Catedra aprilie 2011.pdf

Educația de acasăCATEDRAPĂRINTELE, PSIHOLOGUL PROPRIILOR COPIIDe felul în care comunici cu copilul tăuşi te comporţi faţă de el depinde atâtviaţa lui ulterioară, cât şi relaţia pecare o vei avea pe termen lung. Aceastărelaţie fundamentală pentru dezvoltareacopilului şi apoi a adultului este piatra deminciună sau o păcăleală îl vor face să sesimtă confuz şi neîncrezător.temelie pe care se vor aşeza mai târziutoate celelalte şi vor construi întreaga luiviaţă socială, începând cu cea preşcolară,şcolară şi până la maturitate.Încă din primii ani de viaţă, iniţiatoriiacestei relaţii sunt părinţii. Ceea ce înseamnăcă de comportamentul lor va depindecomportamentul copilului. Nu există un manualcu reguli clare, care să îi înveţe pe părinţicum să reacţioneze în fiecare situaţie pecare o pot întâlni, pentru a avea o relaţieideală cu copiii. Există însă, câteva principiide care ar trebui să ţinem cont, în rolul depărinţi, atunci când dorim să ne îmbunătăţimrelaţia cu copilul. Fiecare copil esteunic. Ceea ce înseamnă că elementulesenţial în relaţia părinte-copil este să necunoaştem copilul. A-l cunoaşte înseamnăa şti ce îi place, ce pre-feră, ce detestă, cumse comportă în diverse situaţii etc.Onestitatea, corectitudinea părinţilor înrespectarea unor promisiuni, îl face pe copilsă fie sigur pe el şi pe părinţii lui, în timp ce oAcceptarea este deosebit de importantă,copilul trebuie să se simtă acceptatca persoană chiar şi atunci când comportamentelelui sunt mai greu de tolerat. El nutrebuie respins pentru comportamentele lui.Discuţia dintre părinte şi copil se realizeazăexplicându-i acestuia ce nu este de toleratîn comportamentul lui pentru a putea săcorecteze micile scăpări.Răbdarea este baza celor spuse pânăacum, căci fără răbdare nu pot fi realizateprea multe lucruri. Este cunoscut faptul căfără răbdare nu poţi creşte un copil. Toţipărinţii au multe aşteptări de la copiii lor,câteodată chiar mai multe decât cele faţă depropria persoană. Este necesar să se ţinăseama de ceea ce am spus la început, căfiecare copil este unic, are individualitatealui, talentele, aptitudinile şi abilităţilepersonale.Dragostea include dezmierdările, mângâierile,îmbrăţişările, sărutările, care suntnecesare să fie exprimate în orice împrejurare.Există momente în care suntemfoarte ocupaţi şi copilul vine să ne îmbrăţişeze,atunci este foarte important să nu îlrespingem.Este vorba despre o educaţie puternicăşi bine înrădăcinată, ce trebuie oferită unuicopil începând de la mica copilărie, pubertateşi continuată în adolescenţă, vârstafrământărilor, a entuziasmului, a cristalizăriirelaţiilor de prietenie şi iubire. În fapt, atitudineaşi succesul pe care le vor avea copiiimai târziu în viaţă depind într-o mare măsurăde felul în care li se vorbeşte.Aşadar, ţine tot timpul cont de faptul căvorbele tale pot da curaj sau pot provocaruşine, pot motiva sau pot coborî moralulunui copil. Mediul relaţional în care creşte şise dezvoltă copilul, este mediul care îl vacoordona pe copil în alegerea modelelor derelaţionare ulterioare.Copilul tău va deveni exact ce îl ajuţi tusă devină! Fiecare acţiune sau non-acţiunea ta are o influenţă asupra copilului tău. Totce faci/spui este important pentru sănătatealui, pentru încrederea lui în sine, pentruechilibrul lui, pentru dezvoltarea abilităţilorsale, pentru propriul lui comportament. A fiun părinte bun înseamnă să-i hrăneşti respectulde sine, să pui bazele încrederii înpropria persoană.PROFESOR CRISTINA ONC,Grupul Școlar „Sava Brancovici” - Ineu10 aprilie 2011