31 ianuarie, Duminica a 32-a după Rusalii, glasul 2

sinaxar
31 ianuarie
În această lună, în ziua a treizeci şi una, pomenirea
Sfinţilor făcători de minuni şi doctori
fără de arginţi, Chir şi Ioan.
Aceşti sfinţi mucenici au trăit în zilele împăratului Diocleţian.
Chir era din Alexandra, iar Ioan era din Edesa. În prigoana
pornită atunci împotriva creştinilor, Chir s-a dus spre mare, către
aşa-zisul sân al Arabiei, şi luând cinul călugăresc a locuit acolo.
IoanIar Ioan venind la Ierusalim şi auzind de minunile ce le
făcea Chir, că vindecă tot felul de boli şi de neputinţe, s-a dus la
Alexandria. Iar de acolo aflând unde se găsea Chir, s-a dus la el şi
a vieţuit laolaltă cu el. Şi trăind ei acolo, au auzit că a fost prinsă o
femeie, anume Atanasia cu trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista şi Eudoxia,
pentru credinţa în Hristos, şi că trebuie să stea în faţa judecătorului.
Sfinţii s-au temut ca nu cumva femeile, de teama chinurilor,
să cadă din credinţă. De aceea au mers la ele şi le-au îmbărbătat
să rămână tari în chinuri. Din această pricină au fost prinşi şi ei,
şi după multe chinuri li s-au tăiat capetele, împreună cu femeile
despre care a fost vorba.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei muceniţe
Atanasia şi a celor trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista
şi Eudoxia.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor mucenici
Victorian, Victor, Nichifor, Claudie, Diodor,
Serapion şi Papia, cei din Corint.
Aceşti sfinţi mucenici au fost prinşi, pentru mărturisirea lui
Hristos, în vremea împăratului Deciu, în anul 250. Fiind aduşi înaintea
lui Tertius antipatul, care cârmuia din Corint ţara Eladei, (căci
sfinţii aceştia erau cu toţii din Corint) după multe chinuri grele de
suportat şi-au primit sfârşitul vieţii în felurite chipuri: Victorin,
Victor şi Nichifor au fost băgaţi în piuă şi zdrobiţi până şi-au dat
sufletele; Claudie a răposat după ce i-au tăiat mâinile şi picioarele;
Diodor a fost ars, iar lui Serapion i s-a tăiat capul; Papia a fost înecat
în mare.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei muceniţe
Trifina.
Această sfântă muceniţă a fost din cetatea Cizicului, care este
aşezată în Helespont, fiica a unui senator pe nume Anastasie şi a
Socratiei, care era creştină. Trifina a mărturisit pe Hristos, nu fiind
târâtă de alţii la judecată, ci singură s-a înfăţişat, ocărând şi batjocorind
grozăviile cu care nebunilor şi nepricepuţilor li se părea că
cinstesc pe idolii lor. Totodată învăţa pe toţi să părăsească deşertăciunile
şi se ruga lui Dumnezeu să-i întoarcă de la necredinţă. De
aceea a fost aruncată la chinuri de Chesarie dregătorul. La sfârşit
au aruncat-o la fiare care nu s-au atins de ea; dar un taur, venind, a
lovit-o cu coarnele şi a spintecat-o. Şi spune tradiţia că, acolo unde i
s-a vărsat sângele, a izvorât o fântână cu apă curată, din care bând şi
femeile, cărora după naştere le pierea laptele, îndată dobândeau din
nou lapte. Şi nu numai la femei ci şi la dobitoace de parte femeiască,
lipsite de lapte, se zice că dacă beau din apa aceea, le venea laptele.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului
mucenic Hie Ardunul, care a mărturisit în Calamata
din Peloponez la anul 1686, şi care s-a săvârşit
prin foc.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte
pe noi. Amin.
6
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA