ASTRONOMIE

Determinarea coordonatelor latitudinii ( f )
şi longitudinii ( l ) este o operaŃiune
complexă ce necesită o cunoaştere în
detaliu a mersului aparent al aştrilor pe
boltă, a relaŃiilor matematice dintre
elementele ce definesc această mişcare,
cunoaşterea şi evaluarea unor serii de
corecŃii ce trebuie aduse observaŃiilor şi a
metodelor de măsurare, cunoaşterea
condiŃiilor favorabile pentru observarea
unor aştri în momentul când erorile sunt
minime. Aceste măsurători (vorbim de
determinările clasice pentru f şi l) se fac cu
instrumente dedicate pe care le vom aminti
în cele ce urmează PoziŃia unui punct pe
suprafaŃa Pământului este definită de
latitudine şi de longitudine (neglijăm
deocamdată cota punctului – înălŃimea
punctului faŃă de suprafaŃa geoidului, în
fapt suprafaŃa mărilor şi a oceanelor
prelungită sub continente) .
Pentru determinarea latitudinii unui punct
pe suprafaŃa Pămânului se pot folosi
metode expeditive şi metode riguroase.
Printre metodele expeditive enumerăm
determinarea latitudinii cu ajutorul
sextantului (Imaginea 2). Această metodă
se folosea în navigaŃia maritimă ca şi în
cea aeriană folosind principiul dublei
reflexii a imaginilor, fără a fi nevoie de o
stabilitate a aparatului. Astăzi în navigaŃie
determinările de poziŃie se fac prin
tehnologie GPS, tehnologie de care vom
vorbi după epuizarea subiectului ce
tratează metodele clasice (astronomice)
de determinare a latitudinii.
Ca metode riguroase amintim determinări cu
ajutorul astrolabului cu prismă şi determinări
cu ajutorul instrumentului universal.