Vocalismo Siciliano - Libera Pluriversità Palermitana
Vocalismo Siciliano - Libera Pluriversità Palermitana
Vocalismo Siciliano - Libera Pluriversità Palermitana
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
C ors o di<br />
L ing ua S ic ilia na<br />
le zio ne 3 : ling ua s ic ilia na e d e tim o log ia<br />
Palermo 25 ottobre 2010<br />
L ibe ra P lurive rs ità<br />
P a le rm ita na
Evidenziazione grafica del raddoppiamento fonosintattico<br />
Italiano<br />
Abbastanza, ammeno, arrivederci; chicchessia, chessò, chissà; ciocché;<br />
contraccolpo, contraddire; cosiddetto, cosicché; daccapo, dapprima, dappoi;<br />
altrettanto, ebbene, eppure; fabbisogno; frattanto, frapporre; giacché, giammai;<br />
laddove, lassù; nemmeno, neppure; macché; oppure, ossia; piucché, piuttosto;<br />
quaggiù; sebbene, sennò; sicché, siccome; sopraddetto; suddetto; treppiede,<br />
tressette; bendiddio, magariddio, vivaddio; ognissanti.<br />
<strong>Siciliano</strong><br />
A agghiùnciri (a + jùnciri), agghiurnari; E eccomu; E’ comuegghiè (comu è jè);<br />
Tri trissetti; Chi chiffari; Chiù o Cchiù chiuttostu o cchiuttostu; Si sinnò, siccomu;<br />
O oppuru, ovveru, ossia; Ccà ccassutta, ccassupra; Ddà ddassutta, ddassupra;<br />
Nè neppuru; Zò zoccu.
• NUNU STE(N)TIMEI MARU STAINAM... HEMITON ESTI DUROM- NANEPOS;<br />
[DUROM] HEMITOM ESTI VELHOM, NED EMPONITANTOM EREDES VIINO<br />
BATO ME<br />
• A Nono Stentimi magistrato il vaso... per metà è un dono di Nanepos; (dono) per metà<br />
è proprietà; non riempino di vino gli eredi al colmo me!<br />
• NUNUS TENTI MI MADUS TAINA(M); MI EMITOM ESTI DURON NANE; POS<br />
(DUROM) MI EMITOM ESTI VELIOM NED EMPONITANTOM<br />
EREDESVINOBROTOME<br />
• Nono ebbro mi porge il vaso; da me offerto è in dono alla botte; poichè come dono<br />
votivo è da me offerto non lo destinino gli eredi (alla cerimonia) del viniferto.<br />
• NUNUS TENTIMARUS TAINAM HEMITOMESTI DUROM. NA NEPOS DUROM<br />
HEMITOMESTI VELHOM. NEDEM PONIT ANTOMEREDES OINOBATOM E<br />
• Di nonno Tentimaro questa mezzetta di vino schietto (del Nilo). Nane nipote<br />
questa mezzetta di vino schietto pone. Ubriachiamoci a gara o a turno!<br />
• NUNUS TEMTI MIM ARUSTAINAM; IEMI TOM, ESTI DUROM NANE; POS DUROM<br />
IEMI, TOM ESTI VELIOM; NED EMPONITANTOM EREDES VIINOBRTOM E(IK).<br />
• Nuno offre me, il vaso; sono cosa tua, è un dono o Nane; poiché sono un dono, tuo è il<br />
diritto di proprietà; non pongano gli eredi vino cotto qui (dentro).
Lingua Siciliana ed Etimologia<br />
<strong>Vocalismo</strong> <strong>Siciliano</strong><br />
Vocali atone<br />
La lettera “L” pre-consonantica e post-consonantica<br />
Passaggio dei nessi latini -ll-, -pl-, -fl-, -nd-, -mb-
<strong>Vocalismo</strong> <strong>Siciliano</strong><br />
• Il sistema vocalico siciliano a 5 vocali deriva dal sistema<br />
vocalico a 7 vocali presente nel latino del periodo I-III sec.<br />
d.C.<br />
pilum → pelo pilum → pilu pilum → pilu<br />
teelam → tela teelam → tila teelam → tela<br />
soolem → sole soolem → suli soolem → sole<br />
“In gran dilettanza era<br />
(…) quando vi formai in cera”<br />
“Ch’io non mi diffidi<br />
(…) lo chiamar merzidi”<br />
“Com’io v’amo a bon core.<br />
(…) e non vi mostro amore”<br />
“Eo sì fo per long’uso;<br />
vivo in foco amoroso”<br />
(Giacomo da Lentini)
Come si trasformano dal Latino al <strong>Siciliano</strong>:<br />
Vocali atone<br />
- Quelle in fine di parola: nulla di particolare, quindi mai “o” od “e” (comu da quomodo quomo; manciari<br />
da manducare)<br />
- Ad inizio di parola: spesso cadono<br />
antenna ntinna; arena rina; axilla scidda; εkkλεsiα cresia; ignorantem gnuranti; intra <br />
ntra; hystericus stèricu; ipsum, ipsam ssu, ssa; ορειγανον rìganu; horologium <br />
roggiu; obscurus scuru; obscurare scurari; una na; urinale rinali; umbilicus e imbilicus <br />
viddicu eccetera<br />
- Dopo la vocale tonica<br />
“a” “u” o, raramente, “i” (da sàbbatum sàbbatu o sàbbutu o sàbbitu; 3° persona pl. del presente ind.<br />
dei verbi –ari e del verbo èssiri: levant lèvanu o lèvunu, meno comune lèvinu; tutte le pers. pl. imp.<br />
ind. èramu, èrumu, èrimu da èramus; amàvavu, amàvuvu, amàvivu da amabatis; cantàvanu,<br />
cantàvunu, cantàvinu da cantabant)<br />
“e” e “i” “u” o “a” (da nùmerus nùmmiru o nùmmuru o nùmmaru; 2° e 3° pers. pass. rem. da<br />
cantavistis cantàstivu o cantàstuvu ed alcuni verbi irregolari vòsimu/vòsumu, vìppiru/vìppuri<br />
eccetera) o, dopo i suoni “dolci” di g, c e di sc, farsi seguire da una “u” (àngelus àncilu o ànciulu)<br />
“u” “a” (da còmmodus còmmudu o còmmadu, sùrfuru o sùrfaru) più raramente “i” (còmmidu, 3° pers.<br />
pl. verbi –iri: da reddunt rènninu o rènnunu; da traducunt tradùcinu o tradùciunu; da nascunt <br />
nàscinu o nàsciunu)<br />
- Prima della vocale tonica<br />
“a” raramente “u” (carriola/curriola, valanza/vulanza)<br />
“i” spissu “u” (birrìtta/burrìtta, chistiòni/custiòni, filìnia/fulìnia, Filìppu/Fulìppu, firriàri/furriàri,<br />
Girgènti/Giurgènti, milùni/mulùni, pirtùsu/purtùsu, sigghiùzzu/sugghiùzzu, sirvìzzu/survìzzu,<br />
tidìscu/tudìscu, viddìcu/vuddìcu, zibbìbbu/zubbìbbu; raramente “a” (ricamu/raccamu, Sirausa/Sarausa)
La lettera “L” pre-consonantica e post-consonantica<br />
«L» pre-consonantica (esito di L+: C dolce, D, S, T, Z = U):<br />
Se preceduta da una «A» o da una «E»:<br />
àutru (lat. àlterum; fr. autre; sp. otro), àutu (lat. altus; fr. haut), càuci,<br />
caucina o quacina (lat. calcem), càuciu (lat. calceus), càudu (lat.<br />
caldus), caudiari o quadiari (it. scaldare), càusi (lat. calceus), causetti o<br />
quasetti (it. calzette), cèusu (lat. celsus), fàuci (lat. falcem; fr. faux),<br />
fàuda (it. e sp. falda; prov. fauda; ant. fr. faude), fàusu (lat. falsus; fr.<br />
fausse), feltru o fèutru (lat. feltrum; fr. feutre), mèusa (cat. melsa),<br />
sasizza, sosizza o sausizza (lat. salsicia; fr. saucisse; prov. sausissa),<br />
sàutu (lat. saltus; fr. saut), sautari (lat. saltare; prov. sautar; fr. sauter);<br />
Auzari, ausari, aisari, jisari, arzari (lat. *altiare; it. alzare; fr. hausser), sarsa<br />
o sàusa (lat. salsa; fr. sauce), salteriu (lat. psalterium), gesiminu o<br />
gesuminu (ar. giasamun; pers. giasemin) o gelsuminu o gersuminu (it.<br />
gelsomino)<br />
Se preceduta da una «U» o da una «O»:<br />
ascutari (lat. auscultare; prov. escoutar; fr. écouter; sp. escuchar; ant. sp.<br />
ascuchar; port. escutar), cuteddu (lat. cultellus), duci (lat. dulcis; fr.<br />
doux; port. duce), puci (lat. pulicem, it. pulce, fr. puce), pusu (lat.<br />
pulsus), vota (lat. volta; prov. vouta; fr. voûte), vutari (lat. volutare,<br />
vol'tare)<br />
Eccezioni: cultu (lat. cultus), risultatu o risurtatu (it. risultato), sordi (lat.<br />
soldus), surdatu, surtanu (lat. sultanus), surtanina
La lettera “L” pre-consonantica e post-consonantica<br />
«L» pre-consonantica (esito di L+: B, C e G dure, F, M, P, V = R):<br />
almenu o armenu, arba (lat. alba), arbulu (it. albero), archimìa (it.<br />
alchimia), arma (lat. anima, sp. e cat. alma), armalu (it. animale),<br />
barcuni (it. balcone), carcagnu (lat. calcaneum), carcagnata (it.<br />
calcagnata), cavalcari o cavarcari (lat. caballicare, cabal’care), corpu<br />
(b.lat. colpus), curcari (lat. collocare, col’care, prov. colcar), curpa<br />
(lat. culpa), elmu o ermu (it. elmo), finarmenti, fùlmini o fùrmini (lat.<br />
fulmen), giarnu (norm. jauln; ant. fr. jalne; fr. jaune), marva (lat.<br />
malva, fr. mauve), parma (it. palma), pulpa o purpa (lat. pulpa),<br />
pulpetta o purpetta (it. polpetta), pùrvuli e purvulazzu o pruvulazzu<br />
(lat. pùlverem), qualchi o quarchi, quarcunu o quarchidunu, prumuni<br />
o purmuni (lat. pulmonem), risòrbiri o risòrviri (it. risolvere), sarvietta<br />
(fr. serviette), sarvaggiu (lat. *salvatjus), sarvari (da lat. salvus,<br />
sanscr. sarvas), sarvia (lat. salvia), sùrfaru (lat. sulphur), ùltimu o<br />
ùrtimu (lat. ultimus), urpi o vurpi (lat. vulpes), vurcanu o vulcanu<br />
(it.vulcano)<br />
«L» post-consonantica<br />
afflittu o affrittu (lat. afflictum), cresia o chiesa (gr. ekklesia; lat.<br />
ecclesia), friscari (lat. fisclare), nglisi o ngrisi (it. inglese), parrari (it.<br />
parlare), piaciri o pràciri (lat. placere; sp. placer; it. piacere)
Passaggio dei nessi latini<br />
-ll-, -pl-, -fl-, -nd-, -mb-<br />
-ll- (caballum cavaddu, nullus nuddu,<br />
illum iddu, illac ddà)<br />
-pl- (plumbum chiummu, plus cchiù)<br />
-cl- (clavus chiovu, clàudere chiùdiri)<br />
-fl- (flumen ciumi, florem ciuri)<br />
-nd- (quandu quannu, vèndere vìnniri)<br />
-mb- (plumbum chiummu, tumba <br />
tumma)