Raport sumar Evaluarea siguranţei spitalelor în Republica Moldova

Analiza compartimentelor siguranţei spitalelor și a parametrilor care le caracterizează
I. Siguranţa structurală
La acest compartiment se poate menţiona că Republica Moldova se află într-o zonă
de activitate seismică sporită şi cel mai mare pericol pentru structura de rezistenţă
a clădirilor spitalelor o reprezintă un eventual cutremur de pămînt. În secolul trecut
Moldova a avut deja de suferit în urma mai multor seisme, cele mai puternice fiind de la
10 noiembrie 1940, 4 martie 1977, 31 august 1986 şi 31 mai 1990. Un alt factor important
este cel că implementarea în procesul de construcţie a normelor de siguranţă seismică s-a
început în Moldova numai la sfîrşitul anilor 60 ai secolului trecut. Ulterior, după cutremurele
de pămînt din 1977 şi 1986, normele respective au fost actualizate şi înăsprite. Prin
urmare, cu cît mai veche este clădirea, cu atît este mai mică probabilitatea că aceasta a
fost construită cu respectarea normelor antiseismice, fiind deja timp îndelungat supusă
acţiunii a mai multor cutremure de pămînt. Un rol distructiv important revine factorilor
climaterici, precum şi exploatării incorecte a edificiului. Evident că factorii enumeraţi au
un impact negativ asupra elementelor structurale ale clădirii, şi cu timpul, duc la creşterea
vulnerabilităţii acesteia.
În acest context se poate menţiona (Anexa nr. 8), că edificiile principale a 17 spitale (6
republicane, 3 municipale şi 8 raionale), sau 27,9% din spitalele din republică, au fost construite
pînă în anul 1970, iar clădirile principale a 4 din ele (3 republicane şi 1 municipal)
sau 6,6%, au fost construite la sfîrşitul secolului XIX – începutul secolului XX (Spitalul Clinic
de Traumatologie şi Ortopedie (1817-1825), Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Toma
Ciorbă” (1890-1897), Spitalul Clinic de Psihiatrie (1895-1910)) şi Spitalul Clinic Municipal
nr.4 (1880, 1917)). Majoritatea edificiilor care aparţin acestor spitale au 1-4 niveluri, fundamentul
este construit din piatră brută, pereţii portanţi sunt construiţi din piatră brută,
cărămidă sau piatră albă de calcar, iar planşeurile, de regulă, sunt din lemn. Practic, la toate
spitalele construite pînă în 1940, în procesul evaluării au fost depistate urme ale cutremurelor
de pămînt.
În acelaşi timp, 44, sau 72,1% din spitalele din republică au fost construite după anul 1970,
inclusiv 32 de spitale (8 republicane, 7 municipale şi 17 raionale), sau 52,5%, au fost construite
în perioada 1970 - 1989, iar 12 spitale (toate raionale), sau 19,7%, au fost date în
exploatare în anul 1990 şi în perioada următoare. Toate spitalele construite după anul
1970 au fundamentul executat din blocuri prefabricate din beton armat, carcasă turnată
sau montată din elemente prefabricate din beton armat, pereţi portanţi din panouri din
beton armat sau zidiri din piatră albă de calcar şi planşeuri între niveluri din beton armat.
Conform standardelor în vigoare din perioada respectivă, clădirile respective prevăd o rezistenţă
sporită la mişcările seismice pînă la 7-8 grade pe scara MSC (Mercalli). În mare
măsură datorită acestui fapt, cutremurele de pămînt care s-au produs în ultimele 4 decenii
pe teritoriul Republicii Moldova (1977, 1986 şi 1990) n-au afectat schema structurală a
majorităţii clădirilor care aparţin spitalelor respective (în procesul evaluării n-au fost depistate
documente sau semne vădite care demonstrează afectarea elementelor structurale
ale clădirilor în urma impactului seismelor).
26