actual

IZOLAREA ACOPERIȘULUI
ACOPERIȘUL –
un sistem complex
Î n
ultimele decenii, acoperișul și
conceptul de acoperiș au înregistrat
schimbări majore de abordare,
devenind sisteme complexe,
care să țină cont de economisirea
energiei, clima în schimbare,
agresiunea fonică tot mai mare,
poluarea și multe alte aspecte.
Dincolo de rezistența necesară și
comportamentul optim la agresiunile
mediului (inclusiv chimice),
conform normativelor în vigoare
un acoperiș trebuie să aibă
proprietăți care să confere:
1. Izolare termică și economisirea
energiei:
• Rezistenţa necesară la transfer
termic prin învelitoare (de tip
complex termoizolant), în vederea
asigurării confortului termic
global şi limitării pierderilor de
energie;
• Capacitatea de diminuare a şocului
termic spre interior, inclusiv
spre structura termoizolantă,
pentru ca materialul termoizolant
să nu se degradeze sau deformeze
sub acţiunea temperaturilor
ridicate şi să diminueze
efectul de seră;
46
• Posibilitatea prevederii/montării
pe învelitoarea acoperişurilor
de elemente/instalaţii neconvenţionale,
pentru producerea
de energie termică şi/sau electrică.
2. Protecţie la apă / izolare hidrofugă
Etanşeitatea se exprimă prin
protecţia la apă, asigurată de învelitoare,
sub efectul ploii, zăpezii
şi vântului:
• presiune limită a etanşeităţii la
10 Pa (valoarea maximă a diferenţei
presiunii aerului dintre
exterior şi interior pentru care
este asigurată etanşeitatea la
apă)
• capacitatea de evacuare a apelor
meteorice se face fără stagnări
sau debordări (peste 3 l/
minut/mp).
Etanşeitatea învelitorii se asigură
în cazul elementelor discontinue,
cu un nivel de permeabilitate
acceptat şi cunoscut, prin prevederea
sub învelitoare a unui strat
impermeabil, continuu (folie colectoare
anticondens, folie hidroizolantă).
3. Protecţie împotriva zgomotului
Se exprimă prin condiţii tehnice
(pentru ansamblul acoperişului)
de atenuare a zgomotelor spre interiorul
utilizat:
• Izolare la zgomot aerian
Se exprimă prin atenuarea zgomotului
pe frecvenţe. Nivelurile
de izolare la zgomot aerian se
pot diferenţia pe spaţii interioare
în raport cu funcţionalitatea
acestora (dormitoare, camere de
zi, birouri, săli de clasă etc.).
• Zgomot emis de către acoperiş
(învelitoare)
Se exprimă prin zgomotele emise
de acoperiş spre interior, raportate
la zgomotul (interior) de fond.
Acestea pot fi zgomotele emise de
acoperiş provenite din variaţiile
dimensionale ale elementelor de
construcţie, din vibraţiile şi şuierăturile
produse de învelitoare
sub efectul vântului (vânt cu viteză
mai mare de 10 m/s), de impactul
ploii şi grindinei pe învelitoare;
zgomotul emis de acoperiş
şi perceput la interior se recomandă
a fi sub 3 dB(A), în raport
cu zgomotul interior de fond.