o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

SUPRASTRUCTURA PODURILOR
hidroizolaţiei la podurile clasice sunt aici eliminate, pe tola continuă aplicându-se
direct un strat de protecţie anticorozivă, realizat cu materiale speciale.
Trotuarele la podurile metalice cu platelaj ortotrop sunt realizate în
consolă, tola continuă fiind prelungită până la marginea suprastructurii.
Dacă lăţimea părţii carosabile este mare, aşa cum se întâmplă în cazul
podurilor ce deservesc autostrăzi, numărul grinzilor cu inimă plină se măreşte,
iar pentru sporirea rigidităţii la torsiune suprastructurile se execută sub formă
de casete metalice închise (Fig. 5.24, 5.25). Pereţii casetelor pot fi înclinaţi
(Fig. 5.24) sau verticali (Fig. 5.25). Cadrele transversale ce conferă structurii
rigiditate la încărcări transversale sunt realizate prin dispunerea
contravântuirilor verticale transversale.
Utilizarea platelajelor ortotrope la poduri conduce la avantaje importante
cum sunt:
− reducerea înălţimii grinzilor principale la valori cuprinse între
(L/25÷L/20) şi prin aceasta reducerea înălţimii de construcţie;
− eliminarea sistemelor de contravântuire la partea superioară, iar în
cazul secţiunilor casetate şi a celor de la partea inferioară;
− se reduc costurile de transport datorită greutăţii mici a
subansamblelor.
Dezavantajele utilizării podurilor metalice cu grinzi cu inimă plină şi
platelaj ortotrop sunt:
− complexitatea metodelor de calcul, datorită conlucrării multiple între
toate elementele ce compun suprastructura podului;
− tehnologii complicate de îmbinare a elementelor prin sudură.
5.3.2 Poduri cu grinzi din beton
Alcătuirea podurilor cu grinzi din beton este similară cu cea a podurilor
metalice cu grinzi cu inimă plină, elementele de nomenclatură fiind comune.
Ionuţ Radu RĂCĂNEL 103