1 Despre Crucea lui Iisus Hristos ca lege supremÄ a ... - Sfânta Cruce
1 Despre Crucea lui Iisus Hristos ca lege supremÄ a ... - Sfânta Cruce
1 Despre Crucea lui Iisus Hristos ca lege supremÄ a ... - Sfânta Cruce
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong><strong>Cruce</strong>a</strong> ne învaţă să trăim suferinţa cu bucurie<br />
- Ce înseamnă asumarea sau luarea, purtarea crucii de fie<strong>ca</strong>re dintre noi?<br />
- În tradiţie şi în tradiţia populară, în limbajul comun a pătruns cuvântul acela<br />
evanghelic spus de Mântuitorul: "Cine vrea să-Mi urmeze Mie, să se lepede de sine, să-şi ia<br />
crucea şi să-Mi urmeze Mie!", iar acest cuvânt evanghelic a devenit extrem de comun la<br />
nivelul limbii şi înţe<strong>lege</strong>rii populare. Cuvântul cruce a devenit sinonim cu suferinţă, fie<strong>ca</strong>re<br />
are crucea <strong>lui</strong> sau îşi are partea <strong>lui</strong> de suferinţă, dar suferinţa <strong>ca</strong>re este luată <strong>ca</strong> o cruce, atunci<br />
suferinţa câştigă un sens izbăvitor. Pentru că suferinţa îl şi poate distruge pe om, îl poate face<br />
să îşi piardă credinţa, speranţa şi nădejdea, să <strong>ca</strong>dă în disperare, să meargă până la sinucidere,<br />
dar atunci când suferinţa este înţeleasă <strong>ca</strong> o cruce în spatele crucii se află întotdeauna lumina<br />
învierii şi a vieţii <strong>ca</strong>re se câştigă prin suferinţă şi prin acceptarea dăruirii de sine. Atunci,<br />
înţe<strong>lege</strong>rea suferinţei <strong>ca</strong> o cruce poate să transfigureze, să dea un sens şi un rost acestor<br />
nenumărate suferinţi de <strong>ca</strong>re este plină existenţa umană.<br />
Existenţa umană nu este făcută numai din bucurii, există şi dureri, nu este făcută<br />
numai din plăceri, există şi multă suferinţă în viaţă şi atunci crucea ne arată felul în <strong>ca</strong>re ne<br />
putem raporta la suferinţă fără <strong>ca</strong> suferinţa să ne distrugă şi să ne anuleze într-un sens<br />
desăvârşit şi, dimpotrivă, ne ajută să ne ridicăm, crucea este şi un semn verti<strong>ca</strong>l <strong>ca</strong>re ne arată<br />
că suferinţa nu ne anulează şi ne înnobilează, ne ridică şi ne transfigurează. Sfinţii Părinţi ne<br />
spun întotdeauna că omul are două variante: sau îşi asumă ne<strong>ca</strong>zurile şi suferinţele de<br />
bunăvoie, sau, dacă nu le asumă de bunăvoie, le asumă de nevoie. De pildă, spun Părinţii că<br />
monahii iau asupra lor crucea şi suferinţele de bunăvoie şi se mântuiesc prin asumarea lor de<br />
bunăvoie, dar spun că şi cei din lume <strong>ca</strong>re nu le-ar dori se mântuiesc prin răbdare, suportândule<br />
cu îngăduinţă, cu credinţă şi nădejde, cu demnitate ne<strong>ca</strong>zurile. Nimeni nu s<strong>ca</strong>pă în ultimă<br />
instanţă de suferinţă, importantă este atitudinea lăuntrică prin <strong>ca</strong>re ea este asumată.<br />
Sfânta <strong>Cruce</strong> - imaginea puterii distrugătoare a pă<strong>ca</strong>tu<strong>lui</strong>, topită în faţa iubirii<br />
mai mari decât moartea<br />
- Paradoxul crucii constă în faptul că la picioarele ei s-au întâlnit răutatea oamenilor,<br />
ura şi pă<strong>ca</strong>tul lor cu dragostea şi puterea <strong>lui</strong> Dumnezeu.<br />
- Da, este spus foarte frumos şi bine. Tocmai acesta este semnul de contradicţie,<br />
paradoxul pe <strong>ca</strong>re îl are sfânta cruce, pentru că în ea, crucea Mântuitoru<strong>lui</strong> sau crucea<br />
martirilor, a celor <strong>ca</strong>re au mărturisit dreapta credinţă se văd simultan aceste două dimensiuni:<br />
vedem pe de o parte răutatea, cruzimea şi ticăloşia oamenilor căzuţi în pă<strong>ca</strong>t şi <strong>ca</strong>re îşi<br />
etalează violenţa şi setea de răzbunare şi de invidie în chinuirea semenilor lor. <strong><strong>Cruce</strong>a</strong><br />
reprezintă din acest sens o exacerbare şi o etalare a răutăţii şi a răutăţii oamenilor. Era semnul<br />
unui supliciu cumplit, dar în acelaşi timp pe cruce vedem că Fiul <strong>lui</strong> Dumnezeu converteşte<br />
această ură şi această violenţă într-un gest de iubire şi de îmbrăţişare dumnezeiască. Aşa cum<br />
spun de altfel şi cântările bisericeşti, nu soldaţii romani au fost cei <strong>ca</strong>re i-au întins<br />
Mântuitoru<strong>lui</strong> mâinile pe cruce, ci Mântuitorul Însuşi îşi deschide braţele într-un semn de<br />
ultimă îmbrăţişare, de iubire dusă până la moarte din dragoste faţă de Dumnezeu Tatăl şi apoi<br />
din dragoste faţă de toţi oamenii - fiii Lui. Deci, <strong><strong>Cruce</strong>a</strong> este imaginea simultană, suprapusă<br />
într-un fel, a pă<strong>ca</strong>tu<strong>lui</strong> omenesc, este o etalare a puterii distrugătoare a pă<strong>ca</strong>tu<strong>lui</strong>, dar <strong>ca</strong>re se<br />
topeşte în faţa iubirii mai mari decât moartea, cum spune Cântarea cântărilor, <strong>ca</strong>re a fost<br />
iubirea <strong>lui</strong> Dumnezeu Tatăl manifestată în <strong>Iisus</strong> <strong>Hristos</strong> faţă de noi toţi. Această îmbrăţişare a<br />
Mântuitoru<strong>lui</strong> pe cruce e mai mare decât cruzimea şi ticăloşia oamenilor. Aşa se face că noi,<br />
creştinii, nu ne închinăm la un semn al răutăţii noastre; într-un fel ea ne aduce aminte<br />
continuu că noi suntem cei <strong>ca</strong>re L-am respins pe Mântuitorul, şi ori de câte ori greşim Îl<br />
6