Ioan Groşan PLANETA MEDIOCRILOR

trei, dacă e bine condusă, poate contribui la sporirea prestigiului
staţiei în cosmos, nemaivorbind de evidentele avantaje materiale ce
pot apărea dacă se ajunge la ideea unor schimburi. Aşa că,
învingându-şi teama viscerală, îşi drese glasul şi spuse tare salutul
cosmonauţilor de pretutindeni:
— Tot învârtindu-vă!
— Să trăiţi — răspunse tractoristul.
„Hait! — gândi Aciobăniţei. Ăsta n-a fost în spaţiu, nu ştie
saluta. Sau poate nu vrea".
— Suntem de pe Terra — spuse el mai departe — şi milităm
ca orice planetă, fie ea mai mare sau mai mică, să se-nvârtă în jurul
cărui astru doreşte. Dumneavoastră pentru ce militaţi?
Cel de la volan păru că se gândeşte câteva momente, apoi
răspunse:
— Ce să facem?
— Să militaţi! Dumneavoastră nu militaţi?
— Ba milităm, dar nu tot timpul.
— Parc-am fi nimerit iarăşi la noi — şopti comandantul către
pilotul Amărăşteanu, apoi zise tare către tractorist: Nu vă supăraţi, ce
planetă este aceasta?
— Planeta Mediocrilor — răspunse omul.
— Planeta Mediocrilor? N-am auzit de ea — zise Aciobăniţei.
— Nu e de mirare — spuse tractoristul. Suntem complet
marginalizaţi.
— Puteţi coborî puţin? — întreabă comandantul. Venim de pe
Pământ, nu vă fie frică.
Tractoristul şovăi o clipă, apoi opri motorul şi sări de pe scaun
jos în lan, apropiindu-se prudent.
— Aciobăniţei Ion, comandant de navă — spuse Aciobăniţei,
întinzând mâna. El e tovarăşul meu, pilotul Amărăşteanu Vasile.
— K.M. 273 — răspunse tractoristul, dând mâna.
— Am fost luaţi de un câmp de acceleraţie spontană
incontrolabilă — spuse Aciobăniţei — şi ne-am rătăcit, nimerind
aici. Din ce sistem solar, din ce galaxie face parte planeta
dumneavoastră?
— Nu ştiu, sincer să vă spun. Eu mai mult cu... — făcu
tractoristul, arătând orzul,
— Frumos orz! — zise comandantul.