Laboratorul de Vibratii si Vibropercutii, Prof.dr.ing ... - Filiala Timişoara

Aparatul SDM 132 era dotat cu traductoare seismice de acceleraţie de
tip piezoelectric. In trusele aparatului se aflau numai cabluri scurte de
conexiune la traductori. Nu se puteau face măsurători la distanţe mai mari de 5
m. Pentru cercetările solicitate erau necesare cabluri de cel puţin 15-20 m
lungime. Cu greu s-a reuşit să se realizeze un cablu de lungime potrivită prin
înădiri cu mufe special construite. Aparatul SDM 132 nu era livrat cu masa de
etalonare. A trebuit concepută şi realizată una proprie.
O staţie de măsură era compusă din aparatul SDM 132, un osciloscop
Orion şi un aparat de înregistrare vibrograme pe film Röntgen. Pe parcurs
operaţia de înregistare a vibraţiilor a fost îmbunătăţită prin adaptarea unui
aparat medical, cardiograf IOR, cu înregistrare pe hârtie termosensibilă. Apoi,
cu timpul, s-a trecut la oscilografele cu buclă tip 12-LS-1 şi 8-LS-1 şi la
înregistratoarele magnetice tip 7001 şi 7003 Bruel &Kjaer, obţinute din import
prin Ministerul Invăţământului, în afara fondurilor repartizate catedrei.
Sprijinul acordat de Serviciul dotări din import din Ministerul
Invăţământului, pentru înzestrarea laboratorului de vibraţii şi vibropercuţii al
catedrei de mecanică, a fost influenţat şi de rezultatele cercetărilor
experimentale obţinute în activitatea contractuală, cum se va arăta mai jos.
In anul 1970, un pod rulant de o construcţie specială:mono-grindă cu
cărucior pe colţ, proiectat de IPCMRT din Timişoara, executat de UMT, montat
urgent la IMG-Bucureşti, trebuia omologat prin efectuarea de probe de
omologare. Echipa de la Timişoara, din catedra de mecanică, cu aparatura
necesară, s-a deplasat la Bucureşti cu microbusul "Laborator mobil de vibraţii".
Probele s-au efectuat timp de 28 ore fără întrerupere. Un inginer de la IMG,
care a ajutat la măsurători a povestit unui vecin despre fapta colectivului.
Vecinul era d-nul inginer Dinu Săceanu de la serviciul import al Ministerului
Invăţământului. A doua zi, d-nul ing. Dan Juncu de la acelaşi serviciu, l-a
condus pe d-nul inginer Cioară Titus la depozitul de aparate al Ministerului
Invăţământului de pe Splaiul Independenţei unde i-a oferit, la alegere, din
aparatele cumpărate de Ministerul Invăţământului de la o expoziţie
internaţională.
In legătură cu maşinile de ridicat şi transportat, până la urmă s-au strâns
un număr mare de înregistrări şi tema dată a putut fi rezolvată. Până în anul
1980 toate prototipurile proiectate de ICPMRT din Timişoara au fost studiate şi
testate pentru omologare cu ajutorul colectivului şi a aparaturii laboratorului de
vibraţii şi vibropercuţii. La acea vreme studiile şi înregistrările au fost deosebit
de utile pentru proiectanţi.
Rezultatele cercetărilor au fost predate, prin mai multe protocoale,
beneficiarului ICPMRT din Timişoara. Dintre acestea se subliniază protocolul
"Studiul experimental al stărilor de tensiune şi al mişcărilor vibratorii în
elementele construcţiei metalice a podului rulant 12,5tf x 15m" (Gh.Silaş,
I.Nichita, I.Groşanu, N.Gheorghiu, O.Gligor, I.Feimer, T.Cioară) predat în anul
1969.
6. Studiul vibraţiilor stucturilor componente ale centralelor electrice,
hidraulice şi eoliene
O colaborare de lungă durată,începută în anul 1968, a fost în legătură cu
studiul dinamicii echipamentelor hidroenergetice. Primele măsurători au fost
făcute în colaborare cu ICPEHR Reşiţa, filiala Timişoara şi se referă la blocurile
8