Aici - BitPress.ro

4SimboluripascaleLumânareade ÎnviereÎn noaptea Învierii, fiecare gospodarsau gospodină, fiecare ins, mic saumare, tânăr sau bătrân, care ia partela Înviere trebuie să aducă cu sine şio lumină pe care o aprinde şi o ţineaprinsă în tot timpul săvârşirii SfinteiÎnvieri. După Înviere, fiecare se întoarcecu această lumina aprinsă, numită încele mai multe părţi lumina Învierii,acasă. După ce păşesc peste prag, seînchină, iar apoi sting lumânarea îngrindă, afumând-o în semnul crucii.După numărul acestor cruci se socoteştenumărul anilor de când e casa sau câţiani s-a trăit în ea.Lumânarea e păstrata cu cea maimare sfinţenie tot anul pentru a o aveala îndemână şi a o aprinde în momenteleprimejdioase. În unele zone, cu luminaÎnvierii se afumă vitele. În Banat existădatina folosiri acestei lumini şi de cătrefetele mari pentru a fi bine văzute cândse duc la hore. Când preotul rosteşteîntîia oară cuvintele Hristos a Înviat!,fetele bătrâne care asistă la Înviereşoptesc: „Eu să joc înainte”, pentru a semărita. Tot atunci, vânătorii zic: „Vânatprind”, iar pescarii: „Peşte prind”, încredinţa populară existândtradiţia că, rostind cuvintele, vor aveaîn decursul anului spor la vânat şi lapescuit.CruceaEste simbolul iubirii lui Dumnezeupentru oameni, simbolul jertfei luiIisus Hristos pentru salvarea omenirii.Crucea a fost declarată ca simbolal creştinătăţii de către împăratulConstantin, în cadrul Consiliului de laNiceea, în anul 325 după Hristos.Ouăle roşiiOuăle simbolizează mormântullui Iisus Hristos, care s-a deschis laînvierea sa din morţi. Deaceea, creştinii când spargouăle prin ciocnire, darşi când se salută îşi spun:„Hristos a înviat! Adevărata înviat!”. Culoarea roşie aouălor simbolizează sângelelui Iisus care s-a scurs pecruce pentru mântuirea lumii.Există credinţa că cei careciocnesc se întîlnesc pe lumeacealaltă. Ouăle simbolizeazăşi reîntinerirea, primăvara.În Egiptul antic, oul erasimbolul legământului vieţii şireprezenta, totodată, sicriulori camera mortuară.În tradiţia populară dela noi, ouăle de Paştisunt purtătoare de puterimiraculoase: vindecă boli,protejează animalele dingospodărie, te apără de rele.Originea colorării ouălorse pierde în negura epociiprecreştine, din timpurile cândAnul Nou se sărbătorea laechinocţiul de primăvară. Eleerau date în dar, ca simbol alechilibrului, creaţiei şi fecundităţii.Şi la romani, colorate în roşu,ouăle făceau parte dintre darurilesărbătorii lui Janus şi erau folosite ladiferite jocuri şi ceremonii religioase.Obiceiul colorării ouălor s-a transmiscreştinilor şi este încă practicat maiales la popoarele Europei şi Asiei. Spredeosebire de alte ţări ale Europei, undeobiceiul s-a restrâns sau a dispărut, laromâni a înflorit, atingând culmile arteiprin tehnică, materiale, simbolistică şiperfecţiunea realizării.Ouăle „încondeiate” („împistriţe” sau„muncite”) s-au constituit, la români,într-o mărturie a datinilor, credinţelorşi obiceiurilor pascale, integrându-seîntre elementele de o deosebită valoareale culturii spirituale populare, caredefinescparticularităţile etnice ale poporuluinostru. Folclorul conservă mai multelegende creştine care explică de ce seînroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele audevenit simbolul sărbătorii ÎnvieriiDomnului. Cea mai răspânditărelatează că Maica Domnului, carevenise să-şi plângă fiul răstignit, a pus