1Yu5W0XQl

VI
învaţă, deoarece ei constituie grupul social care poate produce cel mai imediat şi cel mai direct impact asupra condiţiei şi
statutului patrimoniului într-o comunitate. Recrearea, dezvoltarea personală, dobândirea de competenţe sunt ingredientele
care aduc adulţii mai aproape de patrimoniu şi îi determină să-şi asume responsabilitatea în conservarea şi valorizarea lui.
Interacţiunea prin activităţile din cadrul proiectului cu beneficiarii – profesionişti proveniţi din domenii diferite sau
„simpli“ adulţi care învaţă – şi reacţiile acestora confirmă că educaţia pentru patrimoniu trebuie să-şi propună să atingă
un număr cât mai mare de oameni proveniţi din toate categoriile sociale, economice şi profesionale. Combinarea educaţiei
pentru patrimoniu cu educaţia în aer liber poate constitui în element cheie în atingerea acestui scop, în special în acele
comunităţi unde oamenii nu sunt pregătiţi sau nu ştiu cum să-şi asume responsabilitatea pentru patrimoniul lor. Mutarea
educaţiei pentru patrimoniu în aer liber nu doar produce o surpriză plăcută celor care învaţă, dar deschide şi noi oportunităţi
privind creşterea nivelului de conştientizare, dezvoltarea de competenţe şi dobândirea de cunoştinţe. Mai mult,
subiecte importante precum măsuri de conservare, durabilitate, integrare socială şi comuncare, stiluri de viaţă sănătoase
pot fi abordate şi promovate într-o manieră eficientă către publicul general.
Aşa cum este important ca educaţia pentru patrimoniu să-i vizeze pe toţi membrii societății, dezvoltarea competenţelor
de educator este un alt aspect semnificativ. Profilul educatorului care realizează un program de educaţie pentru
patrimoniu în aer liber este foarte divers, iar acesta este un element pozitiv al abordării ECHOE. De aceea, formarea de
educatori/formatori poate avea diferite structuri, poate urmări mai multe abordări, în funcţie de competenţele specifice
şi de parcursul profesional al fiecăruia. Această publicaţie, fără a fi un manual, îşi propune să atragă atenţia asupra unor
arii tematice pe care un realizator de programe educaţionale pentru patrimoniu şi în aer liber le poate aborda în activitatea
sa (capitolul 3) precum şi unele dintre elementele cheie care trebuie luate în considerare în elaborarea şi organizarea unor
astfel de programe (capitolul 4). Aşa cum au demonstrat atelierele şi şcoala de vară (capitolul 5), este o abordare pe care o
pot folosi mulţi educatori, indiferent dacă provin din domeniul educaţiei adulților, culturii sau din alte domenii conexe.
Dacă educaţia este cea mai bună măsură de conservare a patrimoniului, învăţarea în aer liber este una dintre cele mai
bune modalităţi de schimbare sau de provocare a percepţiei adulţilor asupra a ceea ce educaţia pentru patrimoniu reprezintă
şi ce poate oferi. Autorii acestei publicaţii şi echipa multinaţională a proiectului ECHOE îşi exprimă speranţele că şi mai
mulţi adulţi se vor bucura şi vor beneficia pe viitor de această abordare combinată.
93