25.11.2014 Views

Pentru Corina Crețu dragostea trece prin portofel - Curentul

Pentru Corina Crețu dragostea trece prin portofel - Curentul

Pentru Corina Crețu dragostea trece prin portofel - Curentul

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

curentul.ro<br />

02<br />

Joi, 4 iulie 2013<br />

actual<br />

Condamnată la CEDO, România a plătit<br />

35 de milioane de euro pentru gafele<br />

din justiție<br />

(Urmare din pagina 1)<br />

De curând, ziariștii de la<br />

„Lumeajustiției.ro” au solicitat<br />

Ministerului Finanțelor Publice<br />

să le comunice suma pe care a<br />

achitat-o statul român în urma<br />

unor sentințe pronunțate de<br />

instanța europeană. Iar<br />

răspunsul pe care li s-a oferit<br />

este de-a dreptul aiuritor: „Ca<br />

urmare a condamnărilor suferite<br />

la Curtea Europeană a<br />

Drepturilor Omului de la<br />

Strasbourg, Ministerul Finan -<br />

țelor Publice a plătit, în perioada<br />

2008-2013, despăgubiri în<br />

valoare de peste 155 milioane de<br />

lei. Adică, la o medie de 4,4 lei/1<br />

euro, asta înseamnă exact<br />

35.346.961 euro”. Defalcat pe<br />

ani, cuantumul sumelor achitate<br />

au evoluat după cum urmează:<br />

„Anul 2008: 47.185.480,32 lei.<br />

Anul 2009: 41.232.042,65 lei.<br />

Anul 2010: 48.320.194,89 lei.<br />

Anul 2011: 8.554.194,62 lei.<br />

Anul 2012: 8.779.648,68lei.<br />

Anul 2013 ( 01,01.2013-<br />

prezent): 1.455.068,48”. Iar<br />

plata acestor daune se adaugă<br />

altor sentințe mai vechi,<br />

pronunțate de CEDO între anii<br />

1994 și finele anului 2008, care<br />

totalizează echivalentul a circa<br />

25 de milioane de euro. Așadar,<br />

o sumă uriașă care, oficial, a fost<br />

achitată de la bugetul de stat de<br />

toate guvernările care s-au<br />

succedat la cârma României în<br />

această perioadă. Dar, hai să nu<br />

ne mințim: „de la bugetul de<br />

stat” înseamnă, de fapt, exact<br />

din buzunarele noastre, ale<br />

contribuabililor care ne spetim<br />

achitând tot soiul de taxe și<br />

impozite, biruri din ce în ce mai<br />

numeroase, pe care ni le aruncă,<br />

nonșalant, în cârcă bravii noștri<br />

politicieni.<br />

De la Iliescu<br />

încoace<br />

Primele, dar și cele mai<br />

consistente sume achitate de<br />

România în urma unor sentințe<br />

pronunțate de CEDO, sunt<br />

legate de problema restituirii<br />

caselor naționalizate. Iar acestea<br />

își au originea în ura aproape<br />

patologică pe care Ion Iliescu,<br />

fidel vechilor <strong>prin</strong>cipii<br />

bolșevice, a manifestat-o față de<br />

„proprietatea privată”. În primii<br />

ani de după Revoluție, instanțele<br />

ordinare începuseră să emită<br />

sentințe <strong>prin</strong> care se dispunea<br />

restituirea către foștii lor<br />

proprietari a caselor pe care<br />

statul comunist pusese laba în<br />

cel mai samavolnic mod cu<br />

putință. Dar asta a durat doar<br />

până pe la începutul anului 1995<br />

când, aflat la Satu Mare, într-o<br />

„vizită oficială la cel mai înalt<br />

nivel”, Ion Iliescu s-a apucat să<br />

dea din mâini ca o morișcă<br />

defectă și a înfierat, cu cea mai<br />

pură „mânie proletară”, această<br />

practică juridică. Acum el se<br />

laudă că nu și-a vârât niciodată<br />

ciubotele văxuite la Moscova, în<br />

tot ceea ce ține de justiție. Dar<br />

atunci el chiar a făcut-o, în cel<br />

mai primitiv mod cu putință:<br />

„Toate hotărârile adoptate de<br />

judecători sunt în afara legii, n-<br />

au acoperire legală pentru a<br />

repune în proprietate un fost<br />

proprietar naționalizat sau aflat<br />

într-o altă situație legală.” Iar<br />

asta a fost suficient pentru ca<br />

magistrații instanței să-și ia<br />

robele lor de reprezentanți ai<br />

justiției divine pe Pământ, să<br />

salute militărește și să treacă la<br />

executarea ordinului, ce-i drept<br />

nerostit până la capăt. Întruniți<br />

în complet lărgit de „Secții<br />

reunite”, magistrații Curții<br />

Supreme de Justiție au decis<br />

atunci, cu 25 de voturi „pentru”<br />

și 20 „împotrivă” schimbarea<br />

practicii judiciare, pe care au<br />

transformat-o într-una favo -<br />

rabilă chiriașilor care locuiau,<br />

unii încă de pe vremurile de<br />

început ale regimului comunist,<br />

în cele mai luxoase dintre<br />

„casele naționalizare”. Acea<br />

decizie a fost luată în cadrul a<br />

ceea ce presa a numit, atunci,<br />

„Completul roșu”. Un complet<br />

de-a dreptul slugarnic din care<br />

au făcut parte și Gheorghe<br />

Uglean - președintele de atunci<br />

al Curții Supreme de Justiție,<br />

Leonida Pastor - vicepreședinte,<br />

Cornel Bădoiu - președintele<br />

Secției Militare, Alexe Ivanov -<br />

președintele Secției Civile,<br />

Anton Pandrea - președintele<br />

Secției Penale, Eugenia Lohan -<br />

președintele Secției Comerciale.<br />

Ulterior, numele unora dintre<br />

aceștia au fost au apărut în<br />

diverse scandaluri, unele chiar<br />

de corupție. Pornind de la<br />

decizia acestora, același Ion<br />

Iliescu a promulgat Legea<br />

112/1995 privind reglementarea<br />

situației juridice a unor imobile<br />

naționalizate. O lege „cu<br />

dedicația” care nu a fost pusă în<br />

slujba restituirii acelor case, ci i-<br />

a favorizat pe chiriașii care le-au<br />

putut cumpăra. Rămași atât fără<br />

case cât mai ales fără<br />

posibilitatea de a le mai<br />

revendica vreodată, foștii<br />

proprietari au început să<br />

deschidă dosare la CEDO. Am<br />

putea oare include această<br />

decizie mârșavă a instanței<br />

supreme în categoria „erorilor<br />

judiciare”? Bineînțeles că nu. Ea<br />

nu a fost decât un moment odios<br />

în care „Puterea judecătorească”<br />

s-a pus la dispoziția puterii<br />

politice. Apoi, în anii care au<br />

urmat, CEDO le-a dat foștilor<br />

proprietari câștig de cauză și a<br />

obligat statul român să le achite<br />

primele milioane - inițial de<br />

dolari, iar mai apoi de euro.<br />

Credeți că acei bani au fost scoși<br />

din buzunar de Ion Iliescu ori de<br />

judecătorii din slugarnicul<br />

„Complet roșu”? Bineînțeles că<br />

nu!<br />

Românii au aflat<br />

că au, și ei,<br />

drepturi<br />

„Cazul Țundrea” a fost și a<br />

rămas, poate, cea mai clară<br />

ilustrare a conceptului de<br />

„eroare judiciară”. Acuzat de<br />

comiterea unui viol urmat de<br />

crimă, acest om a stat nevinovat<br />

în pușcărie vreme de 12 ani,<br />

până în momentul în care<br />

adevăratul criminal a fost<br />

identificat. A fost pus în<br />

libertate, și-a căutat și el<br />

dreptatea la CEDO dar era prea<br />

târziu: a murit înainte ca instanța<br />

să fi apucat să pronunțe vreo<br />

sentință. În schimb, procurorul<br />

și judecătorii care i-au distrus<br />

viața, sunt bine mersi,<br />

ronțăindu-și pensiile generoase<br />

cu care i-a cadorisit<br />

generozitatea statului român.<br />

Cu timpul, încurajați de<br />

succesele înregistrate de foarte<br />

mulți dintre foștii proprietari ai<br />

unor case naționalizate, românii<br />

au început să înțeleagă că au și<br />

ei drepturi pe care și le pot<br />

revendica, cu succes, la CEDO,<br />

instanța europeană care poate<br />

condamna România pentru orice<br />

fel de abuz comis împotriva<br />

unui cetățean căruia i se încalcă<br />

drepturile prevăzute de lege.<br />

Indiferent dacă au fost comise<br />

de Poliție, de procurori, de<br />

judecători sau de orice alte<br />

instituții care sunt coordonate,<br />

într-un fel sau altul, de statul<br />

român astfel de abuzuri au fost<br />

sancționate, după un interval<br />

mai lung sau mai scurt, de către<br />

instanța europeană. Astfel, în<br />

vara anului 2012, România a<br />

pierdut un proces în care a fost<br />

reclamată la CEDO din cauza<br />

condițiilor mizere care există în<br />

multe dintre penitenciare de pe<br />

la noi. Este vorba despre<br />

deținutul Iacov Stanciu căruia i<br />

s-au fost acordate despăgubiri în<br />

valoare de 20.000 de euro după<br />

ce el s-a plâns Curții Europene<br />

de condițiile de detenție din<br />

penitenciarele Ploiești, Jilava,<br />

Rahova, Mărgineni și Bacău,<br />

dar și de lipsa unui tratament<br />

medical adecvat pentru<br />

afecțiunile de care el a suferit în<br />

pușcărie. CEDO a constatat că<br />

supraaglomerarea din<br />

penitenciare, lipsa igienei și<br />

inadecvarea tratamentului<br />

medical au reprezentat pentru<br />

solicitant un tratament inuman și<br />

degradant. Tot pentru condițiile<br />

degradante existente în<br />

penitenciare, deținutul Dragoș<br />

Ciupercescu celebru mai ales<br />

sub numele de „Grenadierul de<br />

la Jean Monnet” ( liceul unde, în<br />

anul 2002, a comis un atentat în<br />

cursul căruia a detonat o<br />

grenadă de luptă) a primit <strong>prin</strong><br />

sentința CEDO suma de 18.000<br />

de euro, sub titlul de daune<br />

materiale și morale. El a invocat<br />

la CEDO încălcarea articolului 3<br />

din Convenția Europeană a<br />

Drepturilor Omului, sub motiv<br />

că încadrat fiind în categoria<br />

deținuților periculoși, a suportat<br />

un regim de detenție deosebit de<br />

dur, închis fiind în niște condiții<br />

de-a dreptul inumane în<br />

Penitenciarul Jilava.<br />

E vreo speranță în<br />

noua Constituție?<br />

Decisă să modifice<br />

Constituția, actuala majoritate<br />

USL-istă se laudă că va avea în<br />

vederea și rezolvarea problemei<br />

privitoare la daunele pe care<br />

statul român le are de achitat din<br />

cauza unor probleme legate de<br />

justiție. La începutul lunii<br />

trecute Comisia pentru<br />

revizuirea Constituției a aprobat<br />

un amendament în care se<br />

prevede că statul se va putea<br />

îndrepta, pentru recuperarea<br />

prejudiciului, împotriva<br />

magistraților care și-au exercitat<br />

funcția cu rea-credință sau gravă<br />

neglijență. Om trăi și om vedea.<br />

Judecătoarea Viorica Costiniu,<br />

președintele de onoare al<br />

Asociației Magistraților din<br />

România, a și sărit în sus<br />

văitându-se că „semnele de<br />

îndoială asupra actului de<br />

justiție se vor accentua în<br />

momentul în care un judecător<br />

va fi sancționat pentru o soluție<br />

de-a sa”. Așa o fi. Dar doamna<br />

Costiniu ar trebui să fie ultimul<br />

magistrat îndrituit să-și dea cu<br />

părerea despre „încrederea în<br />

actul de justiție”. Poate că deja o<br />

fi uitat, dar soțul dumneaei,<br />

fostul magistrat și actualul<br />

Florin Costiniu tocmai se află în<br />

executarea unei pedeapse<br />

privative de libertate, ce-i drept<br />

cu suspendare, pentru modul<br />

modul în care și-a făcut meseria<br />

ca magistrat de vază în cadrul<br />

instanței supreme.<br />

Vasile Surcel

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!