click aici - mesianic.org

fiecare exeget abordează problema numai din unghi strict profesional, ceea ce, inevitabil,
limitează şi câmpul de observaţie şi exerciţiul raţionamentului”. 3
Cu toate acestea, şi Victor Kernbach încearcă să definească mitul şi spune că el
este
… naraţiune tradiţională complexă, născută în unghiul de incidenţă între planul cosmic şi
planul uman, al cărei conţinut specific, emanând în forme sacralizate de la o societate
primitivă (uneori de la o societate numai întârziată cultural sau regresată prin alienare),
imaginează explicarea concretă a fenomenelor şi evenimentelor enigmatice de caracter
spaţial sau temporal, petrecute în existenţa psiho-fizică a omului, în natura ambiantă şi în
univers, în legătură cu destinul condiţiei cosmice şi umane, şi care le atribuie tuturor
acestora origini supranaturale din vremea creaţiei primordiale şi le consideră sacre şi
revelate de fiinţe supraumane. 4
Citind critic lucrarea Aspecte ale mitului, de Mircea Eliade, Victor Kernbach scrie 5
că mitul povesteşte nu numai o istorie sacră, legată de evenimentele produse în timpul
primordial, timpul fabulos al începuturilor, ci şi o istorie sacralizată şi chiar şi o istorie
anticipativă, care se va întâmpla, ca şi cum s-ar fi întâmplat 6 . Mitul nu istoriseşte numai
„facerea”, ci, uneori, şi „re-facerea” lumii 7 sau mituri antropogonice care narează
corectarea erorilor primordiale ale divinităţii.
În altă ordine de idei, miturile nu descriu doar diversele şi uneori dramaticele
izbucniri în lume ale sacrului sau ale supranaturalului, izbucnire care fundamentează cu
adevărat lumea şi o face aşa cum arată azi, ci şi anticipează aspectul lumii care va fi, căci
este incontestabil că trăim nişte vremuri extrem de frământate, care vestesc vremuri noi şi
o paradigmă mondială completamente nouă.
Mai merită inserată o definiţie dată de istoricul Lucian Boia, un bun cunoscător al
imaginarului, care scrie că mitul este
o construcţie imaginară: povestire, reprezentare sau idee, care urmăreşte înţelegerea
esenţei fenomenelor cosmice şi sociale în funcţie de valorile intrinseci comunităţii şi în
scopul asigurării coeziunii acesteia. 8
Miturile sumero-akkadiene erau creaţii orale, anonime și, în general, elaborate de
preoți. Ca atare, ele erau diverse, uneori confuze şi se întâmpla să varieze de la aşezare la
aşezare. În această lucrare, însă, noi ne vom focaliza atenţia pe tradiţiile mitologice
comune sumero-akkadienilor, iar despre sinteza miturilor apărută în timpurile Imperiului
asirian, din raţiuni politice, ne vom ocupa o dată viitoare.
Mai adăugăm faptul că miturile sunt de mai multe tipuri, noi vom înfăţişa mai jos
doar miturile memoriale, cele fenomenologice şi cele cosmologice.
3 Victor Kernbach, Miturile esenţiale, Edit. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 6.
4 „Mit”, în Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Edit. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,
1989, p. 346.
5 Victor Kernbach, Mit, mitogeneză, mitosferă, edit. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1995, pp. 15-16.
6 Aici folosim intenţionat verbul „a se întâmpla”, întrucât se pare că, în limba română, el provine din doi
termeni latineşti, in şi templum, ceea ce înseamnă că evenimentele actuale, înainte de a se materializa, au fost
gândite in templum, în templu, de către zei. Aşadar, nu există întâmplare, ci doar voinţa zeilor din templu,
materializată, „în-tâmplată” în timp şi spaţiu uman.
7 A se vedea – spune eruditul – mitul babilonian al celei de-a doua creaţii al cărei operator e tânărul zeu
Marduk.
8 Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, edit. HUMANITAS, Bucureşti, 2000, trad. T. Mochi, p. 39.
6