Johann Gerhard Oncken

JOHANN GERHARD ONCKEN
Copilăria lui Oncken – Johann Gerhard Oncken s-a născut la 26 ianuarie 1800
în orașul Varel, Oldenburg (R.F.G). El a avut o copilărie zbuciumată. Tatăl său a fost
parte dintr-un complot anti-napoleonian, complotul a fost descoperit iar membrii
complotului au fugit din țară, astfel că Oncken nu a avut posibilitatea să-și cunoască
tatăl, care probabil s-a stabilit în Anglia, însă nu a dat semne de viață. Mama sa a părăsit
familia, s-a recăsătorit și
în felul acesta Oncken a fost crescut de bunica sa până la
vârsta de 14 ani când a fost dus de J. W. Anderson în Scoția pentru a învăța meseria de
comerciant. Școala a făcut-o într-un timp când necredința era în floare, astfel că de la
învățătorul și pastorul lutheran care l-au educat nu a putut învăța frumusețea vieții creștine, deoarece viața lor era în contradicție cu învățătura. Din cele învățate a simțit nevoia de a-și schimba viața, dar era prea slab pentru a înfăptui acest lucru.
În iulie 1814 un comerciant scoțian J. W. Anderson îl întâlnește pe J. G. Oncken
la un hotel din orașul Varel, unde lucra ca și chelner, îl îndrăgește și
declară: „am să fac
om din băiatul acesta”. J. G. Oncken ajunge în portul maritim Leith unde găsește un
popor temător de Dumnezeu. Mama comerciantului Anderson îl i-a regulat la serviciile
bisericii presbiteriene și în felul acesta viața sa este influențată pozitiv. Apoi intră în
contact cu unii reprezentanți ai mișcării spirituale, primește o carte ”Meditations
Among The Tombs” și în felul acesta devine statornic în credință. În 1819 se mută la
Londra, vine în contact cu niște oameni decăzuți, fără Dumnezeu și își pierde
majoritatea calităților bune pe care le avea.
Convertirea lui Oncken – În anul 1820 ajunge în casa unei familii de
credincioși în cartierul Blackheath, nu departe de Greenwich. Avea obiceiul să cânte
cântări lumești, dar într-o zi gazda îi spune: „prietene ar fi mult mai bine să folosești talentul tău pentru slava lui Dumnezeu” și
l-a invitat cu multă dragoste la serviciile
divine ale Independent Church (Bisericii Independente) unde a auzit Cuvântul
Domnului printr-un pastor foarte talentat H. B. Jeula. La sfârșitul lui septembrie 1820 se
întoarce la Londra și
pentru un timp merge la renumita catedrală Sf. Paul, dar aici nu
găsește hrană necesară sufletului său, de aceea caută o altă biserică mai potrivită pentru
el și
ajunge pe strada Great Queen la o biserică Metodistă. Aici aude o predică din
Romani 8:1 și
este convins că păcatele sale sunt spălate prin sângele care a curs pe
Calvar. Oncken începe o viață nouă și mărturisește despre cele întâmplate în viața sa.
Primul care se întoarce la Dumnezeu prin el este un tânăr bețiv de 16 ani pe nume
Abraham Sylvv.
În noiembrie 1822 se întoarce în Germania, la Hamburg, iar în 1823 părăsește meseria de comerciant și
din slujitorul lui J. W. Anderson devine slujitorul lui
Dumnezeu. Aici ajunge un bun prieten cu pastorul bisericii reformate engleze, T. W.
Matthews și la îndemnul acestuia, a lui Robert Haldane (predicator scoțian) și
a
misionarului de marină A. William intră ca și
colaborator la Continental Society

(Societatea Continentală), societate înființată în 1818 care avea scopul de a combate
raționalismul religios din continentul european.
Începutul misonar – Oncken a început misiunea prin răspândirea Bibliilor, a
tractatelor și prin predicarea Evangheliei. Prima întrunire religioasă a ținut-o
la 27
decembrie 1823 și
cu această ocazie a vorbit la 10 persoane, la 4 ianuarie1824 avea 18
ascultători, la 11 ianuarie 30, iar la 8 februarie în jur de 120. La 29 februarie numărul a
crescut la 280. În data de 6 martie 1824 este chemat pentru prima dată în fața autorităților, ocazie cu care i se interzice ținerea
de adunări la English Church
Reformist (Biserica Reformatoare Engleză). Este nevoit să caute o altă sală pentru
întruniri, se adună în diferite cartiere ale orașului, presiunea autorităților este tot mai
puternică, Oncken este chemat zilnic la poliție. După un timp Oncken trebuie să
părăsească orașul Hamburg fiindcă nu avea cetățenia orașului și astfel se stabilește la
Bremen. Aici se împrietenește cu pastorii Mallet, Müler și
Treviramus, iar în 1826
predică în Bremen la peste 600 de persoane. Patorul Mallet se oferă să-l finanțeze pentru a se putea pregăti teologic însă Oncken refuză datorită faptului că nu era de
acord cu botezul copiilor – doctrină de bază a bisericii reformate și
lutherane. În 1825
inaugurează un nou câmp de activitate deschizând școli
duminicale în Germania la
îndemnul Uniunii Școlilor
Duminicale din Anglia. Împreună cu pastorul J. W.
Rautenberg deschide o școală
duminicală într-o suburbie a Hamburgului cu mai multe
clase și învățători. Oncken se ocupă de partea organizatorică și administrativă, ține
întruniri cu învățătorii, face vizite pastorale. După un timp este nevoit să părăsească
școala pentru că nu avea cetățenia orașului Hamburg. El știe
însă că are un Dumnezeu
care conduce Univesul și la data de 25 aprilie 1828 primește cetățenia orașului. Familia lui Oncken ș
– În anul 1822 se logode te cu Sarah Mann, fiica
mecanicului William Mann și a soției acestuia Margaret, iar căsătoria are loc în 1828.
William Mann a avut o poziție bună la Londra astfel că fiica lui a primit o parte de
moștenire cu ajutorul căreia și-a
cumpărat casa de pe Newmanstrasse din Hamburg.
Tânăra familie a trecut prin multe necazuri dar a avut parte și
de bucurii. Dumnezeu le-a
binecuvântat familia cu 7 copii din care numai 4 au rămas în viață. După ce-a de-a
șaptea naștere Sarah s-a îmbolnăvit iar în 1845 pleacă acasă la Domnul. Oncken s-a
preocupat mult de viața copiilor și
în special de problema mântuirii lor. La 9 octombrie
1847 Oncken se căsătorește cu Anna Dogshun, văduva lui W. Dogshun și
se mută cu
familia la casa soției pe strada Newman Kawpf nr. 5, o casă mare și
frumoasă. În 1873
soția sa moare, iar în 1875 Oncken se căsătorește pentru a treia oară cu Janne Clarck
care era mai tânără decât el cu 23 de ani, dar care a fost o adevărată binecuvântare din
partea lui Dumnezeu pentru bătrânețea sa.
Începutul bisericii ț ț
– Studiind Biblia, analizând cu amănun ime via a
apostolului Pavel, Oncken a ajuns la concluzia că biserica lui Hristos este formată din

oameni întorși la Dumnezeu și care sunt botezați la vârsta maturității, vârsta la care pot
înțelege credința. Botezul copiilor a ridicat îndoieli în sufletul lui, de aceea el a dorit să
fie botezat după modelul biblic. El a scris o scrisoare lui R. Haldane despre care a știut
că fusese botezat într-o biserică baptistă. Haldane l-a sfătuit pe Oncken să se boteze
singur așa cum a făcut și
primul baptist J. Smith în 1609, însă Oncken a refuzat. În 1823
căpitanul de marină american Calvin Tubbs nu s-a putut reîntoarce în patrie datorită
unui înghe ț puternic în portul Hamburg. Oncken a auzit despre acest baptist, l-a găzduit
în casa lui, iar prin acest căpitan vestea că grupul de credincioși din Hamburg sunt gata
să primească botezul noutestamental a ajuns la Organizația Bisericilor Baptiste din
S.U.A. În toamna lui 1833 profesorul baptist american Barneas Sears a sosit în
Germania și
la 22 aprilie 1834 a botezat pe cei 8 membrii ai grupului, iar duminică 23
aprilie grupul de credincioși s-a adunat în casa lui Oncken formând astfel prima biserică
baptistă din Germania. În 1836 se alătură bisericii Julius Kobner fiul unui rabin,
originar din Danemarca, un bun poet și
colaborator. Un alt om important care se alătură
mișcării este Gottfried Wilhelm Lehmann.
Începutul prigoanelor ț
– Duminică 3 septembrie 1837 Oncken a inut primul
botez în râul Elba cu 7 credincioși și câțiva zeci de ascultători. Cu timpul situația bisericii din Hamburg era tot mai grea, serviciile divine erau mereu conturbate, iar
ziarele se ocupau tot mai mult de situația sectarilor din Bömkenstrasse. În anii
1839-1840 au început prigoane împotriva baptiștilor, mulți au fost arestați, iar biserica
din Hamburg a fost închisă. În 23 mai 1840 Oncken a fost arestat pe motivul că a deviat
de la credința de stat, iar o parte din mobilierul casei a fost confiscat. Oncken a fost
conștient că perioada prigoanelor reprezintă timpuri de binecuvântare și
de aceea nu a
fost descurajat.
Focul din 1842 – Între 5-8 mai 1842 Hamburgul a fost în flăcări, o treime a
orașului a ars, 20.000 de oameni au rămas fără adăpost, însă biserica a fost ferită de
catastrofă. Oncken a oferit 2/3 din casă pentru cei fără adăpost, biserica a contribuit la
refacerea orașului, iar autoritățile au fost surprinse de modul de manifestare al
baptiștilor. Senatorul Binder care era categoric împotriva baptiștilor a declarat: „părerea
mea s-a schimbat, trebuie să le oferim ceea ce ei vor fiindcă aunt oameni ai păcii,
oameni care doresc binele omenirii, fericirea tuturor”. Astfel a încetat orice fel de
prigoană împotriva lor, însă totul a durat până în 1843 când situația s-a schimbat din
nou, Oncken fiind dus din nou la închisoare pentru că a botezat.
Contribuția lui Oncken în domeniul dezvoltării credinței baptiste –
Oncken a fost însuflețit de un puternic spirit misionar utilizînd toate modalitățile pe
care le avea la dispoziție pentru transmiterea Evangheliei. În 1848 s-au unit toate
bisericile baptiste cu scopul păstrării nealterate a credinței, întărirea bisericilor și
a
misiunii. Una din metodele propovăduirii Evangheliei și a credinței baptiste a fost

tipărirea de reviste: Missionssblatt der Evangelische Taufgesinter, iar după 1850 a
apărut Missionssblatder Gemeinde Getaufter Christen. Apoi deviza sa a fost: „Fiecare
baptist, un misionar”. În 1862 Oncken a fost întrebat de dr. Gutrie: „Câți misionari
aveți?” - „7000” a răspuns Oncken. „Scuzați-mă eu întreb de misionari și
nu de
membrii”. „Da, știu”
a fost răspunsul lui Oncken „la noi fiecare membru este un
misionar”. Oncken a luptat pentru drepturile baptiștilor. În 1855 împreună cu Lehmann
a mers în audiență la regele statului însă au trecut mulți ani până când baptiștii au fost
recunoscuți în Germania. Oncken a jucat un rol important în înființarea unui centru de
pregătire a misionarilor. De asemenea el a făcut o exegeză asupra Evangheliei după
Ioan de 598 de pagini și
a tradus Comentariul asupra epistolei către Romani a lui R.
Haldane. În 1870 traduce și Istoria credinței (două volume).
Extinderea misiunii – Mișcarea baptistă s-a extins prin aportul lui Oncken și
dincolo de granițele Germaniei: în 1839 în Danemarca, apoi în Lituania și
Rusia, în
1845 în Olanda, în 1847 în Suedia. În 1864 vizitează Rusia, merge în audiență la
guvernul rus pentru a obține recunoașterea drepturile baptiștilor. L-a cererea sa
împăratul Alexandru îngăduie tipărirea Bibliei în limba rusă. În 1868 vizitează Anglia
pentru a relata situația bisericilor de pe continent și
de a cere ajutoare pentru construirea
de biserici. La vârsta de 70 de ani pleacă din nou în Rusia pentru a vizita bisericile din
Ucraina și își dă seama de nevoia de misionari pentru acest ținut.
Misiunea lu Oncken în România – În anul 1870 Oncken a vizitat România
participând la serviciile din bisericile germane din Cataloi și Tulcea, apoi la București și de aici a plecat la Cluj, iar apoi în Ungaria. Vizita lui a fost o binecuvântare pentru
biserici; el le-a împărtășit din bogata lui experiență spirituală, dându-le prețioase îndemnuri pastorale și
misionare, ordinând diaconi.
Moartea lui J. G. Oncken – La 2 ianuarie 1884 s-a stins din viață cel mai mare
misionar baptist. Serviciul de înmormântare a fost condus de Kobner. Pastorul bisericii
din Viena, Millard a spus cu această ocazie: „după reformație puțini au fost cei care au
făcut mai mult decât scumpul nostru frate Oncken”. Pielstrick, bătrânul bisericii din
Hamburg a spus cu aceeași ocazie: „cu plecarea lui s-a stins din cerul misionar o stea
strălucitoare”. Wihler: „când vom fi în Împărăția lui Dumnezeu, în mijlocul celor
mântuiți vom fi recunoscători lui Dumnezeu pentru acest bărbat, pentru acest părinte
spiritual care ne-a deschis calea spre adevărata viață”. El a răspândit peste 25 de milioane de tractate, a botezat numai în Hamburg 1022
de suflete. A fost înmormântat în cimitirul reformat din Hamburg, iar pe piatra funerară
stă scris: „UN DOMN, O CREDIN Ă, UN BOTEZ” - Efeseni 4:5
Concluzii – Oncken este denumit misionarul baptist al Europei, cel care a
împletit râvna cu înțelepciunea. A fost omul care nu s-a speriat de oameni, a avut

încredere în Dumnezeu și a știut
că adevărul Evangheliei trebuie să învingă bezna
întunericului. El este unul din cei care a reașezat peste veacuri adevărurile Noului
Testament în Europa, este omul caracterizat de dragoste pentru toți oamenii.
Misiunea a fost prioritatea supremă a vieții sale. A fost un credincios statornic, nu
a renunțat la ideile sale chiar dacă a fost prigonit.
Oncken a știut
că fără disciplină biserica nu poate exista, de aceea a pus un accent
deosebit pe disciplină. El a fost un vizionar al secolului 19, a fost conștient că nu poate
exista misiune fără viziune.
Chiar dacă nu a avut o pregătire teologică a insistat ca pastorii și
misionarii să fie
pregătiți din acest punct de vedere.
Oncken a fost un tată model, și-a
călăuzit propria familie spre ceruri, a făcut totul
pentru mântuirea lor.
Prin modul său de lucru Oncken poate fi socotit misionarul baptist al secolului
XIX din Europa, omul folosit de Dumnezeu pentru răspândirea Evangheliei și
întoarcerea oamenilor la Dumnezeu.