click aici - mesianic.org

PRECUVÂNTARE
Această studiu face parte dintr-o lucrare mai amplă, care tratează religiozitatea din
„Semiluna Fertilă” în perioada pre-mozaică şi care este în curs de elaborare. În studiul de
faţă ne vom mulţumi să emitem câteva consideraţii despre mituri şi mitologie, să definim
conceptul de „omologie”, ca fiind unul caracteristic pentru mentalitatea anticilor, să
conturăm profilul celor mai importante zeităţi din panteonul sumero-akkadian, încadrate în
cetăţile peste care patronau din punct de vedere spiritual, să spunem câteva cuvinte despre
demonii care alcătuiau pandemoniul sumero-akkadian şi să schiţăm Infernul sau Tărâmul
Subpământean, aşa cum apărea el în imaginarul sumero-akkadian.
Este util să precizăm că, deşi aici sunt prezentate zeităţi şi spirite sumeroakkadiene,
autorul studiului îşi asumă explicit poziţia protomonoteistă. În antropologie,
această poziţie a fost fundamentată de Wilhelm Schmidt, care a făcut cercetări pe teren, în
diferite continente, strângând o cantitate imensă de date şi care, din 1912 şi până în 1954 a
scris o carte monumentală, în douăsprezece volume, Der Ursprung der Gottessidee –
„Originea ideii de Dumnezeu” 1 . El afirma că credinţa iniţială a oamenilor fusese într-un
singur Mare Zeu şi, pe baza datelor culese, demonstra faptul că credincioşii se închinau
acestui Mare Zeu, credeau că el veghează asupra lor şi că va pedepsi fărădelegile dar, în
acelaşi timp, lui nu i se consacraseră nici temple şi nici sacerdoţi, nici nu avea un cult
anume, nici nu era reprezentat prin efigie. Unii spuneau chiar că ar fi inefabil şi imposibil
de contaminat de lumea materială 2 .
Însă Marele Zeu părea a fi prea distant şi înălţat. Ca atare, monoteismul primitiv a
degenerat treptat: Marele Zeu a fost înlocuit de nişte mari zei, mai accesibili, mai
atrăgători, şi spirite mai mici. Aceştia au fost recuperaţi în variate tipare religioase, au fost
vârâţi în cadrul unor panteonuri şi s-a încercat încropirea unor sisteme teologice.
Aşadar, pe alocuri, cititorii vor identifica această convingere asumată de noi.
Ne continuăm discuţia prin inserarea unei hărţi a Mesopotamiei din perioada
culturii Ubaid şi chiar perioada ulterioară ei, pentru o mai bună localizare a sanctuarelor
sau templelor zeilor principali ai panteonului sumero-akkadian.
1 Despre metoda antropologică a lui Wilhelm Schmidt se poate citi în Handbuch der Methode der
kulturhistorischen Ethnologie (1937). Cititorii de limbă engleză pot să se îmbogăţească spiritualiceşte
lecturând operele acestui mare erudit, The Origin and Growth of Religion (1931), High Gods in North
America (1933) şi Primitive Revelation (1939).
2 Karen Armstrong, A History of God – The 4,000-Years Quest of Judaism, Christianity and Islam, Ballantine
Books, New York, 1993, pp. 3-4.
4