revista primavara.pdf - Liceul de Muzica Tudor Jarda

Liceul de Muzică “Tudor Jarda” Bistriţa
Revistă realizată de elevii clasei a III-a
MARTIE 2010
înv. Lucica Râpan

C
U
P
R
I
N
S
1. Ghiocelul .....................................................2
2. Laleaua .......................................................7
3. Narcisa ......................................................11
4. Zambila .....................................................16
5. Brânduşa ...................................................21
6. Careu .........................................................25
7. Rebus ..........................................................26
8. Ghicitori ....................................................27
9. Rolul părţillor componente ale unei plante.28
10. Uneşte .....................................................29
11. Mâini îndemânatice ..................................30

Denumirea populară: ghiocel
Familia: Amaryllidaceae
Zona de origine
Este originar din Europa şi Asia.
Istoria
Denumirea sa provine de la cuvintele greceşti “gala”-
care înseamnă lapte, “anthos”-floare şi “nivalis”- înzăpezit.
În Anglia au fost aduşi primii ghiocei de la Roma de
către călugari, care i-au plantat în jurul mănăstirilor. Astfel,
ei au devenit cunoscuţi şi ca "flori ale bisericii".
Înflorirea
Are loc la începutul primăverii sau, dacă are condiţii
prielnice, poate înflori chiar şi toamna târziu sau la sfârşitul
iernii.
Înmulţirea
Se face prin bulbi sau prin seminţe.
Specii
Există peste 15 specii de ghiocei, cu flori simple sau
duble, care diferă ca mărime şi ca perioadă de înflorire.
Varietăţi care înfloresc din ianuarie pînă în februarie:
Galanthus nivalis - este ghiocelul obişnuit, care înfloreşte
din ianuarie şi, care, în condiţii favorabile continuă să
înflorească până în martie.
Galanthus nivalis “Flore Pleno” - este o varietate cu flori
duble care se înmulţeşte foarte uşor.

Varietăţi care înfloresc din februarie până în martie:
Galanthus “Magnet” - este o varietate viguroasă, care face
flori foarte mari şi formează destul de repede grupuri mari
de plante.
Galanthus nivalis “Scharlockii” - frunzele sunt gri-verzui,
iar florile atârnă greu şi nu se deschid de tot.
Galanthus nivalis “Pagoda” - petalele se răsucesc în afară
uşor.
Galanthus plicatus - originar din Rusia, această specie are
frunze creţe.
Galanthus nivalis “Virescens” - deosebite la aceasta
varietate sunt marcajele verzi de pe petale, care apar atât la
cele din interior, cât şi la cele din exterior.
Galanthus caucasicus - frunzele sunt late, gri, iar florile
mari; este printre ultimii ghiocei care înfloresc.
Întrebuinţări
Ghiocelul conţine o substanţă toxică - galantamina,
cu efect citostatic şi tonic neuromuscular, care este utilă în
tratamentul bolii Alzheimer.
De asemenea, bulbii si frunzele, deşi sunt toxici, pot
fi folosiţi pentru a grăbi maturizarea furunculelor, sub
formă de cataplasme cu bulbi fierţi.
În medicina populară, sucul obţinut din presarea
plantei de ghiocel se utilizează pentru combaterea pistruilor
şi a petelor de pe piele.
Simbolistica
Ghiocelul simbolizează speranţa şi puritatea, având
în vedere că este o plantă atât de firavă, şi, totuşi atât de
puternică, fiind prima care înfloreşte de sub zăpadă,
anunţând venirea primăverii.

Legenda ghiocelului
A fost odata o rază de soare - era chiar fata cea mai mică şi răsfăţată a
astrului luminos.
Şi tocmai pentru că era cea mai mică şi mai răsfăţată, tatăl ei o lăsa să
zburde pe unde îi dorea inima.
Şi iată că, într-o bună zi, raza de soare a hotărât să se plimbe într-o
grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva: flori care mai de care mai
colorate şi mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de
primăvară!
- Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă, pe care să mi-o prind în păr? a
spus raza de soare. Şi, repezită cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o
floare şi s-a înălţat din nou în văzduh.
Toate florile din grădină au privit mirate către cer şi au început să
murmure:
- Aţi văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales
prinţesa?
- Cu siguranţă ca a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat
şi rosu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.
- Ba, eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar
suratele ei dădeau din capete încântate.
- Nici vorbă de aşa ceva! Le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul
dintre fraţii mei. Nu vedeţi ce frumoşi şi parfumaţi suntem?
Până şi o violetă micî, dar într-adevăr splendidă, a susţinut că raza de
soare culesese o violetă, şi nu altceva.
Numai într-un colţ cineva plângea. Era un ghiocel mic şi firav, a cărui
codiţă fusese ruptă de trena rochiei de aur a prinţesei.
Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit şi i-a părut tare rău. Şi a
rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codiţa cea
ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată.
Dar nu a fost numai atât. Prinţesa-rază de soare a venit lângă ghiocel şi
i-a spus aşa:
- Biată floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce
dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeala?
- Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-şi frumosul căpuşor în
jos.
- Nu vrei frumuseţea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei?
a insistat raza de soare.
-Bine, a încuviinţat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi
voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, primăvara.
Şi chiar aşa a fost. Raza de soare l-a sărutat pe ghiocel şi vraja a fost
făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise. De atunci, ghiocelul
este prima floare care ne zâmbeşte dintre peticele de zăpadă, în fiecare
primăvară, şi toată lumea ştie că vremea cea urâtă este pe sfârşite....

Laleaua şi Ghiocelul
- Bună ziua! Eu sunt Ghiocelul. Tu cine eşti?
- Eu sunt Laleua.
- Mă bucur să te cunosc!
- Încântată de cunoştinţă!
- Ştiai că eusunt prima floare care apar primăvara?
- Nu ştiam. Ce frumos de tine! Eşti o floare binecuvântată!
- Acum ai aflat că sunt floarea care vesteşte sosirea primăverii.
Vrei să fim prieteni?
- Sigur.
- Hai să spunem poveşti!
- Poveşti? Dar ce sunt acelea?
- O să încep eu şi aşa îţi vei putea da seama la ce mă refer.
- Eşti tare drăguţ!
- Şi Ghiocelul i-a povestit Lalelei istoria lui.
Şi aşa a înţeles Laleua sensul cuvântului „poveste”.

Denumirea populară: lalea
Zona de origine
Îşi are originea în Asia Centrală, provenind dintr-o
plantă sălbatică.
Istoria
Denumirea ştiinţifică, Tulipa, îşi are originea în
cuvântul persan "toliban", care înseamnă turban.
Cultivarea ei a început în Turcia, de acolo fiind
răspândită în întreaga lume.
A fost introdusă în Europa de către Carol Clusius,
un faimos biolog din Viena, după ce a primit în dar de la
un prieten de-al său câţiva bulbi, în semn de prietenie.
Olanda, supranumită "Ţara Lalelelor" are cel mai
mare parc de lalele din lume şi un comerţ înfloritor cu
bulbi de lalele. Pot fi admirate câmpuri de lalele. În luna
mai, în Olanda se organizează Festivalul Lalelelor.
În secolul al XVII-lea bulbii se foloseau ca monedă
de schimb în Olanda şi valorau greutatea lor în aur.
În Europa a devenit nelipsită din grădini, pasiunea
multora pentru această plantă devenind o obsesie,
asemănătoare cu cea a căutătorilor de aur.
În intreaga lume există multe evenimente dedicate
înfloririi lalelelor. Pentru iubitorii de lalele din România
se organizează în fiecare primăvară, o expoziţie la Piteşti,
“Simfonia Lalelelor”.
Înflorirea
Floarea apare primăvara şi are nevoie de un sezon
rece pentru a se dezvolta cu succes.

Înmulţirea
Se poate înmulţi prin bulbi sau prin seminţe.
Plantarea bulbilor se face în septembrie-octombrie, la o
adâncime de 8-14 cm, la distanţă de 20-25 cm între rânduri
şi 10-20 cm pe rând.
Bulbii devin floriferi după 2-3 ani de la apariţie.
Specii
Există câteva sute de soiuri de lalele. Botaniştii şi-au
dat seama că se
pot obţine prin hibridizare flori de culori şi combinaţii de
culori extraordinare.
Lalele Triumf au tije de lungime medie, flori mari,
viu colorate şi apar la sfârşitul lunii aprilie.
Lalele Darwin au cupa în formă de piramidă şi
înfloresc la mijlocul lunii aprilie.
Cultivarea
Laleaua se dezvoltă bine în zone însorite, soluri
nisipoase şi bine drenate, îngrăşate cu gunoi de grajd.
Suportă bine iernile geroase, mai ales dacă pe timpul iernii
se acoperă cu un strat de paie sau frunze, dar nu suportă
seceta prelungită din zilele călduroase de vară. Bulbii pot fi
scoşi din pământ anual, după uscarea frunzelor, prin lunile
iunie-iulie şi păstraţi în locuri răcoroase, uscate şi
întunecoase, până la sfârşitul lui august, când vor fi
replantaţi.
Simbolistica
Laleaua este simbolul armoniei şi prieteniei.

Legenda lalelei
Conform unei legende persiene, un tânăr pe nume Farhad se
îndrăgostise de frumoasa Shirin. Ajungând la el vestea că iubita i-a fost
ucisă, Farhad şi-a încălecat calul favorit şi a pornit în goană către Shirin,
dar s-a prabuşit de pe o stâncă şi şi-a găsit moartea. Din fiecare picatură a
sângelui său scursă în pământ a răsărit apoi câteo lalea purpurie, simbol al
dragostei perfecte sau pasionale.
Laleaua şi Zambila
- Bună dimineaţa, Zambilo! Ce miros plăcut răspândeşti!
- Bună dimineaţa, dragă surioară! Mulţumesc pentru compliment! Şi tu eşti
frumoasă şi plăcută!
- Se pare că ne-a prins bine odihna din cursul iernii.
- Să ne bucurăm de această primăvară!

Denumirea populară: narcisă
Zona de origine
Este originară din din sudul şi vestul Europei.
Istoria
Datorită miresmei deosebite a florilor, această planta
a primit numele de la cuvântul grecesc "narke", care
înseamnă narcotic.
Înflorirea
Înfloreşte în lunile aprilie-mai.
Înmulţirea
Se înmulţesc prin bulbi si bulbili. Aceştia pot fi scoşi
din pământ vara şi păstraţi la loc răcoros şi plantaţi toamna,
în septembrie-octombrie. Se plantează la o adâncime de 10
cm. Bulbii rezistă bine la iernile geroase.
Specii
Există peste 1000 de varietăţi de narcisă. Printre
acestea sunt: Narcissus pseudonarcissus, Rembrandt,
Narcissus poeticus, King Alfred, Texas,Helios, Narcissus
Incomparabilis, Narcissus Tazetta.
O specie deosebită este Narcissus papyraceus,
numită şi Narcisa de hârtie, datorită faptului că este de
culoare albă pură, cu flori delicate, simple şi parfum
puternic.
O altă specie ce trebuie amintită este "Ice follies",
care are petale alb-crem, cu cupa gălbuie, care devine albă.

Întrebuinţări
Deşi planta este foarte toxică, florile conţin şi
substante cu proprietăţi calmante, emoliente,
dezinfectante, antiseptic pulmonar. Pot fi folosite în
acest scop numai de către cunoscători.
Cultivarea
Planta nu este pretenţioasă la condiţii de cultivare,
dezvoltându-se atât în condiţii de semiumbră, cât şi în
plin soare. E bine ca, pe măsură ce se înmulţesc, plantele
să fie rărite, altfel florile vor fi tot mai puţine. Cam la 3-
4 ani trebuie să se facă această operaţiune.
Simbolistica
Este simbolul prieteniei, al bucuriei, al sincerităţii
şi al modestiei.
Pentru că apare în preajma sărbătorii de Paşte,
este considerată şi un simbol al învierii.
În Germania se spune că dacă o narcisă e arătată
cu degetul, aceasta nu mai înfloreşte.
În Franţa este considerată o plantă aducătoare de
ghinion, în timp ce, în China este simbolul norocului.

Legenda narcisei
O legendă a vechilor greci arată că narcisa ar fi apărut la moartea lui
Narcis, un tânăr singuratic, căruia îi plăcea să se plimbe zile întregi prin păduri
şi pe câmpii.
Fiind si foarte frumos, se spune că s-ar fi indragostit de el multe nimfe,
dar nici una din ele nu putea spera că dragostea îi va fi împărtăşită, pentru că
Narcis nici măcar nu le remarcase.
Se spune chiar că una dintre nimfe, pe nume Echo, a şi murit din
dragoste, lăsând în urma ei numai vocea; chiar şi aşa, ea îl urma pe Narcis
peste tot şi repeta toate cuvintele lui (astfel a apărut ecoul).
Zeiţa Nemesis (răzbunarea), văzând cruda lui indiferenţă în faţa
dragostei nimfelor, a hotărât să îi dea o pedeapsă exemplară: i-a menit să nu
iubească pe nimeni niciodată, ci să se îndrăgostească de el însuşi şi, astfel, să
îşi găsească moartea. Nu peste mult, timp, plimbându-se prin pădure şi
ajungând lângă un lac, Narcis şi-a zărit propriul chip în oglinda apei. Vrând să
îmbrăţişeze k deosebit de frumos din apă, Narcis a căzut în adâncuri şi s-a
înecat. Nimfele au venit să îl plângă şi l-au transformat într-o floare galbenă,
care să le amintească mereu de iubitul lor.
Se zice că de aceea narcisa îşi ţine mereu capul în jos, pentru că îl imita

Narcisa şi Ghiocelul
Odată, Ghiocelul s-a întâlnit cu Narcisa şi a întrebat-o:
- Hei, Narciso, ce mai faci? Nu te-am mai văzut de anul trecut.
- Uite, mă plimb şi mai vorbesc cu zambila sau cu laleaua!
- Ce frumos de tine! Eu deja nu mai am putere. Sunt prima floare care
ies de sub zăpada albă şi pufoasă. Vestesc primăvara şi sunt mai frumos
decât orice floare. Poate ai auzit legenda mea. Îl imit pe tînărul Narcis.
- Eu am ieşit târziu şi am înflorit de-abia acum, în preajma Paştelui.
- Dragă narciso, mi-a părut bine că te-am întâlnit! Să ai parte de un
Paşte fericit şi de multă căldură sufletească!
- La revedre, Narciso!
- La revedere, Ghiocelule!

Denumirea populară: zambilă
Familia: Liliaceae
Zona de origine
Planta este originară din zona mediteraneană (Iran
şi Turkmenistan). A fost adusă în Europa în secolul al
XVI-lea, fiind foarte apreciată pentru parfumul său.
În prezent este cultivată intens în ţări ca Olanda şi
Marea Britanie.
Istoria
Se pare că primii bulbi de zambile au fost duşi din
Bagdad la Veneţia pe la mijlocul secolului al XVI-lea.
Datorită parfumului special, pătrunzător, bulbii acesteia
erau foarte costisitori. Planta s-a răspândit rapid în toată
Europa: întâi în Italia, apoi în Franţa, Anglia şi Olanda.
Înflorirea
Are loc în aprilie-mai şi, după circa o lună, frunzele
se usucă.
Înmulţirea
Se face prin bulbi. În luna iunie, după uscarea
frunzelor, se recomandă scoaterea acestora din pământ şi
păstrarea într-un loc uscat, răcoros şi întunecos pînă la
venirea toamnei, când vor fi replantaţi. Plantarea se face
la o adâncime de 6-10 cm şi la o distanţă de 15-20 cm.

Specii
Există peste 30 de specii de zambile, cele mai
cunoscute fiind: Hyacinthus litwinowii, Hyacinthus
orientalis, Hyacinthus transcaspicus, Edelweiss, Apollo,
Carnegie (de culoare albă), Amettyste, Lord Balfour, Anne
Marie (de culoare roz-somon), Pink Pearl, Queen,
Myosotis, Ostare, Perle.
Întrebuinţări
Planta este cultivată şi pentru obţinerea esenţei de
zambilă, din care se extrage un parfum foarte căutat.
Simbolistica
Semnficaţiile atribuite zambilei sunt variate, în
funcţie de coloritul său: zambila roşie este simbolul durerii,
în timp ce floarea în albastru deschis denotă continuitate a
sentimentelor. Zambila albă reprezintă drăgălăşenie,
zambila violet este simbol al mândriei, iar zambila galbenă
- sinceritate, veselie, prietenie.

Legenda zambilei
Legenda spune că Hyacinthus (care în greacă înseamnă nestemat,
giuvaier) fiul lui Amyclos, regele Spartei, era un tânăr de o frumuseţe rară,
tovarăşul preferat al lui Apollo şi că era iubit de către Zephyr, Vântul de
Vest.
Într-o bună zi , când Apollo şi Hyacinthus se întreceau în aruncarea
discului, Zephyr, care privea de departe competiţia, a devenit extrem de
gelos, datorită frumuseţii şi tinereţii lui Hyacinthus.
Atunci, când a venit rândul lui Apollo să arunce discul, Zephyr l-a
deviat cu o suflare în capul lui Hyacinthus. Îngrozit, Apollo a încercat să
oprească sângele care se scurgea din rana prietenului său. Era ,însă, prea
târziu, iar atunci, când Hyacinthus a murit, sângele său vărsat pe pământ s-a
transformat într-o floare care îi poartă numele până în ziua de azi. Apollo a
aşezat trupul tovarăşului său pe bolta cerească, sub forma unei constelaţii.
De aceea, zambila poartă şi denumirea de hyacint.

Zambila şi Ghiocelul
- Bună!
- Bună! Cine eşti?
- Eu sunt frumoasa Zambilă, care parfumează grădinile.
- Eu sunt vestitul Ghiocel, care vesteşte primăvara.
- Spune-mi, Ghiocel, unde ţi-ar plăcea să locuieşti şi cine ai vrea să te
privească, să te miroase şi să te îngrijească?
- Aş prefera să fiu la poalele munţilor sau chiar pe munţi, pentru ca atunci
când trec diverse persoane pe lângă mine să le umplu inimile de bucurie prin
simpla mea prezenţă, dându-le vestea că a sosit primăvara. Aş mai dori să încânt
privirile şi să împrospătez mireasa în multe case. Dar preferinţele tale care sunt,
Zambilo?
- Eu mi-aş dori să locuiesc în curţile şi grădinile amenajate de mâini destoinice.
Aş mai vrea să locuiesc în ghivece, în casele unde sunt iubită şi preţuită pentru
gingăşia, parfumul şi culorile minunate pe care le am.
- Sunt foarte interesante preferinţele tale!
- Şi ale tale sunt minunate!

Denumirea populară: brânduşă
Familia: Colchicaceae
Înflorirea
Se realiează din februarie până în mai.
Înmulţirea
Se face prin bulbi. În jurul bulbilor principali cresc
bulbi mai mici, care pot fi separaţi şi plantaţi separat. Această
manevră se face după ce florile s-au ofilit. În anul următor
vor înflori şi ei.
Specii
Brânduşele sunt foarte numeroase, dar toate foarte
frumoase. Dintre cele mai des întâlnite menţionăm: Crocus
Chrysanthus, cu flori galbene, Crocus Flavus, cu flori
galben-portocalii, Crocus Sativus, cu flori mov-purpurii,
Crocus „Firefly”, care înfloreşte abundent la sfârşitul iernii şi
Crocus „Ladykiller”, o varietate de câmp cu flori albe cu pete
violete.
Cultivarea
Brânduşa nu este pretenţioasă. Dacă o cultivăm în
ghiveci, solul trebuie să fie fertil, din frunze putrezite, nisip
şi turbă. Pe fundul ghiveciului
se aşază câteva pietricele sau cioburi, pentru a permite
excesului de apă să se scurgă. Bulbii se plantează toamna, la
8 cm adâncime în pământ.
Se udă cu multă apă la început şi apoi se menţine
umezeala constantă. Dupa ce florile s-au ofilit, nu se mai udă
planta până în toamnă, când începe o nouă perioadă de

Legenda brânduşei
Legenda spune că Brânduşa era fata cea mai mică a împăratului Florilor.
Pe vremea când trăia Brânduşa, împărăţia ei era condusă de un zmeu, care în
fiecare an sacrifica câte unul dintre bărbaţii din împărăţie.
Când a împlinit 20 de ani, aceasta s-a căsătorit cu un prinţ, pe care îl
iubea nespus de mult. La numai o zi de la nunta lor, printul a fost răpit de zmeu
şi dus în castelul acestuia spre a fi sacrificat.
În ciuda insistenţelor tatălui ei, Brânduşa a refuzat să lase salvarea
soţului ei pe mâna armatei tatalui ei şi a pornit singură în căutarea zmeului şi a
bărbatului ei.
Întâlnind zmeul, aceasta l-a provoacat la luptă în săbii şi paloşe, reuşind
până la urmă, după şapte zile şi şapte nopţi să îl ucidă pe acesta şi să îşi salveze
iubitul.

Brânduşa şi Ghiocelul
- Salut! Sunt micuţ şi frumuşel
Şi mă cheamă Ghiocel.
Eu vestesc în toată ţara
Că soseşte primăvara.
Dar tu cine eşti?
- Sunt Brânduşa mititică şi înfloresc primăvara, în crâng, în grădini
şi-n parcuri. Rochia mea este albă, violet şi chiar portocalie.
- Dacă tot ne-am întâlnit în acest frumos buchet, hai să povestim ceam
mai făcut de când am deschis ochii, ca şi flori, pe-acest pământ. Ai
vrea?
- Da! Începe tu, Ghiocelule!
- Când am deschis ochii am văzut numai alb în jurul meu şi mi-a
fost frig, până când, într-o dimineaţă, o rază caldă de soare m-a atins cu
căldura ei. Zăpada era topită şi erau răsărite firele de iarbă pe toată
marginea pădurii. Tu ce ai văzut, când ai venit pe lume, Brânduşo?
- Când am deschis ochii, am zărit pomii înmuguriţi, albinele, care
adunau polen şi furnicile, care îşi căutau hrană. M-a vizitat o buburuză
roşie ca sângele. M-am împrietenit cu alte flori: albăstrele, toporaşi şi
brebenei.
- Ce anotimp minunat este primăvara!

CAREU
Descoperă în TABLOUL LITERELOR următoarele flori: ZAMBILĂ, GHIOCEL,
TOPORAŞ, BRÂNDUŞĂ, NARCISĂ, LALEA, LĂCRĂMIOARĂ, VIOREA. Colorează
fiecare cuvânt găsit cu acea culoare pe care o are floarea respectivă.
A M I M P E G I A I D R G
Z A M B I L A E S D I I H
A
G
L
T
O
P
O
R
A
T A R I A D R U A C P I
R C A M L S L B E R Z O
G C N A E U A C I Z A C
E O D D A B T R L I T E
T U U N R Z O I V A I L
A P S E J K U N I M E T
R L A C R A M I O A R A
M S O R U M H S R L L N
M N I T I B N A E U N Y
S L T N A R C I S A D O R

5.
10.
13.
4.
14.
2.
7.
8.
12.
16.
1.
11.
15.
REBUS
1. Parte componentă a plantei care reprezintă “bucătăria”
2. Parte componentă a plantei care are rol în înmulţire
3. Vestitorul primăverii
4. Prima lună de primăvară
5. Albă, roz sau violet
Ultima e-n alfabet.
6. Culoarea ierbii
7. În fruct se află ...
8. A doua lună de primăvară
9. Sunt albe şi parfumate,
Parcă-s lacrimi toate.
10. Parte componentă a plantei care susţine frunzele şi floarea/florile
11. Luna florilor
12. Pasăre care are coada ca o furculiţă
13. Căsuţa păsărilor
14. Străluceşte ziua pe cer
15. Săgeţile soarelui
16. Fixează planta în pământ şi absoarbe apa cu sărurile minerale

Uneşte fiecare ghicitoare cu imaginea potrivită!
Voinicel cu haină albă,
Iese primul din zăpadă.
Cupe albe, sângerii,
Stau pe lujere înfipte,
Parc-ar fi nişte făclii.
Hei, ghiceste-le, de ştii!
Atrag roiuri de albine,
Fluturaşi pe ele vine -
Cu flori parfumate,
Galbene sunt colorate.
Primăvara când se-arată,
Prin grădini apar deodată.
Ciorchini albi şi albăstrii
Din steluţe mii şi mii.
Stele violete-n fir de iarbă,
Au doar a-nfloririi treabă;
Pâlcuri mici pădurea-ncarcă,
Vremea lor iute-o să treacă...

TULPINA
- susţine frunzele şi floarea
- permite circulaţia apei cu
sărurile minerale spre
frunze
Rolul părţilor componente
ale unei plante
FLOAREA
- are rol în înmulţire
FRUNZA
- reprezintă „bucătăria” (în
ea, apa cu sărurile minerale
sunt transformate în
substanţe hrănitoare)
RĂDĂCINA
- fixează planta în pământ
- absoarbe apa cu sărurile
minerale

Uneşte Uneşte
numerele şi
literele, în ordine!

MÂINI ÎNDEMÂNATICE
Lalele
Materiale necesare:
• hârtie colorată (portocalie, galbenă,
roşie, verde etc.);
• hârtie creponată verde;
• cutii de brânză topită;
• foarfeci;
• lipici.
Etape de lucru:
Etapa I: se decupează mai multe lalele din
hârtie colorată (după modelul din stânga);
Etapa a II- a: se capsează câte două lalele;
Etapa a III- a: se lipesc lalele pe beţişoare;
Etapa a IV- a: se îmbracă cutia de brânză
în hârtie creponată.
Faculativ se pot lipi şi frunzuliţe
pe beţişoare.

Boncea Iulia
Bizom Adrian
Lazăr Denisa
Hodoroga
Ruth
Barta Daniel
Vandici David
David
Gyuliano
Scurtu Mihael
Gagea
Maximilian
Zăgrean Iulia
Iakab Otniel
Coptil Darius
Rauca Diana
Dragu Alexa
Varga Tiberiu
Marica
Teodora