dupã soare ºi dupã anii care vin 

Fãrã de noi ºi-i cânt pe cei care-au trecut 

Dacã-i aievea 

Vorbite sunt trupurile ºi luntrile cu dulce dangãt 

Ghitarele ce pâlpâiau sub ape 

Acele „crede-mã“ ºi-acele „nu“ 

Odatã-n aer, ºi-nc-odat’ în cântec 

Cele douã jivine mici, mâinile noastre 

Tânjind pe-ascuns una pe alta sã se caþere 

Glastra cu flori în pragul porþilor 

ªi þãndãrii de mare ce soseau dimpreunã 

Peste pietrele de hotar ºi pe dupã pârleazuri 

Anemona care þi-a ºezut în palmã 

Iar movul tremura întreit trei zile deasupra cascadelor 

Dacã-s aievea toate-acestea eu cânt 

Bârna de lemn ºi scoarþa pãtratã atârnând 

Pe perete, Sirena cu pãrul despletit 

ªi mâþa care-n beznã ne-a privit 

Copil purtând cãdelniþa ºi-o cruce stacojie 

La ceas de înserare pe inaccesibilul stâncilor 

Port doliu dupã straiul ce, abia atins, întreaga lume a 

venit asuprã-mi. 

III 

Astfel vorbesc de tine ºi de mine 

Pentru cã te iubesc ºi în iubire ºtiu 

Sã intru precum Luna plinã 

De-oriîncotro; pentru piciorul tãu micuþ între cearceafuri 

fãr’ de capãt 

ªtiu iasomia s-o culeg — ºi pe deasupra am putinþa 

Ca, adormitã, tot suflând sã mi te duc 

Prin sclipitoare trecãtori ºi tãinuite galerii marine 

Printre arbori hipnotici cu pàingi poleiþi cu-argint 

Au auzit de tine valurile 

Cum mângâi, cum sãruþi 

Cum spui în ºoaptã „ce“ ºi „hei“ 

În jurul gâtului în radã 

Tot mereu noi lumina ºi umbra 

Tu tot mereu micuþul astru. eu tot mereu o navãntunecatã 

tu tot mereu limanul, eu tot, în dreapta, farul 

ªi cheiul ud, ºi sclipãtul pe vâsle 

Iarã mai sus în casa de iederi nãpãditã 

Cu trandafiri în pâlcuri, cu apa rãcoritã 

Mereu tu eºti statuia, eu o umbra care creºte 

oblonul tras eºti tu, vântul ce l-a crãpat sunt eu 

Pentru cã te iubesc ºi te iubesc, mereu 

Tu eºti moneda, eu credinþa ce-o plãteºte: 

Atâta-i noaptea, atât e vuietul din vânt 


Odysseas Elytis 

Atâta-i roua-n adiere, atâta-i tãcerea 

Marea jur-împrejur împãrãtiþã 

Odaie a înaltului cu stelele 

Atâta-i de minusculã suflarea ta 

MONOGRAMA 

Încât nimica nu mi-a mai rãmas 

Între cei patru pereþi, tavan ºi duºumea 

Strigând de tine, glasul meu sã mã izbeascã 

Amirosind a tine, omenetul sã turbeze 

Cãci nemaiîncercatul ºi de-aiurea adusul 

Nu-I rabdã oamenii ºi e prea curând, m-auzi, 

Curând e încã-n lumea asta, iubito 

Ca sã vorbesc de tine ºi de mine. 

IV 

Curând e încã-n lumea asta, m-auzi, 

Nu-s îmblânzite încã fiarele, m-auzi, 

Nici sângele-mi vãrsat, nici ascuþitul, mã auzi, 

Cuþit 

Precum berbecul care-aleargã pe cer sãlbãtecit 

ªi frânge rãmuriºul stelelor, m-auzi, 

Astfel sunt eu, mã auzi 

ªi te iubesc mereu, m-auzi, 

Te þin ºi te port ºi te-mbrac, mã auzi, 

În straiul alb de nuntã al Ofeliei, m-auzi, 

Unde mã laºi, unde te duci ºi cu cine, m-auzi 

Vã þineþi în potop de mânã, uzi 

Enormele liane ºi lavele vulcanilor 

Odatã ºi odatã, mã auzi 

Au sã ne-ngroape, iar apoi prin milenii, m-auzi, 

Vom deveni roci luminoase, mã auzi 

Pe ele, m-auzi, sã sticleascã nemila 

Oamenilor 

ªi-n mii de þãndãri sã ne zvârle, mã auzi, 

În ape rând pe rând, mã auzi 

Pietriºul amar mi-l prenumãr, m-auzi, 

Iar timpul e-o bisericã imensã, mã auzi 

Unde chipurile câteodatã, mã auzi 

Ale Sfinþilor 

Plâng lacrimã adevãratã, mã auzi 

Clopotele croiesc prin înãlþimi, m-auzi, 

Adâncã trecãtoare sã trec eu 

Aºteaptã îngerii cu lumânãri ºi psalmodii de prohod 

Dar eu niciunde nu mã duc, mã auzi, 

Amândoi sau niciunul, m-auzi, 

Aceastã floare a furtunii ºi, m-auzi, 

A iubirii 

Odatã pentru totdeauna am cules-o, m-auzi, 

Nu-i cu putinþã altfel sã-nfloreascã, mã auzi, 

Pe alt pãmânt, pe altã stea, m-auzi, 

Nu mai este þãrâna, nu mai este vãzduhul 

De noi atins, acelaºi, mã auzi, 

ªi nici un grãdinar n-a norocit în alte vremi 

Dintru atâta crivãþ ºi dintr-atâtea ierni, m-auzi, 

Sã scuture vreo floare, ci numai noi, m-auzi, 

În mijlocul mãrii 

Din singurã voinþa iubirii, mã auzi, 

O insulã întreagã am ivit, m-auzi, 

Cu peºteri ºi stânci submarine ºi râpi înflorite 

Ascultã, ascultã 

Cine vorbeºte în ape, cine plânge — auzi? 

Cine pe celãlalt cautã, cine strigã — auzi? 

Eu sunt cel ce strig, tot eu cel ce plâng, mã auzi 

Te iubesc, te iubesc, mã auzi. 

V 

De tine în vremuri de demult am vorbit 

Cu doici înþelepte, c-un rãzboinic trudit 

De unde þi se trage tristeþea sãlbãticiunii 

Rãsfrângerea pe faþa apei tremurãtoare 

Port doliu – m-auzi? – dupã tine 

singur, neîncetat, în Paradis. 

De ce, se zice, -alãturi eu trebuie sã-þi viu 

Când nu vreau iubire ci vreau vântul viu 

Ci vreau galopul mãrii ridicate-n picioare 

ªi nimeni nu auzise de tine 

De tine nici dictamul nici ciuperca 

Pe ’naltele meleaguri ale Cretei nimic 

Doar pentru tine Domnul s-a-nduplecat sã fie cãlãuzã 

mâinii mele 

Încoace, ’ncolo, cu bãgare de seamã ocolind 

Litoralul obrazului, golfurile, pletele 

Spre stânga pe colinã unduind 

Trupul tãu cu statura solitarã a pinului 

ªi cu scânteia-n ochi a translucidului 

Abis marin. În casa cu vechiul scrin prãfos 

Cu galbene dantele ºi lemn de chiparos 

Singur s-aºtept de unde ai sã te-arãþi întâi 

Pe lespezile-ogrâzii ori în odaie, sus, la cãpãtâi 

Cu roibul Sfântului ºi cu oul pascal 

Ca dintr-o frescã ruinatã 

Mica viaþã pe cât te-a dorit – tot pe atât de mare 

Sã-ncapi pãlãlaia vulcanului într-o lumânare 

ªi nimeni sã nu fi vãzut sã nu fi auzit 

Nimic, nici în pustie ºi nici în casele dãrãpãnate 

Nici chiar strãmoºul îngropat la marginea ogrãzii 

De tine sã nu ºtie, nici bãtrâna cu ierbile-i de leac 

De tine doar eu poate, sau poate ºi-un cânt 

Ce-I izgonesc din mine dar el revine mai puternic 

De tine necrescutul sân de doisprezece ani 

Cel înspre viitor întors cu roºia cupã 

De tine ca acul mireasma amarã 

Ce-n trup gãseºte amintirea ºi-o strãpunge 

ªi iatã deci glia, ºi iatã colunii, ºi iatã strãvechiul pãmânt. 

VI 

Multe-am vãzut: privit prin gând pãmântul mi se-aratã 

mai frumos 

ªi mai frumoasã, -n aburi aurii 

Piatra tãioasã, mai frumoase 

Albãstrimile istmurilor ºi-acoperiºurile printre valuri 

Mai frumoase razele pe unde treci fãr’ a pãºi 

Nebiruitã ca Zeiþa Samothracei deasupra munþilor mãrii 

Aºa te-am privit eu încât cu-adevãrat 

Ajunge ca timpul sã fie de vinã iertat 

ªi-n brazda lãsatã de trecerea ta 

Sã te urmeze ca delfinul ne’nvãþat 

Iar sufletul meu cu alb ºi cu-azur sã se joace ! 

Victorie din care am ieºit înfrânt 

Înaintea iubirii ºi cu ea dimpreunã 

Te cheamã ghiulbriºimul, te cheamã pasiflora 

Hai du-te, nu-þi pese cã eu m-am rãtãcit 

Singur, ºi soarele sã-þi fie în braþe un prunc nou-nãscut 

Singur, iar eu sã fiu patria îndoliatã 

Cuvântul ce-þi trimit cu o frunzã de laur 

Singur, ºi vântul nãvalnic ºi singur, ºi prundul 

Rotund în clipãtul de pleoape a-ntunecatului abis 

Pescarul ce-a tras din adânc Paradisul ºi l-a lãsat sã 

cadã-n hãul vremii ! 

VII 

Pe-o insulã am pus ochii-n Paradis 

Aidoma þie, ºi pe-o casã pe mãri 

Cu patul larg cu uºa scundã 

Apoi un ecou am zvârlit în abis 

Ca sã mã oglindesc zilnic, în zori 

Pe jumãtate sã te vãd trecând prin undã 

Pe jumãtate sã te plâng în Paradis. 

În româneºte: Victor IVANOVICI

20 Nr. 5–6 (45–46) s mai – iunie 2007 Scrisul Românesc 

InterRomania 

Cosmin DRAGOSTE 

În general, atunci când vine vorba 

despre Finlanda, conceptele noastre 

se pierd, invadate brusc de câteva 

locuri comune, precum Nokia, Mika Waltari, 

Universitatea din Jyväskylä (una dintre cele 

mai bune din întreaga lume), Mika 

Häkkinen, Kimi Räikkönen, oraºul 

Rovaniemi (capitala Laponiei, pe unde se 

zice cã ar sãlãºlui Moº Crãciun), sauna, 

vodca Finlandia ºi, mai recent, trupele rock 

HIM ºi Lordi. Plus marea prejudecatã conform 

cãreia scandinavii sunt oameni reci, 

care interacþioneazã cu dificultate, o analogie 

evident empiricã, efectuatã pe baza 

paralelismelor, nejustificate, cu condiþiile 

climaterice. 

Am avut marea ºansã sã cunosc mulþi 

scandinavi (finlandezi ºi suedezi), atât în 

Germania, cât ºi în Austria. Oameni de vârste 

diferite, din varii categorii sociale. Însã toþi 

au avut un numitor comun: mi-au infirmat 

definitiv toate aceste locuri comune de care 

eram ºi eu ghidat atunci când venea vorba 

despre „Leul scandinav“ ºi despre oamenii 

de acolo. Interacþionând cu ei, am gãsit nu 

numai niºte autentici prieteni, de o calitate 

umanã extrem de rarã pe meleagurile 

Europei rãsãritene, ci ºi niºte oameni de o 

remarcabilã cãldurã sufleteascã, de o 

deschidere extraordinarã, cu simþul umorului 

dezvoltat la maxim, cu un orizont cultural 

impresionant. Aceasta este adevãrata 

Mai 

1 mai 2003 – a murit George Þãrnea, n. 

10 nov. 1945, în com. ªirineasa, jud. 

Vâlcea; 

2 mai 1935 – s-a nãscut Ion Georgescu, 

în com. Nicolae Titulescu, jud. Olt; 

5 mai 2006 – a murit Patrel Berceanu, 

n. 19 aprilie 1951, în oraºul Bãileºti, jud. 

Dolj; 

5 mai 1919 – s-a nãscut Mihnea 

Gheorghiu, în Bucureºti; 

5 mai 1940 – s-a nãscut Toma Grigorie, 

în localitatea Golenþi, jud. Dolj; 

5 mai 1919 – s-a nãscut George 

Uscãtescu, în Curteana-Creþeºti, jud. Gorj, 

m. 11 iunie 1999, în Madrid; 

8 mai 1917 – s-a nãscut Cornel Cîrstoiu, 

în com. Câlceºti, jud. Gorj; 

10 mai 1998 – a murit Ion Potopin, în 

Bucureºti, n. 2 sept. 1916, în satul Potopin, 

jud. Romanaþi, astãzi jud. Olt; 

Normalizarea normalului 

Antti Tuuri, Loch im Himmel, editura Lübbe, 2004 

Finlanda. 

Antti Tuuri, autorul despre care voi 

vorbi în cele ce urmeazã, s-a nãscut în 1944, 

în Kauhava. În 1985 primeºte Premiul 

literar al nordului pentru romanul 

Pohjanmaa, iar în 1997 i se decerneazã 

premiul Finlandia, pentru Lakeuden kutsu. 

Este nu numai prozator, ci ºi libretist, scenarist 

ºi regizor de film (unele dintre filmele 

sale au rulat ºi pe micile ecrane din 

România). În 2000 îi apare romanul Aukko 

taivaassa, tradus, patru ani mai târziu, în 

limba germanã ºi publicat la editura Lübbe 

sub titlul Loch im Himmel (Gaurã-n cer). 

Critica germanã a primit bine cartea, 

numind-o „o mostrã autenticã de umor 

finlandez“. Loch im Himmel este, mai 

degrabã, o mostrã autenticã de tonus moral, 

mostrã cu adevãrat realã a unui popor cu 

un mental din cale afarã de bun. Romanul, 

împãrþit în patru capitole de largã respiraþie 

(purtând numele celor patru anotimpuri), 

nareazã aventurile lui Pauli, un finlandez 

plecat la muncã în Canada. Anii ’70 ºi ’80 

ai secolului 20 au însemnat un exod 

semnificativ de muncitori finlandezi spre 

Canada, care oferea salarii mari pentru 

muncile extrem de dure din domeniul 

defriºãrilor. Finlandezii erau consideraþi 

muncitori harnici, puternici ºi erau la mare 

cãutare într-o þarã ce oferea un cadru natural 

asemãnãtor cu cel natal. Numãrul 

finlandezilor care au plecat la muncã în 

Canada în acea perioadã a fost unul ridicat, 

iar eforturile depuse de cãtre scandinavi au 

fost uriaºe, ei fiind folosiþi la muncile cele 

mai dificile (pe care, din start, englezii ºi 

francezii le refuzau). Pauli ajunge într-o 

asemenea colonie de muncã, printre 

conaþionali. Are un grav accident de muncã, 

în urma cãruia trebuie sã stea la pat peste o 

jumãtate de an, perioadã în care este îngrijit 

de cãtre Rachel, o tânãrã indiancã angajatã 

pe post de bucãtãreasã în tabãra de muncã. 

Cei doi reuºesc sã depãºeascã, într-un 

proces treptat, diferenþele mentalitare ºi 

culturale ºi sã se îndrãgosteascã. Dupã ce 

se pune din nou pe picioare, finlandezul este 

dus de cãtre fatã în rezervaþia unde se 

nãscuse ºi crescuse ºi unde trãiau toate 

rudele sale. În cele din urmã, Pauli este 

acceptat printre indieni ºi se cãsãtoreºte cu 

Rachel, încheindu-ºi conturile ºi cu firma 

11 mai 1931 – s-a nãscut Laurenþiu 

Cerneþ, în com. Cerneþi, jud. Mehedinþi; 

13 mai 1927 – s-a nãscut Gheorghe 

Vlad, în com. Mãdulari, jud. Vâlcea, m. 

1993, în Bucureºti; 

14 mai 1948 – s-a nãscut Florin 

Logreºteanu, în Sibiu; 

14 mai 1925 – s-a nãscut ªtefan Roman, 

în com. Grãdiºtea, jud. Vâlcea; 

14 mai 1877 – s-a nãscut Caton 

Theodorian, în Craiova, m. 8 ian. 1939, în 

Bucureºti; 

15 mai 1926 – s-a nãscut Venera 

Antonescu, în Slatina; 

15 mai 1923 – s-a nãscut Alexandru 

Mircescu, în Târgoviºte; 

16 mai 1965 – s-a nãscut George 

Drãgescu, în Târgu-Jiu; 

16 mai 1916 – s-a nãscut Marin 

Marinescu, în Bucureºti; 

Calendar 

care îl angajase. 

Personajul-narator reuºeºte sã surprindã, 

în linii simple dar percutante, lumea pestriþã 

a emigranþilor finlandezi din Canada ºi sã 

redea credibil atmosfera din tabãra de 

muncã. Prin notaþii ordonate cronologic, 

Antti Tuuri ne aduce în faþã aceastã lume 

extravagantã oarecum, prin modalitãþile sale 

de comportament relativ anomice, dar 

pãstrând, totuºi, limite rezonabile. Privirea 

autorului este întotdeauna de un umor 

sãnãtos. Chiar ºi necazurile de o gravitate 

excepþionalã sunt trecute cu un firesc 

formidabil. La o primã privire, personajele 

par ori prea superficiale, ori insuficient 

conturate, însã intenþia scriitorului este 

aceea de a sacrifica desenul clasic în 

favoarea creionãrii aparent fugare, din care 

se naºte un portret amplu, permisiv. 

Mediul descris este unul sordid, în 

esenþa sa, numai cã optimismul tipic 

finlandez al autorului romanului nu ne lasã 

niciodatã sã resimþim acest lucru. Totul 

capãtã, în acest univers aflat la capãtul lumii, 

nu dimensiuni ridicole caricaturizante, ci 

normale. Chiar ºi personajele interlope, 

stratificate pe diverse paliere (de la cei care 

controleazã, la nivel înalt, afacerile 

forestiere, pânã la cei mai mãrunþi, care 

conduc inoficial treburile în tabãrã) devin 

într-un fel simpatici, prin angrenarea lor în 

situaþii banale, dar profund umane. 

La fel procedeazã autorul ºi cu erosul, 

adicã îl normalizeazã. 

Nimic hiperbolizat, nimic 

soap, nimic grandios în 

Loch im Himmel. Relaþia 

care se naºte între un 

finlandez ºi o indiancã este 

prezentatã detaºat, fiind 

surprinsã în cele mai banale 

clipe ale sale. O aglomerare 

de banalitãþi, încât, la un 

moment dat, ai impresia cã 

o astfel de relaþie nu are 

cum sã reziste, nefiind 

bazatã pe nimic spectaculos. 

Numai cã Antti Tuuri 

reuºeºte ºi aici sã pãstreze 

„justa mãsurã“ ºi „privirea 

dreaptã“ ºi sã aºeze toate lucrurile, 

indiferent de polaritãþile lor, într-un cadru 

al cotidianului normalizat ºi normalizator. 

17 mai 1895 – s-a nãscut Const. D. 

Ionescu, în Turnu-Severin, m. 1950; 

17 mai 2000 – a murit Nestor 

Vornicescu, n. 1 oct. 1927, în com. Lozova- 

Vorniceni, jud. Lãpuºna (azi Republica 

Moldova); 

19 mai 1943 – s-a nãscut ªtefan Cucu, 

în com. Hurezani, jud. Gorj; 

19 mai 1938 – s-a nãscut Virgiliu Tãtaru, 

în loc. Cernaia, jud. Mehedinþi; 

20 mai 1945 – s-a nãscut Dorin 

Teodorescu, în com. Romoº, jud. 

Hunedoara, m. 10 sept. 2000, în Craiova; 

21 mai 1836 – a murit Barbu Paris 

Mumuleanu, în Bucureºti, n. în 1794, în 

Slatina; 

21 mai 1932 – s-a nãscut Ileana 

Vulpescu, în com. Bratovoieºti, jud. Dolj; 

22 mai 1908 – s-a nãscut I. C. Chiþimia, 

în satul Albuleºti, com. Dumbrava, jud. 

ªi mai interesant devine romanul atunci 

când Pauli este dus în rezervaþia de indieni. 

Aºteptãrile lectorului cresc, în acest caz, 

considerabil, iar ele se propagã în douã 

direcþii: fie un adevãrat „ºoc al 

civilizaþiilor“, cu concluzionãri savante de 

ordin filosofic ºi sociologic, fie varianta 

Witz, o confruntare siropos-comicã a unor 

lumi total diferite. Însã scriitorul reuºeºte, 

încã o datã, sã deturneze aºteptãrile 

cititorilor. Contactul civilizaþional se produce 

într-o normalitate ce ar putea pãrea 

aberantã. Fãrã gesturi mari, fãrã discursuri 

ridicole, aproape fãrã cuvinte, Pauli este 

acceptat de cãtre o comunitate 

tradiþionalistã. I se dã OK-ul fãrã rezerve ºi 

el, la rându-i, îi simte pe aceºti oameni ca 

pe niºte rubedenii ale sale. Împreunã cu ei 

merge la pescuit, la braconat, dovedindu-ºi 

calitãþile fizice ºi iscusinþa în desfãºurarea 

unor asemenea activitãþi, ceea ce îi atrage 

respectul colectivitãþii ºi, implicit, acordul 

pentru cãsãtoria cu Rachel. Având un material 

erotic atât de generos, atât de ofertant, 

Antti Tuuri s-ar fi putut, cu uºurinþã, pierde 

în aceste pericole ºi sã rateze romanul 

tocmai pe final. Însã el are capacitatea de a 

se plia exact pe personajul sãu narator ºi sã 

prezinte lucrurile din perspectiva simplã (nu 

ºi simplistã) a acestuia, evitând, astfel, 

patetismul ieftin ºi vulgarizant. 

Ceea ce îi uneºte profund pe Rachel ºi 

Pauli (ºi, implicit, fãcând joncþiunea între 

douã arii culturale diferite) 

este pasiunea pentru Creedence 

Clearwater Revival, celebra 

formaþie rock. Cartea este 

traversatã de muzica lui John 

Fogerty ºi aici se vede 

contaminarea romanului cu 

tehnicile cinematografice, de 

care Tuuri este atât de 

apropiat. Iar melodia Bad 

moon rising (numãrul 2 în 

SUA ºi numãrul 1 în Anglia 

în 1969) devine un adevãrat 

leit-motiv al cãrþii, versurile 

cântecului fiind singurele care 

aduc o oarecare tensionare în 

aºteptare, presimþirile vizionare 

sumbre ale lui Fogerty negãsindu-ºi, 

însã, niciodatã corespondenþe în realitatea 

romanului. 

Mai 

Mehedinþi, m. 19 febr. 1995. 

23 mai 1946 – s-a nãscut Valeriu 

Armeanu, în com. Giroc, jud. Timiº; 

23 mai 1942 – s-a nãscut Gabriel 

Liiceanu, în Râmnicu-Vâlcea; 

25 mai 1954 – s-a nãscut Emil Albiºor, 

în com. Izimaºa, jud. Mehedinþi; 

27 mai 1945 – s-a nãscut Dumitru Botar, 

în oraºul Caracal, jud. Olt; 

28 mai 1889 – s-a nãscut G. F. Ciauºanu, 

în com. Fãureºti, jud. Vâlcea, m. 14 ian. 

1953, în Craiova; 

29 mai 1949 – s-a nãscut Paul Aretzu, 

în oraºul Caracal, jud. Olt; 

29 mai 1930 – s-a nãscut Gh. D. Vasile, 

în com. Liºteava, jud. Dolj; 

29 mai 1933 – s-a nãscut Stan Velea, în 

com. Poiana Mare, jud. Dolj; 

31 mai 1933 – s-a nãscut Adriana 

Iliescu, în Craiova.

Cronicã 

literarã 

Ileana Alexandra ORLICH 

Povestitã retrospectiv în urma 

morþii sale de cãtre însuºi Tache, 

cunoscut sub numele de Tache de 

catifea, istoria vieþii sale este nu numai o 

cronicã a familiei Vlãdescu ci ºi o proiecþie 

a panoramei istorice, sociale ºi politice a 

Olteniei în prima jumãtate a secolului 

XIX, începând cu naºterea lui Tache în 

1800 ºi încheiatã cu moartea sa în 1848. 

Þesute în firul narativ sunt evenimente 

istorice concrete, cum ar fi incursiunile 

turcilor în Oltenia prin anii 1812–1814, 

când tatãl lui Tache este lãsat cu capul 

înfipt în vârf de par, rãscoala din 1821 a 

lui Tudor Vladimirescu spre care se 

îndreaptã însuºi adolescentul Tache ºi 

prietenii sãi, Boierul Lãpai ºi Piticul, ºi 

zvârcolirile revoluþiei paºoptiste când 

Tache va fi omorât de fratele sãu vitreg, 

Mamona cel Tânãr, dornic sã devinã 

stãpânul conacului de la Mãlura încã de 

când tatãl sãu, Mamona cel Bãtrân, o 

luase de nevastã pe mama lui Tache 

învingându-ºi rivalii veniþi sã o peþeascã 

pe frumoasa vãduvã Zamfira. 

Accentuând apropierea romanului lui 

ªtefan Agopian Tache de catifea de un 

realism magic inedit sunt atât situaþiile 

istorice împânzite de evenimente mai mult 

sau mai puþin plauzibile care submineazã 

convenþiile realismului de uniformitate a 

timpului ºi spaþiului cât ºi ipostaza 

naratorului, ca o voce de dincolo de 

mormânt care se infiltreazã în rolul de 

Autor pentru ca apoi sã alterneze cele 

douã ipostaze ºi sã le dea o tentã irealã, 

complicatã de întrebãri adresate direct sau 

indirect cititorului. 

Deoarece îmbinarea realismului ºi 

fantasticului oferã în mod paradoxal un 

text cu valenþe compatibile, aº dori sã 

sugerez o altã lecturã a romanului, Tache 

de catifea, una care nu mai pune accentul 

pe realism ca o rãsturnare a romantismului, 

ºi sã mã axez pe fenomenul prin 

care realismul magic prezent în roman, ºi 

care la rândul sãu a înlocuit realismul, 

reprezintã de fapt o întoarcere la 

romantism. În acest context, Tache de 

catifea este un roman care, prin circuitul 

realismului magic, aparþine în egalã 

mãsurã atât tipului narativ realist cât ºi 

Iunie Calendar 

Iunie 

1 iunie 1958 – s-a nãscut Gheorghe 

Truþã, în com. Cãlui, jud. Olt; 

2 iunie 1964 – a murit D. Caracostea, în 

Bucureºti, n. 10 martie 1879, în Slatina; 

6/7 iunie 1881 – s-a nãscut Ion 

Minulescu, în Bucureºti, m. 11 apr. 1944, 

în Bucureºti; 

7 iunie 1939 – s-a nãscut Marin Beºteliu, 

în satul Gura Vãii, com. Podari, jud. Dolj; 

8 iunie 1897 – s-a nãscut Atanasie Pop- 

Marþian, în satul ªerbãneºti, com. 

Nenciuleºti, jud. Vâlcea, m. 14 ian. 1969, 

în Bucureºti; 

8 iunie 1933 – s-a nãscut Cristina Tacoi, 

în com. Pleniþa, jud. Dolj; 

8 iunie 1877 – s-a nãscut Nicolae 

Vulovici, în Calafat, jud. Dolj, m. 8 sept. 

1916; 

9 iunie 1948 – s-a nãscut Mircea Pospai, 

în com. Cernãteºti, jud. Dolj; 

12 iunie 1916 – s-a nãscut Alexandru 

Balaci, în com Aurora, jud. Mehedinþi, m. 

7 mart. 2002, Bucureºti; 

12 iunie 1939 – s-a nãscut Doru Moþoc, 

în com. Câineni, jud. Vâlcea; 

16 iunie 1944 – s-a nãscut Viorel Dianu, 

în Bârsoiu, jud. Vâlcea; 

16 iunie 1951 – s-a nãscut Gheorghe 

Geafir, în com. Negoi, jud. Dolj; 

17 iunie 1888 – s-a nãscut Victor 

Papilian, în Galaþi, m. 15 aug. 1956, în Cluj; 

19 iunie 1973 – a murit Gabriel 

Georgescu, n. 4 sept. 1911, în Craiova; 

21 iunie 1951 – s-a nãscut Ioan 

Anastasia, în com. Turburea, jud. Gorj; 

22 iunie 1951 – s-a nãscut Bucur 


Tache de catifea: 

romantism, realism, ºi identitate narativã 

celui romantic. Încã de la început, Tache 

de catifea se bazeazã pe principiile 

romantismului enunþate de Northrop Frye 

în The Secular Scripture: originea 

misterioasã a personajelor principale, cum 

ar fi provenienþa mamei lui Tache ºi a 

strãmoºilor sãi pe linie paternã, prezicerile 

Piticului derulate într-o cronologie 

demenþialã, ºi confruntãrile primejdioase 

din care naratorul scapã cu viaþã pentru a 

se cãsãtori cu Flora Fusco, o femeie 

despre care nu se poate ºti nici mãcar 

numele ei adevãrat. 

Coordonatele narative specifice 

genului de bildungsroman – cãsãtoria, 

moartea ºi transferarea vieþii în parametrii 

artei – sunt prezente ºi în Tache de catifea. 

Ca în majoritatea operelor de acest tip, 

cum ar fi romanele lui Charles Dickens, 

perspectiva copilului care începe sã 

cunoascã lumea ºi a naratorului adult care 

îºi aminteºte aceste etape de iniþiere 

corespund celor douã ipostaze narative ale 

lui Tache de catifea: la fel ca Pip, care se 

aflã în centrul unei povestiri de mari 

speranþe ºi iluzii pierdute, copilul 

povestitor Tache proiecteazã o naraþiune 

romanticã, în care el este eroul unor fapte 

curajoase, ca acelea din dugheana 

bãtrânului negustor Isaac Herþog, dar ºi 

naratorul adult, stãpânul mohorât ºi 

încolþit al conacului din Mãlura, care 

renunþã la purtãri ºi trãiri eroice ºi înþelege 

cã viaþa serveºte lecþii dure ºi neiertãtoare 

date de duºmani ºi de rãuvoitori. Aerul 

absent al lui Tache ºi inabilitatea de a gãsi 

refugiu în cãrþi ºi texte celebre exprimã 

înþelegerea sa realistã atât a lumii care îl 

înconjoarã, cât ºi a încãrcãturii romantice 

a livrescului. Tache devine astfel implicat 

într-un proiect care sã îi permitã detaºarea 

de lume dar ºi perspectiva artisticã din 

care îºi va scrie istoria vieþii. În acest 

proces, el nu se mai vede proiectat în 

centrul evenimentelor ºi a lumii în care 

trãieºte, ci îºi raporteazã persoana la 

întâmplãrile din jurul sãu. Motivul acestei 

atitudini contemplative nu este atât 

deconspirarea falselor iluzii ºi o nouã 

înþelegere a lumii, cât dorinþa lui Tache 

de a se contopi cu evenimentele din 

spaþiul în care trãieºte. 

Spre deosebire de majoritatea 

protagoniºtilor de bildungsroman, care 

înþeleg cã iluziile le sunt spulberate, Tache 

învinuieºte lumea în care trãieºte pentru 

pierderea idealurilor ºi a aºteptãrilor 

personale, ºi nu falsitatea propriilor sale 

idealuri. Pentru Tache, ca pentru mai toþi 

protagoniºtii realismului magic, lipsa unui 

sistem justiþiar ºi ticãloºia oamenilor nu 

sunt doar dureroase ºi devastatoare; ele 

indicã o situaþie falsã ºi deficitarã care 

trebuie remediatã pe plan local ºi naþional. 

În romanul lui Agopian, alãturi de 

identitatea conferitã biologic prin care 

Tache este stãpânul conacului de la 

Mãlura, este prezentatã ºi identitatea 

socialã, prin care Mamona cel Tânãr are 

drepturi egale la moºia lui Tache. Aceastã 

identitate socialã este parafatã de ideile 

revoluþiei paºoptiste, cu sloganurile ei 

democratice ºi înlãturarea unei aristocraþii 

stabilite prin dreptul sângelui. În acest 

context, Tache de catifea este mai degrabã 

o parodie care oferã nu atât o naraþiune 

de gen romantic cât o cronicã socialã bine 

ticluitã: Tache, naratorul autor al propriei 

sale vieþi, înþelege foarte bine cât de 

arbitrar este titlul sãu moºtenit, ºi cã 

Mamona ar fi putut foarte bine sã fie în 

locul lui. ªi, pentru cã nu existã nici o 

justificare a privilegiilor moºtenite, tot aºa 

nu existã nici o justificare pentru a acþiona 

dincolo de o apãrare de formã contra lui 

Mamona cel Tânãr. În afara faptului cã o 

acþiune bine organizatã ar duce la o 

destabilizare ºi mai accentuatã a Mãlurei 

decât cea inerentã situaþiei din 1848, 

Tache nu se revoltã, pentru cã el poate 

accepta propria lui moarte, ºi recunoaºte 

cã nu el este în centrul evenimentelor 

importante din spaþiul în care trãieºte. 

Relatatã de dincolo de mormânt, 

perspectiva lui Tache, deºi realistã, nu este 

nici progresivã ºi nici radicalã. Deºi 

stãpânul conacului de la Mãlura înþelege 

cã diferenþele de clasã socialã bazate 

numai pe codul sângelui sunt arbitrare, 

totuºi el crede în supremaþia ordinii ºi 

stabilitãþii sociale de care beneficiazã. Îºi 

biciuieºte servitorii chiar ºi fãrã motiv, 

acþioneazã poruncitor faþã de cei inferiori, 

ºi îi condamnã pe revoluþionari ca fiind 

Demetrian, în Craiova; 

23 iunie 2000 – a murit Ion Nijloveanu, 

în Craiova, n. 27 sept. 1913, în com. 

Oporelu, jud. Olt; 

26 iunie 1904 – s-a nãscut Petre 

Pandrea, în oraºul Balº, m. 8 iul. 1968, în 

Bucureºti; 

27 iunie 1976 – a murit Ion Dumitrescu, 

în Bucureºti, n. 9 ian. 1914, în com. Optaºi, 

jud. Olt; 

28 iunie 1909 – a murit Ioan 

Crãciunescu, n. 1845, în Castranova, jud. 

Dolj; 

28 iunie 1919 – s-a nãscut I. D. Sîrbu, 

în oraºul Petrila, jud. Hunedoara, m. 17 sept. 

1989, în Craiova; 

29 iunie 1951 – s-a nãscut Mihai Sporiº, 

în satul Robeºti, com. Câineni, jud. Vâlcea. 

spioni ºi huligani, fãrã sã înþeleagã cã 

numai aceºtia pot destabiliza societatea 

bazatã pe inegalitatea socialã ºi dreptul 

aristocratic moºtenit la naºtere. Pe scurt, 

Tache este un advocat malgré lui a unei 

ordini social pre-moderne, reprezentatã în 

roman de cãtre Boierul Lãpai. Nu 

întâmplãtor, Boierul Lãpai nu are urmaº 

direct; cel care îi va pãstra amintirea ºi 

consemna viaþa este Tache, fiul adoptiv, 

a cãrui legãturã cu acest „Tândalã 

urmuzian, somnolent ºi confuz”, cum îl 

caracterizeazã Eugen Negrici pe 

simpaticul boier, este mult mai puternicã 

decât legãtura cu mama sa. 

Este important de menþionat în acest 

context cufãrul din prãvãlia bãtrânului 

Herþog în care se ascunde copilul Tache. 

Trecerea copilului de numai opt ani la 

maturitate dupã ce este martor al unor 

scene violente, care-l fac sã se maturizeze 

rapid, este, aºadar marcatã de aceastã a 

doua naºtere a sa, care îi confirmã statutul 

de orfan specific romantismului; neglijat 

de o mama absentã, Tache aparþine unei 

clase de eroi cu un destin aparte, care se 

va asocia cu coteria ineditã a Boierului 

Lãpai ºi a fratelui acestuia Piticul, pentru 

a confrunta forþele rãului întrupate de 

Vaucher ºi Mamona cel Tânãr. 

Asociaþi prin lenea indeciziei, Boierul 

Lãpai, Piticul ºi Tache pornesc intr-o 

misiune comic-eroicã spre a se alãtura 

armatei lui Tudor Vladimirescu. Aceste 

intenþii vitejeºti, materializate doar prin 

aºteptare, visare, ºi sporovãialã la nesfârºit, 

accentueazã pânã la limita ridicolului hazliu 

faptul cã acest triumvirat balcanic nu are ca 

obiectiv modernizarea spaþiului din care 

provine ºi pe care nu îl poate schimba, deºi 

are rolul de a genera în timp forþele necesare 

schimbãrilor radicale care stau la baza 

progresului social. 

Numai în aceastã relaþie de forþe 

sociale antagoniste putem examina 

confruntarea dintre Tache ºi Mamona cel 

Tânãr. Apropiaþi ca vârstã ºi diferiþi doar 

prin structura de clasã, cei doi tineri sunt 

implicaþi într-o relaþie profund adversã 

care marcheazã momentul de tranziþie 

istoricã semnalat de Michel Foucault, de 

la conflictele din societãþile premoderne 

stipulate de gradul de rudenie ºi legãtura 

de sânge a moºtenitorilor la conflictele 

din societatea modernã, unde lupta pentru 

putere se suprapune dreptului de 

moºtenire ºi este generatã de antagonismul 

social. 

Deºi înþelege hegemonia progresului 

social, Tache, care nu poate accepta rolul 

sãu subordonat, reprezintã o societate 

premodernã bazatã pe dreptul stãpânului 

stabilit prin sânge, în vreme ce Mamona 

cel Tânãr este mesagerul schimbãrilor 

sociale care va încãlca dreptul aristocratului 

desemnat biologic. Acceptând sã 

moarã ºi identificându-se astfel cu 

sistemul social pe care societatea modernã 

avea sã-l înlocuiascã, Tache se implicã nu 

numai într-o lume pe care doar moartea 

sa o poate lãsa sã se înfãptuiascã, dar ºi 

într-o contopire catifelatã cu un plan 

narativ complex care ilustreazã condiþia 

socialã a Olteniei din perioada istoricã 

premergãtoare statului modern român.


Florentina ANGHEL 

Foarte bine primit de criticii 

americani, poate ºi ca urmare a 

unei activitãþi nuvelistice 

impresionante care este asociatã imediat 

autorului John Updike, romanul Seek My 

Face publicat în 2002 se înscrie tehnic ºi 

ideatic în linia operelor cu evidente ºi deliberate 

tendinþe interdisciplinare. Nu pot 

sã nu menþionez relaþia picturã-literaturãconºtiinþã 

auctorialã atât de clar transmisã 

de coperta cãrþii care, astfel, se anunþã ca o 

iniþiere în dezlegarea misterelor creaþiei 

artistice. Mai mult decât atât, dintr-o fireascã 

recunoaºtere a influenþelor ºi dintr-o 

voluntarã implicare a vocii auctoriale, de 

altfel tehnic absentã pe parcursul romanului, 

John Updike insereazã o notã în care 

mãrturiseºte cã un numãr mare de detalii ºi 

afirmaþii provin din douã lucrãri 

fundamentale pentru expresionismul abstract 

american (Jackson Pollock: An 

American Saga de Steven Naifeh ºi Gregory 

White ºi Abstract Expressionism: Creators 

and Critics, o antologie editatã de Clifford 

Ross). 

Autorul, a cãrui recunoaºtere de-a 

lungul carierei sale s-a materializat în 

premiile Pulizer, National Book ºi American 

Book, a optat pentru o structurã aparent 

simplã, plasând acþiunea ºi cele douã 

personaje feminine (Hope Chafetz – 

reprezentantã a picturii expresioniste 

abstracte ºi Kathryn – care o intervieveazã) 

în acelaºi spaþiu (casa lui Hope) ºi într-un 

interval temporal limitat (o zi de aprilie). 

Maria TRONEA 

Voce inconfundabilã în peisajul 

literar contemporan, Radu 

Aldulescu revine în atenþia 

publicului ºi a criticii literare cu o carte 

tulburãtoare, Mirii nemuririi, apãrutã la 

„Cartea Româneascã“ (2006). Structuratã 

în 32 mini-capitole, ea debuteazã cu 

prezentarea unor destine îngemãnate de 

locul comun de muncã : ªcoala Specialã 

nr. 2 din Bucureºti. Cuplului Mite Cafanu 

ºi Giani Banjoricã din Amantul colivãresei 

(1994) îi corespunde în acest roman 

tandemul Rafael Ogrinjan ºi 

Emilian Teodorescu, pedagogisupraveghetori 

la ºcoalainternat, 

având în grijã 

„nouãzeci ºi ºase de copii luaþi 

pe tabel, cu semnãtura, seara la 

zece, când intrau în turã, ºi pe 

care îi predau dimineaþa la opt, 

la numãr ºi în bunã stare“. Cei 

doi lucreazã împreunã de ºapte 

ani ºi s-au împrietenit, dar 

momentul surprins este marcat 

de o crizã provocatã de 

plecarea soþiei lui Milicã de 

acasã. Trebuie remarcat faptul 

cã în curgerea narativã, 

dialogul ocupã un spaþiu 

restrâns, fluxul fiind dominat de discursul 

indirect liber. Tehnica discursivã, care 

îngemãneazã actul ºi monologul interior, 

este una din marile reuºite ale acestei cãrþi. 

Incursiunile în trecutul personajelor 

explicã drama în care acestea se zbat. Vina 

este pusã însã pe seama sorþii, fatalismul 

fiind asumat de protagoniºti: „Gândeºte-te 

cã nici tu n-ai avut încotro, Rafaele, în tot 

felul de împrejurãri, dar mai ales când ai 

venit în ºcoala asta. S-a ivit ocazia ºi doar 


John Updike ºi scriitura 

expresionistã 

Acest acum ºi aici, în care cititorul asistã la 

modul în care se deruleazã un interviu 

reflectat însã din perspectiva artistei 

intervievate, nu este decât un pretext pentru 

o mulþime de alte povestiri din alte timpuri 

ºi spaþii prezentate cu o acurateþe care face 

ca linia povestirii principale a romanului sã 

nu constituie decât un punct de reper. 

John Updike foloseºte o tehnicã a 

povestirii în povestire care urmãreºte cu 

multã grijã evoluþia cronologicã a 

evenimentelor atât pe plan imediat, al 

povestirii cadru – interviul, cât ºi în plan aºazis 

secundar, în care este prezentatã insistent 

cronologic viaþa artistei, fãcând ca o zi 

sã cuprindã ºaptezeci de ani de evenimente 

ºi emoþii în paralel cu evenimentele ºi 

emoþiile zilei cadru. 

Deschiderea romanului este multiplã, nu 

numai din perspectiva tehnicilor narative, cât 

mai ales din perspectiva capacitãþii de a 

cuprinde ºi de a exprima ceea ce reprezintã 

o contribuþie a spiritului american la 

patrimoniul cultural universal. Tumultul 

vieþii lui Hope Chafetz angreneazã 

relansarea celorlalþi pictori ºi artiºti 

contemporani pentru a contura contextul 

cultural care i-a influenþat activitatea 

artisticã. Hope revine cu încãpãþânare la 

ideea cã opera este o expresie a sinelui 

autorului: „Noi nu eram atât de interesaþi de 

Cronicã 

literarã 

Radu Aldulescu – mirii nemuririi 

cã te-ai lãsat în mâna sorþii, aceeaºi într-o 

ºcoalã specialã ca asta în care lucrezi acum 

(...)“. Rafael, vocea narativã, nu ignorã nici 

rolul înaintaºilor: „Spiritele lor bântuie prin 

preajmã, Elenuþo, ca sã ne vegheze ºi sã ne 

orienteze destinele“. Spre sfârºitul cãrþii, 

destinul lui Rafael, devenit între timp ziarist, 

se leagã de cel al Mirelei, alt personaj de 

prim-plan. În reconstituirea destinului 

acesteia, vocea narativã împrumutã masca 

vocii interioare, procedeu dominant al 

tehnicii discursive adoptate de autor. 

Vocabularul „de cartier“ 

are o dinamicã acceleratã, 

conferitã de aglomerarea 

de verbe ºi de prezenþa 

epitetelor în cascadã: „La 

cinºpe ani te încurcaseºi cu 

Ticuþã, cum ar veni 

lãsându-te sedusã, pãcãlitã, 

coruptã, violatã ºi aºa 

mai departe. Ba bine cã nu. 

Te mâncase-n fund, Mirelo, 

erai leºinatã. Tremurai, 

trepidai, iar Ticuþã n-avea 

decât sã se punã la mintea 

ta.“ Pãrãsitã cu un copil de 

cãtre Ticuþã, viaþa Mirelei 

evolueazã sub semnul 

„dramei“. Muncind de la ºaisprezece ani 

(mai întâi într-o fabricã de pâine, „în trei 

schimburi ºi-n condiþiile de muncã grea de 

pe bandã“, apoi „într-o fabricã de 

încãlþãminte, în mirosul ºi gazele alea de 

soluþie ºi de prenandez ºi diluanþi“) numita 

Mirela ilustreazã condiþia femininã marcatã 

de lipsuri, abrutizare ºi suferinþã. La 

„cantina concentraþilor“ din Bucureºti 

(veniþi pentru a materializa visele 

megalomanice ale lui Ceauºescu), loc de 

meºteºug sau de produsul finit, cât eram de 

ceea ce fãcea pictura pentru pictor. Acesta 

era lucrul, atunci, despre care vorbeam toþi 

– exprimarea sinelui, punerea lui pe pânzã. 

De aceea era atracþia atât de fermecãtoare, 

nu era decât sine. ªtiu cã totul 

trebuie sã-i parã naiv generaþiei 

voastre care nu crede în sine, care 

crede cã sinele este o construcþie 

socialã, aºa cum nu credeþi cã 

existã scriitori, doar texte care se 

scriu singure ºi pot însemna 

orice.“ (John Updike, Seek My 

Face, Ballatine Books, New 

York, 2002, p. 44) 

Iniþiere în viaþa culturalã ºi 

socialã americanã din perioada 

postbelicã, prin care Hope 

delimiteazã ºi justificã multe dintre 

experienþele sale, romanul este ºi o 

încercare de conciliere între generaþii. 

Interviul se dovedeºte o investigare 

reciprocã, Kathryn se lasã prinsã în jocul 

dezvãluirilor lui Hope, pentru care tânãra 

devine un obiect de studiu într-un interviu 

mascat prin care „cititorul“ este observat ºi 

analizat de cãtre artist. Kathryn este 

perceputã ca prototip al noii generaþii: 

opacã, inexpresivã, pasivã, dezgustãtoare ºi 

limitatã, care încã se hrãneºte din resursele 

spirituale ale vechii generaþii. 

îndestulare (se putea fura în voie), munca 

îmbracã formele alienãrii: „Spãla bidoane 

de aluminiu ºi marmite cu furtunul cu apã 

fiartã pânã o lua ameþeala, ca într-o baie 

de aburi, ºi tot în aburi ºi frântã de mijloc 

peste cazanele cu mâncare, ca sã umpli 

farfurii ºi castroane cu miile ºi sã sortezi ºi 

sã speli tone de legume ºi sã te lupþi ca ºi 

cu ursul cu sacii de cartofi (...)“. Numeroase 

pagini, antologice am putea spune, ale 

romanului, sunt dovezi clare ale harului 

narativ al autorului, dar ºi ale talentului de 

cineast, având o puternicã forþã de 

vizualizare. 

Radu Aldulescu exceleazã, de asemenea, 

prin arta de portretist. Portretul Mirelei 

Dogaru, de exemplu, este unul dintre cele 

mai plastice: „Zveltã ºi þeapãnã ºi-nþepatã, 

cu un pãr de toatã bafta, bãtându-i cu 

vârfurile fesele obraznice; pãrul ei negru 

cu reflexe roºiatice, precum lumina unui 

rãsãrit crescând peste un pãmânt untos, 

roditor, care abia aºteaptã sãmânþa, ºi ochii 

verzi, mari, cu uitãtura stranie, dusã, 

cruciaºã, strãvezie, ºi pomeþi înalþi ºi 

însângeraþi, întregindu-i aerul tupeist ºi 

pervers...“ Un alt portret feminin reuºit este 

acela al avocatei care intermediazã vânzarea 

unuia dintre copiii Mirelei (cel fãcut cu 

Velicu) unor strãini: „(...) doamna Petronela 

îºi schimbase costumaþia ºi arãta mai 

tânãrã în cizmele ºi pantalonii ºi geaca aia 

de piele neagrã ce-i puneau în valoare o 

siluetã de puºtancã. Lucea pielea pe ea de 

pãrea unsã cu smoalã, ºi tot cu pãrul ãla 

vopsit roºu ºi sculat, geluit, de-ai fi zis cã-i 

luase capul foc. Un bici ºi o furcã i-ar mai 

fi trebuit sã fie o tartorã, o îmblânzitoare 

de draci.“ Un portret de grup halucinant este 

acela al oamenilor soboli, imagine a lumii 

Conceputã ca o operã care se include, 

se autogenereazã ºi se explicã, Seek My 

Face oferã o continuã alunecare de planuri, 

o miºcare imprevizibilã ce apare ca rezultat 

al unui sine dornic sã se exprime, ceea ce 

reflectã o tehnicã specificã unui segment de 

artiºti din pictura expresionistã abstractã în 

care pete mari de culoare alãturate creeazã 

impresia de tensiune, de miºcare, ceea ce 

Hope numeºte „push-and-pull 

movement“, conform teoriilor 

profesorului ei, Hochman. 

Astfel, interviul se deruleazã ca 

un joc de cuvinte ºi reacþii care 

definesc încercarea de conciliere 

a celor douã personaje, 

respectiv generaþii, el este parte 

dintr-o strategie prin care cuvintele 

reacþioneazã la cuvinte, 

sensul literar la cel bãnuit 

subversiv într-un asediu verbal 

care-i oferã cititorului varianta 

aparent cea mai fidelã a vieþii protagonistei. 

Totuºi, într-un sistem de povestiri reflectate 

sau repovestite sau pe cale de a fi repovestite, 

apare clar exprimatã ideea de 

alterare: uneori Hope povesteºte evenimentele 

numai pentru ea ºi, implicit, pentru 

cititor ºi le adapteazã apoi pentru Kathryn, 

fiind conºtientã cã aceasta zi a recapitulãrii 

vieþii ei va fi redusã la câteva fraze. 

În cele din urmã, romanul Seek My Face 

este o agresivã expunere a sinelui lui Hope 

Chafetz pânã la anularea materialitãþii ei, 

venind astfel în întâmpinarea titlului. 

interlope, cu care se confruntã la un moment 

dat Rafael: „Era un blond, mic ºi 

rotofei, cu un lanþ gros din zale de aur 

lãfãindu-se peste cãmaºa înfloratã, iar 

ceilalþi doi pãreau tatã ºi fiu, dupã 

asemãnare ºi dupã diferenþa de vârstã. 

Aveau figuri fumurii de soboli, fãrã bãrbii, 

cu boturi þuguiate ºi pãr negru scurt cu luciu 

ºoricesc, ºi se agitau ºi-ºi înteþeau 

ameninþãrile (...)“. 

Un alt element care meritã semnalat este 

toposul capitalei care atrage ca un magnet 

provincia. Percepþia este una negativã, 

disforicã. Bucureºtiul apare scãldat într-o 

„luminã uleioasã, îmbâcsitã de praf ºi de 

gaze de eºapament“, strivit de valul de 

caniculã, dominat de „ghetourile de blocuri 

din plãci de beton coºcovit de igrasie“, o 

lume de „þigãnie“: „(...) unde nu-i þigãnie 

în Bucureºtiul ãsta? ªi uite cã toatã lumea 

trage-ncoace, ca muºtele la mortãciune, toþi 

strâmbã din nas la þigãnie, ºi totodatã, dau 

nãvalã-n þigãnie“. Nu este uitatã nici Casa 

Poporului: „Clãdirea pãtrãþoasã cu alurã de 

penitenciar de maximã siguranþã, duratã sã 

rãzbatã prin veacuri, cocoþatã în vârful 

dealului ºi unduind ca o fantomã în ger ºi 

în ceaþã.“ În aceastã atmosferã de coºmar 

evolueazã o umanitate larvarã, mãcinatã de 

drame existenþiale, amintind de Zola. În 

centrul atenþiei stau mirii nemuririi, Rafael 

ºi Mirela, fata „de cartier“, împinsã de 

foame sã-ºi vândã copiii, apoi sã fure. 

Convins cã omul e de fapt crucea pe care o 

duce ºi atras de Împãrãþia nemuririi, Rafael 

Nemuritorul, o susþine pe iubita sa în lupta 

cu „demonii deznãdejdii“, iniþiind-o în arta 

nemurii, în împãcarea cu sine ºi cu lumea. 

La fel ca în tablourile lu Chagall, mirii 

nemuririi par sã pluteascã, proiectaþi pe un 

cer al speranþei.

Horia DULVAC 

Prozã 

Poezie 

Mai bine sã fii bolnav 

Nutream faþã de morþii mei o 

afecþiune imprevizibilã, ceea 

ce fãcea ca lumea de dincolo 

sã fie un loc foarte inexact. 

Pe tatãl meu mort îl simþeam uneori mai 

aproape decât în viaþã, îi percepeam cãldura 

pieptului ºi efluviile de iubire atunci când 

mã îmbrãþiºa, dar o veche stânjenealã continua 

sã stea între noi, ca atunci când trãia, 

ca ºi cum nimic nu s-ar fi schimbat. (În fond, 

diferenþa dintre cei morþi ºi cei plecaþi 

departe e locul în care îi aºezi în memoria 

ta. Mi s-a întâmplat odatã sã aflu cã prietenul 

meu din liceu, emigrat în Canada, murise 

de infarct de trei ani ºi eu mã gândisem la 

el în tot acest timp, ca ºi cum ar fi fost în 

viaþã. Iatã de ce nu mi-a plãcut niciodatã 

interpelarea glumeaþã a unor prieteni: „Mãi, 

nu te-am vãzut de o groazã de vreme, ai 

murit?“) 

Pe de altã parte, eu însumi începusem 

sã mã simt strãin, sã observ o trãdare în 

fizionomia mea. 

Aveam îndoieli în ceea ce privea propria 

identitate: calviþia, pierderile zilnice de 

celule, eforturile mele succesive de a trece 

mai departe peste lucrurile neplãcute fãceau 

sã fiu ca un pistil dezgolit. 

Nici nu mã mai puteam privi în oglindã, 

în timp ce mã bãrbieream, cã mã apuca 

ameþeala. 

În spaþiul adânc de dincolo de sticlã, era 

altcineva. 

Mã întrebam cât mã mai pot þine 

puterile, câte rânduri de piele pot sã mai am? 

Profitându-se de neatenþia prezentului, 

fusesem înlocuiþi. 

Situaþia mã depãºea. 

Lucrurile începeau sã fie aproximative 

ºi asta fãrã sã se mai ascundã: o lume a 

erorilor perpetuate unele din altele, care 

necesitã permanent corecþii ºi reveniri. 

Dar cum sã nu fii depãºit de trãdarea 

existenþelor mici? 

Sã luãm de pildã matematicile, faþã de 

care nutrim cea mai puternicã prejudecatã 

cu care am putut fi îndoctrinaþi. Credeam 

cã ele sunt o ºtiinþã a exactitãþii, a 

formulãrilor irevocabile. 

Eroare enormã (ca decepþia haosului din 

armatã)! Ceea ce mai þine în viaþã vechea 

disciplinã e simplul fapt cã foarte mulþi 

continuã încã sã mai creadã în ea. 

Biata ºtiinþã nu-ºi dã seama cã are nevoie 

de credincioºi fervenþi, ca o doctrinã 

religioasã, altminteri întregul sãu eºafodaj 

s-ar prãbuºi. 

(Slavã domnului cã oameni cãrora le 

sunt profund recunoscãtori au dezvoltat 

calculul diferenþial sau divin! Purtam 

frecvent cu tatãl meu discuþii despre acest 

minunat mijloc de a aproxima exact. Chiar 

ºi în zilele noastre, înainte de a adormi, iau 

o carte de fizicã pe care o rãsfoiesc, ca pe 

un volum de poveºti, cãzând în somn cu o 

problemã în gând.) 

Totul a început de la probleme practice: 

lumea plecase de prea mult ºi o mulþime de 

erori nu mai puteau fi trecute cu vederea. 

Ne înmulþisem dincolo de memorie, 

peste poate, ºi pãream pe punctul de a vedea 

faþa tatãlui nostru iubitor. 

Avea oroare de viu. 

Îi era teamã de noi, cei mulþi, camuflaþi 

în fertil, experþi în înmulþire ºi mici trãdãri. 

Devenise un obsedat al ordinii în viul 

ce nu mai putea fi oprit (un lichen nebun, 

setos de privire, capabil de orice ca sã se fi 

perpetuat: cine se mai putea opune 

expansiunii lui). 

(fragment) 

Ca sã nu se vadã cã e dictator, tatãl meu 

s-a fãcut grãdinar. Cine stã sã acuze un 

horticultor cã felul în care îºi taie arbuºtii e 

dedat viciului ºi arbitrariului? 

Numerele nu mai fãceau faþã, ci sporeau 

confuzia, ca atunci când încerci sã stabileºti 

exact câþi boboci galbeni de gâscã sunt 

într-un þarc. 

Drãgãlaºii pui nu sunt doar agitaþi, 

alergând de colo colo printre râme dar, dacã 

mai adaugi ºi faptul cã se înmulþesc cu 

rapiditate, devin nenumãrabili, indistincþi. 

Doar ce ai întors capul ºi s-au mai nãscut 

alþi boboci ocupând prezentul cu o inocenþã 

ce dã orice calcul peste cap. 

Veneau cu naivitatea lor galbenã ºi 

sinucigaºã, cã-þi dãdeau lacrimile, o invazie 

irezistibilã, ºi îi iertai. 

Trebuiau inventate alte unitãþi de 

mãsurã, intensitatea cromaticã, debitul, 

numãrul de pixeli, orice altceva, numai 

numãrul nu. (Cea mai exactã rãmânea tot 

senzaþia împãienjenirii ochilor când te uitai 

la ei.) 

Devenise limpede cã, în relaþia cu morþii 

familiei, trebuia sã aplic calculul diferenþial. 

Era o chestiune de incertitudine, dar ºi de 

localizare, cãci se impunea o minimã 

reprezentare despre zona unde i-aº gãsi (a 

tristeþii, a angoasei, morþii suferã ºi ei de 

spleen) ca sã pot intra cu ei în contact. 

(Puþini ºtiu cã o problemã practicã ce a dus 

la crearea calculului divin a izvorât chiar 

din precaritatea lucrurilor în miºcare: este 

vorba de viteza la un moment dat. 

Simplul fapt de a vorbi despre viteza la 

un moment dat e aberant, cãci pentru asta 

ar trebui sã prinzi obiectul care se miºcã ºi 

sã-l imobilizezi, situaþie în care el nu mai 

are vitezã, ci stã pe loc. 

Într-un mod asemãnãtor, morþii noºtri 

trebuie prinºi de trupul pe care nu-l mai au 

ºi siliþi sã stea locului o clipã, sã poþi vorbi 

cu ei. 

În plus, ei neavând corp, deci masa fiind 

nulã, impulsul lor e dat de viteza luminii ºi 

sunt foarte greu de localizat. 

Problema nu este însã a morþilor, ci a 

lumii celor vii, în care nici mãcar siguranþa 

coordonatelor spaþiale nu o mai avem. 

Pentru cã nu au putut imobiliza miºcarea, 

genialii ºi iubiþii mei matematicieni au spus 

cã viteza la un moment dat – care nu existã, 

fiind doar ceva care ni s-a nãzãrit – e viteza 

unui corp care se miºcã, dar ca ºi cum ar sta 

pe loc, de parcã asta ar fi posibil. 

Pentru aceasta, au împãrþit spaþiul în 

porþiuni din ce în ce mai mici, mergând cu 

aproximarea ºi trãdarea pânã la limita pe 

care raþiunea o poate suporta. Admirabil 

puci! 

Altminteri, nici nu e atât de complicat, 

cât oarecum obositor, cãci asta te obligã la 

permanente corecþii, la a coabita cu eroarea 

ºi a-i da ºi ei dreptul sã existe. 

Astfel, prin acest artificiu din care 

somnul a fost extirpat, puteam avea garanþia 

rezonabilitãþii, dar nu ºtiam dacã nu mã 

aflam într-un perfect iad aproximativ.) 

Tatãl meu a fost totodatã ºi primul mort 

de care nu m-am mai temut. Aº fi vrut sã fie 

fantomã ºi aº fi gustat din asta satisfacþia de 

a ne întâlni mai des. 

Prin el, lumea de dincolo a devenit un 

teritoriu familiar, aºa cum, vizitându-l des 

la clinica de cardiologie, începusem sã 

privesc locul acela cu drag, de parcã era 

acasã. (Acasã e oriunde sunt eu ºi altcineva 

iubit.) 

Sub o formã sau alta, toþi morþii sunt taþi, 


ceea ce ne face sã fim cu ei tandri, mãcar 

concesivi. În fond, sunt niºte neajutoraþi. 

Fãrã trup, fãrã posibilitãþi de acþiune, ei 

nu mai pot face nimic decât prin noi (Slavã 

domnului, suntem destui, printre cei vii ºi 

avem destule orgolii. În fiecare secundã, pe 

planeta Pãmânt, se nasc trei oameni ºi mor 

doi. Provizii sunt deci din belºug. Am 

observat însã un deficit numeric în cer, ceea 

ce creeazã miºcarea, ca raportul dintre 

cerere ºi ofertã în economie.) 

Sã nu puneþi vreodatã vreun mort sã îºi 

facã vreun ceai, cã îºi rupe degetele; nu e 

în stare nici sã mute ceainicul din loc. 

În plus, morþii au o reacþie exageratã faþã 

de apã, care se pare cã le dezgroapã din 

subconºtient ceva extrem de neplãcut: devin 

agitaþi ºi vor sã se arunce în ea. 

Chiar dacã apa e numai într-un ibric, dau 

din braþe ca ºi cum ar înota ºi bolborosesc 

ceva despre urgenþa de a o traversa. 

Aºa cã ei stau cuminþi acolo ºi ne 

dicteazã: fã lucrul ãsta sau celãlalt. 

Cicãleala asta le prieºte de minune ºi parcã 

vezi cum creºte inima în ei ca bãtrânii care 

se cred folositori. 

(Pentru bãtrâna îngrijitoare de la intrarea 

în bisericã, trupurile sunt lumânãri: se 

consumã în ardere ºi urcã în sus. Unele sunt 

încovoiate de cãldurã, ca niºte siluete cu 

sciaticã, altele aratã, nu ºtim de ce, ca niºte 

cruci cocoºate. Toate sunt niºte consumabile 

ale cãror resturi trebuie înlãturate când ºi-au 

epuizat flacãra, pentru a pune altele în loc.) 

Dacã despre cei vii se spune cã au cãlcat 

în strãchini, cei morþi calcã pe vise, sunt 

inabili. 

Tata era ºi el destul de neîndemânatic, 

întrerupându-mã din vis cu o brutalitate pe 

care i-o iertam, cãci mã obiºnuisem cu 

stãrile lui capricioase, mai ales de când 

devenise mort (o condiþie cu care pãrea cã 

nu e prea împãcat). 

Deºi în viaþã fusese pus pe glume ºi gata 

oricând sã-ºi facã prieteni, dupã moarte s-a 

schimbat. Devenise timid, singuratic. 

Trebuia sã îl bagi în seamã, altminteri stãtea 

ore în ºir în colþul încãperii, înnegurându-se. 

Se supãra din te miri ce ºi corpul lui 

Mihai DUÞESCU 

Varã nebunã 

Soarele îºi spãrsese buzele, sângera, 

noi, în balansoare, acoperiþi cu polen, 

de la florile toate, într-o searã cândva, 

în oraºul acela cu oameni de lemn. 

Sculpturi naturale, expuse zâmbind, 

bându-ne cafelele ºi berile calde, 

admirându-ne trupurile pocnind 

de sentimente patriotarde. 

Vara încearcã o scuzã târzie: 

statuile-acestea, aºa, fãrã chip, 

ar fi numai copii, dupã alte o mie 

cioplite de mare în albul nisip. 

Cine-o mai crede pe-aceastã nebunã 

de varã ploioasã, ce doarme pe dig, 

hai dragostea mea, sã murim împreunã 

Ca douã grenade ce se ating. 

Lupii albi 

Sunt lupii albi ai zilei la ferestre, 

ling sticla însoritã, cred cã-i sânge, 

tu dormi în altã casã prin aceste 

blocuri nenorocite, dar ajunge… 

eteric, uºor transparent, se închidea la 

culoare ca o citoplasmã ce devine cenuºie, 

ca zidurile de care morþii se mai lipesc 

aidoma unor copii, murdãrindu-ºi 

veºmintele de var . 

Se complexa uºor, iar dacã te uitai la el 

urât, se înnegura... 

(Mi-era teamã sã nu facã din nou vreun 

accident vascular, sã mai moarã o datã, aºa 

pãrea de fragil.) 

Rãcea una douã, de parcã imunitatea lor 

de morþi ar fi inexistentã ºi avea tabieturi: 

nu trebuie sã îi lipseascã batista (cu o 

monedã micã cusutã în colþ), ceaiul de pe 

noptierã, fesul de dormit ºi fularul din jurul 

gâtului. 

Dacã încercam sã îl privesc în vreo apã, 

apa se tulbura, zburlindu-se agresivã. 

(De altfel, tatãlui meu nu îi plãcea 

oricum apa, adversitatea era reciprocã. Bea 

mai mult vin, iar restul lichidelor ºi le lua 

din alimentaþie, din legume ºi ciorbe.) 

Avea ºi un început de astm bronºic la 

care trebuia sã dau de pomanã þuicã fiartã 

ºi sã urez mult noroc la strãnuturi. (Atenþie, 

dacã strãnuþi la o înmormântare e de rãu.) 

Odatã am uitat sã-i dau obiºnuitul rachiu 

ºi mi-a apãrut în vis stând supãrat, alãturi 

de alþi duºi pe lumea cealaltã, parcã erau 

niºte deþinuþi dintr-un lagãr de concentrare, 

având în faþã þoiuri mici de sticlã de proastã 

calitate, din care beau încordaþi. 

Paharul lui era gol. A trebuit sã gãsesc 

urgent un trecãtor dispus sã bea pe loc ºi 

fãrã prea multe explicaþii o canã mare de 

palincã, dupã care a plecat împleticit... 

Reparasem ce se mai putea în ultimul moment. 

Dar suntem neatenþi: dacã pe morþi îi 

jignim prin simpla existenþã poate cã ºi pe 

cei vii îi rãnim cu indecenta noastrã 

vitalitate. 

Când m-am dus odatã în vizitã la salonul 

de chirurgie, m-am simþit vinovat de 

tinereþea ºi sãnãtatea pe care tinerii le poartã 

cu tupeu. 

În definitiv, atâtea necazuri îþi pot veni 

de la energia de a fi viu, încât e mai bine sã 

fii bolnav. 

o clovnerie tristã-n care nu 

mai ºtiu dacã doar timpul e de vinã. 

Sau cei care mai cred cã e fanfarã 

muzica tâmplei tale osândite, 

ei care fac în baia lor gargarã 

cu chipurile noastre obosite. 

Doamne de ce-ai lãsat-o sã se nascã 

aºa târziu ºi-aºa fãrã speranþã, 

când proºtii lumii o privesc ºi cascã 

în blocul lor, în baia de faianþã. 

Dans suicid 

Degeaba speram cã tu eºti albastrã, 

ca o canã de Meissen, din care sã beau 

luminile stelei strãlucind la fereastrã 

într-o noapte în care ºi beþivii dormeau. 

Dar tu eºti normalã, de un alb impecabil, 

precum o zãpadã cãzutã în zori, 

condusã de acest destin implacabil 

în care te naºti, faci copii ºi-apoi mori. 

N-ai avut nebunia pescãruºilor noaptea 

ce se-aruncã în mare într-un dans suicid, 

n-ai crezut cã tandreþea înseamnã ºi 

moartea 

samuraiului singur care luptã iubind. 

Eºti iluzie numai, doar o falsã oglindã, 

în care mã mint când încerc sã visez, 

Nu vreau sã ºtiu cã-mbãtrâneºti ºi tu, trupul nopþii priveºte-l, atârnã în grindã 

cã joci un rol stupid de gospodinã, legãnându-se-n ºtreangul luminii, îl vezi? 

Desen de Matisse


Daniel MOCIOI 

În ansamblu, aºa-zisa „lume mare“ i 

se prezintã lui Caragiale drept una de 

parveniþi, ridicoli, despre care nici nu 

s-ar putea spune cã-ºi trãdeazã originea 

deoarece aceasta este vizibilã în permanenþã. 

În schiþa La Peleº, autorul ilustreazã febrilele 

preparative de plecare ale unei familii locale 

de parveniþi care este invitatã sã ia masa cu 

suveranii. Doamna Mãndica Piscopesco 

încearcã zadarnic sã-ºi aranjeze cârlionþii 

rebeli. Furioasã, revarsã un potop de invective 

asupra guvernantei „dobitoace“ dar ºi 

asupra mamei sale, care încerca sã o ajute: 

„Eºti nebunã, soro, ce dracu! chioarã eºti?... 

m-ai fript!“ Soþul, Zefir Piscopesco, uzeazã 

de acelaºi vocabular. „Eºti surdã, soro? ce 

dracu faceþi? Sã ne atârne lingurele de gât?“, 

fiind supãrat cã ar putea sã întârzie la 

întâlnire. 

Dupã vocabular poate fi recunoscutã ºi 

madam Sevastiþa Stãnescu, bucureºteanca 

mãritatã la Vãlenii de Munte, din schiþa 

Întârziere. Douã cuvinte revin invariabil pe 

buzele elegantei doamne: „dracu“ ºi 

„dobitoc“ – autorul realizând, cu ironia lui 

specificã, un portret memorabil tinerei femei: 

„O damã de vreo treizeci de ani, foarte 

frumoasã ºi bine fãcutã, afarã de mâini, care 

poate n-ar strica sã fie mai micºorate, ºi, dacã 

trebuie sã judec dupã botine, ºi despre 

picioare aº îndrãzni sã zic acelaºi lucru.“ 

Eforturile adaptãrii sunt minime. 

Furnizorii aduc în case mobilã scumpã ºi 

graveazã pe tacâmuri blazoane fanteziste. 

Pretenþia se formeazã exclusiv prin decor, iar 

cineva care ar asista la conversaþie cu ochii 


Comentarii 

critice 

Caragiale – „Lumea mare“ în proza scurtã 

legaþi s-ar crede descins într-o pitoreascã 

suburbie. „Suntem foarte departe de setea de 

distincþie, de aspiraþiile neînþelese, de 

sinceritatea ºi inocenþa Ziþei, a cãrei figurã 

capãtã prin comparaþie o culoare de-a dreptul 

idilicã“. Grãitoare în acest sens este schiþa 

Five o’clock. Contrastul dintre pretenþiile 

culturale ºi sãrãcia intelectualã a protagonistelor 

atinge punctul culminant. Madam 

Esmeralde Piscopesco locuieºte într-un hotel 

somptuos din Bucureºti ºi îºi primeºte 

oaspeþii în fiecare joi în „salonaºul intim de 

cel mai pur stil Louis XV“. 

Naratorul se preface a fi mare admirator 

al conversaþiei de salon: „Am mare slãbiciune 

pentru ceea ce francezul numeºte la 

causerie ºi de aceea frecventez bucuros 

cercurile mondains, îmi place adicã, pe 

româneºte, sã stau de vorbã cu damele din 

lumea mare“. Formulatã în aceºti termeni 

entuziaºti, preþuirea devine suspectã. În locul 

conversaþiei elegante, în loc de graþie ºi 

delicateþe întâlneºti douã femei pornite pe 

bârfã ºi calomnie, ipocrite, gata sã-ºi sãrute 

dar ºi sã-ºi pãruie adversarele. Victima e Miþa 

Protopopesco, din aceeaºi speþã a snoabelor, 

cu acelaºi vocabular de mahala: „E un ger 

afarã, macher, cã nu-þi poþi face o idee… 

Dacã o þine aºa toatã noaptea, se duce 

dracului rapiþa“. 

Lumea bunã organizeazã ºi participã la 

conferinþe pe teme diverse. Societatea pentru 

protecþia „Muzelor Daco-Romane“ anunþã 

publicului prin „afiºe, gazete, scrisori, 

persoane“ conferinþa „Ce este arta“. Auditoriul 

ascultã ºi aclamã cu entuziasm pe 

oratorul care, pornind de la filozoful grec 

Aristotel, le vorbeºte despre arta cu care este 

fãcutã o pereche de ghete. 

Alteori reprezentantele „lumii bune“ îºi 

terorizeazã invitaþii citindu-le creaþiile, 

înainte de a le prezenta sub formã 

de conferinþe la Ateneul Român. 

Este cazul Graziellei din schiþa 

Þal, soþia unui negustor-filozof 

care a ajuns la concluzia cã „toate 

mulþumirile în lumea asta trebuie 

plãtite .Dacã le plãteºti cu 

anticipaþie, þi se par mai ieftine; 

dacã le plãteºti dupã, þi se par 

prea scumpe“. Invitaþi la masã 

„vreo doisprezece inºi, toþi lume 

aleasã din litere, ºtiinþe, arte, dintre care vreo 

ºase reporteri“ sunt siliþi sã asculte lectura 

unui studiu privind „Femeia în istoria ºi în 

poezia poporanã a românilor, în trecut, în 

prezent ºi în viitor“. Visul provincialilor e sã 

cunoascã ºi sã ia parte la petrecerile din 

capitalã: „De câte ori nu sunt ei jinduiþi de o 

plimbare pe un bulevard, de o plimbare la 

ºosea, de Operã, de concert“. 

Târgul Mare, reºedinþa subprefecturii 

Plãºii-de-Mijloc, se mândreºte cu societatea 

lui „foarte restrânsã ºi foarte aleasã“ ale cãrei 

baluri filantropice ating splendoarea celor 

dintr-o capitalã de judeþ. Ele sunt descrise 

de cronicarul monden Edgar Bostandachi, 

ridicol prin nume ºi pseudonim (Turturel), 

prin comportament ºi prin stil. Profesor 

suplinitor de muzicã, desen, gimnasticã, 

scrimã ºi religie la gimnaziul clasic, e 

considerat „perfect gentilom“. E tipul 

Ion MUNTEANU Gheorghe Dãniºor 

ªi prin recenta sa carte, Metafizica 

libertãþii, publicatã la sfârºitul 

anului 2006 la Editura Paralela 

45, universitarul craiovean Gheorghe 

Dãniºor ne convinge cã este un filosof 

autentic, poate cel mai laborios ºi original 

truditor din partea de sud a þãrii, în domeniul 

în care raþiunea se are pe sine drept obiect 

de reflecþie. Un gânditor care nu se sfieºte 

sã atace probleme mari ale amintitei zone 

de interes, sã-ºi punã ºi sã gãseascã 

surprinzãtoare rãspunsuri la întrebãrile 

ultime care au obsedat pe oricare filosof 

adevãrat, creator de sistem ºi de limbaj, din 

toate timpurile. 

Desigur, cum spunea Lucian Blaga, cu 

o filosofie simpatizezi sau nu poþi sã 

simpatizezi, iar motivele pentru care nu 

intri, ca receptor, în rezonanþã febrilã cu 

aceasta sunt multe ºi felurite. Dacã însã te 

apleci cu onestitate asupra ei, încercând sã-i 

descifrezi resorturile intime, s-o înþelegi în 

ceea ce ni se dezvãluie cu adevãrat, iar nu 

în ceea ce credem noi, grãbiþi ºi uneori 

marcaþi de prejudecãþi, cã ar trebui sã fie, 

dacã faci efortul minim sã-l înþelegi pe 

respectivul filosof exact prin prisma 

intenþiei sale, iar nu prin ceea ce nu ºi-a 

propus niciodatã sã construiascã, dacã 

pãtrunzi, prin urmare, spiritul autentic al 

lucrãrii ºi al autorului ei, deopotrivã, foarte 

greu poþi greºi. De aceea, consider cã putem 

înþelege corect Metafizica libertãþii numai 

sau efortul filosofiei de a lãsa Fiinþa sã se vadã 

dacã pãtrundem minuþios în interiorul 

construcþiei sale ºi o privim dinlãuntrul ei 

(cu un ochi interior, cum ar spune poetul), 

lãsând sã ne seducã conceptele cu care 

opereazã filosoful Gheorghe Dãniºor, 

precum ºi „probatoriul“ utilizat ºi modul 

personal de punere în relaþie: idei ºi 

informaþii din ºi despre filosofi geniali ai 

lumii: Parmenide, Platon, Aristotel, 

Descartes, Kant, Hegel, Husserl, Heidegger 

º.a. 

Cartea lui Gheorghe Dãniºor se prezintã, 

începând cu ideile din prefaþã, 

ca o construcþie ce nu se încheie 

odatã cu capitolul sãu ultim, de 

vreme ce soluþiile seducãtoare 

propuse de autor nu sunt 

rãspunsuri definitive (în ciuda 

unei evidente exprimãri axiomatice), 

acestea invitând la o 

nouã lecturã, la o ineditã 

abordare. Nãzuinþa declaratã 

încã de la început a gânditorului 

este aceea de a surprinde firescul 

ºi de a ne prezenta, în mod 

spontan, Fiinþa, dincolo de orice 

medieri, inclusiv de cunoaºterea 

instrumentalã. Este ceea ce-ºi propune 

filosofia însãºi, adicã descoperirea drumului 

care ne conduce spre adevãr ºi libertate. 

Spre esenþa ultimã a existenþei care nu ni se 

lasã descoperitã decât spontan, nu prin 

raþionamente deductive, prin construirea 

unor judecãþi de valoare, ci exclusiv prin 

intuiþie intelectualã. De aceea, scrie 

Gheorghe Dãniºor, „una din sarcinile 

metafizicii este aceea de a disipa limbajul 

cu propriile sale arme, adicã tot prin limbaj“, 

adicã suspendarea discursivitãþii, la fel ca 

în poezie, unde metafora îndeplineºte 

acelaºi rol, transmiþându-ne nu (sau nu 

numai, credem noi) sensuri, ci trãiri. 

Autorul Metafizicii libertãþii este un dialectician, 

la el conceptele miºcându-se ºi 

descoperindu-se „pe drum“, în sensurile lor 

cele mai profunde. Astfel, 

luãm cunoºtinþã, ca de o 

adevãratã odisee, de 

concepte ºi de deschiderea 

lor noeticã, resemnificatã 

ºi tulburãtoare: Fiinþa, 

fiinþa-mai-mult-decâtfiinþa 

(Binele), a-lãsafiinþa-sã-se 

vadã, separarea 

de Fiinþã, spontaneitate-surprinderesurvenire, 

a-fi-prin-sine, 

fulgerul evidenþei, firesc, 

libertate, gândire, simplulact-de-a-fi-gândire, 

cunoaºtere, ceva-ul ºi ne-ceva-ul, nemijlocire, 

pre-senþa (parousia) nonrelaþionalã 

a ceea-ce-este, ex-sistenþa, 

inconºtient de gândire, intuiþie noeticã, 

fenomenalitate, libertate ca realitate nonexistentã, 

liniºte sufleteascã, lume, stare- 

aristocratului anemic ºi „efeminat“ care 

„vorbeºte franþuzeºte de când era mic ºi se 

pricepe foarte bine la modã ºi confecþiuni“. 

Îºi publicã în „Vocea Zimbrului“ cronicile 

mondene ºi, în ciuda strãduinþelor, îºi atrage 

mânia subprefectului Raoul 

Grigoraschko care îl admonesteazã: 

„Te opresc, magariule, 

sã faci des manvoises plaisanteries 

pi conta doamnei 

Grigoraschko, soþia me“, ºi pe a 

maiorului Edmond Bugdrogovici, 

care-l pãlmuieºte. În acest context 

Cãlinescu, mai târziu, 

aprecia: „gluma e de un grotesc 

plebeian gustos“. 

O familie comicã de 

parveniþi întâlnim ºi în Tren de plãcere. 

Regãsim gradaþia ascendentã a comicului: la 

început familia „ºtie ce are sã facã pas cu 

pas ºi minutã cu minutã“, apoi domnul 

Georgescu încearcã zadarnic sã-ºi regãseascã 

familia, iar în final refuzã sã-ºi urmeze soþia 

când aflã cã a plecat cu un grup de prieteni 

la Sf. Ana, în ciuda avertismentului soacrei: 

„o sã te cãieºti, Mihalache!“. Miþa se întoarce 

„pe la cinci ºi jumãtate dimineaþa“, încântatã 

de „partida de plãcere improvizatã, o fantezie 

a locotenentului“ Miºu Vasilescu. Adulterul 

e aici doar sugerat. 

Comentând schiþele, P. Zarifopol aprecia: 

„Un comic enorm, aºa cum îl iubea 

Caragiale, e acumulat aici; dar distribuirea 

lui e atât de sigur economisitã încât 

concentrarea excesivã ni se impune, fermecãtor, 

ca o viziune normalã. Caricatural dar 

exact verosimil. Acesta-i semnul lui 

Caragiale.“ 

dincolo-de-stare, locuire º.a. Obiectul 

metafizicii este astfel surprins dintr-o 

multitudine de unghiuri, unele fiind dintre 

cele mai neaºteptate ºi mai proaspete, 

autorul acestei incitante lucrãri dezlegând 

în cititor nebãnuite presimþiri cu privire la 

bogãþia ºi complexitatea Fiinþei. Principiul 

întemeietor, la fel ca la Lucian Blaga, se lasã 

descifrat nu atât prin puterea argumentelor 

de construcþie logicã pe care le utilizeazã 

autorul, cât, mai ales, printr-un fel de 

„sugestiune“ artisticã, printr-o tensiune 

esteticã în preajma cãreia ne aduce lectura, 

ºi al unei trãiri autentice. Iar ceea ce este 

frumos, surprinzãtor, bogat în sensuri ºi 

semnificaþii nu poate sã fie decât adevãrat 

ºi profund. 

Pornind de la afirmaþia lui Heidegger, 

în conformitate cu care „ceea ce e cel mai 

mult de gândit în zilele noastre ºi care ne 

pune pe gânduri este faptul cã noi nu gândim 

încã“, profesorul Gheorghe Dãniºor ne 

convinge cã „a venit timpul sã gândim“, iar 

cartea sa ne demonstreazã la ce lucruri 

fascinante putem ajunge pe o asemenea 

cale. „A venit timpul sã fim liberi“, ne mai 

destãinuie autorul, iar Metafizica libertãþii 

nu este decât o invitaþie la a fi în mod 

autentic noi înºine, omul fiind cu adevãrat 

o fiinþa liberã numai prin puterea minþii sale 

nemãrginite ºi atoate-dezvãluitoare. „Cãtre 

acest orizont trebuie sã tindã comunitatea 

umanã“, conchide Gheorghe Dãniºor.

Cronicã 

literarã 

Constantin CUBLEªAN 

Poezia insurgenþei 

Între scriitorii momentului actualitãþii noastre, fãrã 

îndoialã, Mircea Dinescu este cel mai dificil de 

surprins într-o sintezã criticã, într-o privire 

monograficã mai ales, datoritã formelor sale multiple de 

manifestare, de la poezie la publicisticã (la tableta pamfletarã) 

ºi de la omul politic la analistul fenomenului politic; om de 

carte ºi de gazetã, animator al vieþii publice dar ºi al unor 

(numeroase) emisiuni TV etc. Nici biografia lui nu este mai 

confortabilã, el trecând nãbãdãios de la o etapã existenþialã 

ºi de creaþie la alta, de la teribilismul nonconformist la 

dizidenþa afiºatã, de la apetitul gospodãresc (vezi episodul 

preºedinþiei Uniunii Scriitorilor) la sastiseala prefãcutã pe 

care ºi-o joacã dezinvolt în faþa publicului/gazetarilor adunaþi 

spontan în jurul sãu ori în conferinþe de presã bine regizate. 

Dar, la urma urmelor, poate sã întrebe cineva, la 

ce e nevoie de o asemenea evaluare, când poetul/ 

omul încã mai are multe de spus, de fãcut, ºi un 

verdict critic, la ora aceasta, ar putea fi contrazis 

cu uºurinþã de o evoluþie ulterioarã, imprevizibilã 

în felul ei, ca de fiecare datã, pânã acum. 

Rãspunsul ar putea fi unul în maniera lui Dinescu: 

Tocmai de aceea. Dar, cine va fi puþin mai atent la 

angajamentul de fond al scriitorului, va constata 

cã, de fapt, el însuºi simte nevoia, este interesat, 

din când în când, de un atare bilanþ, de un fel de 

adjudecare de sine în faþa oglinzilor receptoare 

ale publicului, ale criticii ºi, nu în ultimul rând, 

ale sale, intime. Altfel cum s-ar putea justifica cele 

douã antologii pe care ºi le-a conceput ºi alcãtuit, cu mânã 

proprie: Proprietarul de poduri (1976) ºi Fluierãturi în 

bisericã (1998)?! Aici ar fi doar imaginea poetului. Dar 

restul? Restul n-ar putea fi fãrã poet. Pentru cã, Mircea 

Dinescu „indiferent de fervorile lui publice“, zice Constantin 

M. Popa, „pãstreazã în sine agresiunea solarã ºi nobilul semn 

al poeziei“. Sarcina pe care ºi-a asumat-o criticul craiovean 

nu este câtuºi de puþin comodã iar tentativa sa analiticã – ºi 

de sintezã, deopotrivã – deloc lesnicioasã. Dar Constantin 

M. Popa însuºi nu mai este criticul clasicist de odinioarã. 

Practica publicisticã din ultimul deceniu l-a stimulat benefic 

spre un exerciþiu eseistic, polemic nu mai puþin, dinamica 

privirii sale critice asupra fenomenului literar, dobândind 

astfel o capacitate de penetraþie profundã, subtilã, în 

resorturile intime, freatice, ale sensului evoluþiei estetice ale 

scrisului românesc în condiþiile actualitãþii. Discursul sãu 

critic se impune prin siguranþa tãieturii cu care opereazã în 

disecþia analiticã a obiectului asupra cãruia îºi concentreazã 

atenþia, fiind cu totul remarcabil, impresionant prin tocmai 

precizia diagnosticãrilor ºi în acelaºi timp captivant prin 

spectacolul realizat din îmbinarea labilã a judecãþilor de 

valoare severe, sub impulsul preceptelor teoretice, cu cele 

ale memorialisticii sau ale jurnalului intim, totul într-o 

structurã de ansamblu ce pare a fi la fel de nonconformistã 

ca ºi creaþia dinescianã, în speþã. „Strãin de elanul euristic – 

îºi precizeazã domnia sa, oarecum programatic, încã de la 

început, compasul abordãrii teritoriului atât de continuu 

denivelat al creaþiei lui Mircea Dinescu – nu se vrea o 

demonstraþie teoreticã. Este mai degrabã o înscriere de notaþii 

autonome în care versurile poetului devin argumente ale 

libertãþii spiritului Creator“. Caracterul acesta de notaþie mi 

se pare a fi cel mai potrivit pentru urmãrirea ºi marcarea, la 

pas, a evoluþiei unei opere în plinã miºcare, diferitã de la o 

etapã la alta, ºi totuºi atât de unitarã prin ceea ce criticul 

numeºte, prompt ºi categoric, spirit al insurgenþei. 

„Adolescentul întârziat în teribilism, bufonul înscenãrilor 

parodice, cabotinul care face vizibile «sforile» deliberat 

evidente (în spiritul lui Eugen Ionescu) ori circarul de bâlci 

are vocaþia codificãrii alternative, modulând, cu o exasperare 

expresionistã, trucajele ºi disimulãrile, complicaþiile ºi 

ambiguitãþile, grotescul ºi absurdul existenþei (…) Mircea 

Dinescu însuºi este un incomod care are ingenuitãþi, dar ºi 

intempestive ardenþe. Iatã un portret pe care Constantin M. 

Popa îºi propune sã-l demonstreze în cartea sa: Mircea 

Dinescu, Poezia insurgenþei (Editura Scrisul Românesc, 

Craiova, 2006). 

Într-un capitol (Un enfant terrible), oarecum precipitat, 

sunt menþionate, ca într-un inventar (uneori detaliat, totuºi), 

datele de reper ale vieþii lui Mircea Dinescu: s-a nãscut la 11 

noiembrie 1950 în Slobozia; debuteazã cu versuri în revista 

„Luceafãrul“ (1967), pe când era în armatã, dupã care 

schimbã câteva locuri de muncã – „paznic peste magazia 


sportivilor de la clubul Dinamo“, „portar la Asociaþia 

Scriitorilor din Bucureºti“ etc.; primul volum, Invocaþie 

nimãnui, în 1971, receptat favorabil de Eugen Simion, Eugen 

Negrici, Eugen Barbu (care „îl vede ca pe un diavol blond“); 

urmeazã alte volume de poeme ºi intrarea în redacþia revistei 

„România literarã“ de unde, la 14 martie 1989, este concediat. 

Pornind de la observaþia cã Mircea Dinescu „profereazã 

o artã poeticã implicitã având, contrar tendinþei generale a 

neomodernismului, o clarã direcþie antievazionistã, 

Constantin M. Popa evaluând producþia poeticã a acestuia, 

din anii dictaturii, este de pãrere cã poetul se afirmã între cei 

dintâi scriitori ce înþeleg cã între „teoria gratuitãþii artei“, 

amendatã de foruri, ºi „viziunea edulcoratã a vieþii“, pe care 

o recomandau activiºtii artei „angajate“, se aºeazã un foarte 

puternic semn de egalitate. Aºa se face cã poetul 

ce debutase „detabuizând poncifele moderniste, 

descoperindu-ºi cu încântare prezenþa într-un 

univers incantatoriu ºi exultant, regizând 

ceremonialul jubilatoriu al vârstei (…) coboarã 

în lume din cercurile narcisiste, unde doar adiau 

presimþite primejdii, având revelaþia rãului 

existenþial“. Cu volumul La dispoziþia dumneavoastrã, 

Mircea Dinescu ajunge „într-o altã vârstã 

a creaþiei“, anume aceea a „revelaþiilor scrisului 

bolnav“. Cu volumul urmãtor, Exil pe o boabã de 

piper, rostul poeziei îl aflã în „priza directã a 

realului pandemic“, Dinescu rezervându-ºi dreptul 

de „a da cu tifla“, de „a huidui“, de a „recurge la 

onomatopee plebee“, pentru ca mai apoi, „dincolo de urgenþa 

stãrii postrevoluþionare“, în volumul O beþie cu Marx 

„ontologizarea poeziei“ sã devinã pentru artist „o posibilitate 

de remodelare a literaturii prin abandonarea spaþiului 

consacrat ºi imersiunea în zonele existenþiale inedite“, unde 

nu lipsesc tensiunile tragice ori melancoliile „mai curând 

metafizice decât estetice“. Acum poetul nu viseazã „sã 

modifice poezia, ci viaþa“. 

Analiza în pandant, atentã ºi laborioasã, a poeziei lui 

Mircea Dinescu de dinaintea momentului revoluþiei 

decembriste (în Rimbaud negustorul, 1985, fãcându-se 

marcatã „o discursivitate perfidã“ ce „acapareazã mituri ale 

culturii universale unind elanul cognitiv cu intenþia depãºirii 

Silviu GONGONEA 

Exilul, ipostazã liricã 

Nu e de ici de colo sã-þi construieºti o nouã biografie, 

sã descoperi, autoevaluându-te, cã portretul este 

unul dublu, purtãtor mai curând al unei identitãþi fragmentate. 

Aburi de femeie (Edit. Haifa…), de Bianca Marcovici, 

aminteºte de o volatilizare vecinã cu anonimatul, des-fiinþarea 

este una implicitã ºi probeazã, fãrã dubii, o 

rigoare impusã de undeva dinafarã. Este cât 

se poate de tragic deoarece acolo, de unde 

ne scrie poeta, presupune „sã te resemnezi 

în ebraicã“ ºi totodatã acceptarea altor valori 

socio-culturale, când aceasta rãmâne unica 

posibilitate de (re)construcþie. Rediscursul 

(cu prefixul de rigoare) devine, în cele din 

urmã, reper ºi traseazã conturul unui nou 

parcurs spiritual, însã toate acestea nu pot 

face decât sã adânceascã iremediabil 

caracterul de scindare în toatã aceastã 

supravieþuire interioarã. 

Autofundarea, cu toate supapele ei, se 

extinde pânã la un „simptom al pierderii“ ºi condiþioneazã 

fiecare miºcare creatoare, un soi de fecunditate la marginile 

inimaginabile pune stãpânire pe poemele Biancãi Marcovici: 

„mâna pe care/ vrei s-o þii strâns, lipitã de fruntea-þi ghiarã,/ 

de degetele legate pe þigarã,/ constrâns de absenþa Muzei// 

foaia de hârtie/ adunã absenþele/ n-ai sã recunoºti vreodatã/ 

pactul nostru de fum// ca o resemnare.“ (de tine nu se leagã) 

Este limpede cã punctul de plecare este aºezat undeva în 

avans, rezervat unui abandon voit, ca un refugiu pe care l-ai 

putea oricând cuceri, dar care în cele din urmã îþi este refuzat. 

Textul pare cã nu mai poate fi salvat, seamãnã cu o alunecare 

propriilor linii expresive“) ºi de dupã acesta (poezia 

pamfletului când lirica „se vede relegatã într-o zonã incertã“, 

autorul gândind ºi vorbind „într-un iureº care dãrâmã, 

rãstoarnã, îmbrãþiºeazã, fãrã metodã, fãrã criterii, dupã 

ritualul acceselor lui de frenezie“), pune în evidenþã calitatea 

unei poezii a insurgenþei ce nu ia „forma sertarului“, cãci 

„Dinescu transcende abil realitatea camuflând-o prin bruiajul 

semantic (…) iar denudarea ºi asumarea adevãrului ca 

operaþiune de îndepãrtare a mãºtilor revine cititorului“. Sunt 

descifrate ºi discutate, în regimul filiaþiilor artistice, teme, 

motive ºi subiecte, un larg evantai de posibilitãþi în abordarea 

poeticã a racilelor sistemului totalitar: „Între «ochii lui 

Homer» ºi «coaforul cântãreþei chele» se întinde vastul 

teritoriu al subversivitãþii ironice“. Se impune deci citirea 

printre rânduri, „a capta revelaþiile aluziei, a te sustrage în 

acelaºi timp interpretãrilor aberante“, devine pentru Mircea 

Dinescu „un joc ce accentueazã atât disponibilitãþile eului 

liric, atins de simptomatologia clinamen-ului (formã specialã 

a intertextualitãþii descrisã de Harold Bloom în The Anxiety 

of Influence), cât ºi lectorul avizat asupra modului de 

reintruziune subversivã a convenþiilor). La Mircea Dinescu 

nu este vorba despre o lume care sã se confunde cu propriul 

eu, ci despre pulsiuni ce acapareazã realul în reþele 

obsesionale prin imersiuni în zonele adâncurilor 

hipercodificate“. 

Eseul monografic al lui Constantin M. Popa consacrat 

unuia dintre cei mai simptomatici poeþi ai ultimelor decenii 

are calitatea esenþialã de a fixa nu atât, sau nu neapãrat, un 

portret, un profil de poet pe coordonatele epocii, cât un 

sindrom atitudinal artistic ilustrat de „un «optzecist de unul 

singur»“ (dupã expresia lui Mircea Cãrtãrescu), care este 

Mircea Dinescu. „Imaginea globalã asupra creaþiei 

dinesciene – concluzioneazã criticul – designeazã o vocaþie 

esenþial pateticã, în modalitãþi când elegiace, când vehemente, 

care compun complementar o operã venitã sã afirme ceea ce 

poetul crede despre lume ºi sã rãstoarne cu vigoare divagaþiile 

preþioase ºi frigida nobleþe a neomodernismului sau sã 

braveze polemic în faþa convenþiilor «generaþiilor» mai noi. 

Fãrã a se replia orientãrilor de ultimã orã, sã semnalãm 

candoarea scandaloasã cu care Dinescu împrumutã ceva din 

limbajul detabuizat al scrierii «douãmiiste» (…) În fond, 

Mircea Dinescu este un scriitor nerevendicat. Deþine, cu alte 

cuvinte, ºansa de a avea singur un capitol special în viitoarele 

istorii literare“. Iatã-ne, aºadar, în faþa unui demers critic 

temerar, condus ºi împlinit cu aplomb analitic ºi disociativ 

în totul remarcabil, ce ne atrage atenþia (dacã mai era cumva 

nevoie) asupra unui spirit exegetic de marcã – Constantin 

M. Popa – a cãrui voce se impune cu distincþie, elevaþie ºi 

autoritate în procesul, atât de necesar azi, de evaluare 

obiectivã a valorilor noastre literare contemporane. 

de teren, plan peste plan, pentru a arãta tocmai baricadarea 

faþã de acel dublu, baricadare ce ar putea fi înþeleasã ca o 

repoziþionare sau mai curând ca o devenire (ºi de ce nu ca o 

conºtientizare a feminitãþii pusã sub semnul perifericului): 

„de crezi cã e simplu sã fii mereu…/ ºtachete în faþa mea,/ 

garduri panã la norii negri,/ decepþii mãsurate în eclipse,// 

dureri pietrificate în ghivece de flori,/ frunze scuturate cât 

palma./ iar soarele de pe umãrul tãu,/ pavãza-ecou.“ 

(ºtacheta) 

Poezia din volumul Aburi de femeie stã neîndoielnic sub 

semnul identitãþii. Din fericire, dincolo de absurda mecanicã 

a destinului ce se lasã descoperitã cu fiecare 

text, în poezia Biancãi Marcovici se întrevãd 

instrumentele miraculoase ale prizãrii cu 

realitatea, în sensul cã aceasta este evaluatã, i 

se dã un înþeles în tot acel vârtej, este aneantizatã 

pânã la o osmozã totalã: „Urmele mi-au fost 

ºterse/ Cu migalã./ Întâi mi-au desfiinþat adresa./ 

Mai apoi mi-au dãrâmat poemul (…)/ Din când 

în când duceam mâna la cap/ Sã mã trezesc/ La 

realitatea progresistã (…)/ La ambalajele 

publicitare./ Mai târziu mi-au sãdit un steag de 

recunoaºtere a luptei mele/ Cu morile de vânt 

(…)/ Mai târziu mi-au deschis porþile 

Asociaþiei/ Tel-Aviviene/ Tocmai/ plecaserã 

toþi.“ (antecedente) 

Aburi de femeie trãdeazã o luptã cu sine, dar ºi cu 

realitatea, o realitate care-ºi va dezvãlui, oarecum în rãspãr 

cu rãbdarea poetei, dar la timpul potrivit, fiecare secret. Cu 

un univers poetic destul de concret, completat de nevoia 

continuã de a i se da unitate ºi viziune, poezia Biancãi 

Marcovici tinde spre totalitate – ºi aceasta, poate, pentru cã 

poziþia sa actualã i-o permite – o poezie care, nu peste mult, 

va pãºi peste un prag interior, pentru a i se reda tocmai acea 

mult cãutatã ºi meritatã liniºte: „rãtãcitorule/ þara o ai în mine,/ 

dacã vrei!/ O ai definitiv in mine…“ (rediscurs fãrã numãr)


Teatru 

Ion 

PARHON 

Teatrul pe simeze 

La puþin timp dupã 

turneul excepþional cu 

Don Quijote, spectacolul 

Teatrului Naþional din 

Bucureºti realizat de Dan Puric 

împreunã cu trupa „Passepartout“, 

relatat pe larg în paginile 

„Scrisului Românesc“, la 

Bucureºti, în sala Dalles, am 

putut admira o expoziþie memorabilã 

de fotografii artistice 

consacrate acestei creaþii, 

emblematicã pentru personalitatea 

mentorului acestei trupe 

ºi pentru virtuþile teatrului fãrã cuvinte. Autoarea este 

Mariana ªtefãnescu, aceea care, împreunã cu soþul 

domniei-sale, Sorin Radu, s-a fãcut remarcatã printr-o 

implicare constantã ºi prestigioasã în miezul vieþii culturalartistice 

româneºti, mai ales din zona teatrului, aflatã în 

chip manifest printre preferinþele profesionale ºi de suflet 

ale semnatarei lucrãrilor din expoziþie. Despre expoziþie, 

Dan Puric, protagonistul spectacolului cu Don Quijote, 

afirmã: „Mariana ªtefãnescu îþi dã sentimentul cã 

fotografiazã clipa, nu numai din afara scenei, ci ºi de pe 

scenã – ca un partener invizibil de teatru – ºi din interiorul 

actorului, fotografiindu-ºi parcã propriul suflet“. Descopãr 

pe simeze, într-o succesiune incitantã ºi seducãtoare, 

adevãrate „tablouri“ de o tulburãtoare consistenþã liricã sau 

dramaticã, portrete ale personajelor principale, Don Quijote 

(Dan Puric) ºi Sancho Panza (Constantin Dinulescu), definite 

de o uimitoare expresivitate, sau imaginea sculpturalmisterioasã 

a Dulcineei (Ileana Olteanu), vãzutã din spate, 

secvenþe din pitoreºtile peregrinãri ale eroului prin lume, 

din întâlnirile sale cu „bandiþii“, cu „puºcãriaºii“, cu 

„dansatoarele de flamenco“ sau cu viu coloratul univers al 

unei „crâºme“ de pe meleagurile mexicane º.a.m.d. 

„Ochiul“ aparatului de fotografiat descoperã la rândul sãu 

frãmântãrile ºi temeiurile atitudinilor, relaþiile dintre 

personaje, marcate adeseori de o pilduitoare tandreþe, pânã 

la acel final de o misticã frumuseþe, în care eroul îºi 

împlineºte jertfa, pe cruce, oferind privitorilor ºi posteritãþii 

„ºansa“ îndumnezeirii prin credinþã, prin simþire ºi vis, ori, 

altfel spus, ºansa de a pãtrunde dincolo de banalitate, 

prozaic ºi mediocritate, în „jocul ideilor“. Pare cã însuºi 

ecoul spectacolului, ca un veritabil duh, s-a insinuat în 

discursul „epic“ ºi „poetic“ al acestei expoziþii mai puþin 

obiºnuite, spre a ne dezinhiba ºi el, îndemnându-ne cãtre 

meditaþii de o remarcabilã altitudine, cu privire la puntea 

pe care o propune Dan Puric între celebrul roman de la 

mijlocul mileniului al doilea ºi dilemele timpului nostru. 

Mi-ar plãcea sã cred cã din „sãmânþa“ acestui demers 

expoziþional, ce onoreazã calitãþile vizuale ºi metaforice 

ieºite din comun ale acestui spectacol-eveniment, va lua 

naºtere cândva, nu peste mult timp, un album de excepþie, 

capabil sã dea seama de mãrturia unei relaþii exemplare 

dintre literaturã, teatru ºi simeze, dar mai ales, dintre 

credinþa în adevãrata artã ºi adevãrul sacru al credinþei. 

Scenã din spectcolul Don Quijote 

În prim plan, Dan Puric 


Dacã e primãvarã, la Teatrul de Comedie din 

Bucureºti, are loc... Festivalul comediei 

româneºti! În acest an, aflat la cea de-a cincea 

ediþie, FESTCO ºi-a apropiat meritele unui autentic 

eveniment în Casa Thaliei ºi în viaþa culturalã a þãrii, 

afirmându-se pe multiple planuri, ce converg în efortul 

pentru promovarea acestui gen de teatru cu un public foarte 

numeros, dar adeseori „manipulat“ cãtre zonele periferice 

ale artei adevãrate ºi ale bunului gust. 

La concursul de dramaturgie, juriul alcãtuit din 

prestigioºi critici, dramaturgi ºi regizori a lecturat peste 80 

de piese, spre a conferi laurii celor mai bune texte tânãrului 

Bogdan Costin (premiul I), pentru Blocaj în trafic, Dianei 

Manole (premiul II), de asemenea tânãrã, stabilitã în 

Canada, pentru piesa Revoluþia textilã, ºi unui deja 

consacrat dramaturg, Horia Gârbea (premiul III), pentru 

Divorþ în direct. Toate cele trei texte premiate, dar ºi o piesã 

a cunoscutului actor Ion Chelaru, cu titlul Yorick, au devenit 

spectacole-lecturã, graþie unor interpreþi valoroºi ai 

Teatrului de Comedie, bucurându-se de un viu interes ºi 

de aprecierile specialiºtilor. 

La secþiunea spectacole, 

juriul s-a confruntat cu mai 

puþine propuneri, dintre care 

doar 14 au avut ºansa de a pãºi 

pe scena festivalului. Un eveniment 

cu remarcabile 

semnificaþii l-a constituit 

prezenþa „celui mai jucat 

dramaturg român“ al acestei 

perioade, pe scenele din þarã ºi 

din strãinãtate, domnul Matei 

Viºniec, sosit de la Paris cu 

acest prilej, care a fost onorat 

cu trei spectacole în aceastã 

ediþie de festival, anume: 

Buzunarul cu pâine (Teatrul de 

Comedie), Cuvântul progres 

spus de mama suna teribil de 

fals (Compania teatralã 

Piramitiki din Salonic – Grecia) ºi Voci în întuneric, dupã 

Teatru descompus, un fascinant spectacol cu mãºti ºi pãpuºi 

realizat de Eric Deniaud, din Franþa, elev al prestigioasei 

profesoare Margareta Niculescu. Dacã la acestea adãugãm 

ºi participarea Teatrului „Joachim Vujic“ din Karaguevac 

– Serbia, cu D’ale carnavalului, de I. L. Caragiale, vom 

avea imaginea tendinþei festivalului de a dobândi un 

caracter internaþional, cu efecte benefice pentru afirmarea 

valorilor dramaturgiei naþionale în lume. ªi la aceastã ediþie 

am remarcat ofensiva puternicã a „teatrului tinerilor“, 

identificat adeseori ºi nu tocmai justificat cu termenul de 

„underground“, care, la Studioul Teatrului de Comedie, a 

atras un public entuziast, prin câteva spectacole incitante 

pe texte de Lia Bugnar, Cornel Mimi Brãnescu ºi Mihai 

Ignat, tot aici aflându-ºi locul ºi succesul cu spectacolul 

Teatrului „Anton Pann“ din Râmnicu Vâlcea, cu Telefonul, 

omleta ºi televizorul, dupã basme populare româneºti ºi o 

istorie polonezã, în adaptarea ºi regia lui Alexandru Dabija. 

Teatru 

Festivalul comediei româneºti: 

„Comedii sau comédii“ 

Acordarea premiilor Festivalului de Comedie 

Din zona aceasta a teatrului tânãr ca vârstã ºi spirit au mai 

cules aprecieri mãgulitoare spectacolul Naþionalului 

bucureºtean cu Sânziana ºi Pepelea, dupã Vasile 

Alecsandri, în regia lui Dan Tudor, în timp ce o altã 

reprezentaþie, cu No One, de Carmen Vioreanu, a prilejuit 

energice reacþii pro ºi contra. 

Bucuria uriaºã a succesului a revenit realizatorilor 

spectacolului cu Comedie roºie, de Constantin Turturicã, 

în regia lui Alexandru Tocilescu, spectacol datorat Teatrului 

Naþional din Bucureºti, care le-a adus ºi protagoniºtilor, 

Ion Lucian ºi Sanda Toma, binemeritate premii de 

interpretare, regizorului Tompa Gabor, pentru spectacolul 

cu O scrisoare pierdutã, de I. L. Caragiale, realizat la Teatrul 

Maghiar din Cluj-Napoca, lui Milivoje Stulovic, pentru 

scenografia spectacolului sârbesc cu D’ale carnavalului, 

ºi, deopotrivã, interpreþilor Bacs Miklos (Zoe, din O 

scrisoare pierdutã), Eric Deniaud, pentru Voci în întuneric, 

Silviu Biriº (Lãcustã Vodã, din Sânziana ºi Pepelea), 

Marius Manole (Paul, din Stã sã plouã, de Lia Bugnar), 

Andrei ªerban (ce nume! – pentru rolul Viorel, din No One, 

de Carmen Vioreanu). 

Alãturi de spectacolele amintite, dar ºi de câteva 

reprezentaþii pline de farmec ale unor formaþii din Facultãþi 

de teatru ºi din licee bucureºtene (premiate la „festivalul 

teatrului ºcolar“), aceastã veritabilã sãrbãtoare a comediei 

româneºti a prilejuit fructuoase întâlniri între viitori artiºti, 

profesori, oameni de teatru, critici ºi dramaturgi, 

încheindu-se, în chip semnificativ, cu un spectacol pe un 

text de Eugène Ionesco – Delir în doi – prezentat de teatrulgazdã, 

în regia lui Claudiu Goga, dupã ce cu mai bine de 

patru decenii în urmã, avea loc primul spectacol-eveniment 

cu un text ionescian, Rinocerii, tot la Teatrul de Comedie. 

De altfel, spre marea bucurie a publicului ºi a participanþilor 

la festivalul-concurs, spectacolul de galã, din ultima searã, 

Festivitatea de premiere 

conceput de Alexandru Tocilescu, a însemnat un seducãtor 

„remember“ pentru colectivul Teatrului de Comedie 

(actorii s-au prezentat cu textul de la... proba de admitere 

la IATC), dar ºi pentru numeroºi „monºtri sacri“, în frunte 

cu Ion Lucian (Premiul de excelenþã), Radu Beligan, Sanda 

Toma (interpreþii acelui memorabil spectacol cu Rinocerii), 

Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dumitru Rucãreanu ºi 

alþii, cãrora li s-au conferit medalii ºi diplome pentru 

activitatea lor prodigioasã desfãºuratã la Teatrul de Comedie 

ºi, în general, pe scena teatrului românesc. 

Dincolo de satisfacþii, stãruie regretul ºi nemulþumirea 

pentru confruntarea dintre valoare ºi nonvaloare de pe scena 

comediei româneºti, de unde ºi titlul articolului nostru, 

acelaºi cu genericul filmului realizat pentru Teatrul de 

Televiziune, ºi, mai ales, pentru absenþa unor prestigioase 

colective artistice de pe afiºul festivalului, în frunte cu 

Teatrele Naþionale din Craiova, Cluj-Napoca, Timiºoara, 

Iaºi, Târgu Mureº, ºi nu numai acestea. Poate la ediþia 

viitoare...

Ion PARHON 

Teatru 

Poezie 

Arte vizuale 

Un eseu coregrafic despre corpul uman: 

„BLOODY BODY“ 

Sub egida ºi în sala Centrului naþional al dansului 

din Bucureºti, am vãzut un reuºit spectacolinstalaþie 

susþinut de Compania „Orion Balet“, 

scenariul, coregrafia ºi colajul muzical fiind gândite de 

acelaºi autor, domnul Sergiu Anghel, cel care, în afara unor 

valoroase demersuri artistice realizate cu aceastã companie, 

a reuºit câteva spectacole-eveniment la Teatrul de Balet 

„Oleg Danovschi“ din Constanþa, ca Anotimpuri, Metroplis 

ºi Furtuna, acestea din urmã gãzduite ºi la Craiova, în 

Festivalul internaþional „Shakespeare“. Opinia 

realizatorului despre propria sa creaþie, înfãþiºatã în caietulprogram, 

meritã a fi reprodusã cu fidelitate: Astãzi, în era 

buricului gol, a triumfului „mayei desnuda“ – semn 

probabil al unui timp în care se pune un acord între gol ºi 

goliciune, între non culturã ºi nonºalanþã, între non idee ºi 

non artã, toate bine date la mixerul „consistenþelor“ 

sincretice ºi coapte la microundele noastre cerebrale, mã 

întorc nostalgic la inconsistenþa corpului numenal, „Bloody 

Body“ fiind în acest caz obiectul sacrificial cãruia vreau 

sã-i dau o nouã viaþã printr-o vãrsare a sângelui sãu, arterial, 

urmatã de o urgentã transfuzare a acestuia cu 

luminã. Corpul tinereþii noastre, asemenea tinereþii 

corpului nostru, nu mai este, nu mai poate fi o efigie, ci 

mai degrabã o Ifigenie de al cãrei sacrificiu va depinde ca 

vântul divin sã ne poatã umfla din nou pânzele. 

Din antichitatea greco-romanã sau Renaºtere, cu 

vãditele expresii ale admiraþiei înnobilatoare, pânã la 

atitudinile contrare, cu violent accent demitizator, urmate 

de o nouã reconsiderare a poeticii formelor ºi simbolurilor 

corporale, relansatã mai ales în arta dansului (dar nu numai 

aici), de la cumpãna mileniilor doi ºi trei, aceastã atitudine 

faþã de corp îºi aflã o dimensiune cu remarcabilã valoare 

de sintezã în spectacolul lui Sergiu Anghel. Pe de o parte, 

asistãm la o sintezã între ceea ce am putea numi omagierea 

puterilor expresive, lirice sau dramatice, ale corpului ºi, 

dimpotrivã, delimitarea valorilor strict anatomice ºi a 

sancvinitãþii sale de acea viziune metaforicã în care 

speculaþiile riscã sã ne îndepãrteze, uneori aberant, chiar 

de la… obiectul contemplaþiei. Pe de altã parte, suntem 

martorii unui contrapunct, alteori ai unei complementaritãþi, 

între imaginile de pe ecranul ce serveºte drept fundal al 

„decorului“, cu trimitere directã fie la sancvinitate, fie la 

nuditate, ºi incitantul discurs coregrafic desfãºurat în grup, 

„în doi“ ºi solistic, fapt ce sporeºte valoarea artisticã a 

semnificantului ºi lãrgeºte aria semnificaþiilor sale, cu 

consecinþe benefice pentru tensiunea intelectualã ºi afectivã 

a spectacolului. Dar pentru calitatea artisticã ºi emoþionalã 

a demersului propus de coregraful (ºi profesorul) Sergiu 

Anghel, trebuie sã evidenþiem ºi receptivitatea manifestã a 

interpreþilor faþã de aceastã viziune regizoralã, efortul ºi 

rigoarea execuþiei, o exemplarã „subordonare“ a fiecãrei 

evoluþii ºi a fiecãrui gest la dinamica de ansamblu ºi la 

mesajul reprezentaþiei, fapt tot mai rar în arta spectacolului, 

ce dã seama încã o datã de nevoia ca talentul ºi dorinþa de 

afirmare sã se însoþeascã mereu cu o nobilã umilinþã, ca 

premisã a succesului de echipã. Cu acest gând, notãm 

numele celor care danseazã în acest spectacol: Sandra 

Mavhima, Raluca Botez, Elena Botez, Bordas Attila, 

Arcadie Rusu, Gabriel Anca, Petricã Voicu. La graniþa 

dintre coregrafie ºi teatru, cãrora li se adaugã instalaþia 

video, acest spectacol, ce ne aminteºte de conceptul de 

„teatru coregrafic“ susþinut de coregraful Gigi Cãciuleanu, 

îºi gãseºte grabnic ecoul de respect ºi apreciere favorabilã 

în rândul publicului sãu, tânãr fie prin vârstã, fie prin spirit. 

Scenã din spectacolul Bloody Body 


Angela Tomaselli 

La Galeria „Veroniki Art“ din Capitalã, putem 

spune cã am asistat la inaugurarea fericitã a vieþii 

expoziþionale bucureºtene în anul 2007, domeniu 

în care, din pãcate, arbitrarul, mediocritatea, kitsch-ul ºi 

impostura au reuºit în bunã parte sã sufoce vocile rare ale 

talentului autentic ºi ale profunzimii creaþiei. Este vorba de 

doamna Angela Tomaselli, pictoriþã nãscutã la Brezoi- 

Vâlcea, care, dupã patru decenii de activitate, ne invitã la un 

discurs artistic de o excepþionalã vigoare a formei ºi a 

culorilor, reiterând adevãrul potrivit cãruia tinereþea de spirit 

ºi valoarea, pe simeze, nu þin cont de numãrul anilor, ci de 

vocaþia realã ºi de energia subiectivã cu care, în acest caz, 

pictoriþa a reuºit sã-ºi exprime disponibilitãþile creatoare, 

oferindu-ne dovezile peremptorii ale personalitãþii ºi ale 

evoluþiei sale potrivit cu trãirile, memoria afectivã sau 

culturalã ºi relaþiile sale cu universul înconjurãtor. 

Intitulatã generos Cãlãtorii imaginare, expoziþia aceasta 

ispiteºte privitorul cãtre unele judecãþi mai curând pripite, 

decât relevante, încât nu m-a mirat sã aud voci 

identificând-o drept „expresionistã“, „suprarealistã“ sau 

„postmodernistã“, „influenþatã de Picasso, de Dali sau 

Chagall“ etc. Cu puþin efort ori cu mult respect pentru cele 

vãzute ºi cu o percepþie eliberatã de tirania cliºeelor ºi a 

prejudecãþilor, privitorul poate descoperi, însã, cã dincolo 

de fabulosul, de notele expresioniste ori de modernitatea unor 

personaje ºi animale groteºti, reinventate graþie imaginaþiei 

sale prodigioase, expoziþia aceasta vãdeºte o puternicã 

Fabula 

individualitate, ce ne obligã sã raportãm lucrãrile pictoriþei 

nu la alte fapte de artã, ci la propria sa creaþie ºi la propriile 

mesaje intelectual-afective. Acestea sunt dezvãluite printr-o 

alcãtuire „barocã“, luxuriantã a formelor, dar ºi prin acea 

cromaticã de mare sancvinitate, în care albastrul ºi roºul, 

sau brunul, galbenul, verdele ºi negrul susþin un dialog de o 

rarã intensitate melodicã, aici dominant liricã, populatã de 

exuberanþã ori de nostalgii, dincolo gravã, învãluitã de 

neliniºte. Fãrã teama de a cãdea eu însumi în capcana 

etichetelor pripite, consider, însã, cã aceastã expoziþie stã 

sub semnul modern ºi provocator al paradoxului. Spun asta 

cu gândul la permanenta pendulare între un aparent figurativ, 

ce-ºi apropie atributele abstractului prin stranietatea 

ansamblului ºi a raporturilor dintre elementele care îl 

compun, iar pe de altã parte, la acea înºelãtoare descindere 

în miezul realului (vezi Politichieus), fãrã a se contamina o 

clipã de racordurile ieftine, conjuncturale, aºa cum 

procedeazã unii artiºti mãrunþi, ci detaºându-se printr-un 

subtil efort de sublimare aplicat realitãþii ce a inspirat-o, spre 

a urmãri o mizã mai înaltã, circumscrisã poate viziunilor 

deloc vesele cu privire la tensiunile existenþiale ale mileniului 

trei. De altfel, bogata substanþã simbolicã ºi metaforicã a 

„fabulelor“, apoi acele „dealuri“ populate de siluete ºi chipuri 

ivite ca un vis, din anii copilãriei, sau omagiul emoþionant, 

explicit ºi implicit, pe care îl adreseazã poeziei lui Nichita 

Stãnescu, prin intermediul unei „pãsãri mãiastre“, fãrã sã 

uitãm ciclul „acvariului“, toate acestea atestã în chip 

edificator iscusinþa admirabilã de a investi desenul (când 

migãlos, când respirând o graþioasã simplitate) ºi culoarea 

(nelipsitã nici ea de interogaþii), cu o expresivitate ce 

survoleazã de cele mai multe ori ºi narativul, ºi sugestiile 

autoreferenþiale. Nu doar o pânzã cu acest titlu, dar întreaga 

creaþie expusã acum reprezintã un „concert“ baroc, ale cãrui 

acorduri te urmãresc multã vreme dupã ce ai pãrãsit acest 

spaþiu de o policromie pe care doar subconºtientul o poate 

face sã devinã realitate ºi sã vibreze în sufletul privitorilor. 

Nãdãjduiesc sincer ca distinsa pictoriþã nãscutã pe meleaguri 

vâlcene sã încerce a bucura ºi publicul din þarã cu aceastã 

expoziþie, cãreia, de pildã, i-ar sta poate ºi mai bine în 

ambianþa de o eleganþã nepereche a Palatului „Jean Mihail“ 

din Craiova. I.P. 

O iconografie a 

misterului feminin 

DAN CIOCA 

La Galeria „Cãminul artei“ din Bucureºti, am fost 

martorii unei emoþionante reîntâlniri cu un 

prestigios artist, fiu „rãtãcitor“ al Craiovei, Dan 

Cioca, pictor ºi scenograf cu o bogatã carte de vizitã. 

Demersul sãu creator din zona graficii ºi a desenului 

înnobilat uneori de culoare, cu titlul Vis din New York, ce 

dã seama (ºi) de experienþa culturalã a timpului petrecut 

peste Ocean, este dedicat regretatului om de litere Iordan 

Chimet. Obiºnuit sã traverseze cu expoziþiile sale variate 

spaþii geografice ºi culturale, de la Bruxelles la Veneþia 

sau din Suedia la învecinata Danemarcã, dar revenind 

mereu ºi mereu „acasã“, prin expoziþiile de la Bucureºti ºi 

Craiova unde, în elegantele sãli ale Muzeului de Artã, 

artistul ºi-a verificat cu brio larga audienþã ºi apreciere a 

unei creaþii care, prin mesaj ºi valoare, ºi-a apropiat meritele 

universalitãþii. 

De aceastã datã, prin numeroasele ºi în acelaºi timp 

ingenioasele „oglindiri“ ale portretelor ºi siluetelor de 

femei, în ipostaze ºi semnificaþii de o incitantã anvergurã 

poeticã, autorul pare sã ne reveleze o adevãratã iconografie 

a feminitãþii populatã de misterioase ºi seducãtoare 

interogaþii. Prin virtuozitatea ºi eleganþa execuþiei, dar, nu 

mai puþin, prin generoasa viziune metaforicã ce defineºte 

aceste laconice „poveºti“ subordonate unui omagiu emblematic 

la adresa femeii, expoziþia îºi afirmã ºi 

individualitatea indiscutabilã. Cu personaje înconjurate de 

flori, de arbori ºi fluturi, de animale ºi pãsãri, de pocale, 

mere sau crabi, când reconstituind armonia ºi expresivitatea 

portretului „clasic“, însoþitã de nostalgia elanurilor 

romantice, când impunând o imagine anatomicã 

postmodernã, cu vagi trimiteri la opera unor Dali sau 

Picasso, lucrãrile din expoziþie, majoritatea din ele în alb 

ºi negru, impresioneazã printr-un excepþional instinct 

narativ, ce dã frâu liber imaginaþiei privitorului, aºa cum o 

dovedeºte, de pildã, Plecarea arborelui, metaforã cu largã 

deschidere poeticã ºi filosoficã legatã de timp, de memoria 

noastrã involuntarã, de viaþã ºi de moarte. 

Cu totul remarcabile în aceastã expoziþie mi s-au pãrut 

îngemãnarea dintre uman ºi vegetal, ori dintre realismul 

expresiilor din „portrete“ ºi fabulosul acestor personaje 

feminine pe cai iviþi din basm, întrepãtrunderea dintre liric 

ºi dramatic, dintre francheþea liniei ºi suculenta semnificaþie 

a detaliului, sau dintre memorie ºi anticipaþie, discursul sãu 

alcãtuindu-se nu numai ca o sintezã a viziunilor datorate 

experienþelor de viaþã ºi afective, dar ºi ca o discretã 

trimitere cãtre orizonturi populate de contorsionate 

premoniþii. Nu mai puþin remarcabil este ºi mariajul dintre 

lumea personajelor ºi aceea a cuvântului ce se ghiceºte sub 

pana poetului, mariaj „scurtcircuitat“ ºi el de întrebãri sau 

de o delicatã ironie, la care se adaugã muzicalitatea ºi 

fervoarea culorilor (albastru – roºu) ce vibreazã în ritmuri 

neaºteptate, mai ales în cazul unor lucrãri realizate în 

„perioada americanã“ a biografiei artistului. I.P. 

Graficã de Dan Cioca


Alin OPREA 

Craiova. 18 aprilie 2007, ora 

18.00. În faþa Primãriei 

Municipiului Craiova mare 

agitaþie. Primarul Antonie Solomon 

arboreazã pe piept eºarfa tricolorã, semn al 

unui important eveniment pentru urbe. În 

jurul sãu sunt angajaþi ai Primãriei, veterani 

de rãzboi, cetãþeni. Douã fete îmbrãcate în 

frumos port popular oltenesc poartã pe braþe 

o pâine tradiþionalã ºi sare. Nu peste multe 

minute, gazdele, asistã la un moment 

emoþionant. În faþa clãdirii centrale a 

Primãriei opreºte o coloanã oficialã. Din 

autoturismul înmatriculat cu numãrul B-96- 

REX coboarã Regele Mihai I de România ºi 

Regina Ana... ce frumos sunã, regele Mihai 

I de România ºi regina Ana! În opoziþie cu 

sintagma de la începutul anilor ’90 când se 

spunea ex-regele Mihai. În urmã cu 60 de 

ani, Majestatea Sa, Mihai I, semna un act 

Regele Mihai I semneazã în Cartea de Onoare 

Iulia NEGREA 

Dacã vârsta unui om reprezintã 

asumarea simbolicã a devenirii 

propriei memorii în timp, atunci 

s-ar putea deduce cã trecutul, prezentul ºi 

viitorul nu exprimã mai mult decât o formulã 

convenþionalã de traducere a istoriei 

umanitãþii în imagini-stampe repetitive, în 

semn de consecvenþã a duratei. Ceea ce 

rãmâne, însã, din tot acest mecanism al 

perpetuãrii aritmeticii temporale, demn de 

valorizat dincolo de simultaneitatea 

variabilelor existenþã-conºtiinþã individualã, 

se regãseºte în vocaþia fiinþei 

umane de a reuºi sã 

investeascã clipa efemerã ºi 

relativitatea impresiilor cu 

Sens ºi Finalitate. ªi ce poate 

fi mai nobil, din perspectiva 

investirii valorice, decât 

înþelesurile conferite de 

oamenii Culturii, ca formã 

ideaticã absolutã de sublimare 

a interogaþiilor mundane? 

Când oamenii îºi dedicã 

existenþa contingenþei corelative, 

ei nu depãºesc 

limitele statutului de 

prizonieri ai veacului ce le 

adãposteºte iluzia permanenþei. 

În schimb, când 

aceiaºi oameni ar înþelege sã 

nu îºi risipeascã gloria propriei deveniri în 

ispitele aparentei dominãri a istoriei (de altfel, 

imune la sensibilitãþi mentafizice), sensul 

vieþii lor s-ar distinge prin aspiraþia la 

permanenþã. 

Este evident cã aceastã introducere ar 

putea deturna, din cauza volutelor ei 

ermetice, cursivitatea, coerenþa ºi rigoarea 

oricãrui discurs explicativ ºi justificativ, 

totodatã, în raport cu enunþul din titlu. Poate 

cã s-ar dovedi mult mai lejerã opþiunea 

descriptivã, pur verbalizantã, concisã precum 

o dare-de-seamã (bãgare-în-seamã!) sau un 

proces verbal sintetic, în ceea ce priveºte 

reconstituirea unui moment relevant petrecut 

în aceste zile. 

oficial al statului român prin care se înfiinþa 

Filarmonica de la Craiova. Cu acest prilej, 

Majestãþile Lor au onorat invitaþia 

municipalitãþii craiovene de a celebra 

trecerea a 60 de ani de la intrarea oficialã a 

Craiovei în rândul marilor oraºe muzicale 

naþionale ºi europene. 

Trecând peste faptul cã aprilie 1947 ºi 

aprilie 2007 au devenit repere culturale de 

neuitat pentru 

craioveni, se 

cuvine a aduce 

câteva aprecieri 

legate de personalitatea 

covâr- 

ºitoare a Regelui 

Mihai I de România. 

„În copilãrie, 

mã fascinau basmele 

cu prinþi ºi 

prinþese, cu împãraþi 

ºi regi ºi cu 

fluierul fermecat care fãcea minuni. Multã 

vreme am crezut cã aceste personaje sunt 

doar în cãrþi. Apoi, am auzit de Regina 

Angliei ºi de Împãratul Japoniei. Acum, când 

Majestãþile Voastre Regele Mihai ºi Regina 

Ana sunteþi în aceastã salã, alãturi de noi, 

basmul a devenit realitate ºi vã mulþumim 

pentru prezenþa la acest eveniment...“ – aºa 

a început discursul Primarului Antonie Solo- 


Filarmonica de Stat „Oltenia“ 

60 de ani de vocaþie culturalã 

Respectând convenþia recapitulãrii 

evenimenþiale: 

Ce este demn de reþinut pentru cei ce 

încã mai cred în referinþele identitãþii 

culturale specifice oraºului Craiova? 

Exact în urmã cu 60 de ani, mai ales 

pentru cei care evitã sã-ºi încarce fiºierele 

memoriei de tip episodic/cronologic cu 

detalii „marginale“, a fost instituþionalizatã 

Orchestra Filarmonicã „Oltenia“ din 

Craiova (odatã cu Orchestra Filarmonicã 

„Banatul“ din Timiºoara), ca urmare a 

promulgãrii Legii nr. 131/17 aprilie 1947. 

Interesant de reþinut este faptul cã 

documentul respectiv a fost 

adoptat într-o perioadã de 

cumplite contorsionãri sociopolitice, 

iar tânãrul, pe atunci, 

Rege Mihai (la 26 de ani) a 

fost cel care a semnat textul, 

alãturi de Ion Pas (Ministrul 

Artelor) ºi controversatul 

Lucreþiu Pãtrãºcanu (Ministrul 

Justiþiei). 

Dacã încercãm, printr-un 

minim efort imaginar, sã realizãm 

un proces de transpoziþie 

temporalã, luciditatea 

criticã ne îndeamnã sã 

reevaluãm contextul istoric 

tensionat în care una dintre 

cele mai prestigioase instituþii 

muzicale ale þãrii a primit 

ºansa de a-ºi fi putut continua 

misiunea culturalã, valorificând tradiþiile mai 

vechii Societãþi Filarmonice din Craiova, 

înfiinþatã la 19 iunie 1904. 

Din perspectiva continuitãþii în timp a 

demersurilor culturale promovate de 

Societatea Filarmonicã pânã în anul 1947, 

se cuvin rememorate câteva secvenþe istorice 

atestate documentar: 

· În anul 1885, pentru o scurtã perioadã, 

a activat Societatea Coralã „Harmonia“; 

· Anul 1900 a îmbogãþit viaþa muzicalã a 

urbei prin apariþia Societãþii „Buciumul 

Craiovei“, care avea ºi un cor bãrbãtesc; 

· La 19 iunie 1904 a luat naºtere 

Societatea Filarmonicã; 

· La 17 decembrie, în acelaºi an, a avut 

mon. Totodatã, Regele Mihai a primit la 

Primãrie Diploma de Excelenþã a 

Municipiului Craiova. Persoana ºi 

personalitatea Regelui Mihai I de România 

coroboreazã douã trãsãturi de înaltã nobleþe 

umanã: modestie ºi solemnitate. Trecând cu 

demnitate peste vicisitudinile istoriei, care au 

fost ºi cele ale vieþii Majestãþii Sale, Mihai I 

de România a demonstrat cã prin onoare se 

poate face trecerea 

prin istorie, 

impunând solemn 

respectul celor pe 

care îi întâlneºte. 

Omnia mea 

mecum porto, adicã 

tot ceea ce am duc 

cu mine. Aceasta 

poate fi ºi o notã 

distinctivã pentru 

Regele Mihai I de 

România. Demnitatea 

ºi liniºtea sunt 

amprentele nobiliare ºi sufleteºti pe care 

Majestatea Sa Mihai I de România le lasã în 

urma paºilor. Iar Craiova, acest oraº de sud, 

a primit în luna aprilie a anului 2007 pecetea 

regalã a solemnitãþii în demnitate. 

Craiova muzicalã îi datoreazã Majestãþii 

Sale Mihai I de România o parte importantã 

a zestrei culturale. Bunul simþ ºi aleasa 

educaþie princiarã l-au fãcut pe Mihai I de 

loc loc primul concert public cu orchestrã ºi 

cor, sub conducerea dirijorilor C. Gaudy ºi 

E. Mihãilescu. Soliºti: Valeria Graepel ºi I. 

G. Mayer, acest eveniment atestând 

înfiinþarea actualei Filarmonici. La început, 

Filarmonica s-a afirmat prin ceea ce 

organizatorii numeau „serate“ (bilunare ºi cu 

caracter cameral), þinute în Salonul 

„Minerva“ ºi la Bãile Comerciale. În luna 

decembrie a acestui an s-a organizat Cercul 

muzical-coregrafic „Hora“, reorganizat ºi 

transformat, din anul 1906, în Societatea 

muzicalã cu acelaºi nume, societate care 

grupa în jurul sãu alþi cunoscãtori ºi iubitori 

ai muzicii, în frunte cu marele artist Grigore 

Gabrielescu; 

· 1910 – la 3 decembrie, Societãþile 

„Filarmonica“ ºi „Hora“ au fuzionat sub 

numele de „Armonia“, reînnodând, astfel, 

firul „Harmoniei“ din 1885. Corul Societãþii 

„Armonia“, condus de Constantin Anastasiu 

ºi orchestra dirijatã de Aurel Bobescu au 

reprezentat, pentru primele decenii ale 

secolului XX, unul dintre cei mai importanþi 

factori ce au contribuit la dezvoltarea vieþii 

muzicale craiovene. Societatea „Armonia“ 

s-a bucurat de colaborarea ºi sprijinul 

exponentului de geniu al muzicii româneºti, 

George Enescu, a altor muzicieni de marcã, 

precum Alfonso Castaldi, D. G. Kiriac, I. 

Vidu, I. ªt. Paulian, Marcel Botez, al fraþilor 

Bobescu, I. Soloviu, Ion Vasilescu, C. 

Paraschivescu, D. G. Georgescu, Savel 

Horceag, Gh. Petrescu º. a; 

· 1915 - la 2 februarie, sub bagheta lui 

Alfonso Castaldi, a avut loc un concert în 

care s-a interpretat „Simfonia a IV-a“ de 

Beethoven ºi „Requiem-ul“ de W. A. 

Mozart. Orchestra, în numãr de 60 de 

persoane, era alcãtuitã din elemente locale 

ºi câþiva instrumentiºti din orchestra 

Ministerului Instrucþiunii Publice din 

Bucureºti; 

· 1930 – a luat naºtere Orchestra 

simfonicã a Sindicatului Artiºtilor 

Instrumentiºti: în anii urmãtori a activat corul 

clubului cultural-sportiv „Fulgerul C. F. R.“, 

fondat din iniþiativa muzicianului Nelu 

Ionescu, cãruia i s-au adãugat corurile 

Ateneelor Populare „Titu Maiorescu“, 

Evenimente 

Poezie culturale 

România sã nu se aventureze în extatice ori 

de complezenþã declaraþii. La rândul sãu, 

Majestatea Sa Regina Ana a avut o prezenþã 

cuceritoare, graþie zâmbetului nobiliar, þinutei 

distinse ºi aceleiaºi modestii. 

Filarmonica din Craiova fusese, la origini 

în anul 1904, dar oficializarea documentarã 

a venit în aprilie 1947, având semnãtura 

Regelui Mihai I de România. De altfel, quad 

non est in actis non est in mundo, adicã ceea 

ce nu este în acte nu este pe lume. Prin 

semnãtura regalã de la 17 aprilie 1947, 

oficial, municipiul Craiova are Filarmonicã. 

A consfinþit prin pecete, Majestatea Sa regele 

Mihai I de România. Dupã 60 de ani a 

poposit, alãturi de reginã, în Cetatea Banilor. 

Existã moralitate a istoriei, iar prin prisma 

acesteia cultura craioveanã trãieºte trecutul 

prin bucuria prezentului. 

Regele Mihai I primit cu pâine ºi sare 

„Mihai Eminescu“ º. a; 

· 1935 – a luat fiinþã Societatea 

„Cântarea Olteniei“, 

sub conducerea 

muzicalã a lui 

Nelu Ionescu, 

grupând foºtii 

interpreþi de la 

„Armonia“ 

(societate care-ºi 

încetase activitatea în 

anul 1934) ºi cãrora 

li s-au alãturat alþii 

noi, „Cântarea 

Olteniei“ preluând ºi 

continuând, de fapt, 

Teodor Costin 

activitatea vechii societãþi. Orchestra de 

camerã a societãþii, împreunã cu o bunã parte 

din membrii Sindicatului Artiºtilor 

Instrumentiºti, au constituit nucleul 

simfonicului craiovean dupã al doilea rãzboi 

mondial; 

· 1938 – s-a înfiinþat Orchestra de camerã 

a societãþii amintite, odatã cu venirea lui Gh. 

Pascu la catedra de muzicã de la Liceul 

Militar din Craiova, care, alãturi de Eugenia 

Ciolac, Constantin Ninã º. a., au contribuit 

la dinamizarea vieþii muzicale locale. 

Începând cu anul 1938, a activat Cvartetul 

„Elian“, format din: Traian Elian (vioara I), 

Victor Salzer (vioara a II-a), Gh. Pascu 

(violã), Aurel Eskenasy (violoncel); Orchestra 

simfonicã a Sindicatului Artiºtilor 

Instrumentiºti, filiala Craiova, a desfãºurat 

o activitate de sine stãtãtoare, desigur 

sporadicã, timp de 12 ani, concertele 

simfonice ºi vocal-simfonice devenind tot 

mai frecvente; 

· 1943 – aprilie: din programul 

concertului se evidenþia numele orchestrei, 

iar în preambulul programului de salã se 

menþiona: „Orchestra… compusã din 

Continuare în pag. 29 

Paginã realizatã de Biroul Imagine ºi 

Relaþii Internaþionale – Primãria 

Municipiului Craiova 

Coordonator: Cristi Boldur

Universitaria 

Din stilul pitoresc-vulgar al unor politicieni 

ºi al unor jurnaliºti, circulã în mass-media 

ºi fac o mai lungã sau mai scurtã carierã 

sintagme precum: baroni locali, baie de mulþime, 

preºedinte-jucãtor, moguli de presã, bileþelul roz, gãºti 

de cartier, blonda de la Cotroceni, soluþie imoralã, 

sistem ticãloºit º.a. 

Sintagma bãieþii deºtepþi e un calc dupã „wise 

guys“ din titlul unui cunoscut film american (nume 

atribuit mafioþilor, dar care, în traducere literalã, 

înseamnã „indivizi înþelepþi“). Ea completeazã seria 

sintagmelor bãieþi de gaºcã / de cartier / de treabã / 

de caracter / buni / rãi, din limbajul „gãºtilor de cartier“ 

utilizat în textele muzicale ale B.U.G. Mafia, Fizz º.a. În 

iulie 2005, preºedintele Bãsescu foloseºte aceastã sintagmã 

cu referire directã la intermediarii de energie electricã, cei 

care cumpãrã aceastã energie cu preþ mic de la Hidroelectrica 

ºi o vând cu suprapreþ unor companii private ºi de stat. 

Maniera ilegalã, prin care bãieþii deºtepþi cumpãrã ceva 

pentru a vinde acel ceva la un preþ nejustificat de mare, nu 

aparþine doar intermediarilor din sistemul energiei electrice, 

ci, din pãcate, majoritãþii intermediarilor de pe piaþa 

româneascã. Existã bãieþi deºtepþi oriunde: în energie, în 

transporturi, în construcþii, în fotbal, în culturã, în massmedia, 

în publicitate… Trãim într-o þarã în care, potrivit 

declaraþiei fãcute de Daniel Morar la emisiunea lui Robert 

Turcescu, „Cei care profitã, hai sã le spunem bãieþii deºtepþi, 

nu ajung sã fie trimiºi în judecatã. Când nu putem dovedi 

corupþia, îi trimitem în judecatã pe cei care îºi încalcã 

atribuþiile de serviciu, iar cei care profitã scapã“. 

Folositã de Bãsescu, sintagma bãieþii deºtepþi capãtã 

greutate „prezidenþialã“ ºi invadeazã pânã la refuz spaþiul 

jurnalistic. Nota de ironie familiarã face ca sintagma sã fie 

bine primitã, apoi sã fie din ce în ce mai folositã. Marcheazã 

ºi totuºi mascheazã bine duplicitatea utilizatorilor ei, care 

criticã, dar ºi laudã, în registru umoristic, „isteþimea“ celor 

incriminaþi. Nu de „condamnãri“ lingvistice ducem lipsã, ci 

de condamnãri reale! 

Termenul bãieþi din aceastã sintagmã cumuleazã câteva 

nuanþe, eufemisticã ºi familiar-ironicã, prin referirea la 

imaturitatea, la faza de copil, la stadiul de viitor bãrbat a 

celui vizat. Adaug ºi folosirea proprie adresãrii familiare cu 

vocativul bãieþi, alãturi de binecunoscutul vere: „Bãieþi, e 

mai bine sã ne despãrþim!“, le-a spus Haºotti 

pediºtilor...(fundaþia-aleg.ro); „Mãi bãieþi, cum dracu’ vã 

justificaþi voi averile?“ (arenavalceana.ro). 

Cât priveºte adjectivul deºtept, dicþionarele explicative 

Continuare din pag. 28 

elemente craiovene…, natural, n-are rutina 

unei societãþi permanente. Totuºi, socotim 

cã poate îndreptaþi ca ea sã devinã ceva 

stabil“; 

· 1944 – s-a desfãºurat, sub genericul 

„Festivalul Artiºtilor Instrumentiºti“, un 

concert la Teatrul Naþional susþinut de 

Sindicatul Artiºtilor Instrumentiºti din 

Craiova; orchestra a fost dirijatã de Gh. 

Petrescu; în decembrie, Orchestra 

Sindicatului ºi-a schimbat numele în Orchestra 

Filarmonicii „Oltenia“; 

· La 17 aprilie 1947, Regele Mihai I a 

promulgat Legea Nr. 131, prin care a luat 

fiinþã Orchestra Filarmonicã „Oltenia“. A 

doua zi, sub bagheta dirijorului Mircea 

Bârsan, violonista Gaby Grubea a 

interpretat Concertul în Mi minor pentru 

vioarã de Mendelssohn-Bartholdy, în 

aceeaºi searã, prima orchestrã interpretând 

Simfonia a III-a „Eroica“ de Beethoven ºi 

Uvertura la opera „Ruslan ºi Ludmila“ de 

Glinka. 

Stagiunea 1947–1948 avea sã confere o 

tot mai pronunþatã continuitate acestei 

orchestre care numãra la acea orã 

aproximativ 65 de instrumentiºti, dintre care 

47 erau craioveni. Conducerea Filarmonicii 

de Stat „Oltenia“ i-a fost încredinþatã lui 

Gh. Petrescu, la data respectivã, principalul 

animator al vieþii muzicale craiovene. De 

la început s-a acordat o importanþã deosebitã 

promovãrii muzicii autohtone. Se cântau 

lucrãri de George Enescu, Alfred 

Alessandrescu, Theodor Rogalsky, 

Constantin Silvestri, Ion Dumitrescu º. a. 

Dupã 60 de ani... 

O altã configuraþie socio-istoricã, alte 

premise ideologice/ideotetice, triumful 

declarat al virtuþilor democraþiei, libertate 

de expresie ºi, mai ales, de impresie... 

moralã, esteticã, intelectualã, decretarea 

respectului pentru „utilitatea“ principiului 

Cum vorbim, 

cum scriem 

„egalitãþii de ºanse“, explozia teoriilor 

nondiscriminãrii sociale, apogeul 

senzorialitãþii cultivate subliminal ºi, implicit, 

agonia ierarhiilor axiologice, de unde 

– generalizarea apetenþelor axiofage ale 

maselor înfometate de circ ºi niciodatã saturate 

de pâine, extazul neronian al atâtor „genii“ 

cutremurate de angoasele poverii 

postmodernismului deconstructivist, expresionism 

histrionic ºi afluenþã de patologiemaniaco-depresivã 

în rândurile 

atâtor suflete 

sensibile la 

paradigma fenomenologicãreprezentatã 

sintetic 

prin paloarea 

acelui „mal du 

siècle“... „aux 

portes de l’Orient, 

où tout est pris à 

la légère...“, comunicate 

de presã 

sub presiunea 

resurselor umane ºi, mai ales, subterane, ale 

eficientizãrii noastre economice pe axa 

valorilor de schimb ale conºtiinþei în preþul 

barilului..., frustrãri exhibate ºi complexe 

adleriene de nerezolvat (câtã precaritate a 

sentimentului justeþei), spirit contestatar ºi 

revelaþii postume ale unei mãreþii istorice 

pierdute (arhetipul jungian al 

„Înþeleptului“), goana dupã identitate 

personalã dupã ce ne-am dizolvat Sinele în 

oceanul globalizant al pulsiunilor eliberate 

de eroism („Every man is a Hero in his 

Dream...“, hierofanþi abisali ºi femei de 

succes, ce au cucerit, la finalul istoriei, 

labirinturile lingvistice ale Babilonului, 

spiritul abandonat al Ierusalimului ceresc 

ºi, în sfârºit, atât de puþin timp pentru 

dimensiunea esteticã a existenþei extatice. 

Cu toate acestea, s-a întâmplat ca dupã 60 


Cecilia 

CÃPÃÞÎNÃ 

„Bãieþii deºtepþi“ 

înregistreazã douã sensuri principale. Din primul, „care nu 

doarme; treaz“, derivã sensul „trezit din letargie, dintr-o stare 

de amorþealã“, iar din al doilea, „care înþelege cu uºurinþã ºi 

exact ceea ce citeºte, aude, vede; ager la minte, inteligent“, 

derivã sensul familiar „ºiret, viclean, ºmecher“ (DEX, 

deºtept). Mai aproape de uz, mi se pare a fi inversarea 

înregistrãrii celor douã sensuri de cãtre alte dicþionare 

(precum Dicþionarul limbii române literare contemporane), 

unde primul sens al cuvântului deºtept este „care înþelege, 

care prinde repede cu mintea ceea ce este esenþial; ager la 

minte, inteligent, isteþ“, din care derivã nuanþa peiorativã 

„ºiret, viclean“, iar al doilea este „trezit din somn, treaz“. 

Cãutarea întreprinsã cu Google demonstreazã cã deºtept 

e frecvent folosit, în româna actualã, cu referire la persoana 

care se descurcã în orice situaþie, a cãrei inteligenþã se 

activeazã pentru specularea în favoarea sa a oportunitãþilor 

de orice fel, trãgând foloase, profitând la maximum, mai cu 

seamã de greºelile sau de viteza mai lentã de reacþie a 

celorlalþi, dar ºi de ambiguitãþile legislaþiei. Deºtept e cel 

care obþine totul prin pragmatism, ºiretenie, ºmecherii, mai 

rar ºi prin muncã, prin strãdanie, prin mijloace oneste. ªtie 

întotdeauna ce vrea, obþine tot ce e de obþinut, se adapteazã 

spontan oricãrei situaþii din care poate profita, e eficient 

pentru sine, gãsind soluþii profitabile în situaþii inedite, are 

un pronunþat simþ pragmatic, tranzacþioneazã cu abilitate în 

folosul sãu. 

Cred cã un asemenea deºtept se caracterizeazã, în primul 

rând, prin pragmatism ºi prin viteza de reacþie cu care 

acþioneazã în situaþii profitabile. Cu acest sens, apare folosit 

în îndemnul Guvernatorului BNR „un bãiat deºtept ar 

cumpãra dolari acum“ (arhiva.informatia.ro) sau în 

observaþia jurnaliºtilor cã „Cine a fost deºtept a cumpãrat 

teren cu 500 de lei hectarul, înainte de anul 2000. Acum 

de ani de frãmântare a destinului nostru cultural 

în zimþii revoluþiilor istorice (aºa cum 

afirma cândva K. Marx, prin a sa teorie conform 

cãreia „Revoluþiile sunt locomotivele 

istoriei“ – „Die Revolutionen sind die 

Lokomotiven der Geschichte“, în „Luptele 

de clasã în Franþa“, III, – mai ales cele determinate 

de proletariat la îndemnul unor 

burghezi experimentatori obosiþi de propria 

condiþie a prisosului existenþial), sã 

reiterãm, în semn 

ritualic, momentul 

concertului inaugural 

al Filarmonicii 

de Stat „Oltenia“, 

susþinut la 18 aprilie 

1947. ªi nu din 

datorie festivistã, 

nici pentru a ne 

autogratifica orgoliul, 

pur ºi simplu ca 

gest uman firesc, 

ritualizat în amintirea 

unor clipe 

topite în dizolvarea 

firelor de nisip ale istoriei culturii. Doar cã 

acum ne-am întâlnit cu actuala Orchestrã 

simfonicã a Filarmonicii craiovene, 

constituitã din muzicieni admirabili ce 

meritã cu mult mai mult, mai înalt ºi mai 

frumos decât nu le va putea vreodatã oferi 

ignoranþa comodã a unui veac amnezic de 

valori ale spiritului. ªi pentru cine cântã 

sau pe cine mai încântã aceºti artiºti? 

Uneori ei înºiºi se regãsesc în ipostaza 

paradoxalã de oficianþi ºi spectatori ai 

propriei poveºti lirice. Un lirism tragic, 

izvorât din strigãtul alienant al vieþuirii 

izolate în spatele scenei publice, 

nemaiavând loc sã îºi exprime unicitatea 

de atâtea glasuri prefãcute ºi de atâtea 

exhibiþii pe sârma derizoriului ce ne ocupã 

mai toatã scrierea prozaicã a infantilelor 

noastre „novelas“ cotidiene. 

Primarul Craiovei, Antonie Solomon, deschide 

festivitatea 

metrul pãtrat a trecut de 10 euro, ajunge ºi la 25“ 

(adevarul.ro). 

În asociere cu substantive care denumesc diferite 

obiecte: telefon, calculator, mobil, aparat, adjectivul 

deºtept are alte semnificaþii, „performant“, „ingenios“, 

„complex“, „excepþional“, „cu multe funcþii“: Este 

vorba despre un cântar deºtept, care te vede exact 

aºa cum eºti…calculeazã procentul ºi masa de þesut 

adipos, masa muscularã ºi procentul de materie 

osoasã din organism…elibereazã un grafic complex 

cu date despre persoana evaluatã (telegrafonline.ro). 

Nu doar instrumentele sunt deºtepte, ci ºi 

rãspunsul, reacþia, interviul, filmul, spectacolul, proiectul, 

discursul, designul, sloganul, Google, furtul º.a. Ca determinant 

al acestora, deºtept împrumutã una dintre 

semnificaþiile „inteligent“, „eficient“, „iscusit“, din asocierea 

cu nume de persoane, sau înseamnã „bun“, „perfect“, „bine 

conceput, realizat, fãcut“. 

Se foloseºte mai rar ca adverb: A executat deºtept o 

loviturã liberã de la marginea careului. (blogsport.ro), 

Conducea afacerea deºtept, eficient…(mosaic.ro), Este mult 

mai deºtept sã vorbeºti despre... (iubire.md), Apartamente 

deºtept aranjate (homestead.ro). 

În sintagma bãieþi deºtepþi însã, adjectivul cumuleazã 

mai multe semnificaþii – obligatoriu, una pozitivã ºi alta 

negativã - dintre urmãtoarele: „hoþ“, „ºmecher“, „viclean“, 

„isteþ“, „necinstit“, „oportunist“, „iscusit“, „eficient“, „pragmatic“, 

„inteligent“. Asocierea celor doi termeni nu are nimic 

ieºit din comun, dar capãtã expresivitate în context, datoritã 

insinuãrii metaforice. 

Cu scopul evitãrii unei folosiri în exces, au fost create ºi 

variante ale sintagmei: Interesul primarilor împarte comisiile 

locale ºi cea judeþeanã de fond funciar în „bãieþi buni ºi 

bãieþi rãi“, a declarat, luni, prefectul de Suceava,... 

(obiectivdesuceava.ro); De când politichia a ajuns pe mâna 

unor bãieþi cumsecade, care ºi-au furat unii altora tricicletele 

prin faþa blocului... (2005.informatia.ro); Clauza de 4 

milioane dolari a bãieþilor isteþi (evenimentulzilei.ro). 

Înlocuind semnificaþia actualã a sintagmei bãieþii deºtepþi, 

iniþiatorul unui proiect prin care se încearcã familiarizarea 

micuþilor ºcolari ºi preºcolari cu economia de piaþã printr-un 

târg de jucãrii vechi, propune formarea unei generaþii 

„deºtepte“ ºi oneste: „Proiectul a fost iniþiat în ideea cã vom 

putea creºte niºte viitori bãieþi deºtepþi ai economiei 

româneºti care sã înþeleagã cã se poate face afacere într-un 

spaþiu legal.“ (jurnalulbtd.ro). 

Cum s-a rescris istoria ºi cum s-a 

spulberat praful de pe documentele 

clasate în arhive? 

Cu naturaleþe, din vocaþie, ca o subtilã 

invocaþie. 

Cu sobrietate, sensibil, fãrã eroism 

afectat (deºi s-a reinterpretat Simfonia 

„Eroica“ de L. v. Beethoven) ºi fãrã 

declaraþii patetice. În prezenþa Majestãþilor 

Lor Regele Mihai I ºi Regina Ana, a 

reprezentanþilor Primãriei ºi Consiliului 

Local ale Municipiului Craiova, a altor înalþi 

oficiali ai administraþiei publice locale, dar, 

mai presus de orice, în faþa craiovenilor 

pentru care Filarmonica „Oltenia“ a ales 

sã-ºi cinsteascã memoria. 

De ce s-a optat pentru interpretarea 

repertoriului respectiv? 

Din considerente pur simbolice, dat fiind 

faptul cã aceleaºi lucrãri au fost prezentate 

în urmã cu 60 de ani, cu prilejul concertului 

inaugural din 18 aprilie 1947. În semn de 

arc peste timp, Uvertura la opera „Ruslan 

ºi Ludmila“ de Glinka, Concertul în Mi 

minor pentru vioarã, op. 64 de 

Mendelssohn-Bartholdy ºi Simfonia a IIIa 

în Mi bemol major, op. 55, „Eroica“ de 

Beethoven au fost reiterate, evident, într-o 

altã formulã interpretativã, replica 

dirijorului Mircea Bârsan oferind-o acum 

maestrul Teodor Costin, iar în ipostazã 

solisticã aflându-se atunci – celebra Gaby 

Grubea, acum – Florin Croitoru. 

Cine a întruchipat rolurile protagoniºtilor 

dupã 60 de ani de triumf pe 

scena Filarmonicii a muzicienilor Mircea 

Bârsan ºi Gaby Grubea? 

Reputatul dirijor Teodor Costin (ºi director 

al Filarmonicii „Oltenia“ timp de 24 

de ani, 1962–1986), ºi violonistul Florin 

Croitoru, unul dintre cei mai valoroºi 

reprezentanþi ai tinerei generaþii de 

muzicieni români…



Ileana FIRAN 

Prezenþe culturale româneºti la Paris 

Primãvara aduce în Paris cel mai 

important eveniment de carte al 

anului: Salonul de Carte (23–27 

martie, Porte de Versailles), ediþia din acest 

an având ca þarã invitatã India, prezentã prin 

30 de scriitori indieni. Pe lângã spaþiile 

tematice tradiþionale (Careul Artelor, 

Clubul Tinereþii, Escala BD, Viziune asupra 

lumii, Agora, Barul ªtiinþelor), anul acesta 

au fost amenajate încã douã spaþii: Terasa 

Politicã (având în vedere alegerile 

prezidenþiale din Franþa) ºi Arta de a Trãi. 

România a fost ºi în acest an bine 

reprezentatã prin oferta de cãrþi de la standul 

K188 ºi prin manifestãrile organizate. 

Acestea se pot împãrþi în douã categorii: 

dezbateri tematice între scriitori-eseiºti ºi/ 

sau istorici (întrevedere René Guitton – 

Irina Mavrodin: despre spiritualitatea 

românã în contextul spiritualitãþii europene, 

pornind de la cartea de René Quitton 

Scrisori lui Dumnezeu, ed. Minerva, 

Bucureºti, 2006; discuþie între istoricii 

Andrei Pippidi ºi Adrian Cioroianu, pe baza 

cãrþii lui Andrei Pippidi: Bizantini, otomani, 

romani, ed. Honoré Champion, Paris, 2006) 

ºi întâlniri între poeþi români ºi francezi 

(Zoom – România: întâlnire a 5 tineri poeþi 

români – Linda Maria Baros, Dan Coman, 

Claudiu Komartin, Cosmin Perta, Rãzvan 

Tupa cu 5 tineri poeþi francezi; întâlnire a 

reprezentanþilor PEN Cluburilor român ºi 

Seria manifestãrilor consacrate 

aniversãrii a 100 de ani de la 

naºterea lui Mircea Eliade 

organizate de Institutul Român de Culturã 

ºi Cercetare Umanisticã de la Veneþia 

continuã, dupã expoziþia Muzeului Naþional 

al Literaturii Române din Bucureºti ºi 

conferinþa profesorului Roberto Scagno 

(Universitatea din Padova), cu prelegerea 

susþinutã joi, 5 aprilie, de Corina Gabriela 

Bãdeliþã (Facultatea de Litere, Universitatea 

„Al. I. Cuza“ din Iaºi), fost bursier „Nicolae 

Iorga“ al statului român. Tema conferinþei, 

cu titlul Viaþa, o neobositã probã a 

labirintului la Mircea Eliade, a fost, de fapt, 

o interpretare a biografiei marelui scriitor 

român din perspectiva „labirintului“, un leitmotiv 

al întregii sale opere literare ºi 

ºtiinþifice. 

* 

Un eveniment deosebit l-a constituit 

întâlnirea cu filosoful român Mihai ªora, 

gânditã ca un dialog între una din cele mai 

marcante personalitãþi ale culturii româneºti 

francez, din partea României participând 

poeþii Ilie Constantin, Simona Grazia Dima 

ºi Constantin Abãluþã, iar moderarea 

discuþiei fiind realizatã de vice-preºedintele 

PEN Club din Franþa, poetul Maurice 

Couquiaud ºi directoarea adjunctã ICR 

Paris, poeta Magda Cârneci). 

Douã manifestãri importante ºi strâns 

legate de contemporaneitatea culturii 

române în Franþa ºi a francofoniei în 

România au avut loc tot în cadrul Salonului 

de Carte 2007. Prima este lectura în avantpremierã 

din romanul Gabrielei Adameºteanu 

Întâlnirea, în curs de publicare la 

editura Gallimard (în prezenþa autoarei ºi a 

traducãtoarei Marie-France Ionesco). O 

continuare a acestei manifestãri va avea loc 

în 12 aprilie, la sediul ambasadei României 

– Hotelul Béhague din Paris, prin punerea 

în scenã de cãtre Cãtãlina Buzoianu a unor 

fragmente din roman, urmate de o discuþie 

a scriitoarei, a regizoarei ºi a actorilor cu 

publicul prezent. Gabriela Adameºteanu va 

fi de asemenea prezentã în juriul celei de-a 

XVII-a ediþii a premiilor literaturii române, 

care va avea loc la Roma (16–18 aprilie, 

Roma, Italia). 

A doua manifestare este dezbaterea 

Relaþiile franco-române în cadrul 

francofoniei, 

în faþa sfidãrilor 

lumii, între 

Nicolae 

Manolescu, 

critic literar ºi 

ambasadorul 

României la 

UNESCO, 

Philippe de 

Saint Robert, 

membru al 

Înaltului Consiliu 

al Fran- 

Desen de Devis Grebu 

cofoniei ºi fost Comisar General al Limbii 

Franceze, Michel Deguy, poet ºi redactor 

ºef al revistei Poésie, Adrian Cioroianu, 

istoric, deputat european, actualmente 

ministru de externe al României, Petre 

Rãileanu scriitor ºi jurnalist (moderarea 

dezbaterii a fost asiguratã de academicianul 

român Basarab Nicolescu). Una din 

concluziile comune la care s-a ajuns este 

necesitatea aprofundãrii reflecþiei asupra 

modalitãþilor de promovare a cãrþii francofone, 

atât în România cât ºi în Franþa. 

Un alt eveniment important legat de 

poezie a fost Festivalul Primãvara Poeþilor 

(5–18 martie), care a avut ca temã principalã 

poemul de dragoste, în semn de omagiu adus 

poetului René Char. În acest context, ICR 

Paris a organizat o searã de poezie cu poetul 

român Miron Kiropol ºi poeta bulgarã Tzveta 

Sofronieva, în prezenþa mai multor critici 

literari, editori ºi scriitori, printre care eseistul 

ºi criticul literar român Dan Culcer. 

Pe 19 martie a avut loc la Hotelul 

Monica JOIÞA 

Ioan-Aurel POP Prezenþe culturale româneºti 

la Veneþia 

contemporane ºi publicul italian. Având ca 

moderator pe profesorul Bruno Mazzoni 

(Universitatea din Pisa) ºi prof. Sanda ªora 

(Universitatea din München), au fost 

abordate atât temele specifice gândirii ºi 

operei lui Mihai ªora (identitatea, 

alteritatea, libertatea, dialogul), cât ºi 

aspecte de interes privind destinul culturii 

române. 

* 

La sfârºitul lunii martie a avut loc 

vernisajul expoziþiei Cu sânge rece/ A 

sangue freddo, avându-i ca autori pe tinerii 

studenþi ºi absolvenþi ai Universitãþii 

Naþionale de Artã din Bucureºti Elena 

Andrei, Ana-Maria Chiorean, Raluca 

Ionescu, Monica Pãduraru, Gabriel Pop, 

Mãdãlina Zaharia, Alexandra Zgâmbãu ºi 

curatoarea Simona Vilãu. Expoziþia, 

vernisatã de criticul de artã Pavel ªuºarã, 

reprezintã o concretizare a Convenþiei de 

parteneriat încheiatã în 2006 de Institutul 

de la Veneþia ºi Universitatea Naþionalã de 

Artã din Bucureºti, cu scopul de a sprijini 

formarea, documentarea ºi promovarea 

tinerilor artiºti plastici din România în 

spaþiul italian, cu precãdere cel veneþian. 

Inspiratã din titlul omonim al romanului lui 

Truman Capote, expoziþia va reuni tehnici 

ºi stiluri variate (picturã, gravurã, fotografie, 

video), constituindu-se într-un „examen la 

rece“ al temelor tratate. 

* 

În zilele de 23 ºi 24 aprilie s-au 

desfãºurat lucrãrile Colocviului Bucureºtiul 

literar ºi artistic. Din partea românã, au 

participat cu intervenþii ºi comunicãri Ioan- 

Aurel Pop, Monica Joiþa, Ion Bulei, Adrian 

Niculescu, Emilia David Drogoreanu, 

Cristian Moroianu, Afrodita Cionchin, 

Smaranda Vultur, Andrei Cornea, Gheorghe 

Carageani, Ioana Pârvulescu, Andreea 

Roman, Oana Sãliºteanu Cristea, Mircea 

Vasilescu, iar din partea italianã Lorenzo 

Renzi, Giuseppe Cinà, Roberto Scagno, 

Giovanni Rotiroti, Raffaella Tuan, Daniele 

Pantaleoni, Maris Luisa Lombardo, Alvise 

Andreose, Alvaro Barbieri. 

Evenimente 

Culturale Poezie 

Béhague ceremonia decernãrii Premiului 

internaþional de literaturã francofonã 

Benjamin Fondane (iniþiat în 2006 de ICR 

Paris), care a fost acordat în acest an poetului 

Petre Rãileanu, Philippe de Saint Robert, Basarab Nicolescu, Nicolae Manolescu, 

Michel Deguy, Adrian Cioroianu 

ºi eseistului de origine tunisianã Abdelwahab 

Meddeb, pentru recentele eseuri La maladie 

de l’islam, 2002 ºi Contre-prêches, 2006; cu 

aceastã ocazie o parte a Orchestrei naþionale 

franceze de flaut ºi doi soliºti români au 

susþinut un concert cu repertoriu clasic. 

Triumful literaturii din aceastã primãvarã 

este contrabalansat prin expoziþiile artiºtilor 

români la Paris, prezente în mici galerii, dar 

ºi în mari muzee, ca Centrul Pompidou. 

Astfel, pictorul, desenatorul, ilustratorul de 

presã ºi de carte Devis Grebu expune o 

selecþie de desene recente, sub titlul Cãlãtorie 

în lumea magicã a ilustraþiei (15 martie ºi 

13 aprilie, sediul ICR Paris). În 3 martie a 

avut loc vernisajul expoziþiei de picturã a lui 

Horea Cucerzan, în spaþiul B. Dague, Lovres 

(Val d’Oise), iar între 15 februarie ºi 2 aprilie 

artistul Caloian a expus desene ºi picturi sub 

titlul Materii, în galeria Mailletz, Paris. 

Dezbaterile s-au axat pe istoria ºi 

aspectele socio-culturale, specificului de 

civilizaþie ºi arhitectura, precum ºi asupra 

statutului de capitalã europeanã al 

Bucureºtiului. 

* 

La Palatul Moroni din Padova a fost 

inauguratã expoziþia de fotografie 

Bucureºtiul – un port al Europei, avându-l 

ca autor pe arh. Giuseppe Cinà, profesor la 

Universitatea din Padova. Vernisajul a fost 

urmat de retrospectiva cinematograficã 110 

ani de documentar românesc. Imaginea 

Bucureºtiului, ºi a fost prezentat de criticul 

de film Bujor Rîpeanu. 

Un alt moment important l-a constituit 

prezentarea celor mai recente traduceri din 

limba românã apãrute în Italia, la care au 

participat profesorii ºi traducãtorii Marco 

Cugno, Bruno Mazzoni ºi Lorenzo Renzi. 

Manifestarea dedicatã Bucureºtiului s-a 

încheiat pe 24 aprilie, cu inaugurarea 

expoziþiei Look the Book a Clubului român 

al ilustratorilor (curator Stela Lie), autorii 

acesteia urmând sã participe ºi la Târgul de 

Carte pentru Copii de la Bologna.

keanos 

România literarã ne oferã în cele mai 

recente numere ale sale (nr. 13–14/2007) 

câteva puncte de 

interes. Astfel este 

studiul criticului 

Nicolae Manolescu 

despre Mircea Eliade 

(nr. 13), fragment 

din mult 

aºteptata Istorie 

criticã a literaturii 

române. Echilibrat, 

dar tranºant, textul 

pãstreazã mãrcile 

stilistice ale celorlalte fragmente publicate 

din aceastã viitoare carte: descripþie sumarã, 

fraze scurte ºi apodictice, ton neutru ºi rece. 

Este privit foarte just episodul legionar al 

tânãrului Eliade, nuvelele sunt valorificate 

superior, cât despre romane, judecata este 

foarte durã: nu existã decât o singurã 

capodoperã: Maitreyi. De asemenea, 

Ospãþul alchimic (nr. 14), poem scris la 

douã mâini de Ruxandra Cesereanu ºi 

Andrei Codrescu, preambul la apariþia unui 

amplu poem experimental intitulat 

submarinul iertat, în pregãtire într-o ediþie 

de lux la editura Brumar, pe care o aºteptãm 

cu nerãbdare, mai ales cã este anunþatã în 

doar 150 de exemplare. 

Primul numãr pe acest an al revistei 

Familia acordã spaþiu laureaþilor Premiului 

Gabriela RUSU-PÃSÃRIN 

Istoricul Nicoale Iorga susþinea cu 

argumente ºtiinþifice ºi cu o 

persuasiune a discursului academic 

greu de egalat cã România este o þarã 

înconjuratã de români. Este un adevãr ce-ºi 

pãstreazã actualitatea ºi Radio „Oltenia“ 

Craiova aduce peste vreme noi argumente 

pentru dialogul românesc, un „pod“ peste 

Dunãre spre a fi receptate aspectele de viaþã 

comunitarã spiritualã. Postul regional Radio 

Oltenia este ascultat, graþie ºi notorietãþii sale 

probatã de jumãtate de veac de existenþã. 

Transmiterea oralã a adevãrului istoric grefat 

pe complexitatea socio-politicã din zona 

Timocului bulgãresc ºi sârbesc a constituit 

þinta comunicaþionalã a mai multor ediþii ale 

emisiunii cu public Galeriile Radio Arts. În 

acest context a fost lansat volumul Biserica 

româneascã din Serbia al Dianei Cotescu- 

Nedelcea (Fundaþia „Scrisul Românesc“, 

2006). 

Doctor în ºtiinþe istorice, tânãra 

cercetãtoare a fost preocupatã de destinul 

românilor de dincolo de Dunãre, realizând 

documentare de teren ºi publicând studii în 

volume (O istorie a românilor de 

pretutindeni, vol. III, capitolul Românii din 

Bulgaria (2006) sau cãrþi pe aceeaºi temã: 

Românii din Serbia, Românii din Bulgaria, 

Mãrturii despre românii din Timocul sârbesc 

(2005). 

Volumul lansat de Galeriile Radio-Arts, 

la bazã tezã de doctorat, s-a bucurat de 

aprecieri din partea înalþilor prelaþi ai Bisericii 

Ortodoxe Române, a istoricilor ºi a 

Naþional de Poezie, „Mihai Eminescu“: 

Adrian Popescu ºi Livia Roºca (diferenþele 

se pot lesne observa). În rest, pe lângã 

rubricile consacrate ale 

revistei, gãsim un foarte 

bun eseu semnat ªtefan 

Borbély ºi intitulat Futuriºtii 

ruºi ºi revoluþia. De 

asemenea, ampla anchetã 

intitulatã Cititul la 

scriitorul român. Printre 

repondenþi: Bogdan 

Ghiu, Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu, 

ªerban Foarþã (care rãspunde, ca de obicei, 

în versuri), Irina Petraº, Liviu Ioan Stoiciu, 

Angela Furtunã, Robert ªerban, Liviu 

Antonesei etc., dar ºi craiovenii Marian 

Victor Buciu (colaborator constant al 

revistei), Ion Buzera ºi Xenia Karo. De citit 

ºi Tripticul lui Al. Cistelecan, în care scrie 

despre George Bãlãiþã, Cornel Moraru ºi 

Mircea Muthu. 

Primul numãr, dublu, 

din 2007 al revistei 

Poesis, are în centrul 

sãu, atât la propriu cât ºi 

la figurat, evenimentul 

cel mai important al 

începutului de an: 

Premiul Naþional de 

Poezie „Mihai Eminescu“. 

Dosarul acestui 

Galeriile 

Radio-Arts 

reprezentanþilor românilor din Serbia. 

Rigurozitãþii ºtiinþifice, noutãþii informaþiilor 

arhivistice sau de teren li se adaugã drept 

criteriu de validare culturalã discursul marcat 

de accesibilitate, stilul concis ºi deseori 

incisiv al comentariilor documentelor 

reproduse uneori integral pentru a accentua 

veridicitatea aserþiunilor ºtiinþifice. Volumul 

se recomandã astfel unui public avizat dar ºi 

unui public larg, interesat de tema în 

dezbatere. În acest context radiofonic, 

volumul a fost recomandat ºi de personalitãþi 

ecleziastice ºi istorice. Prea Fericitul Teoctist, 

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a 

adresat ascultãtorilor ºi asistenþei: „Este o 

grijã de multã vreme a bisericii noastre pentru 

românii din aceastã parte a lumii. Noi, acolo, 

avem organizatã o Episcopie a românilor 

ortodocºi din Serbia, Episcopie care poartã 

titlul «Dacia Felix» [...]. Este o reciprocitate 

frãþeascã între bisericile noastre. Patriarhia 

sârbã are o Episcopie în Banat, condusã de 

un episcop. ªi atunci, Sfântul Sinod a aprobat 

ca sã avem ºi noi un episcop acolo, încât este 

un pas înainte foarte important, care dã 

posibilitatea legãturilor dintre români în 

pãstrarea limbii române pe calea bisericii ºi 

în pãstrarea conºtiinþei ºi unitãþii de neam. 

Lucrarea Dianei face sã nu uitãm trecutul, 

care a avut punctele sale luminoase ºi 

punctele sale de crizã, pentru a putea aborda 

cu seninãtate, cu curaj ºi cu delicateþe un 

subiect extrem de sensibil, care aºteaptã din 

partea noastrã o rezolvare“. 

Evenimentul editorial radiofonic a fost 


eveniment cuprinde programul manifestãrilor, 

o biobibliografie a laureatului 

(Adrian Popescu), câteva poeme ºi extrase 

critice ºi foarte multe fotografii. În rest, ca 

de obicei, multã poezie, de toatã mâna, de 

la Nicolae Tzone, Eugen Bunaru ºi Leo 

Butnaru pânã la N. Panaite, Dan Dãnilã sau 

Niculina Oprea. În plus, multe traduceri ºi 

recenzii. Interesant ºi interviul cu Liviu Ioan 

Stoiciu intitulat „Poezia m-a þinut pe linia 

de plutire“. 

Am primit la redacþie tot primul numãr 

ºi tot dublu al revistei ProSaeculum. Din 

cuprins, remarcãm în primul rând nume ca 

D. R. Popescu (Atenþie, dragi barbari!), 

Irina Mavrodin (Înflorituri ºi contrasensuri 

– despre traducerea în limba românã a 

romanului Salammbô 

al lui Flaubert), Vasile 

Andru (Cele 7 ispite), 

Marius Sala (Istoria 

cuvintelor) ºi Leo 

Butnaru (Îngerul ºi 

croitoreasa). În rest, 

numeroase eseuri, 

abordând subiecte diverse, 

scrise fie lejer, 

fie cu pretenþii doctorale, 

dar care nu au reuºit sã ne atragã 

atenþia. 

Revista craioveanã Mozaicul a ajuns la 

numãrul 100. Lansat cu fast la târgul de 

carte Gaudeamus de la Craiova, numãrul, 

dublu, reuneºte pe aproape toþi redactorii ºi 

colaboratorii revistei de-a lungul timpului. 

Remarcãm revenirea cu paginã întreagã de 

poezie a lui Aurelian Zisu, un poet viguros 

ascultat la Vîrºeþ ºi, din acel spaþiu locuit de 

români, s-a adresat telefonic ascultãtorilor ºi 

publicului PS Daniil Partoºanu, episcop al 

Episcopiei „Dacia Felix“ din Vîrºeþ: „Ca 

ierarh al românilor din Banatul sârbesc, salut 

ºi binecuvântez apariþia acestei lucrãri, 

rugând-o pe doamna Diana Cotescu- 

Nedelcea sã continue cercetãrile în aceastã 

direcþie, pentru binele românilor din Sudul 

Dunãrii.“ 

Galeriile Radio-Arts s-au dovedit a fi 

spaþiul cultural de convergenþã a exprimãrilor 

înalþilor prelaþi ai Bisericii Ortodoxe Române 

ºi a consideraþiilor exegeþilor, criticilor ºi 

istoricilor reprezentând elita culturalã 

româneascã. Academicianul Gheorghe 

Buzatu s-a referit la volumul în discuþie, 

subliniind în stilu-i concis: „În cazul nostru, 

al istoricilor, foarte interesante mi se par 

trimiterile, pentru cã este vorba de dezvãluiri 

referitoare la soarta manuscriselor româneºti 

care se aflã dincolo“. Iar prof. univ. dr. 

Gheorghe Zbuchea a adãugat: „Lucrarea 

reprezintã un document deosebit pentru 

informare ºi pentru a cunoaºte o ramurã 

fundamentalã a poporului român. Sextil 

Puºcariu scria cã Valea Timocului e cel 

de-al treilea nucleu de formare a poporului 

român“; Preotul Boian Alexandrovici, cel ce 

a ridicat ºi pãstoreºte de la Malainiþa (Serbia), 

în pofida tuturor vicisitudinilor istorice, 

a fãcut o propunere în contextul lansãrii 

volumului. „În viitor, cred cã ar fi bine sã fie 

tradusã cartea aceasta în limba sârbã, pentru 

a putea sã citeascã ºi cei care nu au urmat 

cursurile în ºcoala româneascã“; IPS Teofan 

Savu, Mitropolirul Olteniei, prezent la 

evenimentul editorial, a apreciat nu doar 

cartea, ci ºi activitatea cotidianã a Dianei 

Cotescu-Nedelcea: „Domnia Sa reuºeºte sã 

fie prezentã în infrastructura misionarã a 

bisericii ºi într-un loc extrem de sensibil ºi 

extrem de important, anume românii din 

Valea Timocului, din întreaga Serbie“. 

Pentru ca o carte sã probeze în timp 

valoarea sa trebuie sã fie receptatã de un 

public divers, sã fie difuzatã în varii spaþii 

culturale ºi lansarea la Galeriile Radio Arts 

ºi profund, cãruia îi aºteptãm cât de curând 

un nou volum. În rest, 

eseuri, cronici, recenzii, 

prozã (Gabriel Chifu, 

fragment din „Relatarea 

despre moartea mea“), 

interviuri de o bunã 

calitate (de citit interviul 

cu Marta Petreu luat de 

Cornel Mihai Ungureanu), 

aºa cum ne-a 

obiºnuit deja revista Mozaicul. Le urãm ºi 

noi la mulþi ani ºi la cât mai multe numere 

rotunde! 

A reapãrut revista Autograf MJM (nr. 

1–2–3/2007), dupã o scurtã pauzã 

editorialã. Din cuprins, remarcãm un 

interviu inedit cu Petre Þuþea, consemnat 

de Mircea Liviu Goga în februarie 1991. 

Continuã jurnalul de scriitor al lui Jean 

Bãileºteanu, George Popescu semneazã 

Amorcordis, Marco Lucchesi publicã O 

cafea pentru Marin 

Sorescu, text prezentat 

la Colocviul Marin 

Sorescu, lirica este 

semnatã, în italianã, de 

Emanuele Leoni ºi în 

româneºte de Aurelian 

Dinculescu, prezentat 

de Emilian Mirea, iar 

proza de Mihai Ene 

(continuarea nuvelei Firul de mãtase) ºi 

Cosmin Dragoste (Boul cu plasa ºi 

pãlãrioasa). Ilarion Voinea îl prezintã pe 

artistul Marcel Voinea, din care sunt ºi 

reproduse câteva lucrãri. 

(Red.) 

asigurã o parte din aceastã rigoare, oferind 

credibilitate prin „vocea“ autorizatã a 

specialiºtilor ºi transmiþând radiofonic 

informaþia culturalã nu doar unidirecþional 

(publicul real) ci ºi complementar, în 

simultaneitate, în spaþii geografice ºi on-line. 

Impactul radiofonic este imediat, 

catalizând interesul pentru actul cultural. 

Receptarea aprofundatã rãmâne la latitudinea 

publicului interesat de domeniul reprezentat 

prin volumul lansat în context radiofonic. 

Revista ºi Editura 


organizeazã 

CONCURS DE DEBUT 

Se adreseazã celor care nu au împlinit 

35 de ani ºi nu au debutat publicistic 

sau în volum. 

Concursul se desfãºoarã în urmãtoarele 

secþiuni: poezie, prozã, teatru, eseu. 

Lucrãrile vor fi semnate cu un motto, 

care se va regãsi de asemenea ºi pe un 

plic închis ataºat manuscrisului. El va 

cuprinde numele ºi prenumele 

concurentului, data de naºtere, adresa, 

numãrul de telefon, eventual ºi premiile 

obþinute la alte concursuri literare. 

Manuscrisele vor fi trimise, pânã la 

data de 30 septembrie 2007, pe adresa: 

Revista-Editura Scrisul Românesc, 

str. Mihai Viteazul, nr. 4. 

Un juriu alcãtuit din personalitãþi ale 

lumii literare va acorda câte un premiu 

pentru fiecare secþiune, separat pentru 

revistã, separat pentru editurã. 

Relaþii suplimentare se pot obþine la 

Telefon: 0722 / 753 922


Scri l 

Atelier de artist 

su 

SR 

Românesc 

cmyk 


Vasile Buz sau rodnicia singurãtãtii , 

Nãscut în anul 1935, la Storojineþ, Bucovina. 

Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae 

Grigorescu“ Bucureºti, promoþia 1963. 

Pictor-scenograf la Teatrul Naþional din Craiova, 

membru al Uniunii Artiºtilor Plastici din România, Filiala 

Craiova. 

Expoziþii personale: 

1965–2007 – Craiova, Calafat, Râmnicu-Vâlcea; 1978 

– Muzeul de Artã Craiova; 1991 – Olanda; 2004 – Muzeul 

de Artã Calafat; 2005 – Prima expoziþie retrospectivã – 

Muzeul de Artã din Craiova ºi Muzeul de Artã – Calafat. 

Expoziþii de grup: 

1965–1980 – Saloane de picturã ºi artã decorativã, 

Bucureºti; 1970-1990 – numeroase participãri la Saloanele 

Naþionale de picturã, artã decorativã ºi scenografie – Sala 

„Dalles“, Bucureºti; 1993–1997 – Salonul anual al artiºtilor 

plastici olteni, Muzeul de Artã – Craiova; 2000–2001 – 

Artiºti români peregrini prin lume, Muzeul de Artã – 

Craiova; 2001 – 50 de ani de la înfiinþarea U.A.P. Craiova, 

Galeria „Arta“ Craiova; 2000–2003 – Craiova – Oameni ºi 

locuri (sec. XIX-XX), Muzeul de Artã – Craiova; 2004 – 

Salonul Municipal, Muzeul de Artã – Craiova. 

Lucrãri în colecþii muzeale din România ºi în colecþii 

particulare din þarã ºi din Anglia, Australia, Canada, Coreea, 

Elveþia, Franþa, Italia, Germania, Olanda, Grecia, Japonia, 

India, Liban, Norvegia etc. 

Repere critice: „Eu tãceam, Buz tãcea fiindcã era pictor, 

visa lumi 

îndepãrtate, 

înota în 

largul unei 

metafore 

tãcute, total 

lipsite de 

logicã ºi 

sintaxã.“ 

I. D. Sîrbu 

„Pictura 

sa se declarã, 

prin definiþie, 

anticalofilã, cultivând în consecinþã primatul 

expresiei, a unei expresii transpuse însã constant în registru 

grav ºi sobru. 

Dominat de o orgolioasã dorinþã de a-ºi identifica 

amprenta personalitãþii cu formele unei arte prin excelenþã 

«solide», Vasile Buz evitã cu studiatã cumpãnire orice 

alunecare, chiar ºi trecãtoare, în capcana exceselor.“ 

Marius Tãtaru 

„O senzaþie de binevenitã dezinhibare, de exuberanþã a 

periplului prin locuri ºi anotimpuri cu care artistul încearcã 

sã se identifice ori sã dialogheze, descoperind mereu câte 

un drum de adevãr emoþional, de armonie ºi de mister..., 

întregeºte imaginea unui artist cu un destin viguros conturat 

în viaþa cultural-artisticã 

a Bãniei ºi a þãrii.“ Ion 

Parhon 

„Aceastã picturalitate 

caldã, rafinatã, ce 

recupereazã peisajul 

sau obiectele cadrului 

static, transformândule 

în peisaje individualizate, 

creeazã un 

filon epic solid ce se 

consumã numai în ºi 

prin culoare...“ 

Cãtãlin Davidescu 

Este uimitor cum peisajul – una din temele 

majore ale picturii de ºevalet de la sfârºitul 

secolului al XVII-lea ºi pânã astãzi – se poate 

transforma în opera unui artist într-un adevãrat jurnal intim 

vizual în care poþi sã descifrezi bucurii ºi tristeþi alãturi 

de toate trãirile ne-spuse ale acestuia. Expoziþia personalã 

a lui Vasile Buz, deschisã la 

Galeria „Arta“ a U.A.P. din 

România la începutul lunii 

aprilie, la doi ani dupã 

retrospectiva deschisã la 

Muzeul de Artã din Craiova, 

nu face decât sã adauge o 

nouã paginã la „jurnalul“ sãu, 

început în urmã cu patru 

decenii ºi jumãtate. 

Pentru Vasile Buz, peisajul 

este un spaþiu imens ºi 

spectaculos, cu care nu poþi 

intra într-un dialog decât dupã ce te-ai aºezat singur în 

mijlocul sãu, ai reuºit sã comunici cu fiecare detaliu 

descoperindu-i partea nevãzutã pentru ca, mai apoi, sã-i 

intuieºti relaþiile intime ºi drumul prin care sã-i pãtrunzi 

în „suflet“ fãrã a-i perturba starea de armonie. Dar pentru 

aceasta artistul trebuie sã fie „acolo“, adicã mereu cãlãtor 

în cãutarea motivului ºi mereu singur pentru a putea medita 

în liniºte asupra noului spaþiu existenþial pe care ºi-l alege 

temporar. Prietenii apropiaþi artistului ºtiu cã acesta pleacã 

de treipatru 

ori pe 

an în þarã, în 

ceea ce s-ar 

putea numi 

„documentare“, 

de 

unde se întoarce 

cu o 

adevãratã 

„colecþie“ 

de tablouri 

asupra 

cãrora apoi stãruie în singurãtatea atelierului. Aici au loc 

acele „prefaceri“ majore în care sunt puse în balanþã memoria 

vizualã ºi memoria afectivã, în care se stabilesc 

definitiv raporturile între detaliu ºi ansamblu ºi între 

culorile care alcãtuiesc gama cromaticã ºi expresia lor. 

Recunoscut ca maestru al peisajului, Vasile Buz se aflã 

de foarte mulþi ani ºi într-un dialog privilegiat cu materia 

picturalã, reuºind sã impunã acesteia ritmuri interioare 

alerte, consistenþã, forþã ºi dramatism, sã o modeleze cu o 

mare uºurinþã dupã propriile stãri afective, fãrã a diminua 

cu nimic „starea“ de inocenþã a culorii. 

La fel ca ºi în aceastã expoziþie personalã, am întâlnit 

în ultimii ani în peisajele lui Vasile Buz culoarea folositã 

simbolic, cu inflexiuni 

aproape filosofice, 

„vorbind“ despre 

apusuri iminente, despre 

plinãtatea luminii de 

amiazã, despre renaºterea 

prin luminã care 

reverbereazã de la 

naturã cãtre om, indiferent 

cã „motivul“ a fost 

un peisaj citadin, unul 

rustic, montan sau 

marin. 

Florin ROGNEANU 

Arte 

vizuale 

Dan Cioca 

Pictor, scenograf, desenator, grafician, arhitect. S-a 

nãscut la 25 mai 1939, în Chiºinãu (Basarabia). 

Absolvã în 1961 ªcoala de Arhitecturã ºi Urbanism, 

Bucureºti. Frecventeazã cursurile Institutului de Arte 

Plastice „Ion Andreescu“ din Cluj; ºi pe cele ale Institutului 

de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureºti, secþia 

Scenografie (1967). 

Carierã: 

Scenograf la Teatrul 

de Stat din Sibiu ºi la 

Televiziunea Românã 

(1968–1983). A fãcut 

numeroase cãlãtorii de 

studii: în Ungaria ºi 

Cehoslovacia, în Polonia 

ºi fosta URSS, în Austria, 

Franþa, R.F. Germania, 

Belgia ºi Olanda, în Austria 

ºi Italia. A obþinut o 

bursã la Universitatea din Perugia (Italia), unde a avut o 

expoziþie personalã (1979). În Italia cere azil politic ºi 

emigreazã în S.U.A., stabilindu-se la New York din anul 

1983. O perioadã a 

fost grafician la 

revista „Micro- 

Magazin“ din New 

York. 

Expoziþii personale: 

Prima expoziþie 

personalã la Bucureºti 

(1969), urmatã 

de alte zece în þarã 

(Craiova, Constanþa, 

Blaj, Aiud, 

Baia Mare, Râmnicu 

Vâlcea, Cluj 

Napoca). În strãinãtate, 

expune la: 

Basel (Elvetia, 

1978); Bruxelles 

(Belgia, 1978); Paris (1978, 1980); München (1979); Roma 

(1981); Stockholm (1981); New York (1988, 1991, 1994, 

1997); Washington DC (1998); Veneþia (2003); Accademia 

di Romania, Roma (2003); Ungaria (2003, 2004). 

Expoziþii de grup (selecþie): 

New York, Budapesta, Varºovia, Praga, Berlin, Viena, 

Roma. 

Colecþii: 

Lucrãri expuse 

la Universitatea 

California din 

Berkeley; colecþia 

particularã Charles 

Vanderbilt, Galeria 

de artã Stadler din 

Paris; Muzeul de 

Artã Modernã din 

Bucureºti; Muzeul 

de Artã Modernã 

din Varºovia; 

Colecþia particularã 

Simone Van 

Dormoel, Bruxelles; 

Colecþia Landman, 

Bruxelles; Galeria de artã Kohler, Stockholm; Galeria de 

artã Direct de la Bad Aachen, Germania; Asociaþia 

Simfonicã din Dallas, Texas; Universitatea Syracuse, New 

York. 

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pagini – 2,5 lei

Nr. 5-6 / 2007

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?