Bazele generale ale fotbalului - Cadre Didactice

Conf.univ.dr. Gheorghe BALINT
Iată-i pe cei care au lansat fotbalul modern, „fotbalul asociaţie”
după denumirea organului conducător, rămas prin tradiţie şi astăzi
în vocabularul englez:
avocatul A. Pember (de la echipa din Kilburn);
C. Morley (de la echipa din Barnes);
reverendul R. Burn (de la echipa din Shrewsbury);
R.H. Blake şi W.T. Trench (de la echipa din Eton);
W.R. Colleyr şi W.T. Martin (de la echipa din Rugby);
J.T. Prior şi W.P. Crowley (de la echipa din Marlborough);
H.L. Williams (de la echipa din Harrow);
W.S. Wright (de la echipa din Westminister).
Primul preşedinte al primei federaţii de fotbal din lume a fost
ales avocatul Arthur Pember.
Pasul imediat următor a fost alcătuirea primului „Regulament al
jocului de fotbal” care cuprindea 13 articole fiind redactat de
C. Morley.
Jocul semăna şi cu fotbalul şi cu rugbyul actual, având poarta
asemănătoare cu cea de rugby, formată din doi stâlpi aşezaţi la o
distanţă de 7,32 metri, punctul obţinându-se chiar atunci când
mingea trecea pe deasupra porţii, oricât de sus.
„Portarul”, ca şi ceilalţi jucători, nu avea voie să atingă mingea cu
mâna.
După fiecare gol echipele schimbau terenul.
Regula off-side - ului era de o severitate extremă: jucătorul aflat
înaintea unui coechipier care conducea mingea era socotit afară
din joc, indiferent de numărul adversarilor pe care îi avea în faţă.
Lovitura de picior prin care mingea era repusă în joc atunci când
ieşea dincolo de linia de margine a fost înlocuită cu aruncarea
mingii cu mâna, mingea trebuind să fie trimisă în teren dintr-un
unghi drept faţă de linia de margine (una din regulile actuale ale
rugbyului).
Potrivit obiceiului durata partidei se stabilea de comun acord de
cele două echipe. Nu era prevăzută nici durata pauzei, dar ştim că
ea era atât de mare încât jucătorii aveau timp să se spele, să-şi
schimbe echipamentul, să ia o gustare…
După numai 14 zile, la 8 decembrie 1863, se reunesc adepţii
26