1 Despre Crucea lui Iisus Hristos ca lege supremă a ... - Sfânta Cruce

Crucea ne învaţă să trăim suferinţa cu bucurie
- Ce înseamnă asumarea sau luarea, purtarea crucii de fiecare dintre noi?
- În tradiţie şi în tradiţia populară, în limbajul comun a pătruns cuvântul acela
evanghelic spus de Mântuitorul: "Cine vrea să-Mi urmeze Mie, să se lepede de sine, să-şi ia
crucea şi să-Mi urmeze Mie!", iar acest cuvânt evanghelic a devenit extrem de comun la
nivelul limbii şi înţelegerii populare. Cuvântul cruce a devenit sinonim cu suferinţă, fiecare
are crucea lui sau îşi are partea lui de suferinţă, dar suferinţa care este luată ca o cruce, atunci
suferinţa câştigă un sens izbăvitor. Pentru că suferinţa îl şi poate distruge pe om, îl poate face
să îşi piardă credinţa, speranţa şi nădejdea, să cadă în disperare, să meargă până la sinucidere,
dar atunci când suferinţa este înţeleasă ca o cruce în spatele crucii se află întotdeauna lumina
învierii şi a vieţii care se câştigă prin suferinţă şi prin acceptarea dăruirii de sine. Atunci,
înţelegerea suferinţei ca o cruce poate să transfigureze, să dea un sens şi un rost acestor
nenumărate suferinţi de care este plină existenţa umană.
Existenţa umană nu este făcută numai din bucurii, există şi dureri, nu este făcută
numai din plăceri, există şi multă suferinţă în viaţă şi atunci crucea ne arată felul în care ne
putem raporta la suferinţă fără ca suferinţa să ne distrugă şi să ne anuleze într-un sens
desăvârşit şi, dimpotrivă, ne ajută să ne ridicăm, crucea este şi un semn vertical care ne arată
că suferinţa nu ne anulează şi ne înnobilează, ne ridică şi ne transfigurează. Sfinţii Părinţi ne
spun întotdeauna că omul are două variante: sau îşi asumă necazurile şi suferinţele de
bunăvoie, sau, dacă nu le asumă de bunăvoie, le asumă de nevoie. De pildă, spun Părinţii că
monahii iau asupra lor crucea şi suferinţele de bunăvoie şi se mântuiesc prin asumarea lor de
bunăvoie, dar spun că şi cei din lume care nu le-ar dori se mântuiesc prin răbdare, suportândule
cu îngăduinţă, cu credinţă şi nădejde, cu demnitate necazurile. Nimeni nu scapă în ultimă
instanţă de suferinţă, importantă este atitudinea lăuntrică prin care ea este asumată.
Sfânta Cruce - imaginea puterii distrugătoare a păcatului, topită în faţa iubirii
mai mari decât moartea
- Paradoxul crucii constă în faptul că la picioarele ei s-au întâlnit răutatea oamenilor,
ura şi păcatul lor cu dragostea şi puterea lui Dumnezeu.
- Da, este spus foarte frumos şi bine. Tocmai acesta este semnul de contradicţie,
paradoxul pe care îl are sfânta cruce, pentru că în ea, crucea Mântuitorului sau crucea
martirilor, a celor care au mărturisit dreapta credinţă se văd simultan aceste două dimensiuni:
vedem pe de o parte răutatea, cruzimea şi ticăloşia oamenilor căzuţi în păcat şi care îşi
etalează violenţa şi setea de răzbunare şi de invidie în chinuirea semenilor lor. Crucea
reprezintă din acest sens o exacerbare şi o etalare a răutăţii şi a răutăţii oamenilor. Era semnul
unui supliciu cumplit, dar în acelaşi timp pe cruce vedem că Fiul lui Dumnezeu converteşte
această ură şi această violenţă într-un gest de iubire şi de îmbrăţişare dumnezeiască. Aşa cum
spun de altfel şi cântările bisericeşti, nu soldaţii romani au fost cei care i-au întins
Mântuitorului mâinile pe cruce, ci Mântuitorul Însuşi îşi deschide braţele într-un semn de
ultimă îmbrăţişare, de iubire dusă până la moarte din dragoste faţă de Dumnezeu Tatăl şi apoi
din dragoste faţă de toţi oamenii - fiii Lui. Deci, Crucea este imaginea simultană, suprapusă
într-un fel, a păcatului omenesc, este o etalare a puterii distrugătoare a păcatului, dar care se
topeşte în faţa iubirii mai mari decât moartea, cum spune Cântarea cântărilor, care a fost
iubirea lui Dumnezeu Tatăl manifestată în Iisus Hristos faţă de noi toţi. Această îmbrăţişare a
Mântuitorului pe cruce e mai mare decât cruzimea şi ticăloşia oamenilor. Aşa se face că noi,
creştinii, nu ne închinăm la un semn al răutăţii noastre; într-un fel ea ne aduce aminte
continuu că noi suntem cei care L-am respins pe Mântuitorul, şi ori de câte ori greşim Îl
6