sistemul solar

Mercur
Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare, înconjurându-l o dată la fiecare 88 zile pământene. Luminozitatea sa variază între -2,0 și 5,5 în magnitudine aparentă, dar nu este
ușor de văzut fiindcă cea mai mare separare unghiulară (cea mai mare elongație) față de Soare este de doar 28,3°, însemnând că se poate vedea doar imediat după apusul Soarelui.
În perioada 1974 - 1975, Mercur a fost studiată cu ajutorul sondei Mariner 10, care a cartografiat doar 40 - 45 % din suprafața planetei. Începând din 2011, sonda spațială
MESSENGER orbitează în jurul planetei pentru a studia compoziția
chimică, geologia și câmpul magnetic.
În baza datelor furnizate de MESSENGER, Paul K. Byrne și Christian Klimczak (Carnegie Institution for Science –
Washington) [1] au realizat o hartă detaliată care arată că Mercur s-a
contractat substanțial pe măsură ce s-a răcit. Conform
cercetătorilor, Mercur și-a micșorat raza cu până la 7 km, față de maxim 1 –
2 km cum se credea până acum, în prezent planeta având
o rază de 2440 km.
Fizic, planeta Mercur este similară în aparență cu Luna, fiind împânzită de
densă. Planeta are un nucleu mare de fier care generează un câmp magnetic
Temperatura la suprafața planetei Mercur variază de la aproximativ 90 K
fundul craterelor de lângă poli fiind punctele cele mai reci.
cratere. Ea nu are sateliți naturali și nici o atmosferă mai
de 100 de ori mai slab decât cel al Pământului.
până la 700 K, punctul subsolar fiind cel mai fierbinte și
Observații înregistrate ale planetei Mercur datează din vremea sumerienilor,
în al treilea mileniu înaintea erei noastre. Romanii au
numit planeta după zeul mesager Mercur (în Grecia Hermes, în Babilonia Nabu), probabil datorită mișcării aparent rapide[2]. pe cerul crepuscular. Simbolul astronomic pentru
Mercur este o versiune stilizată a capului zeului având o pălărie cu aripi, pe un caduceu, un antic simbol astrologic. Înainte de secolul 5 î.Hr. astronomii greci credeau că planeta e
formată din două obiecte separate: una vizibilă doar la răsărit și cealaltă vizibilă doar la apus. În India planeta a fost denumită Budha, dupa fiul Chandrei (al Lunii). Culturile
chineză, coreană, japoneză și vietnameză fac referiri la planeta Mercur sub denumirea de „Steaua apei”, denumire bazată pe cele Cinci Elemente.
Explorarea Planetei
Prima sondă spațială care a vizitat planeta Mercur este Mariner 10 produsă de NASA (1974-1975). Sonda a folosit gravitația lui Venus pentru a-și ajusta viteza orbitală (pentru a încetini în acest caz)
cu scopul unei manevre reușite în jurul lui Mercur. Mariner 10 a fost prima sondă spațială care a folosit acest efect de "praștie gravitațională" (folosirea gravitației diferitelor planete pentru a accelera
sau încetini o sondă spațială) și de asemenea prima sondă care a vizitat mai multe planete. Mariner ne-a oferit primele imagini de aproape cu suprafața lui Mercur,acoperită în abundență de cratere de
impact dar și alte caracteristici geologice cum ar fi povârnișuri abrupte care au fost explicate prin efectul de micire al planetei ca urmare a răcirii miezului de fier.
Din nefericire, datorită duratei sale orbitale, Mariner 10 nu putea să observe decât o singură față a planetei care era luminată la trecerea sa. Din această cauză explorarea ambelor părți a fost imposibilă
și ca urmare Mariner a cartografiat mai puțin de 45% din suprafața mercuriană. Sonda Mariner a efectuat 3 manevre de apropiere,cea mai apropiată fiind la 327 km de suprafața planetei. În timpul
primei manevre instrumentele au detectat câmp magnetic spre marea surpriză a planeto-geologilor pentru că rotația lui Mercur este prea înceată ca să poată genera un însemnat efect de dinam.
A doua apropiere a fost folosită în special pentru imagini dar la a treia manevră au fost obținute numeroase date despre magnetism. Datele indică un câmp magnetic similar cu cel al Pământului care
deviază vântul solar în jurul planetei. Originea câmpului magnetic de pe Mercur rămâne încă subiectul câtorva teorii concurente.
La data de 24 martie 1975,la doar 8 zile după ultima sa manevră de apropiere, sonda Mariner a rămas fără combustibil. Deoarece mișcarea orbitală nu mai putea fi controlată cu precizie, controlorii
misiunii au decis s-o oprească. Se crede că Mariner 10 încă orbitează în jurul Soarelui și trece aproape de Mercur o dată la câteva luni.