Gazeta Hartibaciului ianuarie 2009 - Agnita

ORTODOXIA PE VALEA HÂRTIBACIULUICapela din Cimitirul OrtodoxDOI IERARHI AU PUS PIATRA DE TEMELIEPENTRU L{CA~UL DE CULT DIN SIBIU:BISERICA NOU{ LA SCHITUL PELI~OR6 2011Cu greu ºi cu mari eforturi capela dincimitirul ortodox a fost adusã în stadiul actual.Dupã cum se vede îi lipseºte acoperiºul. Easemenea unui om nevoiaº care e obligat sãîntâmpine toate intemperiile(ploaie, vântetc.) afarã în capul gol ºi fãrã umbrelã.De acum înainte tot ce s-a investit pânãazi începe sã se degradeze.Nu cred cã avem bani de aruncat saumotive sã ne batem joc de munca noastrã.Lirica româneascã a manifestat în toateperioadele sale de evoluþie tendinþa demodernizare ºi de sincronizare cu spiritulpoetic european, mai ales în secolul al XX-lea,care a marcat profund gândirea poeticãromâneascã ºi a impus opere de certã valoareartisticã. Analizând o parte a creaþiilorpoetice româneºti, atât sincronic cât ºidiacronic, ne permitem sã vorbim desprecoordonatele religioase pe care unii poeþile-au imprimat, pornind de la premisa cã „cinenu-i profund sub raport artistic nu are ºansasã fie ºi un bun poet religios.” 1Spaþiul în care s-a dezvoltat poeziaromâneascã este un spaþiu predominantcreºtin. De aceea, nu trebuie sã avem rezervefaþã de sintagma cea mai des utilizatã astãzide critica ºi istoria literarã ºi anume: „poeziecreºtinã”. Acceptãm faptul cã religiosulpresupune un câmp mult mai larg deexprimare a trãirilor ºi a conceptelor legatede relaþia de comuniune dintre Dumnezeu ºiom, dar nu putem nega existenþa influenþelorºi dominantelor în marea lor majoritatecreºtine ce au marcat evoluþia liricii noastre.„Poezia creºtinã” este parte integrantã areligiosului/ a sacrului. De asemenea, estefoarte important a preciza cã o poezie poatefi religioasã chiar dacã ea nu se încadreazãîn canoanele teologice, pentru cã o relaþiepersonalã cu Dumnezeu prin rugãciune ºipoezie poate ieºi din tiparele consacrate dartrebuie acceptatã ca atare: „Întâlnirea cureligiosul este în acest mod indirect posibilãprintr-o poezie care, fãrã concepte teologice,ne pregãteºte sã înþelegem ºi sã acceptãmMarele Cod. Pe scurt, metafizica poeticã ducede multe ori mai direct spre sugestia divinuluidecât poezia construitã dupã canoaneleteologice.” 2Literatura sacrã este o componentãfundamentalã a istoriei literaturii române.Fiinþa umanã este o fiinþã iubitoare deDumnezeu ºi de semeni, de aceea literaturanu poate ignora dimensiunea de homoreligiosus, nu poate face abstracþie de relaþiade iubire dintre om ºi Dumnezeu, dintre unom ºi semenii sãi. În mod voit sau nu, fiinþaumanã se manifestã ºi prin dimensiunea eireligioasã, prin raportarea ei constantã laDumnezeu, Creatorul a tot ºi a toate ale lumiiNici nu vreau sã mã gândesc ce se poateîntâmpla cu ea petrecând o iarnã întreagã înstadiul actual.Comitetele vecinãtãþilor de ajutor pentruînmormântare fac ºi cu aceastã ocazie un apeltuturor membrilor sãi pentru a contribui cusumele fixate anual, mai întâi pentru a acopericheltuielile efectuate pânã acum, dar ºipentru a o acoperi ºi a o feri de degradareProtopop Ioan JurcaPoezia religioas[româneasc[ (I)acesteia. În creaþia literarã se manifestãconstant aceastã raportare la sacru/ laDumnezeu printr-o miºcare ascendentã (omulcare-l cautã pe Dumnezeu) ºi descendentã(Dumnezeu se face Om ºi coboarã prinIubirea Lui). Punctul de întâlnire al celor douãaxe de miºcare, ascendentã ºi descendentã,îl putem numi axis mundi, centru aluniversului creativ uman. De aceea, poeziasacrã are rolul de a recrea universul ºi lumeaîn miºcarea ei de iubire, de a contura o viziuneproprie asupra Cuvântului pe care-l exprimã.Creaþia poeticã este o experienþãinterioarã profundã. Poetul se cunoaºte pesine însuºi prin poezie, se re-descoperãîntr-un univers propriu, absolut intim, universpe care-l experimenteazã direct. Prin poezieexperimentãm o cãlãtorie în necunoscut, ocãlãtorie a spiritului însetat de absolut. Deaceea, „experienþa poeticã este asemãnãtoareexperienþei religioase, dar nu se confundã cuaceasta; ele merg în direcþii diferite. Poeziaprelucreazã ºi pânã la sfârºit exprimã misteruluniversal, în timp ce religia merge direct întranscendenþã” 3 . Aceastã delimitareconceptualã nu poate face abstracþie însã de„învecinarea” celor douã experienþe: poeticãºi religioasã. Poezia este o formã de rugãciunepentru oricine înþelege cã relaþia lui cusemenii ºi cu Dumnezeu este una de iubire.Chiar dacã respectã anumite norme, poezia„se împlineºte ca artã prin canoane formale,dar ea rãmâne, în fundamentele ei, inspiraþie,cu izvoare în acea stare poeticã purã, care seînvecineazã cu rugãciunea” 4 . O definiþiefilosoficã a poeziei surprinde nuanþatcaracterul religios al marii poezii universale,precum ºi punþile de legãturã dintre un poetºi un mistic. Marea poezie a lumii poate aveafior sacru deoarece mesajul ei este legat demarele mister al existenþei umane, dar ºi deaspiraþia profundã spre spiritual, spre absolut:„poezia este expresie ºi cale la ridicareanocturnei misterului, este acel suflu minunatal imponderabilului, este pânã la sfârºitcontactul substanþial cu fiinþa supremã aexistenþei, ceea ce face ca marea poezie sãcapete un caracter religios. Poezia ca operãexistã prin formele ce le îmbracã, dar înesenþa ei este o misterioasã ºi tulburãtoare(continuare din pagina 5)“Pentru dragostea faþã de credinþa moºilorºi strãmoºilor sãi, a neamului sãu, a fãcut în aºafel încât poporul rãtãcit de la adevãrata credinþãa pãrinþilor sãi sã se întoarcã la credinþa înDumnezeu. Îl vedem pe Proorocul Ilie cum ardeade dragostea faþã de Dumnezeu, faþã de credinþapoporului sãu. În acelaºi timp, ardea de durerecã semenii sãi se înstrãinaserã de credinþa lor ºise închinau la idoli precum Baal ºi Astarte, pecare împãrãteasa Izabela i-a adus în Þara Sfântã.Sfântul Prooroc Ilie, care trãia în post ºi înrugãciune neîncetatã, se plângea lui Dumnezeucã locurile de rugãciune au dispãrut ºi neamulsãu se închina la idoli. Dumnezeu i-a rãspuns cãnu este singur ºi cã mai are 7.000 de suflete pusedeoparte, care nu se închinã idolilor. ProoroculIlie credea cã era singurul care se închinaDumnezeului adevãrat, dar El i-a arãtat cã areoameni ascunºi, pe care numai El îi ºtie, oamenisfinþi, smeriþi, care þin tradiþia, care se roagã cucredinþã ºi nu se manifestã afarã ca sã-i vadãceilalþi”, a spus IPS Mitropolit Serafim.Jertfa pentru Dumnezeu ºi aproapeleLa finalul Sfintei Liturghii, IPS MitropolitLaurenþiu a mulþumit ierarhului din diasporapentru prezenþa la hramul Schitului Peliºor,pentru vizita sa în locurile unde a activat caEpiscop-vicar ºi a explicat credincioºilorsimbolismul slujbei de punere a pietrei de temelie.“Crucea pe care am aºezat-o pentru a marcalocul unde se va zidi Sfântul Altar ne aratã cã latemelia jertfelor noastre pe care le aducem la altarse aflã jertfa Mântuitorului Iisus Hristos pe SfântaCruce. Toþi cei care am participat la acesteveniment am lãsat o picãturã din dragosteastare ce ne poartã sufletul în zona copilãrieiºi sfinþeniei. Între poet ºi mistic existã orudenie spiritualã; poezia nu este prinsã înraþional, ci în supra-raþional, la locul unde easerveºte modul ascuns al existenþei; deºipleacã din experienþa concretã, ea vizeazãabsolutul.” 5Marile creaþii sunt rodul întâlnirilorcu Dumnezeu în Iubire, rodul unei intensetrãiri lirice, manifestate prin raportare lasacralitatea vieþii. Poezia de inspiraþiereligioasã este o formã concretã decomunicare, dintotdeauna, a omului cuDumnezeu. ªi cu toate cã aceastã comunicarenu reuºeºte întotdeauna sã se regãseascã înversuri de mare forþã artisticã, poeziareligioasã menþine omul în relaþie cuDumnezeu, în comuniune. Nu numai cel carescrie, poetul, realizeazã aceasta, dar ºi celcare citeºte poezia religioasã. În aceastaconstã marea bogãþie a textelor de inspiraþiesacrã, fiindcã ele reuºesc sã transfigurezesufletul omului, ele au menirea sã îl ridice pepoet / cititor la rangul de împreunã-lucrãtorcu Dumnezeu la frumuseþea lumii.O istorie a poeziei româneºti nu poateignora dimensiunea sacrã a liricii, deoarece„inspiraþia religioasã este o permanenþã apoeziei româneºti, din epoca daco-romanã ºipânã la poeþii contemporani” 6 . De la primeleîncercãri (în limba latinã) ale lui Niceta deRemesiana (din secolul al IV-lea), trecând prinnumeroasele osteneli de diortosire a Psaltiriiºi a cântãrilor liturgice, culminând în mareanoastrã faþã de Maica Preacuratã, care a devenitacum ocrotitoarea acestui aºezãmânt, alãturi deSfântul Ilie, primul hram al schitului. Suntemchemaþi astãzi sã împlinim douã lucruri. Primuleste sã împlinim jertfa pe care trebuie s-o aducemprin tot ceea ce facem noi, sã considerãm cã oricefel de încercare ce vine asupra noastrã esteîngãduitã de Dumnezeu pentru ca noi s-o biruimºi sã trecem peste suferinþe, necazuri ºi lipsuri.A doua chemare este sã ne apropiem deDumnezeu ºi sã devenim altruiºti, adicã sã nuaducem doar o jertfã a credinþei noastre labisericã, ci ºi jertfa iubirii faþã de Dumnezeu sãse continue prin iubirea de aproapele”, a subliniatIPS Mitropolit Laurenþiu. Stareþa schitului,monahia Teoctista Ababei, a mulþumit ierarhilor,preoþilor ºi credincioºilor pentru prezenþa lahram.Aºezãmântul monahal a fost înfiinþat în 2005,cu sprijinul familiei de oieri Piloiu, când a fostconstruit paraclisul din lemn al schitului. Primaslujbã religioasã a fost oficiatã pe 20 iulie 2005.Lucrãrile de construcþie la paraclis au fostrealizate cu eforturile membrilor familiei Piloiu,fraþii Gheorghe, Ilie, Vasile ºi Spiridon, sprijiniþide familia Toma din Moºna. În 2006, pr. IulianAbabei a fost numit egumen, iar câþiva monahi ºifraþi au venit la schit pentru a vieþui aici. În acelaºian s-a început construcþia corpului de chilii, undese aflã ºi sala de mese pentru 150 de persoane,bucãtãria ºi alte anexe. Din 2008, aºezãmântul afost transformat în schit de maici, iar stareþã afost numitã monahia Teoctista Ababei.ªtefan Mãrculeþ(preluare din Ziarul Lumina,ediþia de Transilvania, 23 iulie 2011)poezie religioasã a lui Ioan Alexandru, V.Voiculescu, Daniel Turcea sau NichiforCrainic ºi pânã astãzi, poezia religioasã are oevoluþie constantã devenind „parte integrantãa personalitãþii literaturii române ºi odimensiune importantã a ei”. 7Dovedind preocuparea esenþialã acreatorilor de a se evidenþia în / prin relaþiade iubire ºi comuniune cu semenii ºi cuDumnezeu într-un spaþiu sacru / spiritual /sfinþit, „poezia româneascã a descoperitsacrul chiar de la începuturile ei” 8 .Daniela PÃNÃZAN LORINCZI1 Eugen Simion, Poezia religioasã, înFragmente critice, Vol. I, Scriitura taciturnãºi scriitura publicã, Editura « Grai ºi suflet –Cultura naþionalã », Bucureºti, 1998, p. 1362 Ibidem, p. 1373 Ernest Bernea, Trilogie filosoficã.Adevãr ºi cunoaºtere. În cãutarea uneidefiniþii a omului. Cultura ca idee ºi formã,Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 424 Ibidem, p. 435 Ibidem, p. 436 Ion Buzaºi, Poezia religioasãromâneascã, Argument, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 2003, p. 57 Ibidem, p. 38 Aurel Pantea, Sacrul în poeziaromâneascã. Studii ºi articole, Introducere,Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca,2007, p. 6COLEGIUL DE REDACÞIE AGNITAOrtodoxia pe Valea HârtibaciuluiStr. Mihai Viteazu, nr. 20, Agnita, 555100, telefon 0269510325Preºedinte: Pr. Protopop Ioan JurcaRedactori responsabili: Pr. Naicu MihaiPr. Coºorean Axente-CosminColectivul de redacþie: Pr. Nicolae Mãrginean (Agnita), Pr. Nicolae Piroº (Bârghiº),Pr. Teofil Gârbacea (Iacobeni), Pr. Alexandru Copãceanu (Sãsãuºi), Pr. Aurel Avram(Nocrich), Pr. Nicolae Dorin Dumbravã (Mihãileni), Pr. Calin Roajda (Hosman), Pr.Dumitru Iridon (Ighiºu Vechi), Pr. Marius Rebegel (Ruja), Pr. Nicu Lazãr (Brãdeni)Colaboratori: Luminiþa Feldara, Bogdan FolobaTiparul: Tipo Trib Sibiu, Editura Etape SibiuAºteptãm opiniile ºi sugestiile dumneavoastrã la adresa redacþieisau pe e-mail la adresa ortodoxiapevaleahartibaciului@yahoo.com