Razboiul-pentru-independenta-nationala-1877-1878-documente-militare_1971

CUVîNT ÎNAINTE
Statul romfo modern, format în anul 1859, prin dubla alegere a lui
Alexandru Ioan Cuza, a pus, prin însăşi crearea sa, problema dobîndirii
independenţei naţionale. „Este evident - scrisese alarmat în anul 1861 ministrul
de externe al Austriei habsburgice - că Unirea nu face decît să deschidă
drumul spre o completă independenţă a Daco-României." 1 In anul
cînd Alexandru Ioan Cuza, domnul Unirii, a fost înlăturat din fruntea Principatelor
Unite, Într-o broşură apărută la Paris se consemna faptul că „independenţa
României este acum o chestiune înscrisă în dreptul public european
şi Europa trebuie să se pronunţe în această privinţă" 2• Europa însă
nu şi-a spus cuvîntul deschis decît după ce evenimentele şi, pentru noi, acţiunile
Întreprinse aveau să demonstreze inutilitatea stăpînirii otomane în
Balcani şi îndeosebi necesitatea obiectivă a independenţei naţionale a statelor,
a eliberării de sub jugul de secole al Imperiului otoman. Incepînd cu dc-­
ceniul al 8-lea poziţia statului român faţă de Poartă a fost mai mult consolidată,
încercîndu-se îmbinarea proiectului de cucerire a independenţei cu
proiectul desăvîrşirii unităţii statale În timpul guvernării liberal-radicale. De
asemenea, se încercase dobîndirea independenţei şi prin negocieri, aqiunile
cele mai importante, în acest sens, fiind întreprinse În anui 1873 de către Vasile
Boerescu, pe atunci ministru de externe 3• În preajma izbucnirii noii crize·
orientale era evident că obţinerea independenţei naţionale era o chestiune
de timp, ea impunîndu-se drept cea dintîi năzuinţă a poporului român, care
se cerea neîntîrziat concretizată.
Răscoala din Bosnia şi Herţegovina din vara anului 1875 a redeschis
criza orientală, pe fundalul căreia şi problema cuceririi independenţei
României devenise iminentă. Redeschiderea crizei orientale era neîndoielnic
un moment hotărîtor nu numai pentru poporul român, ci pentru toate popoarele
sud-estului Europei, pentru procesul lor de eliberare naţională şi de
constituire în state de sine stătătoare. După o lungă perioadă de neutralitate,
după negocieri diplomatice şi politice, România a ales în primăvara anului
1 R. V. Bossy, L' Autriche et Ies Principautes Unies, Bucureşti, 1938, p. 208.
2 La Panslavisme, le prince Couza, la Roumanie, la Russie. Paris, 1866, p. 45.
8 Dan Berindei, Cucerirea independenţei Romhiei (1877-1878), Buureşti, 1967.
p. 17-21.
https://biblioteca-digitala.ro
V