Colectia Povestiri Stiintifico Fantastice CPSF 043 - Psihologia online

Maşinile tăcură iarăşi şi din nou urechile sensibile ale hidrofoalietor
începură să urmărească manevrele desperate ale submarinului
inamic atins. Zgomotul elicelor se mai auzea incă, dar neegal, cu
intermitenţe; amuţi citeva clipe, apoi răsună din nou. ,,Da' adine
s-a mai lăsat 1 Nu-l mai ţin niturile" — se gîndi Tkaciov. Şi ţinind
seamă de noul reper, mai trimise incă două bombe, continuînd să
urmărească cu binoclul suprafaţa spumegîndă a apei.
— La babord un corp la suprafaţă, răsună in spate vocea unui
marinar.
Mirat de nepotrivirea intre locul reperat în acel moment şi locul
ieşirii la suprafaţă a corpului necunoscut, Tkaciov se întoarse brusc
şi îndreptă binoclul spre pata roşie, neclară, din apropierea locului
unde căzuse ultima bombă. Mai să dea înapoi de uimire.
Cercul de cristal al binoclului, învăluit intr-o ceaţă de opal, apropie
de ochii lui contururile unui corp gigantic, de culoare murdarstacojie,
plutind în legănatul uniform al valurilor. Era un animal de
•dimensiuni nemaiîntilnite şi de o culoare ciudată. Lui Tkaciov i se
păru că dihania avea trupul lat, nişte înotătoare uriaşe şi un git
rotund puternic ; capul şi coada îi erau acoperite de valuri. Cel mai
uimitor arăta -pielea lui roşie, brăzdată de zbîrcituri şi cute de culoare
roşie-inchisă, aproape brunîi.
— La provă, in dreapta, băşici de aer I
Vocea semnalizatorului il trezi pe comandant la realitate, şi Tkiciov
se concentra din nou în lupta cu submarinul duşman. Mii de
băşici de aer acopereau suprafaţa valurilor. Un minut mai tîrziu vasul
se găsea deasupra locului unde ieşea aerul, ascultînd atent cele ce
se petreceau în adincime.
Deodată apa clocoti — de o mai mare cantitate de aer ce venea
• de jos — şi, in acelaşi timp, in hidrofoane se auzi un vuiet scurt şi
neclar. Oamenii priveau in tăcere. Vasul micşoră viteza şi se opri cu
coasta pe direcţia valurilor.
Trecură cîleva minute Ultimele băşici de aer dispărură. Hidrofonul
nu mai prindea din adine nici un sunet. Pata de'ulei, in schimb,
se lărgea mereu, nivelind crestele ascuţite ale valurilor.
Undeva, departe, sub apele mării, submarinul atins — neniaiputînd
să iasă la suprafaţă — se scufunda tot mai adînc, iar pre.
siunea necruţătoare a ^pei storcea din el aerul şi uleiul. Tkaciov
ordonă pornirea vasului şi se apropie de Maliutin, care îşi scotea
casca de pe urechi.
— E cazul să-l trecem şi pe ăsta la răboj, locotenente. Ce zici ?
Ca să ne convingem insă definitiv, să mai aşteptăm puţin şi să ascultăm...
Dar cu dihania ce facem ? îşi aduse el aminte. Hai să ne
apropiem de ea !
Pe locul unde apăruse la suprafaţă monstrul necunoscut ii aştepta
pe marinari o deziluzie ; nici urmă nu se mai vedea din dihania
roşie. Valurile reci erau pustii cit cuprindeai cu privirea.
Tkaciov işi frecă înciudat ochii ce începuseră să-i lăcrimeze din
pricina încordării: ,,Am visat oare? Nu, nu cred".
6