Descrierea domeniilor din cadrul sistemului de monitoring. Mai

3.Hidrobiologie
Acest domeniu include indicatori biologici ai calităţii apei. Organismele acvatice acţionează
ca „monitori” naturali ai ecosistemelor, răspunzând modificărilor mediului ambiant. Biomonitoringul
nu înlocuieşte monitoringul factorilor fizici sau chimici, ci integrează răspunsul
biocenozelor acvatice la fluctuaţiile acestor factori.
Conceptul de bioindicator sau specii indicatoare este cel care stă la baza biomonitoringului.
Prin specie indicatoare se înţelege o specie sau un ansamblu de specii care prezintă cerinţe
faţă de un set cunoscut de variabile fizice şi chimice, astfel încât orice schimbare în
prezenţa/absenţa, numărul, morfologia, fiziologia sau comportamentul speciei (sau ansamblu
de specii) respective indică faptul că setul de variabile fizice sau chimice sunt în afara
limitelor de preferinţă.
Avantajele utilizării indicatorilor biologici:
biomonitoringul furnizează informaţii relevante asupra calităţii apei într-un timp scurt
şi cu mijloace modeste;
biocenozele acvatice conservă în structura lor, pe o perioadă lungă de timp, cea mai
puţin favorabilă şi în consecinţă cea mai utilă de semnalat condiţie a calităţii apei;
analizele biologice furnizează informaţii care nu pot fi obţinute prin alte metode. De
exemplu, analiza saprologică este o măsură exactă nu a gradului de poluare ci a
condiţiilor metabolice de încărcare cu poluanţi.
Parametrii care caracterizează hidrobiologia Deltei Dunării sunt măsuraţi de INCDDD
Tulcea.
Parametrii care caracterizează hidrobiologia Deltei Dunării sunt:
fitoplanctonul: clorofila „a” , compoziţie specifică, abundenţă, biomasă;
zooplanctonul: clorofila „a” , compoziţie specifică, abundenţă, biomasă;
macronevertebrate acvatice: clorofila „a” , compoziţie specifică, abundenţa,
biomasa;
ihtiofauna: clorofila „a”, compoziţie specifică, abundenţa, biomasa;
macrofite: abundenţa, grad de acoperire;
microbiologie-opţional: NTH (numărul total de heterotrofe).
4.Calitatea apei
Parametrii chimici selectaţi în monitoringul calităţii apei trebuie să permită:
identificarea stării şi a tendinţelor de evoluţie a ecosistemelor acvatice;
identificarea unor poluanţi prioritari care determină probleme specifice de mediu:
eutrofizare, poluare cu metale grele, cu compuşi organo-cloruraţi;
compararea în permanenţă cu standardele în vigoare a concentraţiilor la anumiţi
poluanţi pentru a permite adoptarea rapidă a măsurilor de protecţie şi de conservare.
Parametrii selectaţi în monitoringul calităţii apei de suprafaţă sunt:
fizici: temperatura, transparenţa, adâncimea (sunt 31 de staţionare: 9 Dunăre, 4
canale, 18 lacuri);