Chirieac [i V\ntu - doi pro[ti deconspira]i de telefoane - Curentul

12
Vineri, 15 aprilie 2011
cultur\
curentul.ro
Pagin` realizat` în colaborare
cu Academia Român`
Centenarul na[terii lui Emil Cioran (1911-1995)
Scriitura ca destin
Sesiunea dedicat`
na[terii lui Emil Cioran,
membru postmortem al
Academiei Române, a fost
prefa]at` de o veste bun`
pentru Academia Român`
[i pentru to]i românii.
Dup` ce a câ[tigat prin
licita]ie manuscrisele \n
limba român` ale lui Emil
Cioran, omul de afaceri
George Br`iloiu a anun]at
c` le va d`rui Academiei
Române, considerând c`
„Academia Român`, care
are menirea de a p`stra [i
cultiva limba român`, este
institu]ia care trebuie s`
aib` grij` de manuscrisele
Cioran.“. Desf`[urat` \n
Aula Academiei Române,
sesiunea omagial` a fost
moderat` de acad. Marius
Sala, vicepre[edinte al
Academiei Române.
Acad. Eugen Simion,
pre[edintele Sec]iei de
Filologie [i Literatur`, i-a
\nmânat dlui George
Br`iloiu Diploma „Meritul
Academic“ „pentru
decizia de a recupera
manuscrisele lui Emil
Cioran [i a le d`rui
Academiei Române“. |n
alocu]iunea sa, George
Br`iloiu a m`rturisit c`
una dintre sl`biciunile
sale este „de a nu rata
prilejuri care nu se mai
\ntorc“. A[a c`, „apari]ia
pe pia]`, la vânzare, a
ceea ce numim ast`zi
Fondul Cioran la o sut` de
ani de la na[terea unuia
dintre cei mai cunoscu]i
filosofi [i scriitori pe care
i-a d`ruit lumii ]ara [i
limba noastr` era, \n
opinia mea, o ocazie de
neratat“. Apoi a ad`ugat:
„|n fond, ceea ce va conta
cel mai mult va fi faptul
c`, peste ani, nu va mai fi
atât de important` sl`biciunea
mea de a nu-l
pierde pe Cioran, ci faptul
c` el s-a \ntors acolo de
unde a plecat, \n limba
lui“. |n prima parte a
sesiunii au mai vorbit
preotul I. Streja [i primarul
Bucur Bogdan din
R`[inari. |n partea a doua
a sesiunii au prezentat
comunic`ri acad. Eugen
Simion, prof. univ. dr.
Irina Mavrodin, Monseniorul
Ioan Robu, membru
de onoare al Academiei
Române, dr. Simona
Modreanu, Mihai Cimpoi,
membru de onoare al
Academiei Române, Dan
H`ulic`, membru corespondent
al Academiei Române,
[i Marin Diaconu.
Scurt itinerar
biografic
N`scut \n anul 1911,
la R`[inari, Emil Cioran a
studiat filosofia la Universitatea
din Bucure[ti [i, \n
1933, a plecat cu o burs`
pentru continuarea studiilor
la Berlin. Dup` un
an \n care a fost profesor
de filozofie la liceul
„Andrei {aguna“ din
Bra[ov, a plecat la Paris
cu o burs` a Institutului
Francez din Bucure[ti,
prelungit` pân` \n 1944.
|n anul 1934 \i apare
prima carte, „Pe culmile
disper`rii“, urmat` de
„Cartea am`girilor“, multdiscutata
„Schimbarea la
fa]` a României“,
„Lacrimi [i sfin]i“ [i
\ncepe s` scrie „|ndreptar
p`tima[“, r`mas` inedit`
pân` \n anul 1991. A f`cut
parte dintr-o genera]ie
tân`r` de intelectuali
reprezentând existen-
]ialismul românesc; o
genera]ie pe care M.
Eliade o caracteriza ca
fiind „cea dintâi destul de
liber` ca s` poat` ac]iona
spiritualice[te dup` voie,
destul de \nzestrat` ca s`
poat` crea - [i totu[i
osândit` s` a[tepte, s`
lupte ca s` supravie-
]uiasc` [i s`-[i risipeasc`
for]ele \n m`run]i[uri“.
Era o nemul]umire esen-
]ial`, o dorin]` de schimbare
profund` a lumii
române[ti, ce ar fi trebuit
s` \nceap` cu o schimbare
spiritual`.
|n anul 1945 s-a
stabilit la Paris, unde a
locuit \n Cartierul Latin
pân` la sfâr[itul vie]ii. |n
1949 publica la editura
Gallimard (unde i-au
ap`rut majoritatea lucr`rilor)
„Tratat de descompunere“.
Un an mai târziu,
primea premiul Rivarol,
dup` care a refuzat orice
distinc]ie. Au urmat „Silogismele
am`r`ciunii“,
„Istorie [i utopie“, „C`derea
\n timp“, „Exerci]ii de
admira]ie“, „M`rturisiri [i
anateme“, „Breviarul
\nvin[ilor“, celebrele
„Caiete“, “Amurgul gândurilor“,
„Cl`tin`ri“,
„Sissi sau despre vulnerabilitate“,
„Demiurgul
cel r`u“, care prin chiar
titlurile lor dimensioneaz`
tematic opera acestui
gânditor derutant de
complex, cultivând cu
talent singular paradoxul
ca un mod de a se
exprima. Ne\mp`cat cu
filosofia sistemic` [i
specula]iile abstracte, se
dedic` propriei cuget`ri,
m`rturisind mai târziu c`
„N-am inventat nimic, am
fost doar secretarul
senza]iilor mele“. Doar
c`, se [tie, ca s` scrii
\mpotriva filozofiei, e[ti
nevoit s` faci filozofie.
„Descind direct
din Rug`ciunea
unui dac“
O personalitate complex`,
un personaj
fascinant [i controversat
[i, afirma acad. Eugen
Simion, „un spirit al
fragmentelor [i nu al
totalit`]ii, un mare stilist
comparat cu Voltaire, un
prozator esen]ial, un
moralist care a negat toate
valorile \n afar` de poezie,
metafizic`, muzic` [i
mistica sfintelor“, un „Iov
f`r` credin]a \n Dumnezeu“.
Paradoxul Cioran
se dezvolt` parc` \ntr-o
reac]ie \n lan], poate din
convingerea c` „\ndoiala,
numai aceasta este
solid`“. La aproape 40 de
ani, a schimbat limba
matern` cu limba francez`,
\n care a str`lucit
\ntr-o dramatic` „schimbare
a identit`]ii“. Limbajul
nega]iei aproape
obsedante devine „un
exerci]iu al spiritului“, o
provocare la gândire, „un
nihilism integral“ mers
pân` acolo \ncât a propus
„o etic` a violen]ei“ [i un
fel de terapie de [oc. „El
place [i ast`zi cu deosebire
oamenilor tineri [i
este imitat \n ideile
nega]ioniste, pentru c` el
\nsu[i a fost un spirit tân`r
[i revoltat care a cultivat
dorin]a de schimbare.“
Pentru Irina Mavrodin,
Cioran a intrat [i a
marcat con[tiin]a european`
[i, la fel cu Eugen
Ionescu, a reu[it „s` ias`
din cercul vicios \n care
literatura român` este
prins` [i acum: cercul
vicios al unei literaturi
care aspir` puternic s` se
manifeste pe scena
european` [i universal` [i
care nu o poate face din
cauza limbii de mic`
circula]ie \n care este
scris`“. El fost
„traduc`torul absolut“,
care „se traduce pe sine
odat` cu fiecare vorb`
scris`“. S-ar putea vorbi
de un fenomen Cioran,
pentru c` afl`m la el o
dinamic` a triadei limba
român`, limba francez` [i
„traducere“, \n care „cel
de al doilea se sprijin` pe
primul [i pe al treilea“. |n
acela[i spirit, Simona
Modreanu consider` c`
„Cioranul român \[i
transpune via]a \n cuvinte;
Cioranul francez vie]uie[te
\n cuvânt, trece de la
cuvânt la tr`ire, ridic`
expresia la demnitatea de
experien]` originar`,
l`sând s` se dezvolte acea
s`mân]` de ironie paradoxal`,
universal`, infinit` [i
instabil`, [i atunci,
scriitura \n`l]at` la rangul
de principiu autonom
devine destin“. Este o
[ans` [i ne[ans` a exilului
\n alt` limb` [i o cheie a
\n]elegerii paradoxului o
g`sim \n propriile cuvinte:
„Nu exist` ceva mai
mizerabil decât cuvântul
[i totu[i prin el ne \n`l]`m
la tr`iri de fericire...
Supremul atins prin
vocabul`, prin simbolul
\nsu[i al fragilit`]ii“.
Ubicuitatea discret` a
\ndoielii cheam` \ntrebarea:
Care este rela]ia cu
Dumnezeu Analizând
operele sale, Ioan Robu
r`spunde prin patru
cuvinte-cheie, folosite
chiar de Cioran: „Totul \n
mine se face rug` [i
blasfemie, totul devine
chemare [i refuz“. A[a
fiind, s-ar putea prea bine
s` i se potriveasc` spusele
lui despre un interlocutor:
„\n tain` este credincios,
altfel n-ar lua o pozi]ie
atât de t`ioas` \mpotriva
religiei“. Sau \n alt` parte:
„Dumnezeu exist` chiar [i
când nu exist`“. Concluzia:
„Nu a avut o
religie, dar a tr`it nostalgia
religiei“ [i de aceea
„seam`n` cu un val care
love[te ritmic ]`rmul,
fugind iar [i iar de adâncul
tainelor [i-l vr`jesc“.
Cioran m`rturisea c`
\ntreaga sa filozofie se
con]ine \n „Ruga unui
dac“ a lui Eminescu, „al
c`rui ton violent, rostit ca
un blestem [i nu ca o
iertare, mi-a pl`cut
\ntotdeauna“. De aici a
\nceput convorbirea avut`
cu Mihai Cimpoi din care
cit`m: „Eminescu este
sursa României... ne
mântuie de condi]ia
noastr` mediocr`. Am
spus-o [i dup` revolu]ia
din 1989 c` el izb`ve[te
România de toate
p`catele... Ruga eminescian`,
dup` mine cea mai
clarv`z`toare [i mai crud`
din câte au fost scrise, a
stat la temeiul volumelor
«Pe culmile disper`rii» [i
«Tratat de descompunere»,
unde totul este atât
de apropiat de excesele
dacului, precum [i a
medita]iei asupra destinului,
istoriei, categoriilor
existen]ei din «Caiete» [i
din alte volume ale mele.
Recunosc \nc` o dat`:
Descind direct din Rug`ciunea
unui dac“.
Sesiunea a fost prefa]at`
de vernisajul unei
expozi]ii la sala Th.
Pallady a Bibliotecii
Academiei Române, unde
au vorbit acad. Eugen
Simion [i Dan H`ulic`.
Elena Solunca Moise