Pentru Corina CreÈu dragostea trece prin portofel - Curentul
Pentru Corina CreÈu dragostea trece prin portofel - Curentul
Pentru Corina CreÈu dragostea trece prin portofel - Curentul
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
curentul.ro<br />
02<br />
Joi, 4 iulie 2013<br />
actual<br />
Condamnată la CEDO, România a plătit<br />
35 de milioane de euro pentru gafele<br />
din justiție<br />
(Urmare din pagina 1)<br />
De curând, ziariștii de la<br />
„Lumeajustiției.ro” au solicitat<br />
Ministerului Finanțelor Publice<br />
să le comunice suma pe care a<br />
achitat-o statul român în urma<br />
unor sentințe pronunțate de<br />
instanța europeană. Iar<br />
răspunsul pe care li s-a oferit<br />
este de-a dreptul aiuritor: „Ca<br />
urmare a condamnărilor suferite<br />
la Curtea Europeană a<br />
Drepturilor Omului de la<br />
Strasbourg, Ministerul Finan -<br />
țelor Publice a plătit, în perioada<br />
2008-2013, despăgubiri în<br />
valoare de peste 155 milioane de<br />
lei. Adică, la o medie de 4,4 lei/1<br />
euro, asta înseamnă exact<br />
35.346.961 euro”. Defalcat pe<br />
ani, cuantumul sumelor achitate<br />
au evoluat după cum urmează:<br />
„Anul 2008: 47.185.480,32 lei.<br />
Anul 2009: 41.232.042,65 lei.<br />
Anul 2010: 48.320.194,89 lei.<br />
Anul 2011: 8.554.194,62 lei.<br />
Anul 2012: 8.779.648,68lei.<br />
Anul 2013 ( 01,01.2013-<br />
prezent): 1.455.068,48”. Iar<br />
plata acestor daune se adaugă<br />
altor sentințe mai vechi,<br />
pronunțate de CEDO între anii<br />
1994 și finele anului 2008, care<br />
totalizează echivalentul a circa<br />
25 de milioane de euro. Așadar,<br />
o sumă uriașă care, oficial, a fost<br />
achitată de la bugetul de stat de<br />
toate guvernările care s-au<br />
succedat la cârma României în<br />
această perioadă. Dar, hai să nu<br />
ne mințim: „de la bugetul de<br />
stat” înseamnă, de fapt, exact<br />
din buzunarele noastre, ale<br />
contribuabililor care ne spetim<br />
achitând tot soiul de taxe și<br />
impozite, biruri din ce în ce mai<br />
numeroase, pe care ni le aruncă,<br />
nonșalant, în cârcă bravii noștri<br />
politicieni.<br />
De la Iliescu<br />
încoace<br />
Primele, dar și cele mai<br />
consistente sume achitate de<br />
România în urma unor sentințe<br />
pronunțate de CEDO, sunt<br />
legate de problema restituirii<br />
caselor naționalizate. Iar acestea<br />
își au originea în ura aproape<br />
patologică pe care Ion Iliescu,<br />
fidel vechilor <strong>prin</strong>cipii<br />
bolșevice, a manifestat-o față de<br />
„proprietatea privată”. În primii<br />
ani de după Revoluție, instanțele<br />
ordinare începuseră să emită<br />
sentințe <strong>prin</strong> care se dispunea<br />
restituirea către foștii lor<br />
proprietari a caselor pe care<br />
statul comunist pusese laba în<br />
cel mai samavolnic mod cu<br />
putință. Dar asta a durat doar<br />
până pe la începutul anului 1995<br />
când, aflat la Satu Mare, într-o<br />
„vizită oficială la cel mai înalt<br />
nivel”, Ion Iliescu s-a apucat să<br />
dea din mâini ca o morișcă<br />
defectă și a înfierat, cu cea mai<br />
pură „mânie proletară”, această<br />
practică juridică. Acum el se<br />
laudă că nu și-a vârât niciodată<br />
ciubotele văxuite la Moscova, în<br />
tot ceea ce ține de justiție. Dar<br />
atunci el chiar a făcut-o, în cel<br />
mai primitiv mod cu putință:<br />
„Toate hotărârile adoptate de<br />
judecători sunt în afara legii, n-<br />
au acoperire legală pentru a<br />
repune în proprietate un fost<br />
proprietar naționalizat sau aflat<br />
într-o altă situație legală.” Iar<br />
asta a fost suficient pentru ca<br />
magistrații instanței să-și ia<br />
robele lor de reprezentanți ai<br />
justiției divine pe Pământ, să<br />
salute militărește și să treacă la<br />
executarea ordinului, ce-i drept<br />
nerostit până la capăt. Întruniți<br />
în complet lărgit de „Secții<br />
reunite”, magistrații Curții<br />
Supreme de Justiție au decis<br />
atunci, cu 25 de voturi „pentru”<br />
și 20 „împotrivă” schimbarea<br />
practicii judiciare, pe care au<br />
transformat-o într-una favo -<br />
rabilă chiriașilor care locuiau,<br />
unii încă de pe vremurile de<br />
început ale regimului comunist,<br />
în cele mai luxoase dintre<br />
„casele naționalizare”. Acea<br />
decizie a fost luată în cadrul a<br />
ceea ce presa a numit, atunci,<br />
„Completul roșu”. Un complet<br />
de-a dreptul slugarnic din care<br />
au făcut parte și Gheorghe<br />
Uglean - președintele de atunci<br />
al Curții Supreme de Justiție,<br />
Leonida Pastor - vicepreședinte,<br />
Cornel Bădoiu - președintele<br />
Secției Militare, Alexe Ivanov -<br />
președintele Secției Civile,<br />
Anton Pandrea - președintele<br />
Secției Penale, Eugenia Lohan -<br />
președintele Secției Comerciale.<br />
Ulterior, numele unora dintre<br />
aceștia au fost au apărut în<br />
diverse scandaluri, unele chiar<br />
de corupție. Pornind de la<br />
decizia acestora, același Ion<br />
Iliescu a promulgat Legea<br />
112/1995 privind reglementarea<br />
situației juridice a unor imobile<br />
naționalizate. O lege „cu<br />
dedicația” care nu a fost pusă în<br />
slujba restituirii acelor case, ci i-<br />
a favorizat pe chiriașii care le-au<br />
putut cumpăra. Rămași atât fără<br />
case cât mai ales fără<br />
posibilitatea de a le mai<br />
revendica vreodată, foștii<br />
proprietari au început să<br />
deschidă dosare la CEDO. Am<br />
putea oare include această<br />
decizie mârșavă a instanței<br />
supreme în categoria „erorilor<br />
judiciare”? Bineînțeles că nu. Ea<br />
nu a fost decât un moment odios<br />
în care „Puterea judecătorească”<br />
s-a pus la dispoziția puterii<br />
politice. Apoi, în anii care au<br />
urmat, CEDO le-a dat foștilor<br />
proprietari câștig de cauză și a<br />
obligat statul român să le achite<br />
primele milioane - inițial de<br />
dolari, iar mai apoi de euro.<br />
Credeți că acei bani au fost scoși<br />
din buzunar de Ion Iliescu ori de<br />
judecătorii din slugarnicul<br />
„Complet roșu”? Bineînțeles că<br />
nu!<br />
Românii au aflat<br />
că au, și ei,<br />
drepturi<br />
„Cazul Țundrea” a fost și a<br />
rămas, poate, cea mai clară<br />
ilustrare a conceptului de<br />
„eroare judiciară”. Acuzat de<br />
comiterea unui viol urmat de<br />
crimă, acest om a stat nevinovat<br />
în pușcărie vreme de 12 ani,<br />
până în momentul în care<br />
adevăratul criminal a fost<br />
identificat. A fost pus în<br />
libertate, și-a căutat și el<br />
dreptatea la CEDO dar era prea<br />
târziu: a murit înainte ca instanța<br />
să fi apucat să pronunțe vreo<br />
sentință. În schimb, procurorul<br />
și judecătorii care i-au distrus<br />
viața, sunt bine mersi,<br />
ronțăindu-și pensiile generoase<br />
cu care i-a cadorisit<br />
generozitatea statului român.<br />
Cu timpul, încurajați de<br />
succesele înregistrate de foarte<br />
mulți dintre foștii proprietari ai<br />
unor case naționalizate, românii<br />
au început să înțeleagă că au și<br />
ei drepturi pe care și le pot<br />
revendica, cu succes, la CEDO,<br />
instanța europeană care poate<br />
condamna România pentru orice<br />
fel de abuz comis împotriva<br />
unui cetățean căruia i se încalcă<br />
drepturile prevăzute de lege.<br />
Indiferent dacă au fost comise<br />
de Poliție, de procurori, de<br />
judecători sau de orice alte<br />
instituții care sunt coordonate,<br />
într-un fel sau altul, de statul<br />
român astfel de abuzuri au fost<br />
sancționate, după un interval<br />
mai lung sau mai scurt, de către<br />
instanța europeană. Astfel, în<br />
vara anului 2012, România a<br />
pierdut un proces în care a fost<br />
reclamată la CEDO din cauza<br />
condițiilor mizere care există în<br />
multe dintre penitenciare de pe<br />
la noi. Este vorba despre<br />
deținutul Iacov Stanciu căruia i<br />
s-au fost acordate despăgubiri în<br />
valoare de 20.000 de euro după<br />
ce el s-a plâns Curții Europene<br />
de condițiile de detenție din<br />
penitenciarele Ploiești, Jilava,<br />
Rahova, Mărgineni și Bacău,<br />
dar și de lipsa unui tratament<br />
medical adecvat pentru<br />
afecțiunile de care el a suferit în<br />
pușcărie. CEDO a constatat că<br />
supraaglomerarea din<br />
penitenciare, lipsa igienei și<br />
inadecvarea tratamentului<br />
medical au reprezentat pentru<br />
solicitant un tratament inuman și<br />
degradant. Tot pentru condițiile<br />
degradante existente în<br />
penitenciare, deținutul Dragoș<br />
Ciupercescu celebru mai ales<br />
sub numele de „Grenadierul de<br />
la Jean Monnet” ( liceul unde, în<br />
anul 2002, a comis un atentat în<br />
cursul căruia a detonat o<br />
grenadă de luptă) a primit <strong>prin</strong><br />
sentința CEDO suma de 18.000<br />
de euro, sub titlul de daune<br />
materiale și morale. El a invocat<br />
la CEDO încălcarea articolului 3<br />
din Convenția Europeană a<br />
Drepturilor Omului, sub motiv<br />
că încadrat fiind în categoria<br />
deținuților periculoși, a suportat<br />
un regim de detenție deosebit de<br />
dur, închis fiind în niște condiții<br />
de-a dreptul inumane în<br />
Penitenciarul Jilava.<br />
E vreo speranță în<br />
noua Constituție?<br />
Decisă să modifice<br />
Constituția, actuala majoritate<br />
USL-istă se laudă că va avea în<br />
vederea și rezolvarea problemei<br />
privitoare la daunele pe care<br />
statul român le are de achitat din<br />
cauza unor probleme legate de<br />
justiție. La începutul lunii<br />
trecute Comisia pentru<br />
revizuirea Constituției a aprobat<br />
un amendament în care se<br />
prevede că statul se va putea<br />
îndrepta, pentru recuperarea<br />
prejudiciului, împotriva<br />
magistraților care și-au exercitat<br />
funcția cu rea-credință sau gravă<br />
neglijență. Om trăi și om vedea.<br />
Judecătoarea Viorica Costiniu,<br />
președintele de onoare al<br />
Asociației Magistraților din<br />
România, a și sărit în sus<br />
văitându-se că „semnele de<br />
îndoială asupra actului de<br />
justiție se vor accentua în<br />
momentul în care un judecător<br />
va fi sancționat pentru o soluție<br />
de-a sa”. Așa o fi. Dar doamna<br />
Costiniu ar trebui să fie ultimul<br />
magistrat îndrituit să-și dea cu<br />
părerea despre „încrederea în<br />
actul de justiție”. Poate că deja o<br />
fi uitat, dar soțul dumneaei,<br />
fostul magistrat și actualul<br />
Florin Costiniu tocmai se află în<br />
executarea unei pedeapse<br />
privative de libertate, ce-i drept<br />
cu suspendare, pentru modul<br />
modul în care și-a făcut meseria<br />
ca magistrat de vază în cadrul<br />
instanței supreme.<br />
Vasile Surcel