O cale foarte simplă de a încheia conflictul

O cale foarte simplă de a încheia conflictul
__________________________________________
Marţți, 30 iunie 2009 – Gili Cârstea
Declaraţția inspirată că „marea strigare a și început” prin descoperirea
neprihănirii lui Hristos în 1888, și că „acesta este începutul luminii îngerului a
cărui slavă va umple tot pământul,” este de necombătut, și stă în picioare și
astăzi, sfidând toate încercările noastre de a explica lunga întârziere a
împlinirii făgăduinţței revenirii lui Hristos.
Ea reprezintă întreaga raţțiune a existenţței grupului nostru de studiu,
autorizaţția noastră, dacă vreţți, acreditarea pentru solia pe care dorim să o
comunicăm bisericii și lumii.
Fraţții noștri nu sunt convinși că acea neprihănire a lui Hristos este
capabilă să trezească fecioarele adormite, și de aceea sunt foarte tulburaţți de
„agitaţția inutilă” pe care dânșii consideră că o producem în biserică. Unii
dintre ei au mers cât de departe se putea spre a împiedica „strigarea” de la
miezul nopţții (Mat 25:6) să ajungă la urechile fecioarelor adormite.
Am dori să-i scutim de situaţția neplăcută în care se scufundă tot mai
mult, mergând pe urmele înaintașului lor, onorabilul Caiafa, și de aceea le
propunem o cale foarte simplă de a încheia conflictul sângeros care se
desfășoară acum în biserică: Noi promitem să încetăm imediat distribuirea
oricăror broșuri bleumarin sau cărţți – de orice culoare ar fi ele – dacă dânșii
ne conving, pe noi și biserica pe care o reprezintă, că Legământul cel veșnic a
fost semnat cu poporul lui Dumnezeu de astăzi, că acest popor are Credinţța lui
Isus, și că Ploaia Târzie poate fi declanșată de altceva afară de solia 1888. Să
explic:
Legământul cel veșnic
Dumnezeu a promis că va încheia cu poporul Său un legământ nou, prin
care Legea (care este o transcriere a caracterului Său), va fi scrisă în mintea și
inima noastră. Făgăduinţța făcută în Ieremia 31 rămâne încă neîmplinită, în
ciuda tuturor eforturilor educaţționale ale bisericii din orice vreme. Duhul „nou
și statornic,” adică „Legea Duhului de Viaţță” despre care vorbește Pavel în
Romani 8, încă nu a fost instalată în mintea niciunui pământean, cu excepţția
lui Hristos.
GRUPUL DE STUDIU MINNEAPOLIS 1888
www.gsm1888.ro

Credinţța, spune Pavel, este hypostasis, adică un contract, un legământ
între Dumnezeu și poporul Său, prin care El Se angajează să scrie Legea,
„Legea duhului de Viaţță,” în inimile poporului Său.
Provocarea noastră este următoarea: Să se demonstreze că Legământul
cel veșnic a fost realizat în poporul nostru, că Legea Duhului de Viaţță a fost
scrisă în templul inimii unui grup de fraţți din poporul nostru, oricât de mic și
neînsemnat ar fi numărul lor.
Credința lui Isus
Apostolul Ioan face o descriere a grupului de credincioși prin care
Dumnezeu va lucra la finalul marii controverse dintre Hristos și Satana. El
spune că aceștia „ţțin poruncile lui Dumnezeu și au credinţța lui Isus” (Apoc
14:12). Aceasta este o elită spirituală pe care lumea încă nu a văzut-o decât
virtual, oglindită în Omul Isus Hristos. Ea încă nu a apărut, iar motivele nu
sunt acoperite în mister.
Ce credea Omul Isus Hristos? Care era credinţța Fratelui nostru mai
mare, acea credinţță pe care o vor avea și sfinţții ultimei generaţții?
2
Omul Isus Hristos credea că Tatăl locuiește în El, și așa explica întreaga
Sa activitate și viaţță. El credea că trupul Său este templul Duhului Sfânt, și că
în El s-a realizat, pentru prima oară de la căderea lui Adam, scopul etern al lui
Dumnezeu de a locui „în fiecare fiinţță creată, de la serafimul luminos și sfânt
până la om” (DA 161). El știa și credea că Dumnezeu „urmărește să facă din
biserica Sa continuarea întrupării lui Hristos” (The EGW 1888 Materials,
1709), o nouă familie de oameni, părtași de natură divină, conform declaraţției:
„Isus a venit să ne facă părtași de natură divină, și viaţța Lui declară că
omenescul unit cu divinul nu comite păcat” (MH 180).
Provocarea noastră este următoarea: Unde este această nouă familie
umano-divină? Lumea așteaptă de milenii să vadă așa ceva, spre a se lăsa
înduplecată că se închină lui Baal și nicidecum lui Hristos. Unde este poporul
acela părtaș de natură divină, în care „caracterul lui Hristos” a fost „în mod
desăvârșit reprodus”? De ce nu apare, în ciuda eforturilor uriașe făcute de
toate administraţțiile bisericii rămășiţței timp de un secol? De ce nu are poporul
nostru Credinţța lui Isus? De ce dă el toate dovezile că este îndrăgostit de
credinţța lui Baal, care spune că Hristos a fost unic și nimeni nu va călca pe
urmele Lui?
Ploaia Târzie
Dumnezeu a făgăduit, de asemenea, că biserica Sa din ultima generaţție
va beneficia de o revărsare fără precedent a Duhului Sfânt, nemaivăzută
niciodată în trecut. Scopul ei este „coacerea recoltei,” adică aducerea acelei
generaţții de credincioși la „statura plinătăţții lui Hristos.” Această statură este
clar descrisă de Pavel:
GRUPUL DE STUDIU MINNEAPOLIS 1888
www.gsm1888.ro

3
„Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus
Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog
ca, potrivit cu bogăţția slavei Sale, să vă facă să vă întăriţți în putere, prin Duhul
Lui, în omul din lăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin
credinţță; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţți
pricepe împreună cu toţți sfinţții, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi
înălţțimea; şi să cunoaşteţți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţță,
ca să ajungeţți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Ef 3:14-19).
Ca și Hristos, acea generaţție de sfinţți trebuie să ajungă plină de „toată
plinătatea lui Dumnezeu.” Adică părtași de natură divină.
Ploaia Târzie, care înseamnă de fapt „un învăţțător al neprihănirii,”
urmărește să descopere chiar acest lucru, că Hristos era neprihănit deoarece
era părtaș de natură divină, de „toată plinătatea lui Dumnezeu,” fără rezerve
sau excepţții.
Acea plinătate mergea până acolo încât permitea acest gen de exprimare:
„Eu și Tatăl una suntem.” Poporul era îngrozit de această declaraţție, deoarece
înţțelegea de aici că Hristos și Tatăl sunt una și aceeași persoană. Dar El dorea
să spună că în El natura umană și cea divină sunt perfect unite; că cei care Îl
persecută pe El persecută de fapt pe Tatăl, care locuiește în El; că cei care Îl
primesc pe El primesc pe Tatăl, care locuiește în El.
Provocarea noastră este următoarea: Unde este Ploaia aceasta care
pregătește biserica pentru Nunta Mielului? De ce am început să imităm tot
circul profeţților lui Baal, cu speranţța că „poate, poate,” S-o îndura Dumnezeu
de noi și o va trimite, deși luptăm cu disperare împotriva ei de peste un secol?
De ce ne ocolește ea cu obstinaţție, în ciuda miliardelor de rugăciuni care o
cheamă?
Ploaia Târzie promisă este așteptată să vină „din mari depărtări” - și să
aducă „pline puteri” – și de aceea fraţții noștri strâmbă din nas când ni se
spune că ea a venit doar de la Minneapolis, și că a adus altfel de „puteri” decât
cele pe care le practicăm noi pe „ordinea firească a lucrurilor.”
Revărsarea aceasta „fără precedent” era dependentă de primirea luminii
pe care „Domnul, în marea Sa îndurare,” a trimis-o bisericii prin fraţții
Waggoner și Jones. Continuă acești fraţți și solia lor să fie persona non grata în
acest popor? Atunci să ne explice fraţții pe ce altă cale ar putea fi ea adusă
asupra bisericii.
În loc să ne critice și să ne pună mâna la gură pe calea comodă a
alungării din Via Domnului, fraţții noștri ar face mai bine să explice bisericii de
ce Legământul cel veșnic, Credinţța lui Isus și Ploaia Târzie sunt inexistente în
biserică, iar pandemia de laodiceanism a ajuns la gradul șase fără să mai
îngrijoreze pe nimeni.
GRUPUL DE STUDIU MINNEAPOLIS 1888
www.gsm1888.ro