Cosmos proiect

2017
Editor: Aroneasa Sergiu Preț revistă: 11 lei
Nr. 11
Revistă lunară de știință
Viața în Sistemul
nostru Solar
Particularitățiile
planetelor
Curiozități din
Sistemul nostru Solar

Sistemul nostru Solar
Jupiter-Gigantul gazos
Ploile de diamante
Existența vieții înafara
Terrei
Curiozități despre
Sistemul Solar
1

Sistemul solar este
format din Soare împreună
cu sistemul său planetar,
care cuprinde opt planete
cu sateliții lor naturali
și alte obiecte non-stelare.
Sun
Sistemul este situat întrunul
dintre brațele
exterioare ale galaxiei Calea
Lactee (mai precis în Brațul
Orion), galaxie care are cca.
200 de miliarde de stele.
El s-a format acum 4,6
miliarde de ani, ca urmare a
colapsului gravitațional al
unui gigant nor molecular.
Cel mai masiv obiect este
steaua centrală - Soarele, al
doilea obiect ca masă fiind
planeta Jupiter. Cele patru
planete interioare
mici, Mercur, Venus, Pămân
tul și Marte, numite planete
terestre / planete telurice,
sunt compuse în principal
din roci și metal.
Cele mai mari două
planete, Jupiter și Saturn,
sunt compuse în principal
din hidrogen și heliu; cele
două planete mai
îndepărtate, Uranus și Ne
ptun, sunt compuse în
mare parte din substanțe
cu o temperatură de
topire relativ ridicată
(comparativ cu
hidrogenul și heliu),
numite ghețuri, cum ar fi
apa, amoniacul
și metanul. Ele sunt
denumite „giganți de
gheață” (termen distinct
de cel de „gigant gazos”).
Toate planetele au orbite
aproape circulare dispuse
într-un disc aproape plat
numit plan ecliptic.
Earth
2

Jupiter este a cincea planeta
de la Soare și este cea mai
mare dintre toate planetele
din Sistemul solar. Are
diametrul de 11 ori mai mare
decât cel al Pământului, o
masă de 318 ori mai mare și
un volum de 1300 ori mai
mare.
Jupiter are probabil un
„miez” de material solid în
cantitate de 10 până la 15
mase Pământene.
Deasupra acestui miez se
găsește partea principală a
planetei formate
din hidrogen metalic lichid.
Această formă exotică a
acestui element atât de
comun se găsește doar la
presiuni ce depășesc 4
milioane bari, cum este cazul
în interiorul lui Jupiter
(și Saturn).
Hidrogenul metalic lichid e
format
din electroni și protoni ionizați
(ca în interiorul Soarelui dar la o
temperatură mult mai mică). La
temperatura și presiunea din
interiorul lui
Jupiter hidrogenul este un
[lichid], și nu un gaz. Este un
conducător electric și sursa
câmpului magnetic a lui Jupiter.
Acest strat conține probabil
ceva heliu și unele urme de
„ghețuri”. Stratul de la suprafață
e compus în principal
din hidrogen molecular obișnuit
și heliu ce e lichid în interior
și gazos la exterior. Atmosfera pe
care o vedem noi este doar
partea superioară a acestui strat
adânc. Apa, dioxidul de
carbon, metanul precum și alte
molecule simple sunt de
asemenea prezente în cantități
mici.
3
Jupiter este în jur de
86% hidrogen și
14% heliu (după numărul de
atomi, cca 75/25% după
masă) cu urme
de metan, apă, amoniac și
„piatră”. Asta este foarte
aproape de compoziția
primordială din Solar
Nebula din care s-a format
întregul sistem
solar. Saturn are o
compoziție similară,
iar Uranus și Neptun au
mult mai puțin hidrogen și
heliu.
Astronomii cred că Jupiter
joacă rolul unui scut cosmic
pentru planeta noastră,
măturând din calea
Pământului obiectele ce pot
provoca un impact
devastator. Unii oameni de
știință afirmă că viața pe
Terra nu s-ar fi putut
dezvolta fără efectul
protector al lui Jupiter.

Diamantul face parte dintre
cele mai dure materiale care se
gasesc pe Terra. Este un mineral
care se formeaza cand carbonul
este supus unor conditii
specifice si extreme - in mod
normal, la temperaturi care
depasesc 1.100°C si la presiuni
de minimum 4,5 gigapascali.
Cercetatorii americani au
studiat, prin intermediul
experimentelor de laborator si
programelor computerizate,
modul in care carbonul se
comporta in astfel de conditii si
au comparat informatiile
obtinute cu observatiile facute
recent la nivelul planetelor
Saturn si Jupiter.
Ei au ajuns la concluzia ca cele
doua planete intrunesc
conditiile necesare formarii
diamantelor, pornind de la
metanul care se gaseste in
atmosfera lor si de la furtunile
care le "matura" solul.
Aceasta nu este pentru prima
data cand aceasta teorie este
vehiculata. Studii anterioare au
sugerat ca Uranus si Neptun ar
putea fi "producatoare de
diamante". Insa este pentru
prima data cand sunt vizate
Jupiter si Saturn, care,
comparativ cu Uranus si
Neptun, au niveluri mai mici de
metan in atmosfera. Astfel,
daca in atmosfera lui Saturn
metanul reprezinta 0,5%, iar in
cea a lui Jupiter, 0,2%, pe
Neptun si Uranus aceasta cifra
se ridica la 15%.
In cazul lui Neptun si Uranus,
insa, diamantele nu se topesc,
pentru ca temperaturile sunt
mai scazute. Unii specialisti pun
insa sub semnul intrebarii
rezultatele acestui studiu,
spunand ca, desi teoretic s-ar
putea forma diamante pe
Saturn si Jupiter, acest lucru nu
inseamna ca procesul are loc in
realitate.
Potrivit cercetatorilor de la
University of Wisconsin–Madison
si de la California Specialty
Engineering, acest fenomen da
nastere unor particule mai simple
de carbon, care cad in atmosfera
pana ating o zona densa, apoi,
supuse presiunilor ridicate, se
transforma in grafit, o forma
minerala stabila de carbon.
Continuandu-si caderea, in
straturile mai adanci ale
atmosferei, grafitul este supus
unor noi niveluri ridicate de
temperaturi si presiuni, fapt care
conduce la formarea diamantelor
in forma solida. Autorii studiului
spun ca in urma acestui proces se
pot forma mii de tone de
diamante pe an. Totusi,
diamantele nu raman in aceasta
stare la suprafata lui Saturn si
Jupiter, formand un urias ocean
de "diamante lichide" din cauza
temperaturilor existente la
nivelul solului.
4

Viața extraterestră (sau viața
din spațiul cosmic) este la ora actuală
(2016) doar o ipoteză conform căreia în
Univers ar putea să existe și viață al
cărei mediu natural nu este Pământul.
Acest concept se referă la orice tip sau
formă de viață, de la cele mai simple
sisteme biologice (de ex. virusuri și
procariote) până la cele mai complexe
forme de viață cu inteligență proprie și
organizare socială.
Cu toate acestea, existența vieții
în afara Terrei ar fi fost dovedită în
proporție de 95% în 2013 de către o
echipă de cercetători britanici de la
Departamentul de Biologie Moleculară
și Biotehnologie al Universității din
Sheffield.
Vârsta Universului, uriașă,
precum și numărul enorm de sisteme
stelare sugerează că dacă Pământul ar fi
un model de corpuri cerești cu viață
general valabil, atunci viața
extraterestră ar trebui să fie întâlnită în
Univers destul de des [3]. De asemenea
există o contradicție evidentă între
probabilitatea de existență în Univers a
unor civilizații extraterestre,
probabilitate estimată a fi mică dar
reală, și lipsa de contacte cu astfel de
civilizații sau alte dovezi de existență a
lor, contradicție denumită paradoxul lui
Fermi.
Viața extraterestră, dacă ar
exista, ar putea fi total diferită de tot
ce se cunoaște până acum. Drept
dovadă folosesc descoperirile recente
pe Pământ a câtorva forme de viață
excepționale, deosebite de toate
formele tradiționale: [12] . Așa de ex.:
Bacterii arsenofage - în lacul
sărat Mono
Lake din California, SUA.
Bacterii întrun
lac de asfalt de pe
insula caraibeană Trinidad.
Batcerii procariote mai exact
domeniul archaea, găsite
(2011) în cristalele de sare
din Valea
Morții, California, SUA.
Bacterii anaerobe descoperit
e în valea McMurdo din
estul Antarctidei, acestea
trăiesc într-o mare subterană
foarte sărată, lichidă, la
temperatura de -10 °C, unde
nu există oxigen.
Stelele sunt prea fierbinți
pentru a adăposti fenomene de viață.
Dar din cauză că numai galaxia
noastră conține probabil miliarde de
planete, oamenii de știință presupun
că viața extraterestră există. La 1
august 2014 erau deja descoperite
peste 1800 de exoplanete,[4] dar
toate acestea sunt prea îndepărtate
de Pământ și de aceea prea greu de
cercetat în privința existenței unor
forme de viață.
Condiții minime ale existenței
vieții pe o planetă extraterestră sunt:
energie (prezentă de exemplu prin
fenomenele relativ calde de pe
Enceladus),
molecule conținând carbon
(substanțe organice),
apă.
d
a
c
ș
e
r
v
b
e
c
c
s
î
p
o
l
M
U
p
s
d
d
v
a
d
5

1. Jupiter absoarbe gunoiul din
spatiu
Motivul este că dimensiunea şi
atracţia gravitaţională a planetei Jupiter
acţionează ca o barieră de protecţie
care protejează pământul de gunoiul
spaţial atrăgând obiectele periculoase pe
propria orbită înainte ca ele să ajungă la
noi.
2. Exista cinci planete pitice in
Sistemul nostru Solar
La moment sunt cicni planete
pitice în sistemul nostru solar; una din ele
este Pluto recent declasificată. Celalte
patru sunt:
Ceres, Eris, Haumea şi Makemake.
3. Venus este cea mai fierbinte
planeta
Se pare de fapt că Venus este mai
fierbinte decât Mercur, chiar dacă este
mai departe. Motivul este că Mercur
datorită proximităţii sale de soare, nu are
atmosferă,ceea ce înseamnă că nu este
nimic ce ar menţine căldura pe ea.
4. O zi pe Mercur este egală cu
58 de zile de pe Pământ
Din cauza orbitei specifice a
planetei Mercur în jurul Soarelui, un an pe
planetă este echivalentul a aproximativ
optzeci şi opt de zile terestre – cea ce
înseamnă că pe Mercur, există mai puţin
de două zile într-un an. Dar aceasta nu e
tot, din cauza orbitei stranii a planetei,
soarele de fapt pare să călătorească
înainte şi înapoi pe cer.
5. Anotimpurile pe Uranus
durează douăzeci de ani
Uranus este a şaptea planetă
de la soare. Ea nu este vizibilă cu
ochiul liber, şi a fost prima planetă
descoperită cu ajutorul telescopului.
Dar cel mai interesant este faptul că
Uranus are o înclinare orbitală de
optzeci şi două de grade, cea ce
înseamnă că ea este practic pe o
parte. Ca urmare a acestui lucru, este
faptul că un sezon pe planeta Uranus
durează aproximativ douăzeci de ani
tereştri, şi provoacă tot felul de vreme
ciudată. Recent Uranus a ieşit dintr-o
perioadă deosebit de lungă de furtună
de iarnă şi a intrat într-o perioadă de
decenii de primăvară.
6. 99% din masa totală a
Sistemului Solar o
constituie Soarele
Soarele desigur este cea mai
importantă parte a sistemului nostru
solar. Chiar şi necătând la faptul că
acestă sferă sclipitoare de gaz ne dă
lumină şi energie, şi în mare parte
face totul ca să lucreze, uneori uşor se
poate de uitat cât de uimitor de
enorm este, de fapt, soarele nostru.
Soarele reprezintă mai mult de 99%
din masa a întregului nostru sistem
solar şi unele dintre planetele gigante
alcătuiesc cea mai mare parte din
restul, iar Pământul abia dacă poate fi
înscris în ecuaţie.
6
7. Saturn nu este unica
planetă cu inele
In timp ce mulţi
dintre noi au învăţat la
şcoală că Saturn are inele
uimitoare în jurul său,
formate din pietre mici,
gheaţă şi alte particule,
există o serie de planete
care au de asemenea,
inele în jurul lor. De
fapt, toate planetele
gigante s-au dovedit a
avea inele în jurul lor.
Acest lucru este valabil
pentru Jupiter, inelele
căruia nu pot fi văzute de
pe planeta noastră, unde,
de asemena, se
încadrează şi Neptun.
Chiar şi Uranus are nouă
inele luminoase în jurul
său, precum şi unele mai
slab luminate, dar tot asta
e greu de văzut din cauza
distanţei.