Vânzãri

Viaþa
235 de motive pentru a face sex
Potrivit unui studiu realizat de psihologii de la Universitatea din
Texas, motivele invocate cel mai adesea de oamenii care vor să facă
sex sunt pasiunea şi atracţia fizică. Totuşi, cercetătorii au reuşit să
identifice 235 de motive pentru care oamenii ar accepta să facă sex,
care variază de la „eliminarea plictiselii” la alungarea unei insomnii
sau a unei migrene provocate de stres. Unii oameni doresc să se încălzească
într-o noapte rece, alţii vor să ardă câteva calorii după o
cină copioasă, unii vor să se apropie de Dumnezeu.
Mediafax/G.C.
www.viata-libera.ro
pe scurt
În topul ţărilor
europene unde
e bine să trăieşti
România,
pe locul 20
România se situează pe
locul al 20-lea în topul 30
al ţărilor europene unde
este bine să trăieşti (The
European Happy Planet
Index). Islanda se află în
fruntea topului ce a avut în
vedere evaluarea bunăstării
populaţiei în raport cu
cantitatea de resurse ecologice
consumate. Happy
Planet Index se abate de la
analizele economice tradiţionale
pentru că încearcă
să combine criteriile subiective
cu cele obiective
pentru a înţelege relaţia
dintre „nivelul de bunăstare”
raportat de cetăţean
şi resursele materiale, naturale
ale ţării. Specialiştii
au măsurat cantitatea de
emisii de dioxid de carbon
eliminată, gradul de satisfacţie
şi speranţa de viaţă
ale populaţiei fiecărei ţări
participante la studiu, pentru
a calcula cât de eficient
sunt convertite resursele
fiecărui stat în bunăstare.
Raportul publicat împreună
cu Friends Of The Earth
a scos la iveală faptul că, la
nivel general, Europa este
din ce în ce mai ineficientă
în a furniza cetăţenilor
săi starea de bunăstare
exprimată în termeni de
fericire relativă şi speranţă
de viaţă. Specialiştii spun
că Europa este mai poluată
în prezent decât era în
1961, fiind în urma altor
regiuni de pe glob precum
America Latină, insulele
Caraibe, mare parte a
Asiei, Orientul Mijlociu şi
Africa de Nord.
Mediafax/G.C.
16 - 22 iulie
28
NECPLUS
La un capăt de lume
În lupta cu arşiţa cumplită din
această vară, oamenii încearcă,
în fel şi chip, să astâmpere setea
proprie, dar şi pe cea a animalelor
din bătătură, bătute şi ele rău
de soartă, flămânde şi mai ales
însetate.
Ca să facă faţă, ca să reziste,
cetăţeanul din imagine îmbrăcat
sportiv a recurs la un mijloc
de transport pe care, recunosc,
nu l-am întâlnit în ultima vreme.
După cum se vede din imaginea
alăturată, a urcat pe capra
unei cotigi cu roţi de şină (metalice)
şi cu o cisternă în loc de
coş, la care a înhămat un căluţ
şi a pornit pe drumul plin de
colb cât palma, în miez de iulie,
după apă. Luase, în ziua când
l-am întâlnit, drumul Vasluiului,
pornind dinspre Vădeni spre…
oaza Maţa-Rădeanu. Cu cisterna
pe care o are la dispoziţie face
treabă bună şi eficientă. Îşi adapă
calul la locul binecuvântat de
Dumnezeu în care încă se mai
unduiesc apele, încarcă cisternuţa
aducând şi acasă apă pentru
a ostoi arşiţa altora.
În zona aceea, de la extremitatea
nord-estică a judeţului,
pe la Vădeni, pare că timpul s-a
oprit în loc şi sunt multe semne
ULTRA
Două zile am stat în al nouălea cer;
a fost bine până când m-am uitat spre pământ
şi am văzut ce departe sunt de mister:
de mama, de tata, de voi, de cuvânt.
Aici, în al nouălea cer, se găsesc minunate
şi extraordinare amintiri despre viitor,
dar nici un pic de tristeţe, nicio moarte,
nicio pasăre cântătoare de somn uşor.
[
OBSERVATOR
Marţi, 17 Iulie 2007
în acest sens. Şi totuşi, omul cu
cotiga, un fel de sacagiu trecut
de la vasul de lemn la cel de me-
Ion Zimbru
redactie@viata-libera.ro
24
VIAŢA LIBERĂ
În bătălia
cu arşiţa verii...
La trap, după apă
tal demonstrează că în lupta cu
viaţa nu trebuie nicicum să încremeneşti
în aşteptare, adică,
Monolog în al nouãlea cer
(tentativă de sinucidere)
A fost prima şi ultima urcare în această
minciună din care nu se poate cădea;
nu se poate, fiindcă aici nu adastă
nici tu, nici el, nici ea, nici dragostea mea.
Trebuie să cobor, trebuie să cobor, am zis
după două zile pe linia dintre sânt şi nu sânt;
nu ştiu dacă a fost sau nu a fost un vis; oricum,
decât în al nouălea cer, mai bine pe pământ.
să stai cu mâinile în sân.
S.D.
Foto: B. Codrescu
UN ZÂMBET
PE ZI
Un puştan,
pe post
de butelie
Foto: B. Codrescu
PICĂTURA
chinezească
Angajăm
vânzători
de presă
cu carte de muncă
Relaţii la telefon 416911.
Fiþuica
Vasile Ghica
redactie@viata-libera.ro
Marea problemă a examenelor în România rămâne copiatul. Metode
din ce în ce mai sofisticate îi aduc pe profesori la exasperare. Fiţuici
strecurate prin buzunare, dar şi în sutien, sub fustă ori sub şezut, utilizarea
telefonului mobil cu microreceptoare fixate în urechi. Tot felul
de năzdrăvănii pentru a evita efortul intelectual care ar trebui să se
materializeze în actul învăţăturii. Copiază ţâncii din clasa a IV-a, dar
mai ales cei din gimnaziu. În liceu devin experţi, iar studenţii ar putea
să susţină doctorate în materie. Nu se sfiesc să tragă cu ochiul prin
„sursele” de documentare nici studenţii de la învăţământ la distanţă,
deci oameni în toată firea, unii chiar lucrători la poliţie, care ar trebui
să stârpească furtul şi necinstea oriunde le-ar întâlni.
Am surprins odată o discuţie între câteva eleve din clasa a VII-a.
Cum se pregăteau de tezele care se apropiau? Elevii de la a VII-a A
făceau, de exemplu, fiţuici pentru teza de istorie, pe care le vindeau
celor de la a VII-a C. Cei de la B făceau fiţuici pentru fizică pe care le
vindeau etc. Când un elev are prea multe date de memorat şi îşi face o
fiţuică, vrând-nevrând mai reţine câte ceva din ceea ce scrie pe „corpul
delict”. Acum nu mai există asemenea risc. Pentru bacalaureat, un elev
ori un profesor chiar rezolvă cele 100 de subiecte şi le scrie pe calculator
cât mai mărunt, apoi le trage la xerox, ori le tipăreşte, şi le comercializează.
Merg apoi la şcoală şi le plasează în rezervoarele de la WC,
pentru că după o oră de „chin” intelectual, candidaţii au voie, conform
regulamentului, de, oameni suntem, să meargă la grupul sanitar pentru
necesităţi fireşti. Îşi iau fiţuicile şi vin în clasă unde se apucă de scris.
Recent, într-un singur liceu s-au adunat şapte kilograme de fiţuici.
Nu mai sunt cazuri izolate. Copiatul a devenit un fenomen social
de o gravitate incalculabilă, care atestă putreziciunea societăţii în care
trăim. Ne iluzionăm cu gândul că eliminăm tarele trecutului luând în
vizor normalitatea. Cum va proceda într-un post de răspundere un om
care pe parcursul întregii şcolarităţi a copiat de a rupt pământul? Va
deveni brusc un om integru, intransigent etc.? Imposibil! Va continua
să ocolească legea şi să-şi înfunde buzunarele ca să intre cât mai repede
în rândul celor cu vile şi maşini bengoase.
În Germania, cei care sunt surprinşi copiind la examene sunt daţi
pe mâna poliţiei. În felul acesta, tânărul intră în viaţă cu o concepţie
corectă despre muncă, despre răspunderea în faţa legii.
Ar mai fi evident şi alte soluţii. Cu trei decenii în urmă, un profesor
de socialism ştiinţific fuma pe hol pe la jumătatea orei. Inspectorul care
îl surprinsese află că profesorul avea teză. Acesta îl calmează pe un
ton mucalit. „Nu vă speriaţi, ce le-am dat eu să rezolve nici Marx nu
ştia.” Poate copiatul este şi o formă de apărare în faţa terorii memoriei
şi a nesolicitării corespunzătoare a gândirii.
RHIVA "V.L."