Mihai Eminescu - “Scrieri politice” - foaie, nationala

Mihai Eminescu - “Scrieri politice” 

Cuprins: 

Introduc ere – pagina 2 

Articole din 1870 – pagina 23 









Articole din 1883 – pagina 145

I. Via ţ a 

Eminescu s'a născut la Boto şani. Asupra datei na şte rii lui au fost multe discu ţ ii 

şi, în ur m a afl ării actului de botez al poetului la biserica Ospenia din Boto şani de că tre 

N. Giurescu, prin autorita tea criticului Maioresc u, a fost ad mis ă ca dat ă sigur ă ziua de 

15 Ianuarie 1850. Exist ă totu şi docu m e n t e du p ă care da t a adev ărat ă ar fi ziu a de 20 

Dece m b r ie 1 8 4 9 . Ta tă l lui Emi n e s c u n o t e a z ă cu p r e cizie şi ora: 4° şi 

15'. Aceast a - 

i data p e care o admit, de exemplu, şi d - 1 Ramiro Ortiz în Introducerea la trad ucerea 

italian ă a poeziilor lui Eminescu şi d - 1 Leca Morariu în Data şi locul naş terii, lui Em. 

(Revista Moldovei II, 13 - 21). Poetul îns uşi în caetul Juni mei, scrie c ă s'a nă scu t în 

1849. Un alt d oc u m e n t , mul t ti m p nec u n o s c u t , ne ara t ă c ă Eminescu ş i 'n 1883, 

înainte de îmboln ăvire, soco t e a tot an ul 184 9 ca dat ă a na ş terei sale. Astfel într'o 

not ă ma n u s c ri s ă, scă zând din 188 3 anul 1 8 4 9 , Emine s c u scrie re s t u l: 34 ani, ş i 

a d a u g ă: " 7 8 de ani via ţa mea întreag ă, atâta am s ă tră esc. Asta este mă rime a 

constant ă de timp a vie ţii unui individ din rasa noastr ă ". (Ms. Ac. Rom. 2258, fol. 347 

recto). 

Primii ani ai copil ăriei şi- i petrece la Ipote şti lâng ă Boto ş ani, în casa 

pă rin t e a s c ă. La vârsta de opt ani e dat la şcoal ă în Cern ăuţ i şi urmeaz ă la Naţ ional 

Hauptschule. La Cern ăuţ i îşi face şi primele clase de liceu. Evenimentul cel mai însemnat al 

acestei epoce e venirea lui Eminescu în contact cu profesorul Aron Pumnul, al că rui 

bibliotecar a şi fost. Ştefanelli ne spu n e în amin tirile sale c ă de la Pumnul, a căpă tat 

Eminescu primele cun oş tin ţ e de vechea litera t u r ă ro m â n e a s c ă. Ştim c ă Emine sc u 

ră mâne între a g a - i via ţă cu o deosebi t ă dragoste pentru aceast ă literatur ă . Anii fragezi ai 

primelor clase de liceu şi- i petrece Eminescu în atmosfera de cald patriotism şi naţ ionalism 

creat ă de Aron Pumnul, profesor de limba şi literatura român ă şi conduc ă tor spiritual al 

tuturor Bucovinenilor încălzi ţi de gândul reînă lţării neamului şi restabilirii lui în drepturile - i 

naturale. 

De sigur tot sub influen ţa lui Pumnul, Eminescu de timpuriu şi- a îndreptat aten ţ ia 

către toate chestiunile privitoare la limba naţ ional ă. 

Aşa cum va face Eminescu mai târziu, Pumnul stabile şte legătur ă stringent ă între limbă 

şi naţ ionalitate şi exprim ă ideia c ă atâta timp cât supra vieţue şte limba, supravie ţue şte ş i 

naţiunea român ă. Eminescu va fi cunoscut în manuscris chiar, scrierea lui Pumnul 

Neatârnarea Hrubei române şi va fi meditat asupra acelui motto, care se pare c ă i- a ră mas 

în min t e în întreaga - i activita t e de scriitor milita n t: „Naţiunea e cuprinsul unui popor 

de acela ş sânge, care vorbe ş te aceea şi limb ă şi are acelea şi dati n e. Poporul este trupul 

naţ iunii, iar limba este sufletul ei. Pentru aceea, precum trupul făr ă suflet e mort, aş a e 

moart ă şi naţ iunea făr ă limb ă. Naţionalitatea este du m n e z e e s c u l, eter n u l, înn ăsc u t u l ş i 

neîn s t ră in a bil u l dre p t de a - şi între b u i n ţ a limba sa în toate trebuin ţele vie ţei: în cas ă , 

în biseric ă, în şcoal ă şi administra ţiune". Ceia ce arat ă îns ă bunul sim ţ al lui Eminescu, e 

c ă n'a împrum u t a t teoriile linquistice ale profesorului său. In Lui Aron Pumnul, poezie 

apă ru t ă în Lăcr ămioarele înv ăţă ceilor, cu ocazia mor ţ ii lui Pumnul, nu întâlnim pe 

„năciune", forma care apare în poezia colegului lui Eminescu Ieremievici. 

Din via ţa lui Eminescu, înainte de studiile în str ăin ăt a t e , tre b u e s ă re ţ i n e m 

fa p t u l c ă el a cu n o s c u t to a t e p r o vi n c iile ro m â n e ş t i. A ră tă cit cu trupa lui Pascali de - 

alungul provinciilor; a vizitat Banatul, în ca pi t al a că ruia ave a u n frate; a fos t p o a t e ş i 

'n Mara m u r e ş u n d e du p ă cu m ne arat ă no t e l e sale ma n u s c r i s e , avea int e n ţ i a s ă ţin ă 

u n ciclu de conferin ţ e. De prin 1865 a cunoscu t pro b a bil Transilva nia. Dorin ţ a de - a 

cunoa şte centrul vie ţii ro m a n eş ti din Ardeal, îl înd reapt ă pe Emin escu spre Blaj. 

Acest ora ş era pe n t r u Emine sc u locul "de unde a răsă rit soarele româ nis m u l ui". 

Ajungân d în marginea Blajului, dup ă cum ne po veste şte I. Cotta, tovar ăş ul de excur sie, 

Eminesc u şi- a ridicat păl ăria şi a salutat ora ş ul cu cuvintele: „Te salut din inimă 

Roma - mic ă. Iţi mul ţu mesc. Dumne z e ule, c ă m'ai ajutat s'o pot vedea". Al. Gra ma, unul 

din cei mai neîn ţeleg ători critici ai lui Eminescu, îi face acestuia o imp u t a r e care în

fon d e o cinste pe n t r u copilul deja curio s s ă cu n o a s c ă via ţa rom â ni s m u l u i: ,,Umbl ă 

du p ă aceia prin Blaj făr ă de nici un scop, nu mai fiindc ă auzise de renu m ele Blajului". 

Nu făr ă scop rătăcea Eminescu de- alungul provinci ilor române ş ti. O curiozitate de 

copil inteligent şi entusia s t îl mâna spre cunoa şte rea proble m elor de via ţ ă n a ţ i o n a l ă . 

Emi n e s c u d e co p i l c u g e t ă a s u p ra împ r ej u ră rilor noastre de via ţă, de copil îş i 

h o tă răş t e ati t u d i n e a lui politic ă. O pagi n ă scris ă în 1882, în legă tur ă cu excursiile lui 

din copil ărie, merit ă s ă ne re ţie luarea aminte: "Intâmpla rea m'a făcut ca, din co pil ă rie 

înc ă s ă cu n o s c po p o r u l ro m ânesc din apele Nistrului începând, în cruci ş şi 'n cur m e z iş 

pân' în Tisa şi'n Dun ăre, şi am obse rvat c ă modul de - a fi, caracterul poporului este cu 

totul alt u l, abs o l u t alt u l dec â t acela al p o p u l a ţ i u n i l o r din ora ş e, din care se 

recrutea z ă guvernele, gazet arii, de p u t a ţ i i ş.a.m. 

d. 

...Este în realita t e nimic mai m ul t, nimic mai pu ţin, decât proclamarea perpetu ă 

a predo min ării elementelor str ăine asupra poporului istoric, comp u s înc ă pân ă azi din 

ţăra ni mici şi mari. Odat ă aju n s la 

aceast ă convingere, totul era hot ă rît pentru mine; 

era o da t o rie de a fi şi de - a ră mânea în partea po p o r u l u i istoric din care îns u m i fac 

parte şi în con t r a pă tu r ei su p e r p u s e de vene tici". 

In 1869, Eminescu e la stu dii în Viena. El îşi desvolt ă fiin ţa sa moral ă ş i 

intelectual ă în cercul na ţionalist al societ ăţ ii studen ţilor români România Jun ă. La 

aceast ă dat ă, Eminescu e na ţionalist, trad iţionalist şi conservator. La şedin ţele societ ăţ ii 

el neag ă posibilitatea existen ţei cosmo politis mului şi îndea m n ă pe colegii lui spre 

solidaritate na ţio n al ă şi fapt ă. Atâta vreme cât societa tea stu d e n ţilor era sub influe n ţ a 

obiceiu rilo r germa n e, Eminesc u nu ven e a la ad u n ă r i şi sp u n e a colegilo r să i: ,,P ă cat 

de vreme, m ă plictisesc. Membrii nu produc nimic original. Imitea z ă pe stu de n ţii nem ţ i, 

făr ă s ă cugete c ă deprinderile acestora se sprijinesc pe o vechime ist o r i c ă sec u l a r ă ş i 

ca a u ro s t u l lor în vec h i m e a d e s u t e d e a ni d e exi s t e n ţ ă a Unive r s i t ă ţ ii di n Vien a 

şi n u se p o t r ivesc cu de p r i n d e r i l e Ro mâ nului şi nici nu se vor lipi vreo d a t ă de 

suflet ul nostr u". 

Când colegii săi renun ţ a r ă la petrecerile imitate dup ă str ăini şi făcur ă pet r ece ri 

cu carac t e r ro m â n esc, Eminescu exclam ă: "Minunat, aşa înţ eleg şi eu. Este via ţ a din 

via ţa noa s t r ă ro m â n e a s c ă care se lipe şte 

de sufle t u l nos t r u". 

Din epoca aceasta a studiilor la Viena, din 1870, poate - i noti ţa care ni- 1 arat ă pe 

Eminescu împotriva liberalilor germani, aşa cum mai apoi avea s ă fie împotriva 

liberalilor din România. In leg ătur ă cu starea politic ă din Germania, el scrie: „In der 

Po litik also democra tisc he Seiltänzer, liberale Tran sacteurs".... 

Şi pe liberalii de la noi, Eminescu îi va socoti dă nţ uitori pe funii. 

În 1870 , Emin e s c u are oc a z i a s ă lu p t e şi cu fapta, nu numai cu vorba. El e 

acela care lucreaz ă pen t r u orga ni z a r e a serb ării de la Putna, plă nuit ă pent r u 

come m o r a r e a a 400 ani de la zidirea Putnei, şi luat ă ca prilej al unui congres al 

stu d e n ţilo r româ ni din toate provinciile româ ne şti. Serbarea n'a putut s ă se ţin ă în 

1870 din cauza războiului franco - ger m a n , da r s'a ţin 

u t în 1871. 

Eminescu la aceast ă ep oc ă e ho tă rît s ă ren u n ţ e la orice individualism şi să 

tră iasc ă pentru na ţiune, con f o r m cu treb u i n ţ e l e na ţi u n e i. Scrisoarea că tre D. 

Brătian u, la 3 / 1 5 August 1871, e un docu m e n t fo a r t e în s e m n a t pe n t r u cu n o aş t e r e a 

s t a d i u l u i la care ajun s e s e Emine sc u în desv ol t a r e a sa sufle t easc ă. In aceast ă vrem e, 

Eminesc u e deplin încre ză tor în for ţele nea m u l u i ş i convin s de necesita t e a fap tei. Lui 

Slavici, care - i spu n e a c ă mul ţi se vor pune de- a curmezi şul acţ iunei, Eminescu îi 

răsp u n d e a : "Dai fă r ă mil ă în ei!" Emi n e s c u ave a acu m convingerea c ă la unita t e a 

politic ă nu se va ajunge decât prin unitate sufleteasc ă şi cultur al ă. 

De la Viena, Eminescu trece în Germania, unde studiaz ă pân ă 'n 1874. Din epoca 

studiilor în str ăin ăt ate sunt nenum ărate note manuscrise, care ne- arat ă fră mântarea 

gând u rilor lui Eminescu, pentr u a ajunge pe calea studiului şi observa ţiei la o concep ţ ie 

politic ă şi social ă. Natura şi Statul, Echilibrul în Sta t ,Des p r e e ul n o s t r u 

soci al, s t u d i u l Cult u r i şi ştiin ţă publicat de noi în ed. Bucovina în 193 3, ni- 1 arat ă 

pe

Eminescu preocupat de problema institu ţiilor politice şi vie ţii 

pu blice. 

In 1874, pe când se afla înc ă la Charlottenburg, Eminescu stabile şte o baz ă 

filosofic ă atitu dinei criti ce fa ţă de for m e l e soci ale ori cul t u r a l e , că ro r a nu le 

coresp u n d e a un fond serios. O scrisoare a sa că tre Maiore s c u , ni - 1 ara t ă pe Emin e s c u 

trecâ n d de la ideile lui Scho p e n h a u e r , la interesul practic pe care ele l- ar pu tea avea 

pentru ţara noastr ă, în lupta contra formelor făr ă fond. In Februar 1874, Eminescu are 

urm ătoarele convingeri: spirit ul pub lic la noi tre b u e schi m b a t, ar ă tâ n d u - se în mo d 

teor e tic c ă nu exist ă înd re p tă ţiri pen t r u a pri mi ins ti t u ţ i i str ăine; tre b u e s ă p ri m i m 

de la str ăi ni numai principiile generale în materie de institu ţii; instit u ţiile înse ş i treb u e 

s ă fie po trivite cu stare a real ă a ţă rii noa s t r e . 

La 'n a p o i e r e în ţa r ă la 187 4 , Emin e s c u ave a fixat ă atit u d i n e a sa fa ţă de multe 

din pro ble m ele vie ţii 

noastre publice. 

De la 1 Iulie 1875 - 1 Iunie 1876, Eminescu ocup ă postul de revizor ş colar. 

Con ştiin ţa pe care - a pus - o în mu n c a sa şi înă lţ imea - i de idei se văd din notele ş i 

ra p o a r t e l e adu n a t e în volu m de D. G. T. ,Kirilean u şi de I. Scurtu, în ed. Scrieri 

politice şi literare, I. 

De la înapoierea în ţar ă, Eminescu fu în contact nemijlocit cu cercul Junimei, 

adoptând ideile politice ale grupului junimist, care avea s ă se transfor me în partid 

conservator. Conferin ţ a Influen ţ a austriac ă, pe care Emine sc u o ţ ine în 1876, e o 

dovad ă dep lin ă c ă Eminescu e convins partizan al ideilor conservatoare. 

Dat afar ă din slujba de reviz o r de guvernul lib eral, Eminescu lucreaz ă ca 

redac tor la foaia Cur ierul de laşi, pân ă 'n toamna anului 1877. In foaia mo dest ă de la 

laş i, Eminescu scrie nu meroase pag ini de critic ă drama tic ă, istorie na ţional ă, politic ă 

intern ă şi extern ă. 

In Octombrie sau Noembrie 1877, Eminescu vine la Bucure ş ti, ca redacto r al 

ziar ul ui conservator Ti m p u l, la care m u n c eş t e pâ n ă la slei r e ti m p de ş ase ani, 

expunându - şi părerile sale şi desvoltân d doctrin a conservatoare. 

In 1883 Eminescu se îmboln ăve şte, dar şi 'n epoca boalei nu uit ă preoc u pă rile 

politice. 

Din 1884, avem o mărturie care ne- arat ă constanta dragoste a lui Eminesc u pentru 

popor. La un banc het pentru sărb ătorirea eroului Horia, Eminescu închi n ă pen t r u 

ţă ră ni m e a no a s t r ă. 

Anii 1883 - 1888 sunt ani de suferin ţă fizic ă şi moral ă. De dou ă ori în cursul 

acesto r ani Eminescu îşi revine din boala sa pe n t r u a rec ădea în înt u nerec ul min ţ ii. In 

iarna anului 1888, restabilit pe deplin îşi reia ocupa ţiile de ziarist. Scrie câteva articole 

la România liber ă şi Fântâna Blanduziei. Articolele sale nu mai aduc nimic nou, nici ca 

gând ire politic ă, nici ca expresie literar ă. 

Eminescu recade în boala sa la 'nceputul anului 1889 ş i moare în ospiciu în 

urma unei lovituri date de un tovar ăş de suferin ţă, 

la 15 Iunie 1889. 

II. Împrejur ările politice în care Eminesc u îş i desf ăş oar ă activitatea 

Cine a str ăbă tut man u sc risele şi articolele lui Eminescu, a dat peste însemn ări ş i 

observa ţii care arat ă o ciud a t ă atitu di n e fa ţă de ziaris tic ă din part ea unui om care 

atâ ţia amari de ani tocmai prin mijlocul ziarelor şi- a expus părerile ş i sentimentele. 

Intr' u n m a n u s c r i s di n tinere ţ e gă sim însem n a r e a : " Precu m orice cas ă are cloaca sa, 

aş a şi ziaristica îşi are canalele sale de scurgere, pentruca orice tin gi r e să - ş i afle 

ca p a c u l şi orice o m se m e n ii". In alt loc al man u s c risul u i găsim reflexia: "gaze ta ri ş i 

avoca ţi, de sigur do u ă din breslele cele mai de prisos şi mai vătă mă toare omenirii". 

Dup ă ce scrie ani de zile în diferite ziare, în toiul luptelor politice la care ia parte, 

Eminescu spune în Timpul, ziarul parti d u l ui conse rva t o r, în aceia şi chestiu n e: " în nici 

o parte a lumii pre s a, nu este înte m eiat ă spre a spune adev ărul. 

Totu şi acest om, înc ă de la vârsta de 20 ani, se simte atra s spre ziaris tic ă şi dă

pu blicului ad mirab ile articole. De sigur c ă Eminescu sim ţea nevoia sufleteasc ă de - a - ş i 

expune părerile şi sentimentele sale şi c ă via ţa în at m o s f e r a na ţi o n a list ă a socie tăţ ii 

st u d e n ţ i l o r ro m â n i Româ nia Jun ă din Viena, unde de la colegi bucovineni, transilv ă neni 

ori din Principate putea s ă cunoasc ă grijile şi durerile provinciilor române ş ti, a fost 

hot ărîtoare în direc ţia luat ă de el. Împ r e j u ră rile în care Emine sc u îşi desvoltă 

activitatea trebuesc cunoscute, căci numai as tfel vom în ţelege conce p ţi a sa politic ă , 

reie şit ă din reale nece sit ăţ i isto rice, ca o reac ţiu n e împot riv a a oa me n i şi st ă ri de 

lucr u ri pe care el le socote a primej d i o a s e pe n t r u via ţa 

nea m u l u i. 

Situa ţ ia Româ n il or din Tran s il v a n i a si Buco v i n a. Aten ţ i a lui Eminescu, 

treb u i a s ă fie at r a s ă în pri m u l râ n d de sit u a ţ i a Românilor din provinciile subjugate 

Austro - Ungariei. Primele sale arti cole sunt în legă tur ă cu Românii din Transilvania. 

E o epoc ă de res t r iş t e pe n t r u acea s t ă pr o vi n cie. Maghia rii lua u ho tă rî rile pe 

care le voia u făr ă s ă ţin ă seama de na ţionalit ăţ ile subjuga te. Româ nii au avut îns ă în 

toat ă aceast ă epoc ă dâr zi apă rători ai drept u rilor lor. Al. Papiu Ilarijan îşi ex p ri m a 

înc ă din 18 6 1 , cu cu r a j, pă rerile în luc rarea sa Independen ţ a constitu ţional ă a 

Transilv aniei şi ară ta c ă autono mia şi indepen d e n ţ a Trans ilvaniei au rămas neş tirbite 

de - a- lungul veacurilor. Papiu Ilaria n cerea pen t r u Tran silvania inde p e n s enţă 

constit u ţional ă, o constit u a n t ă care s ă organ izeze ţ ara, încorporarea la Transilvania a 

celorlalte ţinu t u r i ro m â n eş ti din im p e ri u . 

Con ş tiin ţ a na ţ i o n a l ă er a de s v o l t a t ă în provi n c ie, dar sbuciu m u l Românilor n'a 

adus rezultatele dorite. Autonomia căp ătat ă în 1863 e pierd u t ă du p ă câ ţ iv a ani, ş i 

p a c t u l d u a l i s t fu înc h e i a t în 18 6 7 , cu toat ă opu nerea Românilor, cu toat ă atitu dinea 

hot ărît ă a lui Măcelariu şi a celorlal ţi oratori româ ni întrerup ţi în cuvânt ările lor ş i 

amenin ţa ţi de Unguri. 

Atunci când Eminescu îşi începe activitatea ziar istic ă scriind în Federa ţiunea, ziar 

românesc care, apă rea la Buda - Pesta, şefii româ ni erau descuraja ţi din pricina 

insuccesului în problemele na ţionale. Pe la 1869, ei predicau cona ţ ionalilor pasivitatea, 

dec larâ n d nelegalita t e a regi m u l u i ce li se imp u n e a . La 14 lanuar 1869, adunarea din 

orăş elul tran silv ănean Mercu r e a , ho tă r a ab ţi n e r e a de la alegeri. In astfel de momente, 

Al. Mocsonyi, propunea form area un ui partid politic na ţional şi de m o c r a tic pen t r u 

ap ăra r e a dre p t u r i lo r na ţio 

n a le. 

In Diet ă, Iosif Hodo ş, Vincent Babe ş, Canonicul Mold ovan, ş efi s pirit u a li plini de 

voin ţă şi dâ r z enie, îşi exp ri m a u na ţio n a lis m u l lor ene rgic fa ţă de înc ălc ă rile 

mag hiare. Hodo ş şi- a expus părerile în Federa ţiu ne a înain te de - a le înf ăţ iş a în volu m 

aparte, şi de sigur c ă din ziar le- a cunoscut şi Emin escu. In Românii şi constitu ţ iunile 

Transilvaniei (Pesta 1871). Hodo ş cerea pent r u Români inde p enden ţ a ş i autono mia 

Transilvaniei, desfiin ţarea dualismului, alipirea la Transilvania autono m ă a Bucovinei ş i 

a celorlalte ţin u t u r i ro mâ n eş ti din Ungaria, transfor m a r e a imperiului într'o 

confeder aţ ie de na ţi 

u n i libere. 

Lupt a energic ă a şefilor na ţi o n a li şti n'a ad u s roade. Situ a ţ i a a ră m a s aceea ş i 

în înt r e a g a ep o c ă a lui Eminescu. Suferin ţele Româ nilor su n t rez u mate astfel în 

scrierea care - a atras persecu ţiile maghiare şi condamnarea cond uc ătorilor na ţionali ş ti 

ro m â n i, Me m o r a n d u m - ul di n 18 8 1 , şi care ap ăr u în 1883 şi în limba france z ă , pentru 

ca şi str ăinii s ă cunoasc ă pă timirile nea m u l u i nostru: „Mais ce qui fait souffrir 

davantage le peuple roumain de cette monarchie plus am è remen t que tous les autres 

coups qui l'accablent sans cesse, c'est ce fait que dep uis quin z e ans, ses larmes, ses 

récla ma tions et ses de m a n d e s , ba s ées su r le dr oi t, ne son t é cou t é es nulle part, ni 

me m e pri ses en consi d ératio n. Dan s de nombreux cas, le peuple roumain est ignor é 

com pl é tem e n t et per d u de vue, co m m e s'il n'exis t a i t même pas dans ce pays; au 

contraire dans d'au t r e s ca s qui se r é p èten t so u v e n t , il es t trai t é d'u n e mani ère tou t 

exce pitio n elle, et da n s un esp rit si hostile qu'on croirait que l'Etat ne voit dans Ies 

Roumains que des enne mi s et non pas des conci toyens sup p o r t a n t tous les mê me s

charges et les mêmes difficultés que lui, à côté de tous ses autres habitants". 

Şi Bucovin a trecea pri n vre m u r i grele. Era de la 1871 la 1879, e considerat ă ca 

cea mai nenor ocit ă pentru Româ nii bucovineni. Acum aju ngâ n d la putere guvernul 

germ a n - liberal, toate hot ărâ rile ce 

se luaser ă sub guvernul Potocki, in ce prive ş te 

auto n o m ia bisericeasc ă, sunt călcate şi la conduce r ea politic ă a ţă rii aju n g Nem ţ ii 

alia ţi 

cu Evreii. 

Aceas t a - i era în care se înfiin ţ e a z ă Univer si t a t ea german ă din Cern ău ţ i, cu 

menirea de - a desna ţio n a li z a ele m e n t u l ro m â n e s c şi a - i sl ăbi puterea d e r e z i s t e n ţ ă . 

In a c e l a ş ti m p e e r a î n c a r e s u b plin regim absolu ti s t, biserica Bucovinei e 

tero ri z a t ă de Eugeniu Hacma n şi de uneltele sale, iar cugetarea ro m â n e a s c ă nu se mai 

poate ma nifesta liber. 

Acu m Hac m a n e ră s p lă tit de guv e r n u l pe ca re 1 - a servi t cu cre di n ţ ă ş i- i 

ridic a t la ra n g u l de Mitropolit la 23 Ianuarie 1873, zăd ărnicind u - se astfel pentru 

totdeauna unitate a bisericii române şti din imperiul aust r o - ungar. E tot odat ă epoca în 

care Ro m â n i i se ved e a u tot m a i m u l t su p l a n t a ţ i d e str ă ini, din ce în ce mai slabi pe 

pro p ri ul lor pă m â n t . E vre m e a în ca r e si t u a ţ i a e r a t r a g i c ă aş a cum o expri m a s e 

ziarul româ n e s c din Bucovina, Albina în 1867: „In pă mâ n t u l mo ş tenirii noa s t r e 

s u n t e m ca ni ş t e str ăi n i, în ca s e l e şi bi s e r i cile noastre amu ţ eş te limba pă rinteasc ă 

de strig ătul str ăinului de la miaz ă- noapte, care venind mai deun ă zi mai vâr t o s ca 

ce rş i t o r , zi ce as tă z i c ă es t e foar t e egal în d r e p tă ţ i t şi mâi n e poi m â i n e va zice că 

este „samovolnyi pan" în Bucovina". Acum Albi n a ara t ă d ec ă d e r e a p u t e r i i neam u l u i ş i 

bis ericii în fa ţa str ăin ăt ăţ ii, care nă pă de şte ţara. Autor ul articolul ui din Albin a arată 

c ă toate pac ostele cad pe cap ul ţării nu m ai din pricina lipsea, de na ţ ionalis m a 

cond uc ătorilor. 

In aceast ă epoc ă, Austria îşi vede triu m f ul pol iticei sale. Du p ă ce re uş ise să 

divid ă pe Ro m â n i în ce prive şte biserica voia să - i divid ă şi 'n ce priv eş te ş coala. 

Pentru aju n g e r e a aces t u i sco p, odat ă cu come m o r a r e a anex ă rii Bucovinei, guvern ul 

hot ăra înfiin ţarea Universit ăţ ii germane din Cern ău ţi. 

In ce prive ş te pe Rute ni, p u t e r e a lor cre ştea zi c u z i şi s e r v e a u d e u n e a l t ă 

g u v e r n u l u i a u s t r i a c în politica lui de desna ţio n alizare. In aceast ă epoc ă de du pă 

1871, spre a sm ulge Româ nilor pu terea politic ă, guvernul austriac se aliaz ă cu Rutenii, 

făcându - le acestora concesii în administra ţie, şcoal ă, biseric ă , în detrimentul Românilor. 

Folosindu - se de sprijinul guvernului şi de neîn ţelegerile frunta şilor româ ni, Rutenii 

care - şi atr ăseser ă înc ă din 1870, critica lui Eminescu, aveau s ă cear ă în 

189 1î n loc uirea în biseric ă a limb ei ro m â n e cu cea rut e a n ă ş i conducerea bisericii 

româ n e. 

Via ţ a public ă în România. Stă rile de lucruri din Bucovina şi Transilvania îi 

ofereau astfel lui Eminescu ocazia de a- şi înfăţ işa ideile sale în proble mele na ţionale ş i 

de - a lua apă rarea drep t u rilo r nea m ul ui de - a se desvolta liber şi potr ivit cu aspira ţ iile 

lui. Stă rile de lucr u ri din Româ nia, aju n s ă la inde p e n d e n ţ a de fapt şi de dre p t după 

războiul de la 1877 - 1878, erau bine cunoscute de Eminescu şi asu p r a lor îşi îndreapt ă , 

acesta în mod constant privirile timp de mul ţi ani de zile. Evenimente importa nte 

puneau bazele României mode rne, şi asupra lor Eminescu meditea z ă şi- şi spune cu 

curaj opiniile. La 1866, Cuza e detronat şi pe tron ul Româ niei ajunge un principe 

str ăin. Via ţa public ă rămâne turb u r e ani de zile, oamenii politici iau atit u d i n e unii 

pent r u , al ţii con t r a princi p el ui Carol. Eminescu atunci când începe s ă 'n ţeleag ă 

desvolta re a vie ţii noastre de sta t, se alipe şte gru p ului ju n i m i s t , e parti z a n cre d i n cio s 

al noii st ări de lucru ri, dar nici nu cru ţă pe tră dă torii din noapt ea detron ă rii lui Cuza. 

Concesio n a r e a căilor ferate, alian ţ a econo m ic ă cu Austr o - Ungaria, dife rite legi 

de organi z a r e a vie ţii de sta t, su n t atâtea prileju ri de fră mâ n tă ri politice asupra 

cărora Eminesc u avea s ă gândeasc ă şi să - şi for m e z e o opinie. Îns uş i ră zboi u l 

Inde ped e n ţ ei e un prilej de lup te politice interne. Part idul liberal era pentru intrarea în 

război, cel cons ervator voia o neutralitate des ăvâr şit ă. Perderea Basara b i e i în ur m a

tra t a t u l u i de la Berlin, aduce şi mai mult înă sp rirea rela ţiilor dintre cele dou ă 

partide şi însu şi Eminescu ia atitu dine du şm ănoas ă fa ţă de partid ul pe care - 1 socotea 

vinovat de mutil area ţă rii. 

Tratatul de la Berlin, chestia revizuirii Constit uţ iei în favoar ea Evreilor, chestia 

Dun ării, proec tul de reform ă a legii electorale, legea tocmelelor agricole, sunt tot atâtea 

ocazii pentru Eminescu ca să - şi expu n ă vederile sale. Alături îns ă de articole pline de 

gândire serioas ă asupra vie ţii politice şi sociale, sunt nenu mă rate articole pline de 

patim ă, scrise într'o limb ă excesiv de vehe me n t ă. N'am în ţ elege articolele lui 

Eminesc u, în forma şi stilul lor, dac ă n'am arunca o privire asupra vie ţii noastre publice 

din acea epoc ă, spre a vedea cum politicia inva d a s e toa t e tă r â m u r i l e ş i cu m ar m a de 

lu p t ă între parti d e era calo m n i a, ins ul t a, ame n i n ţ a r e a . 

Politica era adev ărata pasiune, singura pasiune. Socie t a t e a în t r e a g ă era o 

gr u p a r e de pa r t i d e în lup t ă, fiecare lup t a pentru ţar ă pri n par t i d şi 'n numele 

partid ului. Pasiunea politic ă cotropise toate domeniile şi făcea imposibil ă activitatea 

dezinteres at ă a spiritului. 

Politic a era la u n ii p u n c t de plecare , la al ţii punct de ajungere. Carierele 

celelalte păreau doar simple înd ulciri ale existe n ţ ei pen t r u politicianul ajuns, ori 

simple mijloace pentru cel ce 'n politic ă avea ţinta s ă ajung ă. To ţ i discu t a u nu m ai 

politic ă, aşa cum bolnavul nu vorbe şte decât de ce- 1 doare. Ap ă sa ceva pe cree r u l 

n a ţ i u n i i şi abia ici, colo câ ţiv a nă dă jd u i a u în bo a r e a eliber ării şi 'n d r e p - tarea 

pu terii intelect u ale spre alte do m e nii care aşteptau. Deasupra vie ţii politice parc ă nu exista o via ţă superio a r ă, întreaga via ţă a 

statul ui şi na ţiunii n'a vea decâ t o expresie: lupt e politice care avea u la baz ă lucr ă turi 

şi frecu şuri fatal aduse de rotativa căpă tuirii. 

Aceasta - i starea vie ţii noastre publice, aşa cum apa r e din scrierile lui Eminescu 

şi multe mă rtu rii ale vremii. 

Preocuparea numai cu cele politice o găsim cond amnat ă de mul ţi scriitori ş i chiar 

de oameni politici ai vremii. Iat ă- 1 pe bărbat ul politic Boerescu atr ăg ân d Parla m e n t u l u i 

ate n ţi a în 186 9, c ă nu - i sufic ie n t s ă faci p o li t i c ă p e n t r u ca to t u l s ă m e a r g ă bine 

înt r ' o ţa r ă, şi cerâ n d ca grija ad m i n i s t r a ţ i e i s ă predo mi n e z e politica). Iat ă - 1 pe 

scriitor ul şi omul politic I. Ghica ară tând în 1870, c ă politica absoarbe toate 

pre oc u pă rile na ţiu n ii, c ă spiri tele sun t exclusiv pornite spre politic ă şi c ă politica 

militant ă, limbu ţia tribunei, biurocra ţia, sunt cons iderate ca singurele cariere demne de 

un Român. Filosofia, ştiin ţele, artele nu su n t cultivate; ind u s t r i a şi co m e r ţ u l s u n t p e 

m â n a s t ră i n il o r , ia r noi stă m cu mâinile 'n sân şi ne bocim c ă na ţional itatea noastră 

e'n pericol). Odobesc u, marele scriit o r şi om de ştiin ţă , într'o conferin ţă la Aten eul 

româ n din Bucure şti în 1872, vorbe şte de preocup ă rile noastre politice în dauna celor 

artistice şi ara t ă c ă nu - i deaju n s s ă ave m insti t u ţ ii politice ca s ă fim şi civiliza ţ i). 

Alecsa n d ri în cores p o n d en ţa sa, vorbe şte adesea de politic ă - boala gen eral ă di n ţa r ă . 

Într' o scri s o a r e că tre Iaco b Ne gru z z i el spu n e: "Nebunia politic ă a smintit la noi cei 

mai mul ţi creeri, epidemia e general ă. Când dar în mijlocul unei asemine epide mii se 

găsesc tineri feri ţi de dân sa şi care conlucre a z ă serios la o oper ă de regenerare a 

min ţilo r, acei tin e ri păş esc pe adev ăra t a cale ce d u c e la u n viito r feric e şi glori os 

pentru ei şi pentru ţara lor"). Altădat ă, fă cân d alu zie la cele ce se petreceau în 

Bucure şti, îi scrie tot lui Iacob Negru z zi: "Politica, iat ă boala ca r e se a c ă isvo a r e l e 

imagi n a ţ i e i şi b u n u l u i si m ţ în Bucure şti. Feri ţi - v ă mă car în Iaş i de - aş a cu m p lită 

epide mie". 

Cu m poli tica p u n e a st ă p â n i r e p e înt r e a g a suf lare a na ţ i u n ii în anu m i t e 

mo m e n t e , ne - o arat ă ziarul liberal Românul. In Balcani era război, star ea noastr ă 

p olitic ă şi econo m i c ă era de z a s t r o a s ă şi t o t u ş i R o m â n u l s c r i e î n t r ' u n a r t i c o l d e 

f o n d în leg ătur ă cu da re a în ju d ecat ă a minis t e r u l u i Cat a r g i u : „Na ţ i u n e a înt r e a g ă 

n u se ocu p ă şi, n u se mai poate ocupa ast ăzi decât de pu ne re a sup t acu z a r e a

minister u l u i Catargi"). Gr. Peucescu, om politic conservator, observ ă în 1878 că 

România tindea s ă se împart ă în dou ă tabere inamice numite par tide, a căror ocu p a ţ ie 

era lup ta pe n t r u aju n ge r e la putere. 

Luptele politice au o for m ă extre m de viole n t ă şi atât Româ nii cât şi str ăinii îş i 

dau sea m a de pri mejdiile ce ame ni n ţ a u via ţa sta t u l u i. Tim p ul,, ziarul conservator de 

sub conducerea lui Lascar Catargiu, scrie odat ă în legă tur ă cu aceste lupte: " Demagogia 

a exasperat aceste diviziuni. Precum nen o r o cita Polonie, în aju n u l peirei sale, ne 

disp ut ă m as u p r a tex t u r ilo r Con s ti t u ţ i ei, ne prigo n i m şi ne acuz ăm unii pe alţ ii, pe 

când poate sun ă, la orologiul timpului, cele din urm ă ceasuri ale na ţio n alit ăţ ii ro m â n e". 

Iar un ziar pa ri zian Se colul XlX- a, scrie în aceia şi epoc ă în leg ătur ă cu politica noastră 

intern ă: "Săraca Românie! Intre Germania care se joac ă cu ea, Austria care caut ă 

compensa ţ ii într'însa şi Rusia care - şi rezerv ă drept ul d'a se servi de dânsa la 

treb u i n ţ ă, şi oa m e n ii săi politici care se înju ria z ă în niş te disc u ţii biz a n t i n e , câ n d 

in a m i c u l es t e la po r ţ i l e ce tă ţii, ea nu pare c ă va tr ă i mul t timp". In as tfel de 

împrejur ă ri, ziar ul liberal Ro m â n u l, scria: "Avem în fa ţă d o u ă re z b e l e . Un ul în t r e 

Tu r c i şi Ru şi. Altul între Catargie ş ti şi 

Româ ni". 

În aceast ă desl ăn ţuire de patimi şi insulte, blest emele cad ca tră snete din cele 

dou ă partide du şm ane: "Dar ble s t e m e l e na ţi u n ii ca d ă n u m a i as u p r a regi m u l u i ce a 

înce p u t acea s t ă e r ă d e a s e r v ire econo mic ă", strig ă Româ n ul, vorbind de gu vernarea 

conservatoare. "Dar în aceast ă încurc ăt ur ă vina istoric ă şi bleste m u l ur m aş ilor s ă cad ă 

asu p r a celor ce - au fă pt uit tot ră ul, asu p r a liberal ilor de orice nuan ţă..." ră spunde 

Eminescu, plă tind ziar ul u i Rom â n u l cu aceia şi mă su r ă. 

In mijloc ul unei ase m e n i desl ăn ţ u i ri de pati m i, e de mi r a r e c ă oa m e n ii cu bu n 

si m ţ ei în şi şi îşi pier d cu m pă t u l ? Astfel Alecsan d r i în tragica sit u a ţ i e d e la 18 7 8 , 

cre d e c ă pie r d e r e a Bas a r a b i e i e doa r o fars ă pe car e vre a u s'o joace oa m e n ii, 

p olitici libe r a li, I. Bră tia n u , Kog ălnicean u şi C. A. Rosetti, în ţele şi s ă fac ă zgo m o t 

în jur ul pr ov inciei de peste Prut, spre a ap ărea în ochii lu mii ca salvatori ai 

patriei!. 

Exist ă tot uş i şi con ştiin ţ a ru şin o s u l u i spectacol al luptelor noas t r e politice. I. 

Ghica, scrie urmă toarele rânduri atât de adev ărate şi atât de actuale: " Departe de aceste 

lupte, urma şii noş tri când vor citi câte s'a u scris înt r ' a c eş ti tim p i, vor vedea cu 

mâ h n i r e săr ăcia de idei şi avu ţia de pati mi care ne sfâ ş ie într'u n timp atât de critic, 

într'u n timp când trebuia ca toat ă inteligen ţa s ă aduc ă contingen t u l să u la o lucrare atât 

de mare, atât de anevoioas ă ca rena şterea unei naţ iuni". 

Eminescu el însu şi, atât de sincer în scrisul lui, nu putea s ă nu prind ă în notele ş i 

articolele sale mome n t ele în care - şi dădea seama de calea rea ce- o apucasem. Astfel în 

faţa spectacolului vieţii noastre publice, el noteaz ă odat ă: "Un popor, căruia 

- i e sil ă de 

orice munc ă ştiin ţific ă, al cărui prisos de inteligen ţă se consu m ă în lucrarea de sigur 

cea mai uşoar ă a min ţii omene şti, în sud uitu ri sau ridicarea în cer a guver n a n ţ ilor să i, 

nu poate fi numit un popor inteligent". 

Altă dat ă el scrie aceste rând uri care - s ca un balsam ră coritor în mijlocul 

impetuoaselor deslă n ţuiri de for ţă pasional ă: "Suntem zăpăci ţi, nu mai ştim ce voim, ce să 

facem, ce s ă primim, ce s ă respingem, în cine s ă ne în credem; nu ne mai înţ elegem ş i nu 

ne mai auzim unii pe alţ ii: ne treb ue o idee care s ă limpe zeasc ă toate capetele şi s ă ne 

împre u n e pe to ţi 

la lucru". 

Sentin ţa de condamnare a frământ ărilor primejd ioase pentru via ţa na ţ iunii e 

pronun ţ a t ă astfel chiar de unul din vajnicii lupt ă tori. Gândul nev oii unei conlucr ă ri pentru 

ajungerea ţelului comun începe s ă se 'nfiripeze. Câteva min ţi se desme ticesc, nevoia unei 

destinderi, a unei împă cări se simte. Gându rile bune îns ă răsar răsle ţ şi se perd în 

haosul 

vieţ ii publice. Dup ă războiul Independ enţ ei patimile aveau s ă se desl ănţ ue cu mai mare furie 

înc ă, însu şi Eminescu va fi mai aprig ca 'nainte. 

In numele dragostei de neam, asupra a tot şi a toate, va continua s ă stăpâneasc ă 

delirul invectivei şi trivialit ăţii.

III. Eminescu ziarist. 

Colaborator la Federa ţiunea. Primele articole ale lui Eminescu sunt cele apă rute în 

Federa ţiunea. Ziarul acesta cu pronun ţate senti men te na ţio nalis te, ap ărea la Pesta şi era 

sub conducerea lui Alexan d r u Roman, profesor de limb a ro m â n ă la Univer sita t e a din 

Buda - Pes t ş şi memb r u al Academiei Române. De sigur c ă le găturile cu stu den ţ ii 

transilv ăneni la România Jun ă, în special leg ătu rile cu Slavici, de la care va fi căp ă tat 

infor m a ţii asupra stă rii de lucruri din Tran s ilva n i a, l - a u fă c u t pe Emin e s c u s ă se 

a d r e s e z e unei foi de sub direc ţi a un u i tra n s ilv ăn e a n . Poate c ă ş i ar tic o l ele 

p u b lic a t e de Ho d o ş în ace s t zia r vor fi avut rolul lor în ală turarea lui Eminescu ca 

colaborato r, la Federa ţiu n eia, căci ideile sus ţin u t e de el se asea mă n ă m u l t cu acele 

ale lui Hod o ş din Românii şi conslitu ţiunile 

Transilvaniei. 

In Federa ţiunea din 1870 public ă Eminescu cele trei articole ale sale în leg ătur ă 

cu situa ţia politic ă a Românilor şi a celorlalte na ţionalit ăţ i din Austro - Ungaria: Să 

face m im con g r e s, Echilibrul şi In unire e tăria. Eminescu cere autono mia Transilvaniei, 

ţine rea un ui cong res al Româ nilo r şi solidari z a r e a cu celelalte na ţionalit ăţ i asuprite. El 

e contra sup re m a ţ i e i m a g h i a r e şi a r a t ă c ă Ung u r i i n u s u n t prin nimic su periori 

celorlalte nea m u ri din împă ra ţie. El cere federalizarea Austro - Ungariei ş i egala 

îndrept ăţ ire a tutur o r neam u rilor. El îndeamn ă pe Români la solidaritatea între ei, la 

solidaritate cu celelalte na ţiu ni şi le amin te şte c ă 'n ei st ă pu tere a şi 

mân t uirea. 

Cele trei artic ole de tin e r e ţ e ale lui Eminescu s u n t în s u f l e ţ i t e n u n u m a i d e o 

cal d ă p a s i u n e , ci şi de o înalt ă gân di r e politic ă îmb răţ işă to a r e nu numai a cauzei 

Românilor, ci şi a aceleia a tuturor naţ ionalit ăţilor 

subjugate. 

Redactor la Curierul de Iaş i. In 1876 Eminescu îşi reia activitatea de ziarist, după 

o întreru p e re de câţ iva ani, ca redactor - prim al ziar ului Curierul de Iaşi. Cine ar mai 

şti de existen ţa acestei foi dac ă Eminescu n'ar fi aru n c a t asu p r a ei câteva ra ze ale 

suflet ul u i să u ? 

Frumoase critici teatrale, interesa n te priviri generale asupr a Românilor de 

pretutindeni, într'o epoc ă de criz ă politic ă orie n t a l ă din care avea u s ă decu rgă 

evenime n t e înse m n a t e pen t r u noi, dar mai ales câteva fru m o a s e articole, care vor 

ră mâ ne un titlu de glorie al foii, iat ă ce- a dăruit Eminescu Curerului de Iaşi. Ră pirea 

Bucovinei şi cele dou ă articole care formeaz ă scrierea Grigore Ghica Voe vod, su n t to t 

ce - a sc ris mai fr u m o s Emine s c u la mica gazet ă provincial ă. 

Eminescu a fost mare şi 'n locul mărunt pe care - l ocu p a . Îşi dă d e a el singur sea m a de 

deosebirea dintre măre ţia geniului lui şi mediocritatea postului care - i aducea pâinea 

zilnic ă. Vorbind într'o noti ţă manuscris ă despre situa ţ ia lui, Eminescu scrie: "D. Michalis 

Eminescu, vecinie doctorand în multe ştiin ţ e nefolositoare, criminalist în sens ul prost al 

cuv ân t u l u i şi în co n flic t cu ju d e că t o r u l d e ins t r u c ţ ie, fost bibliotecar când a ş i 

pră dat biblioteca, fo 

s t revi z o r ..., fo s t red a c t o r en chef al foii vitel or de pripas ş i al 

altor jurn ale necitite colab orator". 

S ă st r e c u ră m u n pic d e am ăr ăciu n e di n partea lui Eminesc u, în ha z lia no t ă , 

căci de sigu r nu cu haz curat a scris - o. Frum u se ţ e a şi seriozitatea artic olelor 

p u blic a t e într'u n zia r me d i o c r u şi neb ăgat în seam ă, arat ă îns ă cât de imperativ ă e 

fatalitatea geni ul ui, cu m Eminescu a fos t împi n s s ă fie ma r e ş i 'ntr'u n pos t 

mediocru, în mijloc ul unei societ ăţ i în care la fiecare pas posturile înalte dau pe faţă 

micimea celor ce le ocu p ă. 

Redact or la Timp ul. La 1877, îl află m pe Eminescu, ca redac tor la ziarul 

conservator Timp ul. Era firesc lucru ca Eminescu s ă fie î n t r ' o z i a t r a s s p r e a c e s t z i a r . 

Di n t r e p r i e t e n i i l ui, Slavici e c ol a b o r a t o r la z i a r î n c ă d i n 1 8 7 6 şi pu blic ă aci 

diferite scrieri la „Foi ţa Timp u l ui". Aci la 24 Aprilie 18 7 7 , p u b lic ă el fr u m o a s a 

b uc at ă literar ă Sf. Gheorghe - Icoane zugr ăvite cu degetul, sub transparentul pseudoni m 

„Tanda". Bucata trebue să - i fi plă cut lui Eminesc u mult, căci câteva luni dup ă aceia o 

repro d u c e, făr ă nu me de autor, în Curierul de Iaşi, de unde au luat - o editorii care - au

atribuit - o lui Eminescu. 

In Nr. de la 23 şi 25 Sept. 1877, tot sub pse u d o ni m u l Ta n d a , Slavici iro n i z e a z ă 

p e D - r Zo t u , în ar t ic o l u l Bietul D - r Zot u , în ca r e în t r e altele, se s p u n e c ă d o c t o r u l 

îş i d a im p o r t a n ţ ă şi p ri n , fap t u l c ă Eminescu 1 - a luat în serio s în critica ce i- o 

făcuse. In afar ă de Slavici la Timp ul, mai e Iacob Negruzzi, care public ă aci în 1877 

câteva din Scrisorile sale. Mai e aci ş i Gr. H. Gran dea ca redactor. In Augus t 1877, în 

Timpul îşi pu blic ă Creang ă Pov estea lui Hara p Alb. 

Venirea lui Emine sc u la Tim p u l era deci pregă tit ă d e in t r a r e a at â t o r p rie t e n i 

d e la Juni m e a . Se ştia de altfel c ă la Tintpul dom n ea sjpiritul junimis t. Astfel Pressa, 

organ ul deziden ţ ei conserv atoa r e îl acu z ă od a t ă pe Lasc ăr Cata rgi u, c ă 'n ch e s t i a 

legilor mili t a r e s' a lu a t d u p ă „no u a di r ec ţie" de la Iaş i. Un doc u m e n t mul t mai 

înse m nat e scri s o a r e a lui Slavici că tre lacob Negr u z z i , la 5 August 1877, în care se 

spune: "Cât ă vreme Maioresc u, Rosetti, Carp, etc. su n t în comitet şi eu în re d a c ţ i e 

Ti m p u l e org a n u l Juni m e i. Aceas t a o ştie toat ă lumea şi Timpul e comb ă tut ca organ 

al Junimei". 

Ten d i n ţ e l e m a n i f e s t a t e d e Ti m p u l t re b u i a u s ă fie privite cu simpatie de 

Eminescu. Ziarul e contra frazeologiei goale, sus ţine necesita tea unei desvol tă ri 

organice a societ ăţ ii noastre, crede c ă Constit uţ ia la noi e înc ă lipsit ă de via ţă şi că 

ideile aştern ute pe hâ r tie for m e a z ă, un ideal lua t de aiureia, care cere timpi pân ă ce 

prin experien ţ a vie s ă se contopeasc ă cu fiin ţa sufleteasc ă a societ ăţii. Timpul n u e 

re a c ţ i o n a r , da r e îm p o t r i v a d e m a g o g i e i şi înscrie acest pu nct de progra m, căruia ş i 

Eminesc u îi va ră mâ n e cre di n cios în to a t ă activita t e a zia r is tic ă: "S ă n u s e în ş ele 

ni m e n i; n u voi m d e loc a ne atinge de libert ăţ ile câ ştigate odat ă; n u voim a ne 

întoa rce înd ăr ăt către privilegiurile sf ărâ m a t e de noi cu însu şi mâna noastr ă , nu cerem 

o reac ţiune spr e trec u t, cerem îns ă sta bilir ea echilib r u l ui care n u mai exis t ă pe n t r u 

sus ţ i n e r e a int e r e s el o r vitale ale ţărei. Dac ă, nu voim atingerea libert ăţ ilor noastre 

cetăţ eneş ti prin reac ţiune, nu voim deopotriv ă paralizarea lor prin licenţ a demagogiei. Noi care 

am contribuit mai mult poate de cât tribunii zilei, la sfă râmarea despotismului de sus, 

declar ăm astă zi franc, leal şi cu energie, c ă nu voim a consolida tirania de jos. Timpul 

recunoa şte lipsa de rap ort mul ţu mitor între institu ţiile împru m u t a te de de la str ăini ş i 

grad ul de cultur ă al societ ăţ ii noastre, îşi d ă seama de degradarea vieţii noastre pu blice, 

de mu r dă ria în special a ceia ce la noi se chema alegere. Atitudinea Timpului e leal ă faţă 

de Domnitor într'o vreme când ziarul liberal Român ul scrie la adresa acestuia articole 

necuviincioase. 

Eminescu va fi primit cu bucurie s ă vin ă la redac ţia Timpului, dar poate c ă a fost 

chemat aci de către şefii conservatori numai din pricina împ rejur ă rilor politice. Poate nici 

cultura, nici ser iozitatea lui de gândire n'au avut nici un rol. Eminescu îşi ară tase la 

Curierul de Iaşi, talentul lui de ziarist, şi Timpul avea nevoie de un bun redactor. Epoca 

era frământat ă de lupte de partid. Conservatorii se deosebeau de liberali şi 'n privin ţ a 

politicei interne şi a celei externe. Căzu ţi de la guvern la 31 Martie 1876, dup ă o 

guvernare de şase ani, conservatorii se găseau în faţa unui advers ar care nu alegea 

mijloacele spre a- i compromite şi desfiin ţa politice şte. Liberalii ajungând la guv ern, cu 

toat ă criza politic ă oriental ă, dau în judec at ă fostul guvern conservator. Aceasta a dus pân ă 

la ultima culme ura între cele dou ă partide. 

Timpul avea nevoie de un redactor de talent, capabil s ă sus ţin ă atacurile 

adversarilor, să- i atace 

la rând u - i şi s ă desvolte doctrina conserv atoare. Palidele articole 

din cursul anilor 1876 şi 1877, nu - 1 destinau pe Gr. H. Grandea pentru acest rol. 

Ne m u l ţ u m i r e a d o m n e a îm p o t r i v a lui Gra n d e a şi din pricin ă c ă nu făcea suficient ă 

reclam ă revistei junimiste, Convorbiri Literare. Astfel la 17 / 2 9 Ianuar 1877, Maioresc u 

scrie lui Iacob Negru z z i: "Timpul nu public ă nici o noti ţă despre Convorbiri fiindc ă e 

redacta t de fleacul cela de Grandea. Ins ă foaia noastr ă cea nou ă dac ă o fond ă 

m, sau

Timp ul dac ă (prec u m se agit ă acu m) intr ă su b mâ n a me a, s e 'n ţ e l e g e c ă va d a sea m a 

d e to t ce a p a r e în revi s t a ta". De altf e l Gra n d e a înce p u s e s ă n u mai dea pe la 

re d a c ţ ie. La 5 Augu s t 18 7 7, Slavici îi scrie lui Iacob Negruzzi c ă e singur la redac ţ ia 

Timp ului, cu Pompilian şi c ă Gran d e a nu mai vine pe acolo fiindc ă nu i se plă teş te, iar 

la 31 August, Slavici scrie aceluia şi: "Redac ţia Timp ului rămâne dar ap r o a p e nu m a i în 

sarcin a mea". 

In astfel de împ rejur ări, Eminesc u a venit ca re d a c t o r la Ti m p u l. Se cre d e în 

d e o bş t e c ă p ri m e l e ar ticole di n Ti m p u l ale lui Emine s c u , s u n t cele ap ă r u t e cu 

începere de la 11 Dec. 1877, sub titlul Icoane vechi şi icoane nou ă. Adev ăr ul e că 

Eminescu e mai dinainte redactor al ziarului. Maiorescu într'o scris oare de la 4 

Noe m b ri e 187 7, îi cere lui Jacob Negr u z z i s ă i se tri m i t ă ba ni la Ti m p u l lui 

Emi nescu, prin Th. Rosetti, iar la 28 Noembrie într'o scrisoare către acela ş , Maiorescu 

întreab ă dac ă s'au tri m i s banii nece s a r i lui Slavici şi Emin e s c u pe lunile Octombrie ş i 

Noembrie. Eminescu era deci la Ti m p u l înc ă di n Oct o m b r i e sa u cel mai târ z i u din 

Noembrie. Articolul Bălcescu şi urma ş ii lui, ap ăru t la 24 Noembrie 1877, e emin e s cian ş i 

prin idei şi pri n stil. Oda t ă venit la Tim p u l, Eminescu îşi începe activitate a cu râvn ă . 

Slavici scrie asu p r a lui Eminescu la 14 Dec. 1877, către Iacob Negruz zi: " Pentru ca s ă vă 

vorbesc de Eminesc u, el lucrea z ă cu zel şi mai mult ă bun ă cre di n ţă decât min e". 

Int r ' u n ma n u s c r i s , Eminesc u se isc ăle şt e: „M. E. redactor ş ef al ziarului 

conservator Timp ul". Eminescu n'a avu t de la 'nce p u t acea s t ă situa ţi e. Ziarul Timp ul, 

ca organ al grup ării conservatoare d e s u b p r eş e d i n ţ i a lui Lasc ă r Ca t a r g i u , a p a r e la 

15 Mart. 18 7 6 . Redac ţ i a ziar u l u i a fo s t ac o r d a t ă în ad u n a r e a ge n e r a l ă a m e m b r i l o r 

p a r t i d u l u i , u nei sing u r e per s o a n e cu de p li n e dre p t u r i de a - şi alege sing u ră 

colab o r a t o r i i de care - ar avea tre buin ţă. 

Timpul de la 21 Noembrie 1876 mărturise şte c ă redac ţia e încredin ţ a t ă numai lui 

Gr. H. Grandea. Acesta nu rămâne îns ă mult timp singurul redactor, căci 

Timp ul din 27 

Ianuarie 1877 anu n ţă c ă comit etul de redac ţie şi- a înm ul ţi t nu mă r ul me m b r ilor; nu ni 

se spune îns ă cine erau ace ştia. Din diferite procese de pres ă despre care se vorbe ş te în 

Timp ul, afl ăm c ă la 30 August 1877 tot Gran d ea era re dactor ul respo n s a bil. Tot din 

procese de pres ă află m c ă la 2 8 Ap rilie 1 8 7 8 re d a c t o r u l şef al zia r u l u i e r a I. A. 

Ca n t a c u z i n o . Emi n e s c u n u a r e d e c i d e la 'nceput deplin ă pute re la Timpul, dar pe 

'ncet ul toat ă grija redac ţiei a trecut sub mâna lui. In 1878 chiar, mu n c a lui Emine sc u e 

istovito a r e şi el se plânge de aceasta în scrisoarea - i către Iacob Neg ruzzi. La 20 

Decembrie 1880, când Lasc ăr Ca targiu ajunge pre ş edinte al Clubului conservato r, 

redac ţia Timp dlui se afla în seama lui Eminescu. 

La 1 Ianuarie 1882, Gr. Peucescu ia redac ţia Timpului. Aceasta nu însea m n ă îns ă 

c ă Eminescu şi- a înce t a t cola b o r a r e a . In 188 2 se ştia de către to ţi c ă Eminescu e 

autor ul articolelor din pag. I. Polemizân d cu Eminescu, Nicu Xenop ol scrie în ziarul de 

nuan ţă liberal ă Telegraful: "înţ elegem ca într'unul din acele articole care împodobesc 

prima pagin ă a Timpului, d- 1 Eminovici s ă scrie asemenea insa nit ăţ i; lumea s'a dep rins 

de mul t cu ele şi cit eş te ba z a c o n iile d - sale cu aceia ş i serio zi t a t e cu care ar ceti 

bu nă o a r ă Perdaf u l şi Cucurig u - gag u de la Gala ţi". Tot aci fă când portretul lui 

Emin escu, Xenopol scrie: "faţ a şi mâinile sale poart ă nen u m ă r a t e ur m e de cer n e a lă 

viole t ă". Xeno p o l vrea să - 1 prezin t e pe Eminescu, ca per s o a n ă ciud at ă şi ridicol ă ; 

noi vom vedea în ur mele de cerneal ă , doar mu nca istovitoare a lui Eminesc u la 

redac ţie. 

Aju n s sub re d a c ţ i a lui Peucescu, se pare c ă Timpul caut ă să - şi schimbe dac ă 

nu principiile, atitu d i n e a fa ţă de oa m e n ii politici. Articol ul pri m al l u i Pe u c e s c u e 

p l i n d e r e p r o ş u r i vă di t e la adresa lui Emin e s c u . Găsim aci pă rerea c ă liber alii au 

preze n t a t acţ iunea conservatoare sub dou ă aspec te: lupta împo t riva poporul ui din 

part ea boe' ril o r şi leg ăt u r a c u s t ră i n i i p e n t r u s u g r u m a r e a ţării. Opozi ţ ia 

conservatoare a răspuns la aceast ă pur t a r e şi ea cu insinu ări: "Iar ziarele opo zi ţ i u n ii 

şi mai ales cele conservatoare , exa s p e r a t e de a ceast ă îndoit ă insinuare calomnioas ă 

,

exprimau în ter m e ni prea colora ţi desgustu l ce sim ţe a u cu dre p t cuvân t în fa ţ a 

aces t o r ma n o p e r e . Şi că uta u din parte - le idei tot aşa de def ăim ătoare, cu care să 

vestejea s c ă pe adversar i i lor". E aci o vă dit ă alu z ie la teo ria pă tu r ei su p e r p u s e ş i la 

stilul vir ulent al articolelor lui Eminescu. 

Poate c ă îns uş i Eminescu şi- a dat sea m a că 

vre m e a lui de glo rie trec u s e . Se 

p r e gă t e a o pol itic ă de împ ăciuire în care el nu mai p u t e a avea nici un rol. Pe lângă 

aceasta, Eminesc u se simte obo s i t. Ti m p u l u i i - a dă r ui t el ani de zile to a t ă p u t e r e a 

s a in t e l e c t u a l ă . Ti m p u l în s ă n u i - a d a t cele necesare pentru o via ţă de m n ă . 

Docu me n t e p recise ne d ove d e s c c ă Eminescu a d u s aci via ţă de mi z e rie. Astfel 

Maiore sc u îi scrie lui Iacob Negru z zi la 4 Noembrie 1877: "Cum st ă cu con tri b u ţ i ile 

Ti m p u l u i? F ă bin e, sp u n e s ă tri m e a t ă banii adu na ţi lui Teodor Rosetti. Că ci Eminescu 

conti n u ă a mu ri de foa m e - ago nia poe ţilo r ro m â n i " . Se v e d e c a b a n i i n u s e 

g ră b e a u s ă vin ă. Maioresc u întreab ă iar ăşi la 28 Noemb rie: " Trimite Pogor banii lui 

Slavici şi Eminescu pe Octombrie şi Noembrie la Timpul?". La mizeria fizic ă se adă ogau 

dezam ăgirile suflete şti, suferin ţa moral ă. Din 1882 e scrisoarea sfâ ş ietoare pe care 

Emine sc u o trimite unui prie te n: "Ei bine de şase a n i a p r o a p e , o d u c în t r ' o m u n c ă 

z a d a r n i c ă, d e şase ani m ă sbat ca într' u n cerc vicios în cerc ul ac e s t a , car e cu to a t e 

ac e s t e e si n g u r u l a d e vă r a t , de şase ani n'a m lini şte, n'a m re p a u s u l se ni n, de ca r e 

aş i avea atâ t a tre b u i n ţ ă ca s ă m a i p o t lucra şi altcev a decâ t politic ă . Quelle vie, 

mo n Dieu, q u e l l e vie!... Eu ră m â n c el a m ă g i t î n a f a c e r e , că ci am lucrat din 

convingere şi cu spera n ţă în consolidarea ideilor mele şi un mai bun viitor. Dar nu merge. 

In opt ani de când m'am întors în România, decep ţiune a urmat la decep ţiune şi m ă simt atât 

de bătrân, atât de obosit, încât degeaba pun mâna pe condeiu s ă încerc a scrie ceva...". 

Colaborarea lui Eminescu a continuat totu şi şi 'n 1882, ba unul din articolele sale 

Materialuri etnologice are o deosebit ă importan ţă prin ideile politice expuse ş i prin datele 

biografice ce le cup rinde. Şi 'n 1883 apar înc ă articole de- ale lui Eminescu, care- i mereu 

credincios vechilor idei expuse, dar nu mai aduce nimic nou, nici ca exp resie mă car. 

Eminescu lucreaz ă cu aceea şi râvna şi deşi nu mai era el acela ce decidea la redac ţ ia 

Timpului, se sup ăra când ziarul primea colaborar ea cuiva făr ă ca el s ă fie întrebat. Plin ă de 

mult ă dem ni tate, dar şi o dova d ă a nervo zit ăţ ii e demisia de la Timpul, pe care 

Eminescu o 'nain teaz ă la 16 Februarie 1883. Un redactor dela ziarul Poporul, N. Bassarabescu, 

colabora şi el la Timpul, iar Eminescu nu se simţ ea de loc onorat de aceast ă vecină tate. El scrie 

în demisia sa către preş edintele partidului: "Permite ţi - mi a V ă declara c ă mie u nuia nu mi- e 

îns ă cu totul indiferent cu cine împărt ăşesc onoarea de- a colabora la una şi aceea ş ji 

publica ţiune. Am fost pururea - nenum ărate coloane din şapte ani ai Timpului o dovedesc - în 

contra acelor scriitori cari cred a se putea dispensa şi de talent, şi de cuno ştin ţ e, ş i de 

idei, nu m ai daca vor vorbi într'un mod incalificabil de persoana Regelui, pân ă în 

mome n t ul când mâna monar chului semneaz ă - cu dispre ţ - vreun decret de dec orare sau de 

numire în func ţie. 

E lesne de înţ eles c ă nu pot primi solidaritatea cu asemenea pene, oricât de mare ar 

fi îndealt mintrelea credin ţ a mea în principiile conservat oare..". 

D e m i s i a n ' a f o s t p r i m i t a , că c i a p a r şi d u p ă 16 Febr u a r i e, articol e care pot 

fi atrib u i t e lui Eminescu, astfel articolul de la 15 Iunie în chestia pre t e n ţ iilo r maghia re 

de - a civiliza Orient ul şi cel din 18 Iunie, în leg ătu r ă cu ridicarea statuei lui Ş tefa n 

cel Mare la Iaş i. 

La 28 Iu nie 18 8 3 , ora 5 di m i n e a ţ a , Maio r e s c u e în ş tiin ţ a t de D- n a Cati n c a 

Slavici c ă Eminescu a 'neb u n i t . La 1 Iulie Con vorbirile liter a r e p u blicau Doina, la 2 

Iulie Ti m p u l anu n ţ a c ă direc ţia şi redac ţia ziarului erau încredi n ţ a t e lui Mihail 

Paleol o g u , la 3 Iulie zia r u l ves t e a îm b o l nă virea lui Eminescu în urm ătoarea not ă : 

"Unul dintre colabo ratorii acestei foi, d - 1 Mihail Eminescu, a înceta t de a mai lua 

parte în red ăc ţiune, atins fiind în mo d s u b i t de o gr av ă boal ă. Ne pl ac e în s ă a spera 

c ă lipsa din t r e noi a aces t u i stima t confrate, n u v a fi d e c â t d e s c u r t ă d u r a t ă şi că 

n e v a fi dat ă, fericirea de a anu n ţa revenirea sa săn ătos la func ţiunile de pân ă 

acum".

Astfel se încheia o prodi gioas ă activitate de ziaris t politic. 

Exis t ă şi as tă z i oa m e n i care cre d c ă Eminescu a f o s t la Ti m p l u l u n si m p l u 

s c r i b c a r e p e n t r u p l a t ă a e x p u s i d e i şi p ă r e r i a l e p a r t i d u l u i , n u ale sale pro p rii. 

Se ad uce astfel o jignire ne me rit a t ă u n u i a di n cele m a i alese s p i r i t e ale ne a m ul u i. E 

vre m e a s ă fie revi z u i t e as e m e n e a cre d in ţ e că ro r a n u m a i ig n o r a n ţ a ori p a t i m a 

p olitic ă le mai d ă expresie. Slavici ne mă rt u r i s eş t e c ă Emin e s c u a in t r a t la Ti m p u l , 

fiin d c ă era pă t r u n s de convingerea conservatoare. Grigore Peucescu, redacto r al 

Timpul ui cu 'nce p e r e de la 1 Ianuarie 1882, scrie precis: "Nimeni n'ar fi fă cut pe 

Emin esc u s ă su s ţ i e o id ei e ca r e n u er a a lui". Emin e s c u îşi desvolta pă re rile lui 

p o t r ivi t cu i n t e r e s e l e n e a m u l u i , aş a c u m l e ' n ţ e l e g e a e l. Tot Peucescu ne sp u n e 

c ă at u n ci cân d cineva îi făcea vre - o observa ţie lui Eminescu în legă tur ă cu ideile 

sus ţin u t e, acesta răsp u n d e a cu seme ţie: "Alt ul o s ă m ă înv e ţ e pe min e cu m s ă s u s ţ i n 

in t e r esele neamului meu?". Ideile sus ţinute de Eminescu au fost uneori în concordan ţă 

cu vederile conservatoare, alteori nu. In chestia formelor făr ă fon d, a fic ţ iu n e i 

parla m e n t a r e , a lipsei de civiliz aţie real ă la noi, a progres ului pe cale evolutiv ă , 

Eminescu a avut acelea şi păreri ca şi frun ta şii conservatori, dar ace ştia nu 'mp ărt ăş eau 

vederile lui Emi n e s c u în che s t i a pă t u r i i s u p e r p u s e , n'au p us sufletul cald ş i 

entusiast pe care 1- a pus Emin escu în ap ărarea inte resel o r ţăr ănimei. P. Carp trece 

dre p t for m u l a t o r u l doct rinei conserv a t o a r e, d a r cin e va ce r c e t a o d a t ă aceasta, va 

t r e b u i s ă vad ă dac ă nu cumva Eminescu a devansat pe şefi în multe chestiuni şi dac ă nu 

cumva îns ăşi doctrina conservatoare se formeaz ă odat ă cu activitatea ziar isti c ă a lui 

Emi n e s c u . In şe di n ţ a d e la 3 Dec. 1881 în Contra p r o ectul de adres ă, Carp enun ţă ş i 

prog ra m u l junimi ştilor. El cere ca oper a de organi z a r e a sta t u l u i şi societ ăţ ii s ă aib ă 

ca pu n c t de plecare Constit u ţia, ca pro p rie ta t e a s ă fie asigurat ă, mu nca onest ă 

încurajat ă, pro p rietatea ţăr anului s ă fie garantat ă contra parcel ării excesive, meseria ş ii 

româ ni s ă fie încuraja ţi, s ă se intro d uc ă sta b ilit a t e a în fu nc ţiile ad m i n i s t r a t iv e, s ă se 

lup t e con t r a fu n c ţi o n a r i s m u l u i, s ă se înc u r a j e z e înv ăţă mântul real ş i technic. Dar 

acestea erau idei apă r ate de multe ori de Eminescu în Timpul. 

Colaborator la "România Liber ă" şi "Fântâna Blanduziei". Dup ă câ ţ iva ani de 

existe n ţă tra gic ă, Eminescu recă pătându - şi sănătatea, se reîntoarce la ziarism. In 1888, spre 

sfâr şitul anului şi 'n Ianuarie 1889, îl aflăm colaborator la România liber ă, devenit ă ziar 

con servator înc ă din 1885 şi la revista literar ă Fântâna Blanduziei. De Eminescu e cu 

siguran ţă articolul Iconarii d- lui Beldiman, semnat "M. E." şi apărut în România liber ă la 13 

Noem brie. Tot de el trebue s ă fie şi articolul Iar Icon arii, de la 20 Noembrie. Un articol plin 

de multa cum pă ta re şi bun sim ţ e cel din 5 Ianuarie 1889 şi unele forme ortografice ş i 

particularit ăţi de limb ă ne fac s ă crede m c ă e scris de Eminescu. 

In Fântâna Blanduziei, Eminescu scrie dou ă art icole la 4 ş i 11 Decembrie 1888, care 

aduc ceva nou ca atitudine sufleteasc ă - Eminescu e acum un duş man al pesimismului ş i 

scepticismul ui - dar nu mai aduc nimic deo sebi t ca gân dire. Cu nr. 6 (8 Ianuarie 1889), 

înceteaz ă colaborarea lui Eminescu la Fântâna Blanduziei. Radu Popea ne s p u n e c ă d e la 

aceast ă dat ă n u s'a mai s tă r u i t pe lâng ă Eminescu s ă scrie, deoarece era foarte nervos. Nu 

mult dup ă aceia Eminescu s'a îmboln ăvit şi şi- a sfâr şit viaţa în tragicele împrejur ă ri 

cunoscute. Ultimele articole ale lui Eminescu ne arat ă consecven ţ a în unele principii 

politice, dar nu ne folosesc la fixarea gândirii lui Eminescu. Pentru a exp u n e gândirea sa 

politic ă, trebue s ă ne întoarcem la articolele lui din tinere ţe, în special la acele risipite cu 

dărnicie în coloanele Timpului. 

IV. Gândirea politic ă a lui Eminescu. 

Primatul naţ iunii. Dup ă Emine scu om ul nu apa r ţi n e în tregii omeniri, ci numai 

unei păr ţi. Aceasta 

parte care - i na ţiunea are de în deplinit o menire pe lume. Singurul 

lucru pe care - 1poate face individul e de- a se pune în serviciul na ţi unii sale, pen t r u a o

ajut a să - şi îndepli n e a s c ă misiunea ce- i este hără zit ă. 

Pentru umanitate ca fiin ţă colectiv ă, nu se poate lucra decât pu n â n d u - te în 

serviciul celor ce - s ală t u ri de ti n e, celo r împ r e u n a cu care eş ti de s t i n a t s ă tr ăeş ti. 

Cine vrea s ă lucre z e cu folos pentr u u m a n i t a t e , tr e b u e sa lucre z e pe n t r u na ţ i u n e a în 

sânul căreia s'a născut. Cosmopolitismul e o imp osibilitate, realitatea de care sunte m 

lega ţi prin lan ţ uri ce nu se pot desface e na ţiu nea: "E o chest iun e ce n u exist ă , aceas t a 

a cos m o p o l i t i s m u l u i . S ă nu fim inve n t i vi în ch e s t i u n i al că ro r în ţ eles ar fi gre u de 

defi ni t pen t r u fiecar e din noi. Poate c ă ar exista cosmo p olitis m - dac ă el ar fi posibil. 

Dar el e imposibil. Individul care are într'a d ev ăr dorin ţ a de - a lucra pentr u societate, nu 

poate lucra p e n t r u o o m e n i r e care n u exi s t a d e c â t în pă r ţ i l e ei concre t e - în 

na ţionalit ăţ i. Individul e osâ n di t prin tim pi şi spa ţi u, de a lucra pen t r u acea singu ră 

p a r t e , că reia el îi apar ţ i n e . In za d a r ar înce r c a chia r de a lucr a d e o d a t ă pe n t r u 

to a t ă o m e n i r e a , e l e leg a t p r i n l a n ţ u r i n e d e s f ă c u t e d e g r u p a de oameni în care 

s'a născut". Cosmo p olitis m u l e o simula ţiu n e. El n'a fost nicio d a t ă u n a d e vă r , la t e m e l i a 

lui a fo s t t o t d eauna un interes. Str ăinii sim uleaz ă cos m o p o l i ti s m u l p e n t r u a n u - ş i 

p r i m e j d u i i n t e r e s e l e c e le a u în ţ a r a n o a s t r ă, s t a t e l e sl a b e si m u l e a z ă şi ele 

co s m o p o l i t i s m u l p e n t r u a p o n e g r i şi d a p e fa ţă tendin ţ ele statelor inamice mai tari. 

Cosmo politismul e simula ţie, făţă rnicie, pretext al lenei şi indiferentismului. 

Gân d u r ile aces t e a expri m a t e în ep oca stu d iil o r la Viena, vor ră m â n e acelea ş i 

şi mai tâ r z i u . In 1876, pentru Eminescu, cosmopolitism şi egoism e acela ş i lucr u. 

Cosmopoliti s m u l e nu m ai pre tex t ul de - a nu face nimic pentr u o parte din omenire, din 

partea unui individ care nu lucreaz ă nimic pentru universul întreg. 

Eminescu are deplin ă încredere în vitalitatea na ţ iunii. In suflet u l lui e 

înr ăd ăci n a t ă co nvi n g e r e a c ă oricâte pie dici i s'ar pune în cale, o na ţiu n e ' sfâr şe ş te 

prin a învinge. In ce prive şte na ţiunea noas t r ă, el are deplin ă încre dere în puterea - i de 

rezis t e n ţă şi 'n vitalitate a - i birui to a r e asu p r a tu t uror asu p rito rilor şi restri ş tilor: 

"limba şi na ţion alitatea româ n e a sca vor pieri deodat ă cu Românul material, cu 

stingerea prin moarte şi făr ă urma şi a noastr ă, nu prin desna ţio nalizare şi renega ţiu 

n e". 

Alt ă co n vi n g e r e a lui Eminescu e c ă na ţi u n i l e au dreptul de- a se ridica şi 

de- 

a- şi determina singure soarta: "Toate naţ iunile trebue aduse la valoarea lor proprie", 

scrie el odat ă. Nu trebue s ă ne mai mir ăm de vehemen ţa ce- a pus - o Emi nescu în 

articolele de apărare a naţ iunii noastre subjugate în Austro - Ungaria. 

Triumful naţiunii e pentru Eminescu triumful drept ăţii; acest triumf trebue să 

vin ă odat ă: "E pietroas ă şi 'ncovoiat ă calea Drept ăţii, dar e sig ur ă ". Sprijinit pe 

credin ţa în triumful drep taţii, Eminescu sus ţine nu numai c ă naţiunea noast r ă se va 

elibe r a de vr ăj m aş i, dar c ă şi celel alte na ţi u ni vor sfâ rş i pri n a eş i de su b 

jugul ce li s'a impus de na ţiuni 

mai puternice. 

Eminescu nu exprim ă numai o credin ţă mistic ă în triumful drept ăţ ii. El se 

bazea z ă pe faptele istorice, pe dreptul natural al fiec ărei na ţiuni, atunci când 

expri m ă cu hotarîre pă rerea c ă o na ţiune nu are dreptul s ă dom neasc ă asupra 

alt eia, c ă singure na ţiunile au dreptul de - a fi stă pâ ne asupra lor înş ile, de- a avea 

suveranitatea şi legisla ţia proprie şi c ă a trece suveranitatea unei naţ iuni în bra ţ ele 

alteia e o crim ă împotriva celei dintâi. Pe baza acestor convingeri, Eminescu cere 

drepturi nu numai pentru Românii din Austro- Ungaria, ci pentru toate naţ iunile 

oprimate. 

Stat şi naţ iune. Parerile lui Eminescu asupra staului au la baz ă tot concep ţ ia 

sa asupra na ţiunii. Pentru Eminescu, na ţiunea reprezint ă o sum ă de puteri vii care 

merg în direc ţia hot ărât ă de propria lor natur ă. Desf ăş urarea puterilor naturii nu 

poate fi de nimic oprit ă în cale. Politica de stat maghiar ă e za da r n i c ă, de oarece 

for ţele na ţiunii noastre se vor desv ălui în direc ţia impus ă de natura lor ş i vor 

înfrânge ideia de stat austro - ungar. E în vorbele lui Eminescu nu numai încrederea

în triumful naţ iunii, dar şi convingerea c ă 'n lupta dintre stat şi naţ iune, aceasta 

din urm ă sfâr şeş te prin a birui. 

Pentru Eminescu, adevă rata unitate social ă cap abil ă de- a înfrânge piedicile ş i de- a se 

desvolta de- alungul veacurilor nu - i statul ci na ţiunea. Ist oria contimporan ă a confirmat 

părerea lui Emin escu. 

Nu- i de mirare deci c ă Eminescu se gânde şte mai mult la naţ iune decât la 

stat. Statul e depend ent de naţ iune, existen ţa lui e inferioar ă existen ţei naţ iunii, deci 

pe aceasta din urm ă trebue să- o asigur ăm. In împrejur ă rile nesigure din vremea 

războiului oriental, Eminescu exprim ă clar ideia c ă ţinta noastr ă trebue s ă fie 

asigurarea naţ ionalit ăţii, 

nu formarea unei Dacii politice. 

Statul Monarhic. În Influen ţa austriac ă, Eminescu arat ă larg ideile sale asupra 

statului. Adâncind problemele istoriei neamuri lor moderne, el ajunge la convingerea 

c ă statele în care principiul monarhic a fost în floare, au 

progres at şi au ajuns cele mai puter nice în Eur opa. Popoarele, scrie Eminescu, 

sunt producte ale naturii, nu ale inteligen ţei. 

La începutul des- 

voltă rii, ele au nevoie de un centru spre care s ă graviteze şi se grupeaz ă în jurul 

dinastiei ca albinele în jurul mătcii lor. In ce prive şte via ţa intern ă a popoarelor, 

aceasta- i numai o lupt ă între ideia statului şi individualism. Individualismul exag erat 

distruge, cel inteligent e creator de armonie. Când individualismul se gânde şte ş i la 

interesele colective, se ajunge la armonizarea intereselor individuale. Ideia statului e 

ideia armoniz ării interes elor. 

Interesele comune creaz ă clase, părerile comune dau naş tere la principii, pentru 

realizarea princip iilor se formeaz ă partide. Statul nu treb ue s ă vad ă în clase indivizi 

deosebi ţi, ci un singur ind ivid: naţiunea. Clasele ca părţ i ale naţ iunii trebue s ă rămân ă egal 

de impor ta n t e în fa ţa statului a cărui menire statornic ă e de- a le aduce în armonie. 

Societatea exist ă prin exploatarea unei clase prin alta, dar la baz ă e o clas ă care singur ă 

produce, căci e singura care lucreaz ă de- adreptul materiile prime. Statul trebue s ă aibă 

grij ă de aceast ă clas ă de produc ători, s ă o fereasc ă de spoliatori, s ă o cultive, s ă vegheze 

la prosperitatea ei material ă şi să- şi îndeplineasc ă astfel scopul lui moral. 

Având în vedere caracterul firesc al claselor sociale, via ţa social ă e un câmp de 

schimb ări, veş nice, e mişcare, iar statul care - i regulatorul acestei vieţi e stabilitate. Pentru 

ca armonizarea claselor s ă fie cu putin ţă e nevoie de- o dinastie. 

Eminesc u e pentru o dina s tie în jurul căreia s ă se cristali z e z e via ţa sta t ul ui ş i 

care s ă asig ure armonizarea intereselor de clas ă. Istoria noast r ă ia ar ăt a t c ă at â t 

ti m p câ t în st a t u l nos t r u a fost stabilitate a domnilor, noi am progresat; exemplu 

este epoca lui Alexandru cel Bun şi Ştef an cel Mare în Moldova, a lui Mircea cel Mare în 

Muntenia. Când îns ă sub influen ţ a dreptului public polon neam ră sturnat mereu domnii, 

am decăzut, tre zi n d u - ne în pragul epocei con ti m p o r a n e desbi n a ţ i şi cu trupul ţă rii 

sfâş iat, în timp ce 'n jurul nostru state uria şe au luat fiin ţă numai fiindc ă aveau o mo n a r h i e 

sta bil ă. 

Urmărind istoria ţărilor noastre minate de ind ividualism destructiv, de nestabilitate în 

domnie, de asuprire a claselor productive, Eminescu ajunge la concluzia c ă pentru pă strarea 

naţ ionalit ăţii, a- vem nevoie de - o organizare de stat care s ă perm it ă urm ă toarele 

condi ţiuni: a) stabilitate prin monarhia ereditar ă, mai mult ori mai pu ţin abs olut ă , b) 

munc ă, adic ă excluderea parazi ţilor cond eiului şi silirea lor la munc ă productiv ă, c) economie, 

adic ă cump ănire între foloasele aduse de cutare cheltuial ă şi sacrificiile făcute pentru ea. 

Avem nevoie de aceast ă organiza ţie, fiindc ă num ai ea salveaz ă na ţionalitatea, adic ă 

principalul scop pe care trebue să- 1 urm ărim: "Nu dreptul public, ci pă strarea 

na ţionalit ăţii noastre e lucrul de căpetenie pentr u noi şi ar fi mai bine s ă nu alegem 

deputa ţi decât s ă se peard ă naţia român easc ă". 

In concep ţ ia lui Eminescu asu p r a stat u l u i, ideia monarhic ă e punctul central. De 

ea Eminescu leag ă şi posibilitatea stabilit ăţii şi asigurarea triumful ui meritului. Eminescu 

socoate c ă 'n ţara noastr ă e absolut necesar ă o dinastie cu autoritate moral ă. Conferin ţ 

a

Influen ţa austriac ă e pentru Emineseu un prilej de- a face profesia sa de credin ţă într'o 

chestiune vital ă pentru na ţiunea şi 

statul nostru. 

Statul, reazim al naţ iunii. Statul trebue s ă fie reazimul sigur al naţiuinii şi să- ş i 

îndeplineasc ă un rol moral prin ocrotirea meritului şi muncii. Astfel Eminescu scrie: "noi 

prim im ideia statului ca apăr ător al mer itului legitim, al averii legitime, al muncii leg itime, 

ca ceva superior dispozi ţiilor generale ale unei genera ţii, ca un element moral, ală turi de 

imoralitatea eventual ă a tenden ţelor existente în societate". 

In concep ţ ia sa asupra statului, Eminescu pleac ă de la realitatea vie: naţ iunea. Pentru 

Eminescu "Salus reipublicae summa lex esto", nu- i o simpl ă fraz ă . Scopul prim nu - i forma 

de guvern ăm â n t, ci bun ă starea naţiunii. Pentru Eminescu un stat absolutist în care oamenii 

trăesc bine e preferabil unui stat liberal în care pretutindeni e numai boal ă şi 

mizerie. 

Când e vorba de conducere într'un stat, toate gândurile ş i sentimentele lui Eminescu 

se ordon eaz ă în jurul unei singure axe: naţ iunea. Sistemul de guvern ământ care nu- ş i 

îndepline şte rolul de- a duce spre progres naţiunea e un sistem rău şi cond amnabil: "Noi 

credem îns ă, c ă un sistem, care, oricât s'ar îmbog ăţi patrio ţii, are de rezultat moart ea reală 

a unei naţ ii, e tot ce se poate mai rău şi mai uciga ş ca sistem" . 

In lumina realiz ării interesului naţional judec ă Eminescu formele de stat ş i de 

guvern ământ. Dup ă acest criteriu laud ă el forma oligarhic ă şi cond amn ă liberalismul. 

Eminescu scrie c ă forma oligarhic ă a asigurat desvoltarea normal ă a societăţ ii omene ş ti. 

Criticând pe liberali, Eminescu scrie c ă statul e un product al naturii, c ă asemenea unui 

copac urmeaz ă anumite faze de desvoltare, c ă, asemenea unui organism îşi are evolu ţ ia sa. 

Num ai acele societ ăţ i s'au desvoltat în mod firesc, care s'au ferit de demagogie ş i de 

despotism, prim ind o form ă de guvern ământ oligarhic ă. 

Statul demagogic îns ă, nu- şi poate îndeplini men irea, e dominat de interese personale, e 

condamnat s ă fie slab şi 'nă untru şi 'n afar ă: e un sta t care nu rezist ă descompunerii. 

Statul demagogic dev ine o unealt ă în mâna politicienilor. Departe de- a asigura desvoltarea 

armonic ă a claselor sociale, departe de - a încuraj a merit ul şi munca, statul acesta e o 

organiza ţie de para zi ţi şi salaria ţi, nu în slujba na ţ iunii, ci a partid ul ui. Statul acesta e 

un mecanism făr ă moralitate, făr ă suflet, făr ă ideal. Asupra lui, Eminescu d ă aceast ă defini ţ ie 

tăioas ă: " Statul e azi maş ina prin mijlocul căreia cei laşi se răzbun ă asupra protivnicilor 

lor politici". 

Statul lăsat pe mâna politicianismului, asigur ă realizarea intereselor personale, a 

parvenirii, ai scăpă rii de răspundere prin paravanul parlament arismului. 

Statul demagogic nu are respect pentru popor, pentru sănătatea lui, pentru tradi ţ iile 

lui, e statul egoismului. 

Statul demagogic nu realizeaz ă armonia inter eselor clasei dominante cu acele ale 

clasei muncitorilor: "Acest sim ţimânt al statului, al armoniei intereselor, s'a pierdut cu 

desă vârş ire astă zi, când sta t u l e astfel con s tit u i t, încâ t poa t e fi con d u s în mod 

unilateral cu reprezentan ţ ii unei singure clase sociale, exclusive prin natura ei". Asupra 

aceleia şi chestiuni Emineseu scrie altădat ă: "Ideia abstract ă a statului ca apăr ă tor al 

intereselor clas elor societ ăţii, ca scut al individualit ăţii contra tiraniei per so n a le ş i a 

tira niei uli ţelo r, se sba te pe moarte, neavând nici un sprijin...". 

Statul naţ ional. Condi ţia principial ă pe care trebue să- o ndeplineasc ă statul nostru, 

e aceia de - a fi un stat na ţional: "Statul nostr u nu are alt ă ra ţiu n e de a fi decât aceia că 

e stat românesc, deci desvoltarea elementului rom ânesc este şi cat ă s ă fie ţinta noastr ă de 

căp etenie". 

Dac ă via ţa noas t r ă de sta t nu ne asigur ă ac east ă condi ţie, nici nu merit ăm s ă mai 

exist ăm: " sau ţara acea s t a s ă fie în adev ăr ro m â n e a s c ă sau nici nu merit ă s ă fie". 

Numai statul naţional poate realiza condi ţia ca elementul românesc să- şi impun ă 

geniul lui spec ific şi s ă fie determinant în viaţ a societ ăţii. Real izâ n d un ase m e n e a stat 

na ţi o n a l, nu mai ave m a ne îngriji de elementele stră ine care- şi supun interesele lor 

desvolt ării noastre naţionale: "Chest iunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de 

desvoltare a acestei ţări, este ca elementul rom ânesc s ă rămâie cel determinant, ca el să

dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclin ăr ile lui oneste ş i generoase, bunul lui 

sim ţ, c'un cuvânt geniul lui s ă rămâe şi pentru viitor norma de desvoltare a ţării şi să 

pătrund ă pururea aceasta 

desvoltare. Voim statul na ţional, nu statul cos m o p o lit, nu 

America du nă rea n ă... Noi cre d e m c ă, me n ţ i n â n d u - ne cu statornicie pu n c t u l de 

plec are al statului na ţional, e mai mult ori mai pu ţin in d i f e r e n t d a c ă oa m e n i i ca r e 

s u p u n de s v o l t a r e a lor pro p rie desvolt ării na ţio n ale a Româ n iei, su n t în orice ca z d e 

o rigi n ă p u r ă t r a c o - r o m a n ă, s a u dac ă înt r ' u n nu mă r de ca z u r i, acea s t ă origine n u 

este atâ t de pro p r i e". 

Soarta şi caracterul neamului trebue s ă fie det erminate de elementul na ţ io n al: 

"De aceea cred em, înte m eia ţ i pe vorbele bă trân u l ui Matei Basara 

b, c ă ţ ara este, în 

linia întâia, elementu l na ţio n al şi c ă e scris în cartea veacu rilor ca acest ele m e n t să 

deter m i n e z e soa r t a şi carac t e r u l aces t ui stat". Altă dat ă Eminescu scrie: "Natura 

pop orului, instinctele şi înclin ările lui mo ştenite, gen iul lui, care adesea necon ş tiut 

urm ăre şte o ideie pe când ţese la războiul vremii, aceste a s ă fie deter m i n a n t e în via ţ a 

unui stat" 

Aces te con d i ţ ii nu era u reali z a t e în sta t u l no s t ru de m a g o g ic, du p ă pă re r e a lui 

Emine s c u , şi de aci violen ţa împotriva păturii conduc ătoare şi sup erp u s e , de aci atac u l 

îm p o t r i v a libe r a li s m u l u i . In loc de sta t na ţi o n a l, iat ă ce ved e Eminescu: „Patria un 

otel, po p o r u l o a m e s t e că t u r ă, bise rica un tea t r u pe n t r u politicia ni, ţ ara tere n de 

explo a t are pen tr u str ăini, via ţa noas t r ă public ă o ocazie pe n t r u ilustrarea ş i ridicarea 

în su s a imigra ţ i u n ii din câte şi patru unghiurile lumii". Condamnând liberalismul, 

Eminescu, conda m n ă un întreg sistem de con d u c e r e şi o înt r e a g ă org a n i z a ţ i e de sta t. 

Statu l e un organi s m , in stitu ţ iile orga n e l e lui fire ş ti. Pentru Eminescu statul e 

un organism, un foarte ginga ş organism. Întocmai dupacum un organism îşi caut ă formele- i 

fireşti de via ţă, şi statul are nevoie de institu ţii reieşite în mod firesc din natura lui, spre a- ş i 

exprima viaţa. A s u p r a s t a t u l u i c a o r g a n i s m gă s i m m u l t e p a g i n i î n a r t i c o l e l e l u i 

Emin e s c u . O d a t ă e l s c r i e : " Un s t a t e u n în t r e g o r g a n i c , şi î n t o c m a i p r e c u m e u 

a m t o t d e a u n a c u n o ş t i n ţ ă p r e a l a b i l ă d e s p r e ac t e l e d e v o i n ţ ă c e s e p e t r e c î n 

t r u p u l m e u , aş a şi ţ a r a t r e b u e s ă ş t i e t o t c e i a c e u r m e a z ă a s e f a c e în n u m e l e 

şi ' n in t e r e s u l ei". Ac ei aş i ide n t i f ica r e a st a t u l u i cu u n organis m o gă sim ş i 

aiu r e a: "In z a d a r a r încerca cinev a s ă d o v e d e a s c ă, c ă s t a t u l e u n r e z u l t a t a l 

c o n v e n ţ i u n i i şi a l p u n e r i i la c a l e p r i n t e o r i i ; — e l e s t e ş i r ă m â n e u n p r o d u c t 

al n a t u r i i , u n o r g a n al s o c i e t ă ţ i i şi p r e c u m o m u l n u - i lib e r d e a - ş i sc h i m b a 

ini m a sa u cree r u l sa u pl ămâ nii d u p ă plac, ase m e n e a nici societ a t e a într'o s t a r e 

a n u m i t ă d e lucr u r i ec o n o m i c ă şi d e c u l t u r ă, n u p o a t e s ă s c h i m b e d u p ă p l a c 

f o r m a şi f u n c ţ i u n ile sta t u l u i, nu poa te s ă se joace ne p e d e p s i t ă de - a p a r l a m e n t u l 

şi 

de - a guv e r n u l". 

Co n c e p â n d s t a t u l ca u n o rg a n i s m , Eminescu a r a t ă şi ' n c e c o n s t ă a r t a 

p o l i t i c ă : " a r t a p o l i t i c ă e ca arta me dicului: are s ă su bvin ă ac ţiunii şi reac ţ iu n ii 

binef ăc ătoar e a na t u r ii". Menire a artei politice e "s ă su bvin ă ac ţiu n ii şi reac ţ i u n ii 

binef ăc ătoar e a na t u r i i, n u s ă im p u n ă legi a priori u n u i org a n i s m , c a r e n u p o a t e 

t r ă i d e c â t î n c o n f o r m i t a t e c u l e g ile lui înă scute". 

Expunând idieile sale asupra statului şi societ ăţ ii ca fapte ale naturii. 

Eminescu scrie c ă statele au tendin ţa natural ă de- a se osifica în forme, de- a 

avea Jorme stabilite prin care genera ţiile trec de- a rândul asemenea materiei 

făr ă voin ţă care trece prin formele existen ţei. In societatea privit ă din orice 

punct al desvolt ării, sunt con ţinute fazele ei viitoare, legile, dreptul, religia: 

acestea nu sunt de cât organele de via ţă ale societ ăţii. Institu ţiile îi apar 

deci lui Eminescu ca simple organe ale corpului social ce se desvolt ă dup ă 

legile naturii Privind felul cum se 'ntroduceau la noi institu ţ ii neisvorîte din 

propria noastr ă via ţă, era firesc ca Eminescu s ă, ajung ă la convingerea că 

acestea constituiau un atentat la legile de desvoltare fir easc ă 

a unui stat.

Legile progresului ş i civilizatiei. Convingerea lui Eminescu e că 

so cietatea nu progresea z ă prin saltu ri. Insu şind u- ş i principiul leibnitzian, 

Eminescu scrie: „Cine- şi închipuie şte a pu tea progresa prin salturi, nu face 

decât a da înapoi". Altdat ă lăudându - 1 pe omul de stat Epureanu, Eminescu 

spune c ă acesta înţelesese c ă garan ţia duratei şi trainicei desvolt ă ri a unui 

stat cu institu ţiile lui e "împă carea formelor tradi ţionale de existen ţă , cu 

cuprinsul lor nou, cu desvoltarea nou ă". 

Eminescu atac ă formele nou ă introduse la noi şi fiindc ă nu s'a ţ inut seama 

de fondul românesc tradi ţional. Trebuia s ă 'naint ăm încet pă strân d u - ne 

caracterul românesc: "Noi sus ţinem c ă poporul românesc nu se va putea 

desvolta ca popor românesc, decât pă strân d drep t baze pent r u 

desvoltarea sa tradi ţ iile sale istorice, astfel cum ele s'au stabilit în 

curgerea vremilor". Iar mai departe: „Noi sus ţine m c ă, e mai bine să 

înaint ăm încet, dar păstrând firea noastr ă româneasc ă, decât s ă merge m 

repede înai nte, desbr ăcându - ne de dânsa prin str ăine legi şi str ă ine 

obiceiuri". Noi am intro d u s for m e noi făr ă contr olul, făr ă elemen t u l 

tra di ţiilor na ţio n ale şi am mers împo t riva legilor nat u rii: "Oricine va voi 

s ă definea sc ă marele mister al existen ţ ei, va vedea c ă, el consist ă în 

împros pă tarea continu ă a fon d u l ui şi pă strarea for m el o r. Forme vechi 

dar spirit pur u r e a nou". 

Pro g r e s u l se face înce t şi gr a d a t . Prin eredit ate ne sim ţi m lega ţ i de trec u t, 

su n t e m tra di ţi o n aliş ti, prin adaptabilitate căp ătă m aptitudini nou ă potrivite cu mediul; 

ereditatea încetinea z ă mers ul înainte, adaptabilitatea cauzea z ă progres ul; în mers ul 

înainte nici o schimbare nu se face spon tan, căci atu n ci pu ţi n i pr o g r e s e a z ă , iar 

majoritatea ră mâ n e în urm ă. 

Iat ă de ce Eminescu se ridic ă împotriva inovat orilo r care 

int r o d u c e a u legi şi insti t u ţ i i făr ă s ă ţin ă sea m a de legile na t u r a l e ale 

pr og r e s u l u i şi făr ă s ă respecte ceia ce era tradi ţie şi fond na ţ ional. De aci 

rolul pe care şi- l asum ă Eminescu la redac ţia Timpului, de - a ară ta cum 

spoiala şi fraza mascau numai o lips ă de fond adev ă rat, de aci rolul "de- a 

biciui frazeologia neadev ărat ă şi a form ula sinteza unei direc ţ ii istorice 

naţ ionale. De aci cugetarea aceasta care arat ă c ă Eminescu era deplin 

convins de adev ărul sus ţin u t de el şi de uşurin ţa inovatoril or: "veac u r il e 

viit o a r e n u vor p u t e a s ă tr e a c ă făr ă un zâmbet de dispre ţ , peste 

uşurin ţa cu care arunc ăm la noi bun uri morale, pent r u care un alt po p o r , 

m ai as p r u , mai pri m i tiv şi m ai tâ nă r, ar risca lini ştea public ă chiar". 

Şi 'n numele a ceia ce - i adev ărat ă civiliza ţie, Eminescu atac ă formele introd use. 

Civiliza ţia adev ărat ă nu înseamn ă introd ucerea formelor de via ţă pot rivite cu alte 

na ţi u n i care - şi ur m e a z ă evolu ţia lor fireasc ă . Statul fiind un organism viu, cu ele se 

pot rive sc anu mi t e for m e de via ţă şi nu altele. Leg ile cele mai perfecte ş i mai bu n e 

aiu r e a po t s ă a d u c ă s p r e p ră p a s t i e u n al t s t a t , d u p ă c u m o docto rie bun ă pent r u 

un organism poate fi dă un ăt oare pe n t r u un altul. 

Civiliza ţi a adev ăra t ă ră sare din adâ n ci m i pro p rii, din răd ă cini pro p rii, nu din 

maimu ţă rea obî ceielor str ăine, limbilor str ăine, institu ţiilor str ăine. Pent r u a aju n g e la 

civiliz a ţ i e nu treb u e s ă ado p t ăm "cu deridicata" legi, forme, institu ţii. S ă ne 

desvolt ăm în mo d firesc şi organic propriile noast re puteri şi facult ăţi. Nu exist ă o 

civiliza ţie uman ă general ă, accesibil ă tu t u r o r în acel a ş gra d şi 'n acela ş chip. Fiecare 

na ţiu n e trebue să - şi aib ă civ iliza ţia ei pro p r i e. Unele na ţi u n i o au, altele nu; nu 

avem o civiliza ţie ro mâ n e a s c ă. 

Pent r u a ajunge la o civiliza ţie adev ărat ă, treb u e s ă ţi n e m se a m ă 

d e ce e a ce t r e c u t u l n o s t r u a creat şi pe ba z a lui s ă me r g e m înain t e: 

"Deci, oric e civili z a ţ i e a d e vă r a t ă n u p o a t e co n s i s t a de c ât înt r ' o par ţ i a lă 

în t o a r c e r e la trecu t , la ele m e n t ele bune, săn ătoase, 

proprii de desvoltare".

Fapt ul c ă la noi s'au intro d u s inistit u ţii şi forme, n u - 1 în şeal ă pe 

Emine s c u; el cred e c ă ave m nu m a i o fals ă civiliza ţi e. Insti t u ţi ile conve n ţ i o n a l e 

şi leg il e s c r i s e n u a r a t ă n i c i m ă c a r c ă s t a t u l n o s t r u e să nă t o s . Emi n e s c u 

p r e f e r ă s ă fi m u n s t a t să nă t o s c u i n s t i t u ţ i i b a r b a r e , d e c â t u n s t a t p u t r e d cu 

institu ţii 

fru m o a s e. 

In nu m e l e civiliza ţi ei adev ăra t e şi pr og r e s u l u i fi r e s c , Emi n e s c u a a t a c a t 

f o r m e l e i n t r o d u s e l a noi. El le - a atac a t fiin d c ă pricin u i a u istovi rea şi să ră cia 

n a ţ i u n i i pe de o pa r t e , şi n u ţi n e a u se a m a d e t r a d i ţ i i l e şi f o n d u l n a ţ i o n a l d e 

al t ă p a r t e . Ş i ' n aceast ă atit u d i n e se vede gân d u l statorn i c la n a ţ i u n e a 

n o a s t r ă p e ca r e - a r vr e a Emi n e s c u s ă o vad ă pr og r e s â n d în mod fire sc spre o 

civiliza ţi e proprie. 

Legea muncii. Emi n e s c u ne ara t ă ş i u ni c u l mijl o c de - a aj u n g e la 

realizarea unui cuprins cores pun ză t or formelo r intro d u s e: munca. In- 

tr' u n ar ticol el s p u n e: "Munca es t e lege a lu mii mo d e r n e , care nu are loc pen t r u 

lene şi". Alt ăd at ă, Eminescu scrie preci s c ă nu m a i m u n c a ser io a s ă n e p o a t e 

d u c e la u n p r o g r e s r e a l: "Nici ziare, nici legi, nici acade mii, nici o organi za ţ ie 

a s e m ă n ă t o a r e c u cele m a i î n a i n t a t e , n u s u n t î n s t a r e d e - a înl o c u i m u n c a , ş i 

o s t a r e d e luc r u r i ce nu se înte m ei a z ă pe ea, e o fan t a s m a g o r i e, care va d u r a 

m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n , d a r s e v a p r e f a c e în fu m la sufl area recei 

reali tăţ i". O cugetare ne arat ă convinge rea intim ă a lui Eminesc u: "na tura 

com u n ă nu munce şte de cât de sil ă". 

La noi s'a venit cu legi şi lum e a s'a lăsat în şel a t ă . Te m e i u l u n u i s t a t e m u n c a , 

b o gă ţi a u n u i po p o r st ă în mu n c ă, 

nu în bani. 

Intr'o not ă ma n u s c r i s ă găsim ur mă t o a r e a gând ire: "Fiecine şi m a r e ş i mic 

datore ş t e un echivale n t de mu n c ă socie tăţ ii în care tr ăe şte". 

Progresul regulat şi sigur nu se face prin dem o n s t r a ţ i i şi mi şc ări d e uli ţă , ci 

"n u m a i şi n u m ai prin munc ă". 

Nici progres intelectual nu se poate făr ă munc ă individual ă, făr ă studiu. 

Eminescu critic ă felul cum am intro d u s noi form ele s t ră i n e . In fo r m e l e vec h i 

t r e b u i a s ă fac e m s ă int r e un s pirit no u de mu n c a şi de iubire de adev ă r. In loc de 

aceasta, noi am pă strat incult u r a şi spiritul biza n ti n, că rora le- am dat formele 

civiliza ţiei apuse ne. Ţinta civiliza ţiei noastre n'a fost deci reala îmbun ătăţ ire a vie ţ ii 

noastre publice, ci men ţinerea fond ului vechi şi dec ăzut îmbr ăcat în forme 

costisitoare. 

O na ţi u n e din sâ n u l că reia n u se ridic ă oa m e n i de mu nc ă, ci para zi ţ i care 

debitea z ă fraze, e o na ţ iune pe care - o aşteapt ă ruina şi 

demor aliza rea. 

Progre s u l e con di ţi o n a t de desvoltarea conti n u ă a mu ncii fizice ş i 

intelect u ale. Adop t area de vorbe ce exprim ă institu ţii nu înseamn ă o realizare, 

fiindc ă vorba poate fi fraz a culturii, dar nu cult ur a îns ăşi, nu munca real ă a 

inteligen ţei. 

Eminescu cere tu t u r o r fiilor ţă rii con t r i b u ţ i a m u n c i i , p e n t r u a avea d r e p t u l 

s ă s e b u c u r e d e via ţ a de stat. El n u m e ş t e teo ria acea s t a "teo ria social ă a 

compensa ţiei", în baza căreia o clas ă soc ial ă ori un individ compenseaz ă numai prin 

munca intelectual ă ori mu şchiular ă, aceia ce prime şte. 

In baza acest o r gând u ri, Eminesc u neag ă Evreil or drepturile politice fiindc ă , 

dup ă el, Evreii nu m u n c e s c ci sp ec u l e a z ă; con d a m n ă clas a scri bilor ca in u til ă , 

înfie r e a z ă pă t u r a pa r a z i t a r ă a poli ticianilor şi a eleme n telo r superp u s e ş i dominante; 

cere depline dr e p t u r i şi toa t ă aten ţi a sta t u l u i fa ţă de pă tura muncitoare, clasa 

ţără neasc ă. 

Privind via ţa public ă a vremii şi găsind pret u t i n d e n i sal ti m b a n c i ai 

vo r b ei, ne p r e gă t i ţ i gata s ă jon g l e z e cu o ri ce p r i n c i p i i, im p r o v i z a ţ i ga t a să 

refo r m e z e t o t u l p r i n m a g i a joc u r i l o r de cuv inte, înst ări ţi şi însc ăuna ţ 

i în

anguri peste noap te profesâ n d o limbu ţie neserioas ă dar lucrativ ă, Emine 

sc u 

arat ă sing ur a temelie a prog re s u l ui şi civiliza ţiei: 

munca. 

Înţ elesul reac ţ ionarismului lui Eminescu. In articolele sale istorice ş i 

politice, Eminesc u are cuvi n t e de lau d ă pen t r u anumite epoce din trecutul 

nostru: ep oc a l u i Alex a n d r u cel Bu n , Mircea cel Mare, Ş tefan cel Mare, Matei 

Basarab. El are de- asemenea cuvinte bune pen tru regim ul boerilor. 

Pentru a în ţelege atit u d i n e a lui Emine sc u, tre bue s ă ţ inem seama de 

convingerile sale filosofice şi de sentimentele lui patriotice. Am văzut că, Eminesc u 

era convi n s de nece s i t a t e a de - a se lua ca baz ă trecu t u l pentru a preg ă ti 

progresu l viitop r al ţă rii. El se în t r e a b ă o d a t ă: "Oar e s ă fi m u n popor atât de 

bătrân, încât s ă fi pierdut memoria trecutului? S ă nu ştim c ă nu mai în pă strarea 

bun urilor morale cu greu câş tigate în trecut, în pă st rare a ele m e n t e l o r ed u c a t i v e 

ale ist o r i ei ro m â n e e răd ăcina spor nic ă a viitorului?". 

In afar ă de co n vi n g e r i l e p e care le - a m vă z u t deja, Eminescu are motive 

particulare de - a iubi anum ite epoce ale trecutului, fiindc ă acestea îi încânt ă s u fl e t u l să u 

d e Ro m â n în d ră g o s t i t de ne a m şi visân d înă lţ area ţării sale. Eminescu laud ă veacul 

XV- a al istoriei noa st r e, fiindc ă - i epoca de glorie cân d ne a m u l ro m â n e s c prin 

d o m n i i lui st ră l u ci ţi şi p ri n fa p t e l e lui vit e j eş t i, era p o p o r u l cel m a i de sea m ă al 

Euro p e i. 

Părere a lui Eminescu e c ă 'n acest veac avan s cena teatrul ui universul ui era 

ocu pa t ă de Români. Ca exe m p l e în su s ţ i n e r e a pă re rii sale, Emine s c u ni - i d ă pe 

marii do m n i t o r i Ion şi Matei Corvin, Mirce a cel Bă tr â n , Vlad Drac u l , Alex a n d r u cel 

Bun, Ştefan cel Mare. Eminescu scrie că'n aces t veac „Românii sunt poporul cel mai 

înseninat al Europei". 

Şi motive sociale îl fac pe Eminescu să - şi man ifeste cult ul trec u t u l u i. El 

regret ă c ă nu se pot readuce vremile trecute, când na ţiunea era în cre şt ere, când 

poporul nostr u făcea s ă disp ar ă în fa ţa pute rii lui de via ţă trib u rile , slave ş i 

tă tare. Cum n'ar vrea el s ă readuc ă ,vitejia şi bog ăţ ia de alt ăd at ă !: "a readuce 

vulturescul avânt al Basarabilor, starea de bog ăţ ie di n vre m e a lui Petr u Rare ş 

ori a l u i Ma t e i Ba s a r a b , a l e p u t e a r e a d u c e a r f i u n m e r i t şi, a fi r e a c ţ i o n a r a r fi 

id e n t i c c u a fi s p o r i t o r n e a m u l u i ţ ă r i i " . E m i n e s c u e m u l t m a i clar alt ă d a t ă ş i ne 

ar a t ă lim p e d e ce în s e a m n ă re a c ţ i o n a r i s m u l să u. 

El s c r i e: "s u s ţ i n e m di n n o u c ă s t a r e a vec h e d e l u c r u r i - ca r e n u s e m a i 

p o a t e r e i n t r o d u c e î n n i c i u n chi p, s ă fie bi n e în ţ el e s - era m ai favo r a b i lă 

exi s t e n ţ e i şi d e s v o l t ă r ii n o r m a l e a p o p o r u l u i n o s t ru". Şi ep oc a boe rilo r e lăuda tă 

nu m a i fiin d c ă s t a r e a m a t e r i a l ă a p o p o r u l u i e r a p e a t u n c i b u n ă , p o p o r u l ave a 

t r e z i e m o r a l ă, p rice p e r e , vioici u n e , bucurie de via ţă . 

Emine s c u n u cere în t o a r c e r e a la trec u t , ci crear e a co n d i ţ i i l o r d e via ţă , d e p e 

vr e m u r i , câ n d n e a m u l c r e ş t e a şi p r o g r e s a . El îş i s p u n e p ă r e r e a c u p r e cizie 

în t r ' u n u l di n m a n u s c r i s e l e sale: "Legea toc m e l e l o r t r e b u i e sc h i m b a t ă , t r e b u e s c 

crea t e n e a p ă r a t co n d i ţ i ile bu n u l u i trai u al ţă ra n il o r , căci altfel chiar e x i s t e n ţ a 

n a ţ i o n a l ă a R o m â n i e i e a m e n i n ţ a t ă . I n l o c d e - a n e c e r t a p e b a r b a l u i Ş t e f l a n 

V o d ă , a m f a c e m a i b i n e a n e c e r t a p e a f l a r e a o b i c e i u l u i pă m â n t u l u i di n vre m e a 

lui, car e - i asi g u r a p u t e r e a milit a r ă for m i d a b i l ă d e ca r e se b u c u r a înt r ' o vre m e a t â t 

d e d e p ă r t a t ă , î n d r ă z n e ţ u l Do m n a l Mol d o v e i . D e a c i a m a f l a c ă m u n c a o m u l u i 

d e ţ a r ă n ' a f o s t nici câ n d robi t ă, ci re z u l t a t u l u n e i transac ţ i u n i în ge n e r e , 

av a n t a g i o a s ă p e n t r u el; c ă c h i a r pă m â n t u r i l e p e c a r e l e a v e a î n a r e n d ă , l e a v e a 

d i n n e a m î n n e a m , n u p e u n r ă s t i m p s c u r t ; c ă b e ţ i a e r a p e d e p s i t ă c a u n l u c r u 

d e r u ş i n e şi d e b a t j o c u r ă , în lo c c a ex p l o a t a r e a şi lăţ i r e a si s t e m a t i c ă a a c e s t u i 

vi c i u p r i n c o l p o r t o r i j i d a n i , s ă f i f o s t u n i s v o r d e venituri; c ă proprietatea era sfânt ă , 

deşi nu era dec â t jus ute n d i, nu un jus ab u t e n d i" . 

Intr'un articol Eminescu ne d ă urm ătoarea lăm urire: "Dac ă ne place uneori a cita pe 

unii din Domnii cei vechi, nu zicem cu asta c ă vremea lor se mai poate întoarce. Nu.

Precum lumina unor stele ce s'au stins de mult, călătore şte înc ă în univ ers, încât raza 

ajunge ochiul nostru într'un timp în care steaua ce a revărsat- o, nu mai exist ă, astfel din 

zarea trecutului mai ajunge o raz ă de glorie pân ă la noi, pe când cauza acestei stră luciri, 

tăria sufleteasc ă, credin ţa, abnega ţiunea nu mai sunt. Degeaba, pitici moderni, ar îmbră ca 

zalele lor, mânc ate de rugin ă, dac ă nu pot umplea sufletele cu smerenia şi credin ţ a celor 

vechi". 

Eminescu avea prea mult bun sim ţ ca s ă cear ă o întoarcere îndă ră t. Nu în acest fel 

era el reac ţionar. El cerea s ă creem condi ţiile , de via ţă bun ă pe care le- a avut neamul 

nostru în epocile voivodale. Sentiment al trecutului din motive temperamentale în opera 

poetic ă, din motive filosofice şi sociale în opera de natur ă practic ă, dar ş i'n prima 

ş i'n cea de- a doua se 'ntrevede na ţionalistul înfl ăcă rat cu gândul la nevoile neamului, cu 

inima încălzit ă de- o măre ţie proectat ă în trecut, dar care poate nu era pentru poet decât 

justificarea unei măre ţii pe care- o dorea pentru viitor. 

Conservatorismul naţ ionalist al lui Eminescu. Emine sc u aş tea p t ă de la un 

pr og r a m con s e r va t o r crearea tuturoir condi ţ iilor necesare unui progres firesc în toate 

ramurile de activitate ale na ţiunii. Apropierea 

lui Eminescu de convingerile conservatoare 

se observ ă din notele lui m a n u s c r i s e şi di n diferite ar tic ole mă 

runte din vremea 

stu diilor universitare. Influen ţa austriac ă îns ă, cuprinde întreaga doctrina conserv atoare 

pe care Emine sc u avea s'o exp u n ă şi 'n artic o l ele di n Ti m p u l. In artic o l e l e lui 

Emin e s c u se vede bine convingerea lui c ă numai conservatorii p o t salv a n a ţ i u n e a şi că 

u n s t a t lib e r a l n u p o a t e fi p u t e r n i c. Odat ă el scrie: "Dac ă liberalii su n t patrio ţi ş i 

na ţi o n a li şti, vor treb u i s ă devie reac ţ ionari şi s ă îm pă r tăş ea s c ă cu noi ace s t titl u, cu 

care azi ne fac imp u tă ri". 

Numai conservatorii sunt capabili s ă vindece relele din ţar ă , nu m a i legile 

con s e r v a t o a r e po t fi bune şi oricine voe şte în d r e p t a r e a lucr u r ilo r va tre b u i să 

devin ă mai m u l t ori mai p u ţi n co n s e r v ator. 

Încrederea lui Eminescu nu se mă rgine şte la activit a t e a trecu t ă şi pre z e n t ă a 

con s e r v a t o r i l o r , ci s e ră s f r â n g e şi a s u p r a a c e i a c e e i v o r f a c e în viitor: "Unul 

es t e par t i d u l con s e r v a t o r , cu m u n a est e ţ a r a , u n a Co n s t i t u ţ i a libe r a l ă da t ă d e 

acela şi p a r t i d co n s e r v a t o r , p r e c u m to t ce s' a fă c u t şi s e va fa c e vr' o d a t ă p e n t r u 

u n i r e a n e a m u l ui româ n e sc, de către partidul conservator se va face". 

Eminescu arat ă care trebue s ă fie ţinta partidului conservator. El nu trebue să 

lupte împotriva principiilor de libertate şi egalitate, ci împotriva abuzului ce se face cu ele. 

Convins c ă liberalii au falsificat institu ţiile în fiin ţa lor şi c ă se folosesc de ele 

numai pentr u parad ă şi satisfacere de interese, Eminescu crede c ă conservatorii au 

menirea de a da formelor un cuprins real. 

Liberalii discrediteaz ă institu ţiile prin abuz, cons ervatorii trebue s ă le conserve prin 

realizarea fondului lor. 

In atitudinea sa politic ă, Eminescu e intransigent în ce prive ş te principiile. Convins 

fiind c ă instit uţiile noastre trebue s ă reprezinte ceva real, nu numai forme goale, Eminescu 

sus ţine c ă tot ce se face în ţar ă e nevoie s ă aib ă ca p u n c t de plec are Constitu ţia ţă rii în 

întregul ei. 

Eminescu înţelege constitu ţionalismul ca păzirea real ă a principiilor înscrise în pactul 

fundamental al ţării. El înţ elege ca factorii de guvern ământ să- şi îndeplineasc ă fiecare 

misiunea prescris ă de legi şi s ă nu treac ă peste acestea; el cere ca fiecare factor să- ş i 

cunoasc ă atribu ţia special ă şi s ă fie responsabil de îndeplinirea ei; el e contra imixtiunei 

de puteri; el cere ca aleg ătorul s ă fie lăsat să- şi exercite în conş tiin ţă datoria - i 

cetăţ en easc ă şi s ă nu fie supus presiunilor morale şi materiale. Constitu ţ ionalism nu 

'nseamn ă deci simp le forme sub care totul e fal ş , forme care ascund doar o societate 

organizat ă de exploatare şi intim idare a ţă rii. . 

In baza principiilor conservatoare, desvoltarea ţă rii nu se poate face decât pe cale 

evolutiv ă; de aceia conservatorii trebue s ă fie împotriva mişcăr ilor revolu ţionare. Ei trebue să 

creeze condi ţiile adev ăratului progres, adic ă s ă desvolte posibilit ăţ ile muncii fizice ş 

i

intelectuale. 

Ţinta supre m ă a partid ului conservator trebue s ă fie înt ă rirea element ul ui 

na ţional şi apă rarea lui împotriva a tot ce l- ar primej d ui: " Şi ţinta noastr ă a fost 

totdeauna conservarea elementului naţ ional ş i ocrotirea acestui element contra 

conc uren ţei excesive şi a propriei lui neprevederi. Fie ce zi ce trece ne convinge mai 

mult c ă aceasta trebue s ă fie ţinta suprem ă, nu numai a orică rui conservator, dar a 

oric ărui Român care vrea s ă aib ă o ţar ă româneasc ă". 

Astfel pentru Emineseu a fi conservator se conf und ă cu a fi român ş i a voi binele 

naţ iunii. Felul cum înţelege el desvoltarea ţării pe temeiul princ ipiilor conservatoare, nu ni- 1 

arat ă ostil progres ului politic şi social. In vorbele lui Emineseu e un spirit pe care trebue să- 1 înţelegem, un spirit conservator care vrea preg ătirea unei evolu ţii, nu săvâr ş irea de salturi 

schimb ătoare mai totdeauna numai a suprafe ţii lucrurilor. Intre cele dou ă cur ente fa ţă 'n 

fa ţă, unul târzielnic în reforme, dar sigur de realiz ări şi altul revolu ţionar, primito r al 

oric ărei nout ăţ i, înf ăptuito r a toate pe hârtie, dar puţ in schimb ă tor al fondului lucrurilor, 

Emin escu prefer ă pe cel dintâi. 

Antiliberalismul lui Eminescu. Pe cât i- i lui Eminese u de mare încrederea în 

conservatori şi în ideia conservatoare, pe atât i- i de mare şi siguran ţa c ă liberalii ş i'n 

general liberalismul nu pot face ca o na ţiune s ă fie puternic ă şi s ă progreseze în mod firesc 

şi 

continuu. 

Emineseu a atacat politicianismul liberal cu toate aspectele lui, a înfierat pe cei de 

provenien ţă nesig ur ă care alcă tuiau partidul liberal, a mărturisit adesea convingerea că 

liberalii sunt duş mani ai naţiunii.. La baza neîncrederei în liberali sunt, dup ă Eminescu, 

şi deosebiri de origin ă ş i 

deosebiri de car acter între ceia ce- i liberal şi conservator în ţar ă. Pe când conservatorul are 

ca arm ă adev ărul, liberalul se serve şte de intrig ă şi vicleş ug; pe când conservatorul spune 

sincer ce vrea, liberalul asc unde totdeauna adevărata inten ţie. Emineseu ajunge cu 

neîncrederea pân ă acolo c ă nici faptul obţ inerii Independen ţei nu- 1 învesele şte; el crede că 

se ascunde ceva sub cuvintele dubioase cu care puterile au recunoscut independen ţa ţării. 

Emineseu a manifestat o neţă rmurit ă dragoste pentru ţăr ă nime care pentru el se 

confu n d a cu însăş i naţ ia. Şi aceast ă dragoste i- a mărit înver ş unarea împotriva liberalilor 

care, dup ă el, exploat au doar na ţiu n e a. E interesant ă observa ţia pe care- o face el într'o 

convorbire cu Zamfir Arbore: "S ă se răscoale ţăranii cândva în România pentru a scutura 

jugul ciocoilor, şi atunci vei vedea, dac ă vom trăi pe acele vremuri, cât de sanguinari ş i 

nemilo şi vor fi aceşti democra ţi fa ţă cu poporul răsculat". Emineseu e convins c ă legisla ţia liberal ă a înc urajat la noi lupta de exploatare; această 

legisl aţie este exclusiv în favoarea clasei de mijloc, care la noi e format ă din Evrei, aşa că 

prin liberali sm ne putem aştepta la o epoc ă de dominare a Evreil o r , f a ţ ă d e c a r e 

d o m n i a f a n a r i o t ă a r fi o epoc ă de aur. 

Vis u l lui Emi n e s c u era u n st a t p u t e r n i c p r i n care na ţiunea s ă se desvolte ş i 

să - şi îndeplineasc ă m e n i r e a ei civiliz a t o a r e . Dar el e co nvi n s c ă un s t a t libe r a l n u 

p o a t e fi p u t e r n i c fii n d c ă r e n u n ţ ă la pu terile sale în favoarea individ ul ui. 

In politic ă, la baza atitudinei lui Eminescu, nu - s nu m ai senti m e n t e le unui 

milita n t pentru un parti d, ci gândiri bine fixate asu p ra conservatism ul ui ş i 

liberalis m u l u i în gener e. 

Suflet aprins; şi entusia s t, minte gânditoa re şi preocu pat ă de toate problemele 

vieţ ii na ţionale, Eminescu şi- a pus toat ă energia în serviciul ideilor pe care le socotea 

mânt uitoare. In gândirea român easc ă, el nu repre zin t ă o sim pl ă atitu di n e de poet ori 

d e zia r i s t înfe u d a t u n u i pa r t i d , ci o clar ă concep ţie conservat o are na ţionalist ă. 

El şi- a luat în serios rolul de profet al neam ul ui pe de o parte, de censo r al 

plă gilor vie ţii noastre p u blice pe de alt a. Dar în lu p t a lui atâ t de veh eme n t ă adese a 

ori, el nu uit ă c ă via ţ a p u blic ă e ceva serios, şi aceasta - 1 înal ţă înc ă înaintea noastr ă : 

"Stân d la mo r m i n t e l e fra ţilo r lor că zu ţi pe câ m p iile Bulga ri ei, Ro m â n i i di n ce în ce se

pă t r u n d m a i m u l t şi t o t m a i m u l t d e co n v i n g e r e a , c ă via ţa public ă este un lucr u 

serios, iar nu o come d ie, unde cel mai iste ţ trebue s ă fie răspl ătit prin aplause". 

1870) Echilibrul. 

Articolul e publicat în Federa ţ iunea (III) 1870 la 4 Mai/22 Aprilie şi 11 Mai/29 Aprilie, ş i 

semnat cu pseu d o ni m ul Varro. In Din Şedin ţele soc. Româ nia jun ă , (manuscrisul Acad. Române 2257 

ff. (224—232), Eminescu arat ă c ă articolul e scris de el. Eminescu spune aci: "In articolul Echilibrul 

publicat în Feder aţ iunea (nr. 38 şi 39, Maiu 1870) am sus ţinut autonomia Transilvaniei, fă râmarea 

dualismului, a unei forme ce contrazice natura obiectiv ă a monarhiei, dreptul ce- 1 are fiece popor de 

a- şi deter mi na voin ţa prin legi şi de a avea un propriu organ pentru formularea acestor voinţ e, o 

legislativ ă. Acest articol a dat ans ă (prilej) procurorului public din Pesta d'a m ă cita la judec ătoria de 

instruc ţiune", (v. ed. Scurtu Scrieri politice şi literare p. 19). Articolul a fost reprodus de Scurtu, în 

edi ţia scrierilor literare şi politice ale lui Eminescu sub titlul neexact Dualismul austro- ungar ş i 

naţ ionalit ăţile şi cu dese omisiuni de cuvinte şi propozi ţiuni. 

Eminescu arat ă c ă Pester Lloyd, ziar al intereselor maghiare, cere drepturi pentru toate 

naţ ionalit ăţile afar 

ă de Românii din Transilvania. Fa ţă de aceast ă atitudine se impune cercetarea 

raţiunii de a fi a dualismul ui. Acesta - i obiectul principal al articolului lui Eminescu. 

Legile unui popor purced dela el însu şi, totu şi pot fi cazuri când un element str ă in 

îşi poate impune le gile lui. Acest element se poate impune: 1) prin super ioritatea sa, 2) prin 

credin ţa poporului în principii transcendente, ceea ce s'a întâmplat cu Românii cari au credinţă 

în unitatea Austriei şi în tron, 3) prin forţ a încălcătoare de orice drepturi. 

Analizând aceste trei cazuri, Eminescu. arat ă mai întâi c ă Ungurii nu se pot impune prin 

superiortate mor al ă. Viaţa lor public ă e decă zut ă, nu au o civiliza ţie proprie, nu- s prin nimic 

superiori Românilor. 

In ce prive şte cazul al doilea, Eminescu arat ă c ă Românii cred în unitatea Austriei, dar s'ar 

putea ca aceast ă credin ţă să'ncete z e şi atunci va înceta şi cred inţa în simbolul naţ iunii, suveranul. 

Ideia unit ăţii Aus triei trebuie s ă se confor me z e cu trebuin ţele popoa relor. Pentru aceasta e nevoie 

îns ă de federalizarea Austriei. In afar ă de aceasta, unitatea Austriei nu cere existen ţ a unei Ungarii 

stă pân ă pe provincii str ăine. Românii având a respecta numai unitatea Austriei, ar putea proclama 

singuri autono mia. Suveranul trebuie s ă ţin ă seam ă de drepturile na ţiunilor, trebuie s ă ced eze 

cerin ţele 

acestora. 

In ce prive şte cazul al treilea, Eminescu spune c ă Ungurii nu au puterea de- a se impune. O 

răscoal ă mil itar ă e lucru foarte uşor şi 

foarte probabil. 

In partea final ă a marelui său articol, Eminescu arat 

ă c ă Românii nu au a combina 

soarta lor cu a Ungurilor. Ei nu au a le cere acestora nimic, ci tre bue s ă se adreseze 

Tronului. Naţiunile. au dreptul de- a se înălţa şi a- şi arăta valoarea lor proprie. Sancţ iunea 

popoarelor trebue s ă premearg ă sancţ iunii suveranului. Astfel numai în Austria va fi echilibru în 

viaţ a statului, şi va fi şi 

pace. 

In fine, ceeace am zis noi s'a împli nit. Cehii cer autonomia ţă rii lor; 

Galiţ ienii, Tirolezii, Tries tinii cer aceia şi esen ţă sub alte forme; ba chiar organul 

jidanilor unguri ţi Pester Lloyd are inspi raţ iunea de a recomanda guvernului austriac o 

dep lin ă îndrept ăţ ire a na ţionalit ăţilor. Adec ă cu as tuţ ia ce le e proprie, vor a localiza 

reforma Aust riei şi uit ă inten ţionat, c ă este şi o Transilvanie, care cere aceia ş i 

autonomie, pe care o cere Bohe mia ori Gali ţia. Opiniunea public ă a Austriei s'a 

pronun ţat pentru căderea constitu ţiunei, pentru răst urnarea complect ă a dualismului 

care nu are nici o raţ iune de a fi. Dac ă suveranul s'ar învoi să- ş i cercue fruntea cu 

coroana Bohemiei, el ar trebui prin consecin ţă s ă reprimeasc ă autonomia marelui 

principat al Transilvaniei. 

Afar ă de ceeace creiaz ă arbitraritatea omul ui, nu exist ă nimic în lume ce n'ar trebui 

s ă fie cum e. Cauza acestei treb ui n ţ e e ra ţiunea lui de a fi şi aceas t a tre b u e s ă fie 

nea pă rat o ra ţiu n e, nu o combina ţiune răutăcioas ă ori exaltat ă, ci un rezultat neap ă rat, 

neînl ăturabil al unei cauze anter ioare, asemenea cum din calculul cert a dou ă cifre certe ese 

un rezultat neap ărat, ce nu se poate schimba făr ă 

amestecarea unui element arbitrar ori

nera ţional. Acest element arbitrar, nera ţional şi de aceea barbar, e asemenea să biei lui 

Brennus din cump ăna 

cu aur. 

S ă vedem raţ iunea de a fi a dualismului. Sunt cauze ce au trebuit să- 1 produc ă ; sau 

aceast ă form ă e numai o ficţiune diplomatic ă, o variant ă a etern ului "divide et impera", o 

form ă arbitra r ă, care s ă nu rezulte din ideea ce naturalme n t e o con ţ ine în sine 

materialul ei - popoarele? 

Condi ţiunea de via ţă a unei legi , garan ţia stabil ităţ ii sale e ca s ă fie un 

re z u l t a t , o exp r e s i u n e fidel ă a tre b u i n ţ e l o r un ui po p o r - şi toc m a i de aceea 

drep t u l de a formula acele treb ui n ţe în artic ole şi paragrafe este, du p ă spirit ul 

tim p ul ui nost ru, al po p o a r elor. Un po p o r - oricu m ar fi el - are dre p t u l de a - ş i 

legiui treb u i n ţ e l e şi transac ţiunile ce rezult ă neap ărat din acele trebuin ţ e, 

re ciprocitatea rela ţiunilor sale; într'un cuvânt: legile unui po p o r, dre p t u r i l e sale, 

nu po t purce d e decât din el însu şi. Alt eleme n t str ăin, esen ţial diferit de al lui, 

nu - i poate impune nimica; - şi dac ă- i imp u n e, atunci a e n u m a i p ri n 

s u p e r i o r i t a t e a de m n ă de recu n o s c u t a individ u ali tăţ ii sale, cu m, de ex., au 

impu s France zii Românilo r. E o influe n ţă pa cinic ă, pe care cel pasiv o prime ş te cu 

bucurie, cu dispre ţ u l său pro p ri u, făr ă de a judeca cum c ă din as t a poa t e s ă nasc ă 

nen o r o cire pen t r u el. 

Al d o ilea m o d d e a im p u n e e ac el a d e a fa c e din principii transcende n t e, din 

credin ţe ale omenirii, 

mijloace pen t r u scopuri de alt ă natur ă. Astfel preo ţ i m e a evului 

mediu explica evangeliul astfel, încâ t făcea ca popoarele săi îngen u n c h e şi s u b j u g u l 

u n u i rege ră u; a s t f e l cre d i n ţ a ce a a dânc ă către u ni t a t e a Aus t r iei şi că tre tro n a 

fost cau z a indirect ă, de şi principal ă, care i- a făcut pe Româ ni s ă pri m e a s c ă tă câ n d, 

cu o re zi s t e n ţ ă mai mult pasiv ă, 

umilirea dualismului. 

Al treilea mo d e cel mai sim pl u, de şi cel mai greu şi mai nedrept. Ţ i- arogi cu 

insolen ţă drep t urile altui a şi te su s ţ ii în pr o p r i e t a t e a lor prin p u t e r e a br u t ă , pro p r i e 

ori str ăi n ă. 

S ă cercet ă m aces t e trei p u n c t e, un u l du p ă alt ul şi s ă ved e m d a c ă vre u n u l 

di n ele p o a t e fi ra ţi u nea atitudinei excep ţionale a Ungurilor din Austria, atit u d i n e 

ce le d ă în mâ n ă do m n i a as u p r a un o r na ţiuni esen ţ ial diferite de a lor, tot aş a de 

mari la nu mă r şi nu mai îna p oi a t e în cult u r ă. Înt âi a ra ţ iune, prin care un popor 

poate egemo ni s a pe altul, e superioritatea moral ă. 

Măsurari ul civilisa ţi u n ei unui pio po r în ziu a de azi e: o limb ă so n o r ă ş i 

apt ă de a expri m a pri n sunete no ţiuni, prin şir ş i accent logic cugete, prin accent 

etic sentimen te. Modul de a înşira în fraze no ţiune dup ă no ţiune, o caracteristic ă 

mai abstract ă ori mai concret ă a no ţi u nil or în sine, toat e astea, dac ă limba e să 

fie na ţio n al ă, sun t ale limbii, căci d e n u va fi aş a, e p r e a lesn e ca u n o m să 

vo r b easc ă nem ţe şte, de ex., cu material de vorb ă unguresc. Afar ă de aceea, 

civiliza ţiu ne a unui popor const ă cu deosebire în desvoltarea acelor aplec ări uma n e 

în genere, care sunt neap ărate tut u r o r oam enilor, fie ace ştia mari ori mici, să raci 

ori boga ţi, acelor principii, care trebue s ă constit ue funda m e n t ul, directiva a toată 

via ţa şi a toat ă activitatea ome n e a s c ă. Cu cât acest e cuno şti n ţ e şi pri nci pii, care 

s ă le fie tut u r o r com n u e, sun t mai desvol t a t e, cu at â t a po porul re s p e c t i v e m ai 

civili z a t . Căci clasa inteligent ă numai, nu constitue civiliza ţiun ea, care e ş i tre b u e 

s ă fie co m u n ă tut u r o r pă t u rilor popula ţ iunei. Sunt popoare, ce posed o 

resp ectabil ă inteligen ţă nalt ă, făr ă de a fi ele civilizate; su n t altele care, făr ă 

intelige n ţă nalt ă, înt r u n e s c toate condi ţiu nile civiliza ţiunii. Ştiin ţele (afar ă de 

ceeaee e do m e n i u p u b lic) tre b u e s ă pre z i n t e luc ră ri pro p r ii ale na ţ i u n e i, pri n 

care ea ar fi con t ribui t la lu minarea şi înai n t a r e a o me n i rii; act el e ş i literatura 

fru m o a s ă trebue s ă fie oglin zi de aur ale realit ăţ ii în care se mi ş ca po p o r u l , o 

coa r d ă no u ă, origi n al ă, pr o p r i e pe bina cea mare a lu mii. Legisla ţ i u n e a tre b u e 

s ă fie aplicarea celei m ai înaintate idei de drep t pus ă în rapor t cu treb uin ţ ele 

po p o r u l u i, - astfel îns ă încât explicare a ori aplicarea drept u rilor prin lege s ă 

nu

contra zic ă spiritul ui acelora. Industria trebue s ă fie a na ţiu nii aceleia şi păzit ă de 

concure n ţă; iar purt ătorul ei, comerciul, s'o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce 

hr ăne şte pe ind u s t ria ş şi îmbrac ă pe agricul t o r, treb ue ase menea s ă fie în mâinile 

acelea şi na ţ i u ni. - Declar ăm a în ţelege, de şi nu concede m, ca cineva s ă fie aservit 

vreunei na ţiuni viguroase ce te su p u n e cu pu t erea bru t ă , ori unei alteia, ce te 

orb eşte cu lustrul civiliza ţiunii sale. Dar s ă fim servitorii... cui? Celei mai dec ă zute 

populace din Europa, a cărei vanitate şi lăud ăro şie nu e decât o lung ă şi scârb oa să 

Donq uixotia d ă. Căci ce au ace şti oame n i ca s ă ne su p e riorizeze ? Au ei ceva ce 

noi nu avem? Au ei limb ă? Au ştiin ţe? au arte? au legisla ţ i u n e? au ind u s t r ii? au 

com erci u? - ce au? 

Limb a ? - Ar tre b u i s ă le fie ru şi n e de ea. Sune t el e îng r o z e s c pia t r a; 

con s t r u c ţ i u n e a , mo d u l de a în şira cuget ările, de a ab s t r a g e no ţi u n ile, tro pii, cu un 

cuvânt spiri t u l infiltrat acestui material grunzuros, sterpi, hodorogit, e o copie a 

spiritului limbei germane. Ei vorbesc germ ăne şte cu materi al de vorb ă ung u r e s c. 

Ştiin ţe l e? Ce au desco p e r i t ei no u în ştiin ţ e? Prin 

ce au cont ribuit ei la 

înainta rea omenirii? Ist oria civiliza ţiunii a înregistrat numai o nul ă. Legisla ţ iunea? 

Drepturi şi legi sunt într'o etern ă contrazicere. E o compila ţiune răutăcioas ă ş i 

nerumegat ă a principiilor celor mai contradictorii, principii care se exclud unul pe altul. 

Alături cu o constitu ţiune nedreapt ă şi par ţial ă, liberal ă îns ă pentru Unguri, găseş ti 

legi din evul mediu mai barbare decât barbaria. 

Arte şi literatur ă? O traduc ţiune rea din limba german ă şi ştie toat ă lumea cât de 

rea poate s ă fie o traduc ţiune. Industria? german ă. Comerciul? în mâna Evreilor. 

Va s ă zic ă nu au nimica aceş ti oameni, prin ce s ă ne superiorizeze pe noi 

Românii, şi vom arăta numai decât cum nici nu pot avea, nici nu pot constitui o 

putere moral ă oarecare. Nu e pe lume o singur ă inteligen ţă, care s ă fie o mai rea 

expre siune a popor ul ui ei decât cea maghiar ă. S ă ne silim puţ in a analiza spiritul, - 

nu al poporului maghiar, pe care din inteligen ţa lui nu- 1 vom putea cunoa şte nici odat ă , 

- ci al acestei coterii care- 1 guvern ă, guvernân d u - ne tot odat ă şi pe noi prin o 

ficţiune diplomatic ă. Eşit ă din nişte şcoli mizer abile a căror singur ă ţânt ă e 

propagarea minciunei, în care n'au învăţ at nimic alta decât fanatism ul, primind o 

educa ţiune, care avea de principiu de a stinge tot ce în suflet e curat, uman, nobil, 

pur, s'au infiltrat în capetele unei genera ţiuni june şi de aceea docile niş te principii 

sistematice în flag rant ă contradi ţiune cu tot ce era mai nobil în spir itul secolului 

nostru. Astfel aceş ti oameni au dev enit transcendentali. Aceste principii sistematice 

ale lor, scoase deductiv din o istorie falsificat ă, escamotate din concep ţiunea exagerat ă a 

naţiunii lor, din no ţiu n e a falsificat ă a drep t u l ui, - ce putea fi ele de cât pure 

minciuni! In viaţa pu blic ă îns ă ei judec ă consecvent pe baza acelor princ ipii 

mincinoase; de aceea nu ne poate prinde mir area, dac ă toate conseci n ţ el e ce le 

trag din princ ipii falsific a t e nu su n t , nu pot fi, decât iar ăş i fal ş e. Nu trebue dar 

s ă ne mir ăm, dac ă ei aplic ă principiile cele mai mari din via ţa public ă a 

pop oarelo r, astfel cu m le aplic ă; pen t r u c ă ei le - au înţ eles pe dos, pentruc ă 

ţes ătura fal şelor no ţiuni fundamentale i- a făcut incapabili de- a cugeta drept. Cine 

nu ştie acu z a ţi u n e a ce ni se face nou ă Rom ânilo r pen t r u c ă solicit ă m pe n t r u noi 

ceea ce ei au solicitat pientr u dân şii? Ce întoar s ă, ce mi nu n a t ă trebue s ă fie acea 

glav ă, care face altuia o crim ă, din aceea ce el pen t r u sine şi croie şte o virt u t e! 

Tot ce con s t i t u e viea ţa lor int er n ă e o minciun ă. De ce s ă ne mir ăm, dac ă alegerea 

la ei însemnea z ă be ţie, bătaie şi omor? S ă nu ne mir ăm, dac ă toate no ţ iunile au cu 

totul alt ă semnificare, p e n t r u c ă s u n t p rivi t e p ri n o p r i s m ă s u f l e t e a s c ă, ce 

falsific ă to t u l. Asem e n e a cu m nu te po ţi în ţel ege cu u n o m, a că rui li m b ă ş i 

n o ţi u n i dif e ri ă astfel de ale tale, încât el ră mâne pen t r u tine netra d u c t i bil, că ci 

tu nu ai no ţiu nile ce le are el, cu m el n u le are pe ale tale: - toc m a i aş a n u te 

po ţi înţ elege cu inteligen ţa maghiar ă. Împ ăcare sau transac ţ iune nu se încape aicea, 

căci divergen ţa no ţi u n ilor fun d a m e n t a l e şi a pri nci piilo r siste m a t ice

condi ţioneaz ă o etern ă divergen ţă a deduc ţiunilor din ele. Va s ă zic ă aicea nu se 

încape acest mijloc dulce şi piacific, care va fi etern neîn ţeles. Tu- i spui, că 

na ţiunea român ă vrea cutare şi cutare lucr u, - el îţ i ră sp u n d e , c ă na ţ i u n e a 

ro m â n ă nici nu exist ă. Apoi înţ elege - te c'un astfel de om! Noi Românii nu pute m 

înainta decât cu desco n si d erarea t ot al ă a ace s t o r oa m e n i tr a n s c e n d e n t a l i, cu 

cari ne - a lipit un ucaz al tronului, şi de care un decret drep t ne poate tot aş a de 

bine deslipi. Vina în fine nu e a lor, pen t r u c ă genera ţi u n e a ca atare nu are vina 

falsei direc ţiuni a spiritului său. Vina acestei direc ţiuni o au descreera ţ ii lor de 

magna ţi, a căror vanit ate îi făcea s ă cread ă, cum c ă în aceast ă ţar ă, ce e mai mult 

a noastr ă de cât a lor, ei vor putea mag hiari z a pân ă şi piet r el e. Magna ţi, cari şi 

'n - 

cep ea u via ţa cu scrie ri fana t ic e şi exaltate, spre a o sfâr şi în vr'o cas ă de neb u ni, 

ori în droj diile vi- ţiilor be ţiei şi ale desfrân ării; copii bătrâni ce pă t ea z ă pă r u l lo r 

cel alb cu to t ce e m ai deg r a d a t , mai obsce n, mai tel u ric în aceas t ă natu r ă ce - i 

zic omeneasc ă. 

S ă ne uit ă m de p li n s u b sd r e a n ţ a de pu r p u r ă ce o p u n ei p e p r o f u n d a l o r 

m i z e r i e , şi s ă ve d e m cum fap tele concrete isbesc în fa ţă acele abstrac ţ iuni 

statistice, ce ei le prezin t ă lumii, şi cum toat ă viaţ a lor public ă e o parodie. - Cele 

şase- spre - zece milioane de Unguri, cu care înşal ă Europa, sunt o minciun ă. Ş i cine 

nu - şi aduce aminte, cum au schimb at nu mele indivizilor din districte întregi, în 

cât bie ţii locuit o ri nem ţ eş ti nu ştiau în ur m ă cu m îi chiam ă. Astfel cu aparen ţ a, 

cu nu mele maghiar, ei vor s ă min t ă fiin ţa german ă ori ro m â n ă. Din feric ire, 

încercarea, pe lâng ă aceea c ă e perfi d ă, apoi e şi emi n a m e n t e van ă. Ace ş ti 

oameni ei înş ii cu statul lor, cu parla me n t u l lor, cu minis t er u l lor nu s u n t dec â t 

o mi n ciu n ă, o fic ţi u n e . - De ex., e acest minister îndre p tăţ it de a fi minister ul 

popo rului române sc? Nimica mai pu ţin de cât asta, căci îndrep tăţ irea treb ue să 

purcead ă de la popor ul rom ânesc ca atare; şi acel pop or nici a fost întreb at mă car 

la no u a refor m ă, a lucru ril o r. E aces t parla ment expresiunea poporului românesc? 

Nu... nici exp resiu n e a celui mag hiar măcar; căci atu n cia am trebui s ă uităm bătă ile 

şi omorurile la alegeri, inf luen ţările meschine ale guvernului ş i ale coruptei sale partide, 

starea excep ţional ă a Transilvaniei, punerea sub acuza ţiune a candida ţilor opozi ţ ionali 

ori de alt ă naţ ionalitate, intimidarea poporului prin amenin ţă ri, toate acestea am trebui 

s ă le uită m, pentru a putea zice cum c ă aceast ă minciun ă, ce se nume ş te parlamentul 

Ungariei, e o expresiune a po p o a r elor. Şi- apoi câte mijloace nu vor gă si acei 

oa m e n i , ca r e ţi n p u n g a ţă rii în m â n ă, pe n t r u ca s ă influen ţeze şi s ă conru p ă ş i 

mai mult? La ce- şi voteaz ă ei oare fonduri de dispozi ţiune 

? 

Ungurii nu sunt superiori în nimica na ţiunilor cu cari locuesc la un loc; ş i acest 

palat de spume mincinoase, cu care au înş elat Europa, e, de aproape 

privit, forma 

ridicol ă a unor preten ţiuni ridicole. Kant nume şte ridicol risipirea spontan ee a unei 

aştept ări mari într'o nimica întreag ă, adic ă : parturiunt montes, nascitur ridiculus mus. 

Şi cu toate acestea, ăst ridicol e trist în sine; ceea ce dovede şte, c ă defini ţ iunea 

filosofului german are multe contra sa. E trist de a vedea în inima Europei o naţ iune, 

ce se afl ă înc ă în evul mediu, cuprins ă de o febril ă epidemie spiritual ă, o na ţ iune 

mic ă la num ăr şi fanatic ă în aspira ţiuni, căr eia o apuc ătur ă politic ă i- a dat 

neîn ţelep ţeş te su prema ţia asupra unor na ţiuni tot aşa de mari la nu mă r ş i în nimica 

mai înapoiate. Fic ţiu ne a treb u e redus ă la valoarea ei proprie şi trebue risipit ă 

aceast ă valoare nominal ă care uime şte şi care cu toate astea ascunde în sine cel 

mai infamant fal iment. 

S ă trece m la pu nct ul al doilea: la ideia etic ă care a dominat poporul nostru, când 

a primit tăcând o reform ă, ce el o ura din suflet. Nu cred s ă fie vr'un Ungur chiar, care să 

aib ă bonomia de a crede, cum c ă în legile şi mă surile lor ne oblig ă crea ţ iu nile unor 

creeri turb u ri ungu re şti, ori semn ăt u ra cut ărui om al lui Dumne z e u, care se intit ulea ză 

cu cale ori făr ă cale ministr u. Pe noi ne oblig ă pur şi simplu semn ătur a suveranul ui 

nostru. Suveranul reprezint ă unitatea de stat austriac ş 

i pentru noi el e personificarea

naţ iunei române. Noi suntem amici ai unităţ ii Austriei şi tro nul va gă si în noi totdeauna 

apăr ători sinceri, deşi legi pe care nu le- am făcut noi înşine, nu ne oblig ă. 

Ele sunt făcute în flagrant ă contradic ţiune cu convingerea noastr ă, fără consim ţimântul nostru, căci am refu z a t de a discuta ori de a vota legi, care a priori 

erau fal şe şi nedrepte. Cum c ă noi am crezut a trebui s ă ne supunem deocamdat ă 

acestor legi, din raţ iunea de mai sus, e o măsur ă, pe care oamenii de bine ne- o 

aprob ă; cum c ă îns ă nu trebue s ă cerem ameliorarea acestor legi, e şi mai sigur, 

pentruc ă ne punem pe un teren fal ş şi recunoa ştem legalitatea existen ţ ei lor, când ele a 

priori prin abţ inerea noastr ă sunt nelegitimate în sine, în esen ţă, ş i legitimate numai 

în form ă prin semn ătura Domnitorului, pe care noi trebue s'o respect ăm, pân ă când 

respect ăm unitatea Austriei. Se zice, c ă s ă cerem de la Unguri cutare ori cutare lucru, - 

iat ă iar terenul cel fal ş. Cum pot fi ei competen ţi de a ne dă rui lucruri, pe care 

domn ul le dărue şte servului? Suntem noi servii lor? Drept urile se dă ruiesc? 

Sau sunt ace şti repreze n tan ţi din diet ă reprezentan ţi fideli ai naţ iunilor ? Dar 

toat ă lumea ştie, c ă Ungurii chiar în Ungaria proprie sunt în minoritate şi că 

numai prin influen ţări materiale la alegeri o au putut improviza acea 

adun ătur ă ce se pretinde Adunare. Noi nu ne putem pune în rela ţ iune de 

domn şi aservit, nici putem intra în transac ţ iuni cu oameni, care pentru noi nu 

sunt comp eten ţi nici de a lucra ceva, decât doar prin puter ea brut ă ce li- o 

pune la dispozi ţiune imperiul, nu îns ă prin esen ţa dreptului. Puterea executiv ă 

trebue s ă fie pentru noi aceea ce aplic ă asupra noastr ă legi, ce ni le- am 

făcut noi; iar nu aceea care ne imp une legi str ăine şi căreia nu ş tim ce nume 

să- i dăm. Şi apoi transac ţiuni cu astfel de oameni, cari în fapt ă n'au ei inş ii 

nimica, a căror existen ţă e ilusorie, nu prezint ă nici o garan ţie de durat ă , ba 

înc ă te compromi ţi pactând cu ei asupra unor luc ruri, care nu sunt ale lor, 

Atitudinea naţ iunii rom âne e anormal ă, asemenea unui organ ce încet ează 

de a func ţiona. Func ţiunea lui e în el, în destina ţiunea lui, ş i numai o 

împrejurare arbitrar ă poate s ă i- o opreasc ă. Asemenea ş i noi Românii, 

Drepturile şi legile ce au de- a ne guverna pe noi, ni- s imanente nou ă, că ci 

sunt imanente trebuin ţelor noastre, vie ţ ii noastre, - noi nu avem a le cere 

de cât de la noi înş ine. Aceea cum c ă ni se o pre şte exerci ţ iul lor, nu 

schimb ă nimic din fiin ţă. S ă cercet ăm mai de aproape raţ iunea semn ătur ii, 

şi dac ă ea poate însemna ori obliga mai mult de cât sigiliul pe o sentin ţă , 

care nu opre şte ca sent inţ a s ă fie nedreapt ă. S ă vedem care e rolul norm al 

al Domnitorului şi al sanc ţiunei - şi dac ă acestora amândou ă li e piermis de a 

fi în contradic ţiune cu voin ţele, singure valabile, ale popoarelor ca atari. 

Nou ă ni se pare, c ă pentru fiecare popor dreptul şi legisla ţ iunea purce d 

de la el, şi le creea z ă când şi cum îi treb u e sc, astfel încât într'o nor m al ă 

stare de lucruri, sanc ţi u n e a e o for m alit ate, care n'a r trebu i s ă oblige, 

dac ă n u oblig ă sensul celor sanc ţionate. Vom proba c ă e aşa. Pent ru ca 

un lucru s ă existe, trebue s ă se într u n e a s c ă mai multe condi ţ iuni. Astfel, 

legea rezult ă din treb uin ţ a po p o r u l u i, din voin ţa lui ş i din legiuirea 

liber ă, neintimidat ă, a acelei voin ţe. Este sanc ţiu n ea, acuma, o condi ţ ie 

de existen ţă a unei legi ori nu? Dup ă noi, nu - cel pu ţ in pute m cons ta t a, 

c ă legal poate rezista poporul voin ţei Domnitorului, Domnitorul voin ţ ei 

poporului, ba. Va s ă zic ă,sanc ţ iunea, nu e con di ţi u n e a de existe n ţă a 

unei legi ci numai formalitatea cu care acea lege se inaug ureaz ă . 

Sanc ţiunea e un simbol, precum Domnitor ul însu ş i e asemenea un simbol, 

e personificarea fiec ăreia din na ţiuni, vârful întâmpl ărilor istorice, titl ul 

ce se p u n e pe o car t e; acel titl u nu po a t e fi o contrazicere a celor 

cuprinse în carte. In Austria îns ă sanc ţi u n e a are un în ţeles grav; că ci ea 

sfin ţeste şi d ă concursul brut domin ă rii nedrepitea unui popor asupra 

celuilalt neegalit ăţii naţ ionale, înădu 

ş irii unuia prin cel'lalt, - ş 

i individele

din pop oare, deş i nu recunosc în con ştiin ţa lor acele legi, deş i nu iau 

parte la legiferarea lor, la desbaterea "as u p ră - le făr ă ei", tot uş i prin 

acea se m nă t u r ă, care reprezint ă o idee secular ă, ei sunt obliga ţ i cu 

corpul, deşi nu cu sufletul. - Va s ă zic ă, în simbol chiar ne oblig ă iar ăş i 

ideia secular ă a simb olul ui, nu sunetele ce- 1 com p u n, sunetele urnii 

nu me sau ale unui rang. Îndat ă ce nu vom mai crede în ideea, în unitatea 

Austriei, simbolul ideei: dinastia, pentru n oi nu mai exist ă. Ideea asta îns ă 

pân ă azi a fost o credin ţă, o religiune a Românului. Ideea asta îns ă trebue 

s ă se confor me z e cu trebuin ţele tuturor popoarelor, ea s ă tră iasc ă în 

toate, toate s ă tră iasc ă în ea, deşi fiecare în concentra ţ iunea sa proprie. Ea 

s ă fie comun ă tuturor popoarelor, cum o religiune poate fi comun ă mai 

multor individe, făr ă ca de aceea individele s ă nu aib ă fiecare interesele 

sale proprii. Astfel federa ţiunea garanteaz ă pe de o parte desvoltarea 

proprie a fiec ăruia din popoare, pe de alta e gajul cel mai sigur al unit ăţ ii 

Aust riei. Repet ăm, c ă simbolul nu- şi poate dispre ţui ideea ce o conţine, că ci 

apoi e redus la valoarea unui simplu semn mort ş i făr ă înţ eles. Simbolul nu 

ne poate obliga decât pân ă când ne oblig ă ideea; - dea Dumneze u ş i 

prevederea celor mari, ca s ă nu ni devin ă odioas ă . - Ideea - pretinde ea 

neap ărat dualismul, ori dualismul nu e decât un abuz cu credin ţ ele noastre 

seculare? 

Nu, unitatea Austriei nu cere existen ţa unei Ung arii, cum este ea 

ast ă zi; Ungaria cum este, nu e condi ţ iune a Austriei. Noi am putea uza de 

drept urile noastre prin propria noastr ă iniţiativ ă, am putea proclama 

autonomia Transilvaniei, făr ă ca prin asta s ă periclit ă m unitatea Austriei, 

singura raţ iune care are respectul nostru şi care ne oblig ă. Legi, mă suri, 

anex ări siluite: astea toate, deş i nu le putem respinge cu bra ţ ul, noi nu le 

recunoa ştem, şi la răsturnarea lor, inaugurat ă deja de popoarele Austriei, 

vom fi gata şi dintre cei întâi. Noi avem drepturile ce ne trebuesc eo ipso, 

prin voin ţa noast r ă chiar, şi noi nu trebue decât s ă anun ţă m puterea, ce se 

întâmpl ă a fi executiv ă, c ă le vom exersa. Dac ă acea putere se va sim ţ i 

dispus ă de a avea o alt ă voin ţă decât cea a noastr ă, aib ă- o sănă toas ă ! 

Nou ă nici nu ne poate păsa, pentru c ă într'un stat constitu ţ ional 

guvernului nu- i e permis de- a avea o voin ţă proprie, şi nici nu trebue s ă fie 

altceva decât bra ţul legilor, ce ni le facem noi înş ine. Aşa tre buia fă cut 

când cu adunarea de la Miercurea. Acea adu nare nu putea fi disolvat ă de 

guvern, făr ă ca orga n u l lui s ă arate o cauz ă şi o lege, care s ă justifice 

gravitatea cauzei; disolvând îns ă comitetul adun ării, făr ă a- i spu ne 

motivele, guvernul a comis o nedreptate, căci constituirile adun ărilor ş i 

comit etelor nu se fac cu învoirea ci numai cu ştirea guvernelor. Dacă 

guvernele ar avea să - şi dea înv oirea lor, ori s ă disolve dup ă plac, atu nci 

dreptul de în t r u n i r e n'a r fi de cât o ilu zi u n e . Ad u n a r e a de la 

Miercurea şi Comite t u l ei pu tea s ă lucre z e p â n ă a z i, fă r ă d e a - i pă s a 

mă c a r d e u n g uv e r n ce a disolvat - o făr ă a- i spu n e motive legale. 

Nu, pân ă ce legisla ţiunea nu va fi pus ă în manile tu t u r o r popoarelor ca atari, 

pân ă atu n cia sa nc ţi u n ea nu poate opri, ca o lege s ă fie nedrea p t ă şi neprimibil ă : cum 

sigilul pus pe o sentin ţă nu con stit u e dre p t a t e a ori irevocabiitatea ei. Tronul tre bue să 

cede z e na ţiu n il o r. Rolul care ră mâne pe sea m a tro n u l u i e înc ă foarte ma r e. Ei e 

stâ n c a neclintit ă şi neinfluen ţa t ă a drept ăţ ii, perso nificarea fiec ăreia din na ţ i u nile ce 

privesc eu mân d r ie la el. De aceea regele Belgiului e aşa de iubit, căci po p o r u l e î n el 

şi el e î n p o p o r ! T r e b u e c a d o m n şi po p o r s ă se identifice; cel întâiu s ă fie 

expre siunea celui din urm ă, astfel ca voin ţele lor s ă nu se contra zic ă niciodat ă! 

Trecem la punctul al treilea, la acel al sus ţinerii în ni ş 

te dre p t u r i

ă pite pri n p u t e r e a br u t ă. Las ă c ă într'u n stat liberal, care pretin d e a 

nu voi alta decâ t egala îndre p tă ţi r e a tu t u r o r , mă s u ri br u t e nu - ş i au de 

fel locul; dar apoi chiar astfel ni - ar plă cea ca s ă nu prea fac ă nimeni 

apel la acea put ere tel u r ic ă şi sâ n g e r o a s ă, căci as t a ar înse m n a a uita, 

c ă însu şi în armat ă propor ţiunea Germanilor şi Maghiarilor fa ţă cu Slavii 

şi Româ nii e cea de " 2 : 8". Aus t ria înc ă n'a avut o ră scoal ă 

milita r ă, dar se prea poate ca timpul s ă nu fie tocm ai dep ar t e, că ci 

ast ă zi pri n volu n t a r i ar m a t a cuget ă, pre când ieri înc ă , era numai o 

mass ă. Şi s ă nu se uite, c ă intelige n ţ a tut u r o r po p o a r el o r din Austria e 

emina me n t e na ţionalis t ă. 

In fi n e m ă m i r , c u m ve n i m n o i Ro m â n i i d e a ne combin a soarta noastră 

câtu şi de pu ţi n cu aceea a Ung u ril o r . Pen t r u c ă su n t e m al ăt u ri cu ei, ori pentru că 

binevoi e s c ei a o co m bi n a ? 

Să - i lă să m dar de - o pa r t e pe ace şti opri m a t o r i ai aut o n o m i ei Tran silva niei, 

cu sca n d a l o a s e le lor st ări exce p ţio n a l e, cu tor t u r ile lor ca în evul me d iu, cu 

jur ămin tele sacrilege, oameni ce mistific ă un d e nu pot contesta ş i min t un d e nu pot 

combate. Ei nu su n t co m p e t e n ţ i ca s ă ne dea ni mic; şi de n e - a r d a , e d a t o r i a 

n o a s t r ă c a d e la e i s ă n u primim noi nimica. S ă apel ăm cu toat ă vigoarea de care 

dis p u n e m la insta n ţ a ad ev ăra t ă : "la tr o n!" . 

Toate na ţiunile trebue aduse la valoarea lor prop rie, ş i când vom avea din ele 

factori reali, neilu sorii, atuncia se va putea continua cu înlesnire calc ulul cel mare ş i 

secular, ce se nu me şte: Istoria Austriei! 

In reconstruc ţiu n ea Austriei trebue ca sanc ţiunea popoarelor ca atari să 

premearg ă sanc ţiunei suver anului. 

Toate po p o a r ele su n t setoase de via ţă pro p rie, ş i n u m a i din egala 

în d r e p tă ţ i r e a tu t u r o r se va na ş te echilibr ul. Atunci nu mele „Austria" 

va fi sinonim cu "pacea". 

1870) În unire e tăria. Articolul e publicat în Federa ţ iunea (III) 1870, 22/10 Aprilie ca articol de fond. A apă rut 

sub pseudoni m ul Varro şi n'a fost repro d u s de nici o edi ţie a operelor lui Eminescu, afar ă , 

de aceea a clasicilor comenta ţi. 

In prima parte a articolul ui, Eminescu repr o d u c e dup ă Politik, ziar al intereselor 

cehe, un articol în legătur ă cu aspira ţiile cehe la federalizarea Austro - Ungariei. 

In partea a 

doua urmeaz ă comentariul lui Emin escu, pe care - 1 reproduce m şi 

noi în întregime. 

Eminescu e stă pânit de aceia şi ideie ca şi'n S ă face m un congres. El vrea să - i ş tie pe 

Români uni ţi înt re ei mai înt âi, soli da ri cu celelalte na ţi o n a lit ăţ i în al doilea rând. El îş i 

d ă, sea m a de ur mă rile triste ce le - ar avea pentru Româ ni o izolare de celelalte na ţ iuni 

as u p r i t e: ar ră m â n e singuri în fa ţ a Unguril o r care au tot interes ul s ă localizeze 

refor m ele în Aust ria şi s ă nu le aplice în Ungaria. 

"Va s ă zic ă, dac ă presu p u n e m cumc ă acest ziar e expresi u n e a opiniu n ei 

pu blice a Cehilor, atuncia Cehii cer o feder a ţi u n e, care s ă garan t e z e desvol t a r e a 

li b e r ă a fiec ă r u i p o p o r c a a t a r e ; - şi s e pare cumc ă aceas t a ar fi ş i ideia 

celorlalte na ţio n al ităţ i ale Aus t ri ei. 

Ce fac Ro m â n i i pe n t r u a se alia aces t ei idei? Căci v ă încre di n ţ e z i , dac ă 

Rom â n ii vor lăsa s ă li sc a p e şi acea s t ă oca z i u n e , da c ă vo r lă sa ca id ei a s ă se 

localizeze numai la popoarele, cari o man ifest ă în gura mare, dac ă Românii nu vor 

ajuta s ă generalizeze căderea constitu ţiunei din Decemb re asu p r a im p e r i u l u i 

în t r e g, - atu n c i a lu p t a no a s t r ă va deveni din ce în ce mai grea, căci în urm ă nu va 

mai fi nimeni în opozi ţiune afar ă de noi, pe când azi avem atâtea naţ iuni, cari au 

interese com une nou ă şi se lupt ă alături de noi. In momentul când toate na ţ 

iunile dau

cu piciorul stă rii de fa ţă a lucrurilor, numind - o nesuferit ă şi nesuportabil ă, au ş i 

Românii drep t u l şi dat o ri a a- i da cu pici orul, - căci pregetând şi răma ş i singuri pe 

câmpul de lupt ă, nimeni nu se va mai speria de opozi ţiunea noastr ă singuratec ă . 

Nepăsarea noastr ă ne pierde. S ă nu ne mir ăm, dac ă organele noastre de publicitate au 

devenit în timp ul din urm ă moi şi împ ăcăcioase; căci, cum zice mai sus campion ul 

presei boheme, contrarii vor şti totdeauna s ă ame ţeasc ă capetele pân ă ş i a 

conduc ătorilor noş tri cu promisiuni lucii, dar etern mincinoase. Cine ar crede cumcă 

Ungurii, chiar de- ar promite- o, vor găsi în ei atâta sim ţ de dre p t a t e , încât s ă re d e e, 

d e exe m p l u , au t o n o m i a Tra n s i l v a n i ei, pe care au răpit - o făr ă consim ţ imân tul 

Românilor? - Şi apoi nici nu avem noi s ă cerem de la Unguri ceva, că ci ei nu sunt 

competen ţi s ă ne dea nimica. Când un făcător de rele comite o infrac ţ iune în avere 

public ă ori privat ă, nu e făcătorul de rele instan ţa compete n t ă , de la care ai a cere 

înd ără t cele răp ite, ci justi ţia. Se poate chiar ca justi ţia rău inf ormat ă s ă fi legalizat 

apropriarea făcătorului d e rel e; asta în s ă n u sc hi m b ă ni mica di n fiin ţ a 

d r e p t ului, căci cu toate astea, a dou a zi, justi ţia bine informat ă va revoca o 

sentin ţă ori o aprobare ne d r e a p t ă. Aceas t ă ju s ti ţi e pâ n ă azi ră u info r m a t ă e 

tro n u l. Num ai transac ţ i u n i l e direc t cu tro n u l îi pot ţ inea pe Români pe teren ul 

absolut al drept urilor lor, transac ţiuni de alt ă natur ă îns ă, care u nite cu umilire să 

se subo r d o n e z e interesel o r unei alte na ţ iu ni, sun t periculoa se, criminale chiar. Ce 

drep t mai mult po t avea Ungurii în acea s t ă ţar ă, u n d e în n u mă r su n t mai egali 

cu noi, u n d e pri n is t o r i e s u n t cu m u l t m ai tâ r z i u veni ţ i decâ t n oi? - Această 

influen ţă binef ăcă toare şi îndre p tăţ it ă asu p r a tronului treb ue s ă se exercite ze îns ă 

laolalt ă şi în acela şi timpi cu celelalte na ţiuni nemul ţ u m i t e. A aştepta s ă culegem 

fructele sem ănate de alţ ii, e nede m n şi periculos. Căci s ă ne ad uc e m ami n t e, 

cumc ă nimeni în Austria nu e obligat de a se face ap ăr ător ul nost r u ş i 

răscu m pă ră torul drep t u r ilor noas tre, afar ă de noi înş ine. Azi foaia se întoarce ş i 

fiecare îşi caut ă de interesele sale proprii. In princ ipi u au ş i înce p u t org a n e l e 

o p o z i ţ i u n i i a locali z a refor m a Austriei, - astfel încât noi necercân d de a o 

gene r ali z a, ne vo m tre zi din nou cu ren u m i t u l ră sp u n s : "A plâ n g e pu t e m , da r a 

ajuta nu", căci ei îşi vor fi ispir ăvit trebile şi ne vor lăsa pe noi în voia sor ţii ş i a 

nee n e r g i ei noa s t r e. 

S ă ne gr ăbi m dar de a ne declara solidari cu na ţiunile nemul ţ u mite ale 

Austriei; s ă păşim la o ac t ivi t a t e co m u n ă cu ele, că ci m â n i chia r va fi prea 

târ zi u, mâni chiar se vor bucu r a nu m ai aceia de fruc t el e ră st u r nă r ei 

con s ti t u ţi u n e i, cari vor fi aj u t a t a o ră st u r n a , - m â n i nu va m ai vre a ni m eni să 

pri measc ă mân a de înfr ăţ ire a unui po p o r făr ă energie, sp re a căp ă ta în schi m b 

o nou ă pie dec ă în drum, pe Unguri. Ungurii chiar tind în tr'acolo ca să 

localizeze reforma Austriei; - s ă nu lăsăm timp popoarelor ca s ă vad ă, cum c ă întru 

reconstruc ţiunea Austriei inamici ţa Ungurilor se poate înconjura. Românii au 

nenorocirea de a nu avea încredere în puterile lor proprii; noi nu neam convins încă 

cumc ă: puterea şi mântuirea noastr ă în noi este! 

1870) Noti ţ ă asupra proectatei întruniri la mormântul lui Ş tefan cel Mare la 

Putna. 

Societatea studen ţilor români România jun ă din Viena plă nuise o adu nare stu den ţ e a sc ă la 

Putna în 1870, pentr u come m o r a re a lui Ştefan cel Mare cu ocazia îm plinirei a patru sute de 

ani de la clădirea Mână stirei Putna. Eminescu semneaz ă ca secretar, alături de N. Teclu ş i 

Petru Bita un apel către public în Mart. 1870, cerând publicului sprijin moral ş i material pentru a 

se face o serbare demn ă, de eroul neamului (v. acest apel în Federa ţ iunea (III) 1870, 3 

Iunie / 2 2 Mai p. II). Serb area nu s'a putut ţine în 1870 din pricina, războiului franco - german. In 

noti ţa publicat ă în Convorbiri literare (IV) 1870, 15 Sept. Eminescu explic ă ş i motivul 

amân ării şi ce aştepta el de la aceast ă serbare. Dup ă cum ne mărturise ş te Slavici (Amintiri p.

45) Eminescu a dat ideia ca serbarea de la Putna s ă fie folosit ă ca prilej pentru un congres al 

studen ţilor rom âni. Serbarea, în concep ţia lui Eminescu, nu era numai prilej u l de - a ne ar ă ta 

pie t a t e a fa ţă de Ştefa n, ci şi o posibilitate de discu ţie asupra problemelor vieţii naţion ale, de 

rectificare a gre şelilor trecut ul ui, de preg ăt ire a unui viitor rodnic. Eminescu constat ă c ă ră ul 

cel mare al vieţii publice a Românilor e lipsa unei singure direc ţiuni a spiritului şi- şi manifest ă 

dorin ţa de- a ve dea pe tineri conlucrând şi concentrându - şi puterile suflete şti către acela şi ţel. 

Amintirile lui Slavici ne arat ă cât ă râvn ă a pus Emin escu în organizarea serbării. Aceasta se ţ ine la 15 

August 1871. Pentru organizarea ei, Eminescu a venit în ţar ă şi a căutat s ă determine o campanie, 

de pres ă, favorabil ă ideilor de adunare şi conlucrare. Eminescu a lucrat la organizarea serb ă rii 

atât în şedin ţele societ ăţii România Jun ă cât şi ia Putna, probabil dup ă ind icaţ iile lui Maiorescu 

şi ale cercului Junimea. Junimea fusese îns ărcinat ă cu organizarea serb ării de la Putna ş i a 

trimis ca reprezenta n t al ei pe Al. Xenopol care ţinu cu aceast ă ocazie o splendid ă cuvântare în 

care arăta c ă neamul nostru nu şi- a desfăşurat înc ă, tot cuprins ul sufletesc şi c ă aceast ă 

desf ăşurare va veni numai dac ă sufletele nobile şi înţ elepte vor ţinti spre acela şi scop. 

Românii trebue s ă, caute a avea năzuin ţe şi cred inţ e comune, a realiza unirea în cuget, ş i apoi 

ca urma re fireasc ă va veni şi unirea politic ă. 

Noti ţă asupra proectatei întruniri la mormântul lui Ştefan cel Mare la Putna a fost 

repro d u s ă de Scurtu în ed. cit. sub titlul neexact Însemn ătatea serbării dela Putna. 

Dac ă privim fierberea vieţii noastre publice, put em vedea lesne c ă lini ş tea 

perpetu ă din genera ţiunea ce e azi la ordinea zilei, şi frec ările ei, atât din via ţ a 

politic ă cât şi din cea spirit u al ă, nu - şi au cauza lor pe - atâta în interese personale 

(prec um o sus ţin unii) ci mai mult în profu n d a sciz iune dint re direc ţ i u nile pe care 

au apucat unii pe de- oparte, alţii pe de alta. Adăogând pe lâng ă acestea un caracter 

cam vehement, precu m e acel al rasei noastre, ne putem lesne explica de ce simp le 

divergi n ţe în pă reri se schi m b ă în neîncred ere şi în acuz ări de inten ţ iuni 

subversive. 

Răul cel mare nu e c ă o asemenea stare de, luc ru ri exist ă, ci c ă se per p e t u ă ş i 

se mo şte n eş t e; şi dac ă gen er a ţi u n e a ce cre şte azi ar ad uc e cu sine o mo ş tenire 

atât de trist ă, nu ne îndoim c ă prin o consecin ţă neap ărat ă şi mereu în cre ş tere, 

antitezele ar deveni mai mari şi mai neîmp ăcate. 

Ins ă genera ţiunea ce creşte are şi ea datorii de împlinit, precum le are fiecare 

genera ţiune, ce se înţelege pe sine însăşi, şi e lesne de presupus c ă membrii ei, îndat ă ce au 

cunoscut răul, au cugetat şi 

la remedii contra lui. 

Serbarea la mormântul lui Ştefan- cel- Mare, deşi pornit ă mai mult dintr' u n senti me n t 

de pieta te cătr ă trecut u l nos t r u pe cât de glorios, pe atâta de nefericit, - totu ş i cu 

vremea ideea a început a prinde un interes mai bogat, de cum puteam pres upune din 

început. S'a născut con ştiin ţa c ă o întrunire a studin ţilor români din toate părţ ile ar putea 

s ă constitue şi altceva decât numai o serb are pentru glorificarea trecu t ul ui nostru, ş i 

c ă, cu o ocaziune atât de favorabil ă în felul său, am putea s ă ne gândim mai serios asupra 

problemelor ce viitorul ni le impune cu atâta necesitate. Viitorul îns ă e continuarea, în cazul 

cel mai bun rectificar ea trecutului. Ca el s ă fie o simpl ă continuare a trecutului cu toate 

calit ăţile acestuia, a fost o idee ce trebuia exclus ă a priori, pentru o rectificare a greş alelor ş i 

lipselor prezentului, care mâne fireş te va fi pentr u to ţi 

trecut. 

Ins ă unul din cele mai mari defecte ale prezent ului e tocmai starea de lucruri, ce am 

caracterizat- o în liniile prime ale acestei noti ţe, şi trebuin ţa cea mai mare ni s'a părut nou ă 

c ă ar fi o singur ă dir ecţiune a spiritului pentru genera ţiunea ce creş te. 

Rezumându - ne, putem spune c ă dac ă exteriorul acestei festivit ăţi are s ă fie de un 

caracter istoric şi religios, - interiorul ei - dac ă junimea va fi dispus ă pentru aceasta - , are 

s ă cuprind ă germ enii unei desvolt ări organice, pe care spiritele bune o vroesc din toată 

inima. 

Ca lucrarea noastr ă în viitor s ă constit ue un singur organism, normal şi fără abatere, e, se'n ţelege de sine, un ideal, a cărui împlinire nu e decât problema tic ă; ins ă 

pu ţin ul bine, ce ar putea rez ulta dintr'o încercare de a organiza via ţa viitor ului,

însemneaz ă totu şi mai mult decât nici o înc ercare spre aceasta. 

Asta- i expunerea scurt ă a scopului serb ărei 

de la Putna. 

Credem îns ă c ă n'ar fi neinteresant ă o analizare a motivelor, ceau cauzat 

amânarea ei. 

Prin războiul de fa ţă, la care partieipeaz ă cu spiritul toat ă lumea civilizat ă , s'a 

creat un curent al zilei, care înădu şă orice mişcare de un caracter mai pacific. Dacă 

serbarea se ţinea în anul acesta, nu- i rămânea decât alegerea între dou ă consecin ţe egal 

de rele. Sau c ă curentul zilei îi imprima, făr ă voe, o nuan ţă politic ă, pe care n'o are ş i 

nici int enţ ioneaz ă de- a o avea, şi astfel am fi dat naş tere la sgomote şi pă reri cu 

totul neidentice cu scopul şi fiin ţa ei, - ba poate c ă în cazul cel mai rău realizarea ei 

ar fi oprit ă prin măsuri guver namentale; sau, dac ă lumea ar fi fost priceput - o bine, 

fiind îns ă în contradic ţiune cu curentul zilei, nimene 

nu s'ar fi interesat de ea, s'ar fi 

trecut ne băgat ă în seam ă şi făr ă de- a lăsa vre- o urm ă mor al ă , precum s'au mai 

întâmplat şi cu alte serb ări de natura acesteia. Iat ă rălele între care treb uia să 

aleag ă; - şi de aceea Comitetul pentru serbare a gă sit de bine a o amâna pe anul 

viitor, când spiritele vor fi mai liniş tite şi participarea neoprit ă de nici un fel de 

considera ţiune. 

1870) S ă facem un congres. 

Articolul lui Eminescu e publicat în Federaţ iunea (III) 1870, 17 / 5 Aprilie, care apă rea la Pesta 

sub conduc erea lui Alexandru Roman, patriot însufle ţit, profesor do limba român ă la Universitatea 

din Budapesta şi memb ru al Academiei române. Articolul e semnat de Emin escu sub pseudonimul să u 

Varro. 

In aceast ă epoc ă se vorbea de căderea ministerului austro - ungar Giskra- Hasner şi se nă dujduia 

în prăbu şir ea în acela ş timp a dualismului. Eminescu dorind auton omia Românilor ş i a tuturor 

naţ ionalit ăţilor, caut ă s ă arate c ă sistemul dualist dup ă care conducerea era în mâna Nemţ ilor ş i 

Ungurilor, era o monstruozitate din punct de vedere etic. Dup ă Eminescu fiecare naţiune, e suveran ă , 

toate na ţiunile au drept ul de a se conduce ele înşile. Pentru câştigarea autonomiei, Românii tre bue 

s ă fie activi. Cât ă vreme Românii vor fi făr ă vlag ă, drept u rile lor vor fi încă lcate. Astfel Ungurii ş i- au 

permis s ă împiedice activitatea comitetului ales în adun area dela Miercurea, deş i legea era de partea 

Rom ânilor. 

Românii au dreptul de - a peti ţiona la suvera n şi a ară ta nedre p tăţ ile ş i jignirile ce li se 

aduc. Ei trebue s ă fie ireconciliabili în materie de drept uri na ţionale; s ă fie energici ş i de caracter, 

s ă cear ă ţinerea unui congre s în care s ă ara t e c ă Ardeal ul e al lor şi c ă voesc 

s ă ră mâ nă 

româ ni pe pă mân t u l care - i al lor mai mult decât al oricui. Nu e suficient ca Românii s ă fie 

solidari între ei, e nevoie s ă fie solidari şi cu celelalte naţionalit ăţi asuprite, şi atunci reprezentan ţ ii 

aleşi de congres vor cere tronului satisfacerea voin ţei naţiunei române. 

S ă face un congres fost retip ărit de Scurtu în ed. Scrieri politice şi literare I făr ă să 

respecte titlul dat de Eminescu. Din aceast ă edi ţie, sub titlul neexact Rolul Romanilor în regenerarea 

Austriei, a fost repro dus de ed. Op. complecte, Iaş i 1914. , 

Am corectat textul dup ă ziarul Federa ţitinea, dar l- am reprodus cu ortografia actual ă. 

Dac ă răsturnarea ministerului Giskra- Hasner ar aduce cu sine că derea sistemei, a 

constitu ţiunei, a dualismului - ce rol vor juca Românii la regener area bă trânei Austrie? 

Sta - vor ei cu manile în sân, cum sunt obicinui ţi a sta, intimida - se- vor de ţ ipetele bufone 

ale Maghiarilor sau Nemţ ilor - ori vor merge cu fruntea deschis ă , solidari cu celelalte 

naţ iuni, cari au aspira ţiuni comune nou ă, spre a apela la sim ţ ul de drept a t e al tron ul ui, 

spre a- l sili a ceda voin ţelor supreme ale popoarelor? - Pân ă când s ă domneasc ă cutare 

ori cutare şi nu toţ i? Suveranitatea şi legisla ţiunea trebue s ă pur cead ă de la toate 

popoarele ca atari, şi puterea executiv ă trebue redus ă la simplul rol de maş ina fără voin ţă proprie în mecanismul cel mare al statului. Nimeni nu trebue s ă fie aicia stă pân decât 

popoarele însele, şi a trece suveranitatea în alte bra ţ e decât în acelea ale popoarelor, e 

o crim ă contra lor. Eu nu înţ eleg aicia dou ă popoare ori dou ă 

coterii, ci pe toate. Dar

pentru a efectua aceast ă reform ă mare într'un stat, unde sunt atâtea rămăş iţ e putrede ale 

trecutului, adic ă prejud icii fatale şi atâte a ma şine vile şi făr ă de suflet, gata în orice 

moment de a sus ţine acele prejudicii, trebue şte o energie eroic ă, trebue cu dispre ţ ul 

libert ăţii şi a vieţii tale s ă proclami ceiace ai datoria de a proclam a. 

In aceast ă oper ă, ce pare a se preg ăti, Românii trebue s ă joace un rol eminamente 

activ. Trebue ca sufletul acest ei na ţiuni vechi s ă lucre z e cu toat ă vigoarea sa de fier, 

căci aicia nu mai e vorba de declama ţiuni vane, ori de oportunitate, acum nu - i mai e permis 

nim ănui de a merge cu cutare ori cu cutare persoan ă, fie aceea prelat, fie ilus trita te, fie 

magnificen ţă , ci cu to ţii uni ţi treb ue s ă mergem cu principiul, cu naţ iunea. Ş i, 

într'adev ăr, dac ă ar fi în inima noastr ă o singur ă scânt eie din virtute a antic ă a oamenilor, 

pe care noi ne măgulim de a- i avea de str ăbuni, a Romanilor, am vedea ce absurd e să 

cerşim de la Maghiari drepturile care ni se cuvin şi care trebue s ă ni le luă m pe alt ă cale. 

Românii, în genere vorbind, s'au purtat mai mult rău decât bine. S ă ne silim a enara 

faptele. 

Adunarea de la Miercurea se constitue şi şi- al ege un comitet. Un comisar gubernial 

oarecare sisteaz ă activitatea acelui comitet, făr ă ca s ă arate din ce cauz ă, ş i Românii 

primesc aceast ă sist are, făr ă ca s ă proteste ze în faţ a lumii, făr ă ca aceas t ă infrac ţ iu n e în 

dre p t u l de a se întruni s ă fie urmat ă de destituirea func ţionarului ş i a ministrului ce a 

ordonat - o. Amploiatul, fie el min istru, fie comisar regesc, trebue s ă înţeleag ă spir itul legilor, 

al căror men ţin ător e, şi trebue s ă le inte r p r e t e z e cu fidelita t e. Înda t ă ce nu ştie ori nu 

voe şte 

a le interpreta fidel, trebue destituit. 

Uniunea Banatului a fost for ţat ă, căci a fost făcut ă contra voin ţ ii Românilor; 

uniunea Transilv aniei a fojst făcut ă făr ă de a se întreba Românii. Cine a prote s t a t 

contra? Cine a alar m a t Euro p a într'o ches ti u n e atâ t de grav ă? 

Nime ni. 

Avem drept ul de a peti ţiona. Sala tron ului este, treb u e s ă fie d e s c h i s ă 

p o p o a r e l o r ca şi in d ivi z il o r , şi ini m a s u v e r a n u l u i t r e b u e s ă fie d r e a p t ă ş i 

nep ărtinitoare, făr ă consi d e r a n t e unilate r ale fa ţă cu to ţi, asemenea limbii la cump ăn ă , 

asemene echilibrului voin ţelor umane, ce se nu m eş te drep t; că ci în secolul al 

nou ăsprezecelea aceasta e singura ra ţiu n e de a fi a monarhilor - alta nu cunoa şte m ş i 

nici n u voi m a cu n o aş t e . 

Ei bine, cine a uzat energic de acest dre p t pen t ru a sc ăp a na ţ i u n e a ro m â n ă de 

for ţ a r e a la 6 uniu n e, pe care ea n'o voie şte şi n'o recu n o aş te? Nimeni. 

In Nă să u d , u n o m se ale g e cu u n vo t, ba are pân ă ş i te merita t e a de a cere 

verificarea aces tei alegeri. Ei bine - cari sunt aleg ătorii, cari s ă proteste z e cont r a 

reprezint ării lor din partea unui om, pe care ei nu l- au ales? - Nimeni. Oare mu r it - a 

o rice d r e p t a t e , o a r e lu a t u - ni - s ' a d r e p t u l d e a p e t i ţ i o n a ş i a p r o t e s t a ? O a r e a m 

u i t a t c u m c ă tro n u l treb u e s ă fie dr e p t , căci ace a s t a e ra ţ i u n e a s a d e a fi? 

Dar de p a r t e de a fi nu m ai atâ ta. Un insole n t a r e c u t e z a n ţ a d e a s p u n e în 

c a m e r a Un g a r i e i c u m c ă na ţi u n e a ro m â n ă n u exist ă. I se ră s p u n d e c ă exist ă ş i nimic 

mai mult; ca şi când acel om n'ar îi ştiut - o, ca şi cân d el ar fi sp u s - o cu alt ă 

inte n ţiune decâ t ca s ă aru n c e o no u ă u milire as u p r a na ţiunei române ş ti. Aicia treb uia 

un protest energic şi for m a l co n t r a p u r tă rii ne e s c u s a b ile a u n o r de puta ţ i, cari n'au 

respect de na ţiu ni întregi; treb uia demisionarea deputa ţilor români dintr'o diet ă , care 

nu se respect ă, neres p ectâ n d nici chiar individual itatea celorlalte na ţ iuni. Ce preside n t 

e acela, care las ă ca u n in s ol e n t s ă ins u l t e, ne r e v o c a t la ordi n e, o na ţi u n e întreag ă? 

Un al t u l ni s p u n e , c u m c ă a m face p o a t e bi n e de a emigra în România, recte de 

a pără si acest pă mâ n t, care e cu mult mai mult dre p t şi cu mult m ai m u l t ă ra ţ i u n e al 

n o s t r u d ecâ t al lor. Cine pro t e s t ă con t r a unor ase m e n e a insin u a ţ i u n i pe cât de 

răut ăcioase, pe atât de bine calculate? Nimeni. Cunoa şte m fiin ţ ele acelea linse, acele 

suflete de sclav, cari fac politic ă de oportu nitate, cari cer şesc p o s t u r i p e n t r u ei, în lo c 

d e a p r e t i n d e ca t e g o r i c şi impera tiv dre p t u ri pent r u na ţiunea lor, cari zic cu m că 

Ro mâ n ii n' a u nici un dr e p t în ace a s t ă ţa r ă şi icu m c ă tre b u e s ă cer şea s c ă 

pe n t r u a

că pă ta. Politic ă demn ă de reprezentan ţii ei! - Ii cunoa şte m, zic, ş i nu ne place de a 

vedea pe sincerii no ştri deputa ţi na ţionali jucân d pe instr u m e n t ele acestor crea t u r i. 

Na ţiu n e a ro m â n ă treb u e s ă se pu n ă pe tere n u l de dre p t , pe care sta u to a t e celelalte 

naţ i u n i a l e A u s t r i e i , - n i m i c a m a i m u l t şi n i c i o iot ă mai pu ţin. 

Cine cedeaz ă degetul, va trebui s ă cedeze şi mâna. P u ş i o d a t ă p e a c e s t t e r e n 

d e d r e p t , n u t r e b u e s ă ced ăm ni mă n u i nici cât e negr u s u b unghie, că ci n u m a i o 

egal ă în d r e p t ă ţ i r e p o a t e d u c e la lini şte şi la împ ăcare. 

Politica ling ăilor trebue lăsat ă pe sea ma ling ăil or; pe fla m u r a noa s t r ă treb u e s c 

sc rise p u r şi simplu voin ţele noastre. Cehii spun în organele lor cumc ă vor face 

opo zi ţi u n e pân ă atu n cia, pân ă cân d se va recunoa şte deplina autonomie a Bohemiei. De 

ce s ă nu cere m nete d şi clar pen t r u noi, ceea ce Cehii pretind pentru ei? Transac ţ iuni în 

drepturi naţionale nu se încap, împăcarea cu Ungurii ori cu Nem ţii nu se încape, pân ă când 

nu ne vor ceda ceea ce voim noi; căci fa ţă cu sistemul constitu ţ ional de ast ăzi, fa ţă cu 

dualism u l trebue s ă fim ireconciliabili. 

Starea de fa ţă a lucrurilor e de natur ă ca s ă inspire ori şi cui neîncredere, şi să - 1 

fac ă îngrijit asupra marilor schimb ări, ce se prepar ă a trece peste imperiu. Oricare bun 

cet ăţ ean are datoria de a se ocupa de viitorul patriei sale şi de aceia ş i Românii prin 

natura lucrurilor au datoria de a provoca un congres general al lor, care s ă determine 

atitudinea naţ iunii române şti fa ţă cu o eventual 

ă schimbare a sistemei constitu ţ ionale. Vom 

vedea, care guvern va avea sfruntarea, ca s ă opreasc 

ă adunarea unui congres de cet ăţ eni 

pacifici, cari vor s ă discute asu p ra afacerilor pub lice ale statului căruia ei apar ţin. 

In caz dac ă congresul şi- ar alege oamenii săi de încredere, cari să - 1 reprezinte 

fa ţă cu tronul, ace ştia treb u e s ă fie înainte de toate energici şi de caracter. Oricine a 

şovăit numai odat ă în car iera sa politic ă, fie el prelat, fie ilustritate, fie magnificen ţă , trebue 

înlăturat cu îngrijire, - căci aicea trebuesc oameni ai faptei pe cari s ă nu - i orbeasc ă nici 

şansele, nici aurul, nici stelele şi ordurile mari, care în genere se pun pe inimi mici! Ş i, 

apoi, cu oameni probi şi de caracter nu se încapi transac ţ iu ni încurcate. Ei vor cere 

pentru na ţiunea lor cât li va ordona na ţiunea ca s ă cear ă, şi nu vor vedea nici odat ă , din 

preten ţiu nile lor, căci nu vor avea astu ţia 

de a o face. 

Dac ă mai are cineva o singur ă îndoial ă despre importan ţ a unui Congres, acela cugete 

numai cât de degra d a ţ i tre b u e s ă fim noi Româ nii, dac ă pân ă ş i Maghiarii, popor ul cel 

mai dec ăzut al Euro p ei mo d e r n e , au aju n s s ă fie st ăpânii no şt ri şi să- şi bat ă joc de noi 

în şedin ţele acelei adun ări, ce se pretinde camer ă. 

Am disperat de mult de a cere de la Români virtutea şi demnitatea str ă bunilor, nici 

credem c ă am putea deştepta în ei sim ţul cetăţ eanului Romei; dar nici c ă facem aicea apel la 

sentimente, de cari noi nu sunte m capabili, ci numai la simplul sim ţ de demnitate si 

mândrie curat omeneasc ă. Intr'a dev ăr, nu mai suntem noi meni ţi de a dicta legi lumei, dar 

nici am treb ui s ă fim aş a de abru ti z a ţ i ca s ă ne degra dă m noi pre noi înş 

ine la rolul de 

sclavi. Trebue s ă înceteze aceste referin ţe de domina ţi şi dominatori; trebue s ă, fim pu ş i pe 

picior de na ţiu n e egal îndre p tăţ i t ă fa ţă cu na ţi u n e egal înd r e p t ă ţi t ă. E tim p u l ca să 

ni se răspl ăteasc ă şi nou ă sacrificiile, care le- am adus secol cu secol acestei Austrii, care 

ni- a fost vitreg ă şi acestor Habsburgi, pe cari îi iubim cu idolatrie făr ă s ă ş tim de ce, 

pentru cari neam vărs at de atâtea ori sângele inimei noastre făr ă ca ei s ă fac ă nimica 

pentru noi. Astă zi credem, c ă ar fi venit timpul, ca s ă pretindem ş i noi ceia ce ni se cuvine 

de secoli. E timp s ă declar ăm neted şi clar, c ă în ţara noas tr ă (căci este a noastr ă mai 

bine decât a ori şi cui) noi nu suntem nici vrem s ă fim maghiari ori nem ţ i. Suntem români, 

vrem s ă răm ânem români şi cerem egala îndrept ăţ ire a na ţ iunii noastre. Fa ţă cu orice 

încercare de desna ţio nalizare ori suprematizare, întreb ăm cu răceal ă şi con ş ti u ţ i de 

dre p t u r ile ce ni le d ă aboriginita t ea noastr ă şi spiritul secolului: "Cine su n t a ce ş ti 

oa m e n i şi ce vor ei în ţara no a s t r ă?" Recapitul ăm: 

1) In caz dac ă opiniu n e a pu blic ă a popoarelor Austriei ar cere schimbare a 

siste mii constit u ţio n ale de ast ăzi: Româ nii, spre a fi factori emin a m e n t e activi

întru for m a r e a viitor ul ui imperi ul ui, s ă con voac e u n co n g r e s ge n e r a l ai lor în ca r e 

to a t ă na ţi u n e a ro m â n e a s c ă s ă fie rep r e z e n t a t ă, şi care sa decid ă atit u d i n e a ei fa ţă 

cu situa ţi u n e a cea nou ă,ce împrej u ră rile par a o crea şi 

impu n e imp e ri ul ui. 

2) Congresul s ă se decla r e solida r cu na ţi u n ile din Austria ce ur mă r e s c 

acelea şi intere s e ca şi cea român ă. 

3) Congres u l să - şi aleag ă rep re z e n t a n ţ a sa, care s ă com u nice tro n ul ui voin ţ a 

na ţiunii româ n eş ti, ce rân d a ei satisfacere. 

1871) Scrisoare D- lui Dumitru Brătianu. Dumitru Brătianu publicase un articol Serbarea de la Putna, scris cu mult ă căldur ă ş i 

entuzias m. Eminescu îi răspunde prin aceast ă scrisoare apărut ă în Românul (XV) 1871, 15 

August. Scrisoarea ni- 1 arat ă pe Emin escu pân ă la ce înălţime era capabil s ă renun ţ e la 

individualism şi s ă se pun ă în serviciul na ţiunii. Din 1871 înc ă, na ţ iunea e punct ul central al 

vie ţii suflet eşti a lui Eminescu. El mărturise şte c ă gândurile şi ideile sale sunt deter mi nate 

de na ţiune şi c ă renu n ţă cu des ăvâr şire la individualis m pentru a primi aceia ce na ţ iunea îi 

impune. Scrisoarea e de asemenea o splendid ă ară tare a ceia ce trebue s ă fie solidaritatea 

între genera ţii. 

Scrisoarea e repr o d u s ă de Scurt u în ed. cit, pp. 419—420. 

Stimate Domnule, 

Prin articolul d- voastr ă publicat în no. din 23 Iulie a. c. al jurnalului Românul aţ i 

împrumutat ser bării de la Putna acea str ălucire, pe care prestig iul unui nume ş 'a unei 

inteligen ţe însemnate i- o d ă unei fapte neînsemnate chiar. 

Dac ă îns ă serbarea s'ar întâmpla într'adev ăr ca s ă aib ă acea însemn ă tate 

istoric ă, pe care i- o dori ţi d- voastr ă, dac ă ea ar trebui s ă însemne piatra de hotar, ce 

desparte pe planul istoriei un trecut nefericit de un viitor frumos, atunci trebue să 

constat ăm tocmai noi, aranjatorii serb ării, cum c ă mer itul acesta, eroism ul acestei 

idei, nu ni se cuv ine nou ă. Dac ă o genera ţiune poate avea un mer it, e acela de a fi un 

credincios agent al istoriei, de a purta sarcinele impuse cu necesitate de locul pe 

care îl ocup ă în lănţ uirea timpilor. Şi istoria lumii cuget ă - deşi încet, îns ă sigur ş i 

just: istoria omenirii e desf ăşurarea cuget ării lui Dumnez eu. Numai expresiunea 

exterioar ă, numai formularea cuget ării ş'a faptei constituese meritul indi vidului ori al 

genera ţiunii, ideea intern ă a amândur ora e latent ă în timp, e rezultatul unui lan ţ întreg 

de cauze, rezulta t ce atârn ă mult mai pu ţin de voin ţa celor prezen ţ i de cât de a 

celor trecu ţi. 

Cum la zidirea piramidelor, acelor piedici cont ra pă surilor vremii, funda me n tele 

cele largi şi întinse purtau deja în ele inten ţiunea unei zidiri mo numentale, care e menit ăde- a ajunge la o culme, astfel în viaţa unui popor munca genera ţiunilor trec ute, care pun 

funda m e n t u l, con ţine deja în ea ideea întregului. Este ascuns în fiecare secol, din viaţ a 

unui popor complexul de cuget ări, care for meaz ă idealul lui, cum în sâmburele de ghind ă e 

cuprins ă ideea stejarului întreg. Şi oare oamenii cei mari ai României, nu- i vedem 

urmă rind cu toţii, cu mai mult ă ori mai pu ţin ă claritate, un vis al lor de aur, în esen ţă acela ş i 

la toţi şi în toţi timpii? Crepusculul unui trecut apus arunc ă prin întuner icul secolelor razele 

lui cele mai frumoase, şi noi, agen ţii unei lumi viitoare, nu suntem de cât ref lexul său. De aceea, dac ă serbarea întru memoria lui Ştef an va avea însemn ă tate, aceea, ar 

fi o dovad ă mai mult cum c ă ea a fost cuprins ă în sufletul popor ului românesc, ş i s'a 

realizat pentru c'a trebuit s ă s e realizeze; daca îns ă va trece neînsemnat ă, atunci 

va fi 

o dovad ă cum ea a fost expresiunea u nor voin ţ e individuale, necrescute din sâmburele 

ideilor prezentului. E o axiom ă a istoriei c ă tot ce e bine e un rezulta t al cuget ă rii 

generale, şi tot ce e rău e productul celei individuale. De aceea meritul nostru va 

consista numai în formularea ideilor şi trebuin ţ elor existente ale poporului, nu în

crearea unor altora; ne vom lăsa îndrepta ţi de cugetarea şi trebuin ţ ele poporului 

nostru, nu de- ale noastre pro p rii recepute poate de la str ăini, ne vom lăsa condu ş i 

de curentul ideilor naţ iunii şi nu vom pretinde rolul de a conduce noi prin ideile noastre 

individuale. 

Prin numele şi inteligen ţa d - voastr ă aţi arunc at asupr ă - ne razele cele mai curate 

ale genera ţiu nei căreia- i apar ţine ţi; de aceea primi ţi mul ţămita noastr ă - nu pentru noi, a 

cărora nu- i nici ideea, nici condi ţiunile de realizare - ci pentru sân ţe nia cauzei, a că rei 

flamur ă o urm ăm cu toţ ii, şi a cărei un moment e şi 

serbarea aceasta. 

Cernă uţi în 3 (15) August 1871. 

Pentru comitet: Mihaiu Eminescu, Pamfil Dan. 

1876) Grigore Ghica Voevod. 

Eminescu scrie acest articol cu prilejul anivers ării asasin ă rii lui Gr. Ghica. 

Odat ă cu aceast ă aniversare se inaugureaz ă la Iaşi ş i bustul domnitorului martir, 

făcut prin mărinimia Domnitorului Carol şi dăruit ora şului Iaşi. In partea I a studiului său, Eminescu vorbe şte de epoca monarhismului în Europa ş i de 

rezultatele bune pe care le - a avut guvern ăm â n t ul monarhic în statele ce l- au adoptat. După 

aceasta, autor ul arat ă ce conc epţ ie nobil ă avea Gr. Ghica în privin ţa domniei. Cu toate calit ăţ ile 

sale, Gr. Ghica n'a put u t asigura lin iştea şi desvoltarea ţării dn cauza desbin ării ce mina poporul 

Moldovei. Aceast ă desbinare ne- a adus desmem brarea ţării. 

In partea II- a a studiului ni s'arat ă calit ăţile lui Gr. Ghica, grija lui de- a asigura integritatea 

patriei. Duş m anii neamului l- au suprimat ca să- şi poat ă îndeplini scopurile lor. Asasinarea 

domnitorului e o ruşine pentru neamul nostru şi aceast ă întâmplare trebue s ă ne'nve ţe a fi uni ţi ş i 

solidari. 

Sfârşitul studiului lui Eminescu e o mulţ umire adus ă Domnitorului Carol ş i o exprimare a 

dorin ţei ca din neamul Domnitorului nostru s ă se nasc ă răzbun ătorul perderilor noastre ş i 

întregitorul patriei. Articolul a apărut în Curierul de Iaşi din 1876 la 1 şi 3 Octombrie. E 

reprodus în ed. citat ă a lui Scurtu. 

I. Period ul al doilea al istoriei moderne, de la încheierea ră sboiului 

de treizeci de ani pân ă la revolu ţia france z ă, se caracteri zea z ă prin 

întemei erea puterii sta t ul ui în persoana mo n a r h ilor, Or unde un monarh 

zicea "L'état c'est moi", el avea concurs ul popula ţiunilor, să tule de 

rapacitatea mult ipl ă a su t el o r de mii de mici tirani feu d ali, din care 

fiecare era pe pă m â n t u l să u st ăpâ n i t o r ab sol u t . Ace şti rep r e z e n t a n ţ i ai 

liber tăţ ii absolu t e, ai liberul ui veto au ruinat statele, unde ei conduc eau 

afacerile, pe când ideea monarhic ă, dep ri n zâ n d co m o d e l e cas t e ale 

evul ui me d i u la m u n c ă, a consolidat statele un de ea a do m ni t ş i le- a dat 

pu t e r e a uria şă pe care o au ast ă zi în Euro p a. In acest perio d, pe care cu 

drept cuvânt îl nu mi m al ideii monarhice, vedem în Fran ţ a pe Ludovic al 

XlV- lea, în Prusia pe Frideric al II- lea, în Rusia pe Petr u cel Mare ş i pe 

Caterin a a II- a, în Austria pe Măria Tere zia şi pe Iosif al II- lea. Ş i toc m ai 

aceste state le vedem şi ast ăzi cele mai putern i ce în Europa. In ele s'a 

întemeiat stabilitatea admin istr a tiv ă şi jud ec ăto r e a sc ă, în ele am vă zut 

în florin d mai cu sea m ă artele fru m o a s e şi ştiin ţ ile, în ele pr og r e s u l a 

fost gra d a t, făr ă să rit u ri, îns ă sigur şi 

temeinic. 

In acea s t ă vre m e a ideii mo n a r h i c e cad cele do u ă do m n ii a lui 

Grigorie Ghica Voevod; iar cro nicele noa s t r e în lim ba lor fru m o a s ă ne 

arat ă pe ace s t Do m n în t r u n i n d în si n e calit ăţ ile m a r i ale 

monar hilor... 89 ).

Astfel era Grigorie Ghica V. Vrednic repreze ntant al principiului 

monarhic şi fiu al unui sec ol, bogat în caractere mari, el pricepuse că 

put erea Domnului nu poate sta în dreptul său de a dicta legi ş i de a 

stoarce dări, ci c ă acea putere se razim ă pe buna stare a popula ţ iilor. 

Pentr u întâia dat ă i se spune birnicului pentru ce plă t eş te dare, întâia 

dat ă slujba şii ţării sunt priv iţi ca atari (iar nu ca privilegia ţi) şi trebue să 

mu n ciasc ă pentru leaf ă, s ă nu iee mit ă, s ă nu fac ă hatâr, prin urmare 

aicia vedem apărând servi ciul statului, în locul vechiului serviciu al evuluimediu, 

care avea un caracter cu totul personal. El urăş te luxul şi dă 

ruşin ătoare pild ă la boieri şi pământeni prin modestia îmbr ăcămin ţ ii; el 

înfiinţ eaz ă o fabric ă de postav, el deschide şcoli, el paveaz ă Iaşul ş i aduce 

ap ă în ora ş şi toate acestea în scurta Domnie întâi de 2 ani şi 

6 luni. 

Dar nu era de ajuns caracterul său individual pentru a aduce lini ş tea 

şi desvoltarea în ţar ă. Pentru aceasta s'ar fi cerut ca poporul moldoven esc 

s ă nu fi fost desbinat înlă untru şi în afar ă, precu m fusese sute de ani de - a 

rând ul, s ă nu fi fost slă bit prin vecinice schimb ări de Domni şi prin 

vecinice intrigi. Astfel cu ţara slab ă şi Domn ia era slab ă , era umbra puterii 

turce şti, încât când Austriacii au ocupat Bucovina făr ă nici un drept, toate 

silin ţele Voevodului de a- i opri erau zadarnice. Vă zând stupul matern al 

Moldovii înt regi vândut Austriacilor de cătr ă Ruşi şi Turci chiar, Vod ă a 

protestat, a amenin ţat chiar Poarta; dar diploma ţia austriac ă, ş tiind prea 

bine ce slab ă e Moldova şi Domnia ei, a ajuns să 

Jl ponegreasc ă pe Vod ă la 

Poart ă, încât aceasta, servit ă îns ăşi de oameni cum pă ra ţ i cu bani 

aus t riaci, a dat contra nobilului Voevod ordinul de asasinare. 

Istoria vorbe şte în genere clar. O ţar ă un de to ţi poruncesc ş i 

nimeni n'ascult ă, o ţar ă unde antiteza între partide se preface în adev ărat ă 

duş m ănie, unde Domnul nu are puterea să- i împace, precum n'au avut - o în 

Polonia şi nici la noi, o asemenea ţar ă e menit ă s ă fie prada vecinilor ei. Iar 

dac ă acela, care în sufletul său reprezenteaz ă ideea statul ui, îşi ridic ă 

frun tea cu îndr ăzneal ă, el cade sdrobit ca ş i idolul de fer cu picioarele 

de lut. 

II. Am vorbit prin gura cronicarilor de acea fig ur ă bărb ăteasc ă din 

istoria ţării noastre, deos ebit ă cu totului tot de umbrele efemere ale 

Fan ario ţilor, cari l- au preces şi l- au urmat. Alături cu rapacitatea 

predecesorilor săi vedem pe acest bă rbat, plin de dezinteresare închinând 

viaţ a sa binelui public, simplu în obiceiuri, iste ţ la minte, cump ă nit la 

vorb ă, energic în fapte, acest bărbat, care dom nin d sub alte împrejur ă ri 

decât acelea de slă biciune a patriei sale, ar fi devenit o pod oab ă a 

veacurilor, nu un martir. E drept c ă pent ru crearea unui om mare, 

trebue şte conlucrarea a doi factori; unul este acela al împrejur ă rilor, al 

doilea este caracterul şi inteligen ţa persoanei ist orice. 

Aceasta a doua condi ţie Grigorie Ghica Voev od a îndeplinit- o cu 

desăvâr şire. Urmărind cu înţ elepciune şi cump ătare binele ş i integritatea 

patriei sale, le- a men ţi n u t cu rar ă energie pers o n al ă pân' la cea din 

urm ă clip ă a vie ţii sale. Amb asadorul austriac ce era în acea vreme în 

Con stantinopole s'a văzut silit a încredin ţ a pe cance larul Kaunitz c ă , 

orice transac ţ ie ar face cu acest Voevo d, conce s iile sale vor fi n u m a i 

apare n t e , că ci aces t car a c t e r n u ce d e a z ă şi n u se pleac ă. El va ur mă ri 

în tot d ea u n a reîntregirea patriei sale fie pri n ră sboi u, fie pri n 

diplo m a ţ i e; de aceea trebue - înl ătur a t , înl ătu r a t cu orice pre ţ . Tot 

astfel vorbe şte şi des p r e boeri; ei nu se pot cump ă ra nici cu bani, nici cu 

titluri, nici cu promisiuni. S ă fie bine cons tatat c ă 

Bucovina era de facto

austriac ă pe când ambasadorul le scria acestea Iui Kaunit z. Trebuia dar 

nimicit aces t om, a cărui tăr ie de caracter amenin ţa pe ră pitorul patriei 

sale, trebuia asa s i n a t în tai n ă, fă r ă sg o m o t . Şi as t f e l s'a urmat. In locul 

unde comuna Iaşi a aşezat un s a r c o f a g de mar m o r ă , în loc ul u n d e 

ast ă zi se ridic ă pe o colu m n ă bus t ul nemu ri to r u l ui martir, acolo s'a 

întâ m p l a t acea fap t ă a întu n e ric ul ui, a cea miş elie demn ă de diplo m a ţ ia 

veacului trecut, acea ner uş in a t ă pă lm uire a sl ăbiciunii şi desbi nă rii 

poporul ui românesc. Şi într'a dev ăr ce ru şine mai mare putea s ă ni se 

întâ m p le? Dup ă ce ni se luase bucata de pă mânt, unde zac oasele 

Domnilor no ştri de la Drago ş Voevod pân ă la Petru Rare ş, du p ă ce ni se 

luase, vatr a str ămo şeasc ă, încep ăt ura domniei ş i neamul ui moldovenesc 

şi în care doar m e cenu şa lui Alexan d r u - cel - Bun, legiuito r ul şi pă rintele 

ţării, şi a lui Ştefan Vod ă, pav ăza cre ştin ăt ăţ ii întregi, du p ă ce am per d u t 

pă mân t u l cel mai scu m p, - se asasinea z ă, prin influen ţ a moral ă a 

Aus t riei, Do m n u l care a înd ră z n i t a pro t e s t a contr a ner uş i n a t ei ră piri. 

Popor ro m â n esc!, ma ri înv ăţă t u r i îţ i d ă ţie aceas t ă întâ m p lare. Dacă 

fiii tăi ar fi fost uni ţi totdeauna, atu n ci şi pă m â n t u l tă u st ră m oş e s c 

ră m â n e a un u l şi ne d e s pă r ţi t. Dar veacuri de desbi n a r e neîn t reru p tă 

te - au adu s la slă biciune, te - au adus să - ţi vezi ru ş inea cu ochii. Nu 

merge la mor mi n t ele Dom nilor tăi cu să mân ţ a des bin ării în inim ă , ei 

precu m mergi şi te împ ărt ăşeş ti cu sângele Mânt uitorului, astfel 

împ ărt ăşe şte - ţi sufletul tău cu rea m i n t i r e a trec u t u l u i; fă r ă pa ti m ă ş i 

fă r ă ur ă între fiii aceluia ş pă mâ n t, cari oricât de deosebi ţi ar fi în 

păreri, fra ţi sunt, fiii aceleia şi 

ma m e sunt. 

Aniver s a r e a asa sin ării lui Grigorie Vod ă şi a ră pi rii pă m â n t u l u i str ă m o ş e s c 

n e - a m rea m i n t i t - o cu du r e r e şi alalt ăeri, cu oca zia desco p e ririi bus t u l u i p e ca r e 

Măria Sa Pre a în ăl ţ a t u l Do m n 1 - a dat în dar ora şului Iaş i. Serbarea a fost tot atât de 

fru moas ă şi de dem n ă ca şi în anul trecut. Dup ă serviciul funebru la Mitropolie, o 

mul ţi me nen u m ă r a t ă d e p o p o r c u A r h i e r e i î n f r u n t e s ' a p u s în mi şc a r e p e pia ţ a 

Beilicul u i, trecâ n d în proce sie pe stradele de căpetenie ale ora şului. Ajun şi în pi a ţ ă , 

în mijloc u l că reia se în ăl ţ a în cu n u n ă d e laur bustul de marm u r ă al martirul ui, 

clericii înc epu r ă cu citire a acelo r molc o m e şi tângui o a s e versete bise rice ş ti, scrise în 

dulce a limb ă a trec utului, pline de sfin ţe nie şi pace sufleteasc ă, prin ca r e s e cer e d e 

la s tă p â n u l lu m i i re p a o s u l d e veci, vecinica amintire şi orând uirea sufletului mart ir 

în cor t u r ile dr e p ţ i l o r . 

Cetăţ enii Ieşeni au îndreptat o telegram ă de recuno ş ti n ţă că tre M. 

Sa Prea în ăl ţa t u l nos t r u , Do m n , carel e întot d e a u n a a dove d i t cât de 

m u l t e mi şca t ă inim a Sa gen e r o a s ă pe n t r u toa t e d u r erile ş i bucuriile 

poporul ui şi ţării Sale. Căci şi acuma mul ţă mim bunei voin ţ i a M. Sale 

ridicarea aces t ui mo n u m e n t într u veş nica ami n tire a lui Grigorie Vod ă , 

ce cu viaţ a a plătit întregimea pământul ui str ămo şesc ş i acea 

sfin ţit ă coroan ă, ce prin slăbiciunea veacurilor şi nu din vina Domn iei a 

pierd u t o nepre ţ uit ă piatr ă scu m p ă. Fie voia st ăpâ n ul ui ţă rilor ca din 

neam u l M. Sale Prea înăl ţatului nostru Domn s ă se nasc ă răzb un ă torul 

perderilor noastre şi întregitor ul pat riei. 

1876) Influen ţ a austriac ă asupra românilor din Principate. 

Epoca 1872—1875 e închinat ă de către Eminescu studiilor în str ăin ătate, la Berlin, ş i 

ocupa ţiilor de revizor şcolar. Din aceast ă epoc ă nu avem nici un articol care s ă ne 

mărturiseasc ă ideile politice ale lui Eminescu, avem îns ă numeroase note manuscrise. Un studiu 

neterminat Cultur ă şi Ştiin ţă, încercarea de rom an Geniu pustiu, material însemnat pentru

cunoa şter ea desvolt ării spirituale a lui Eminescu. Cercetarea acestui 

material ne arat ă că 

Eminescu la 'napoierea în ţar ă în 18 7 4 era deja stă pân pe adev ărata - i gândire politic ă ş i 

rămânea numai să- i găseasc ă treptat formele de exprimare. înainte de intrarea în 1874 pentru 

lung timp în cercul Junimei, Eminescu e un spirit format, dar trebue s ă recunoa ştem c ă de 

mult înc ă era în curent cu ideile şi sentimentele Junimei. 

Dup ă ce se 'nap oia z ă în ţar ă, cu toate ocupa ţiile sale, Eminescu găseş te vreme ş i pentru 

propaganda naţ ional ă. In Octomvrie 1875 îl găsim la Cern ăuţ i făcând propagand ă patriotic ă ş i 

răspândind în mod cland estin o scriere în legă tur ă cu răpirea Bucovinei, tocm ai în vremea când 

oficialitatea se preg ătea s ă sărbă toreasc ă inaugurarea Universit ăţii 

germane. 

Asupra ideilor şi sentimentelor lui Eminescu în 1876 avem foarte multe date. De o importanţă 

considerabil ă e conferin ţa sa Influen ţa austriac ă ţinut ă sub auspiciile Junimei la 16 Martie 1876. 

Conferin ţa aceasta e o sintez ă de idei şi sentimente în parte exprimate deja incidental, 

e o închiegare de principii într'o doctrin ă naţ ionalist ă precis ă. E de- ase meni cea mai deseamă 

dovad ă a alipirii lui Eminescu la concep ţia junimist ă. Eminescu e contra cosmopolit ismului ş i 

contra jugului str ăin în materie economic ă. El analizea z ă st ările vie ţ ii noas t re publice în 

trecut, îi pune în eviden ţă relele - individualismul şi nestabilitatea; se declar ă partizan al 

monarhiei, singura form ă de stat în care se poate realiza armonizarea intereselor ş i protejarea 

clasei muncitoare; arat ă importan ţa stabil ităţii în domnie şi deplânge decă derea claselor pozitive 

pe ruina cărora s'a ridicat o clas ă a scribilor şi s'a inf iltrat o mass ă de str ă ini, în special de 

Evrei. 

In Influen ţa austriac ă avem şi o parte de critic ă soc ial ă. Eminescu recunoa şte ca singur ă clasă 

positiv ă pe ţărani. Aceştia trebuesc ocroti ţi căci ei sunt naţ iunea. Pentru Eminescu principalul lucru 

nu- i forma de guv ern ământ ci salvarea naţ ionalit ăţii. Trei sunt mijloac ele pentru a Se ajunge la 

aceasta: stabilitate, munc ă şi 

economie. 

Tot aci Eminescu e contra vie ţii de partid la noi, a căreia lips ă de idealism o scoate în 

eviden ţă. Aci Emin escu exprim ă şi convingerea c ă sub o domnie stabil ă şi priceput ă ca aceia a 

Muşatinilor, noi în 1866, am fi ajuns la realizarea unit ăţii naţ ionale. 

Într'o singur ă conferin ţă Eminescu sintetizeaz ă: naţion alism, ur ă contra străinilor, concep ţ ie 

monarhic ă, ţărăn ism, critic ă a funcţionarismului şi a politicianismului, recunoa şterea primatului naţ iunii 

asupra statului, mijloace de realizare a unei vieţ i de stat na ţionale. 

Influen ţa austriac ă prezint ă nu numai o concep ţie serioas ă şi unitar ă, dar şi o minte care vizeaz ă 

realiz ări şi preconizeaz ă mijloace. E momentul cel mai important în desvol tarea sufleteasc ă a 

scriitorului politic naţionalist. Influen ţa austriac ă a apă rut în Convorbiri literare (X) 1876, 1 August nr. 5 p. 165 ş i 

urm ăt., şi de aci a fost reprodusi ă în ed. Scurtu. 

Controlând textul din ed. Scurtu dup ă Convorbiri literare am introdus îndrept ările în text ş i am 

îndepărtat cele câteva supărătoare omisiuni strecurate în amintita ediţie. Actualitatea influenţ ei. Influen ţa aceasta, fiind mai cu sam ă actual ă , are 

dezavantajul de a nu s t a î n a i n t e a n o a s t r ă c a u n ş i r d e fapte complinite, ca ceva 

rotunzit, ci ne încunjur ă din toate păr ţile, tră im sub presiunea ei, e asem enea unui 

demon din pove şti, pe care îl zăre şti ori încotro te - ai întoarce, din care cau ză 

începe a ţi se năz ări şi acolo un de nu e. Pentru a cun oaş te mai bine raport ul, în 

care aceste dou ă elemente, cel române sc şi cel aust riac, ar trebui s ă intre, vom 

trebui s ă le caracteriz ăm asemene un ui chimist şi s ă stabili m propor ţ i a pu t erilo r 

în joc, avantajele unuia din elemente, desavan tajul celuilalt. Ce vedem dar la cea 

întâi privire? Pe de- o parte un stat mare, având, razimul său spiritual în culta 

Germanie, stă pâni n d sub un sceptru popoare foarte deosebite, nemul ţă mite cu 

suprema ţia a dou ă elemente numeric mici, un stat căruia îi lipse şte condi ţ ia 

principal ă a unui stat, şi cu toate aceste a are justi ţia şi ad ministra ţi a cum se cade, 

nego ţ, industrie, ba chiar o mişcare ştiin ţific ă destul de însemnat ă. Pe de alt ă parte 

î n t â l n i m u n p o p o r m i c , a c ă r u i p o p u l a ţ i e a g r i c o l ă , a cărui inteligen ţă 

consist ă dintrun element omogen, dar a cărui func ţ ii vitale sunt în mare parte 

împlin ite de str ăi ni. In adev ăr nego ţ u l de import şi şi export, cel din lăuntru ţă rei, 

drumuri de fer, manufactur ă, c'un cuvânt circula ţia sângelui social e împlinit ă 

de

străini, şi dac ă întreb ăm care element parazit a intrat cu sistemul să u de arterii în 

or ganismul vieţii noastre naţionale, vom trebui s ă ră spunde m: în cea mai mare parte cel 

austriecesc. 

În ce const ă puterea Austriei. În ce consist ă deci puterea Austriei, că reia îi 

lipse şte înăuntrul său unitatea voin ţei ? Ce lipse ş te elementele sale, vecinic în 

discordie, încât acestea constit u e se o putere atât de mare? In privirea aceasta vom 

trebui s ă consult ăm istoria. Imperiul roman în decaden ţă dedese naştere unei religii 

cosmopolite, care continua oare cum, cultura şi ideile antice, deşi sub o form ă foarte 

modif icat ă. Aceasta era religia creştin ă - mai cu sam ă ramura catolic ă . Catolicismul 

întinsese peste Eur opa un painjini ş sub ţire de idei religioase, os taşul îmbr ă cat în 

fier al Romei vechi se schimbase în miles ecclesiae, îmbr ăcat în ras ă ; astfel se 

formeaz ă o putere nev ăzut ă, pretu tindeni str ăin ă şi pretutindeni acas ă , care 

încerca a realiza idealul imperiului universal. Imperiul, care se formeaz ă sub acest 

painjini ş, se nume şte imperiul roman. Casa domnitoare care se pune mai cu succes 

în serviciul acestui ideal, este Casa de Austria. Dela Carol al V- lea se lăţ ise ideea unei 

monarchii univ ersale a Creştin ătăţii, cu moartea lui s'a amânat proiectul, dar familia 

n'a renun ţat la culmea dorit ă, la răspândirea sfintei monarchii peste Europa înt reag ă , 

înaintea acestui pericol sta Europa la înc eputul răsboiului de 30 de ani. Şi într'adev ă r 

Casa iera în toate condi ţiile pentru realizarea scopurilor sale. Spania sub Casa de 

Austria avea la dispo z iţie ţă rile cele mai bogate ale Europei şi ale glob ului: 

Lombardia, Ţările de jos, Portugalia şi împ reun ă cu aceasta puterea ei comercial ă , 

aurul Americei şi nem ăsuratele mărfuri coloniale ale Ind iei asiatice, încât Baco de 

Verulam exclam ă, c ă puterea Spaniei este cea mai mare din lume. Afar ă de acestea, 

avea pe atunci cea mai puternic ă armat ă, ea ţ inea numai în Flandra 40.000 de oameni, 

în Milan 15.000. Oastea sa numă ra 120.000 pede ştri şi 20.000 călă ri, o oaste cum 

toate ţările cre ştine de pe atunci n'ar fi putut- o înjgheba; apoi o flot ă urie şasc ă ş i 

avere îndest ul ă spre a o înmul ţi în orice moment. Linia german ă a Casei de Austria 

intrase în trupul Fran ţei cu Alzasul şi Lotaringia, care erau ale împă ratului germanic. 

Franţ a era împ resurat ă din patru părţ i, la sud - est cu Italia, la nord - est cu imperiul 

germanic, la sud cu Lusignan şi Burgonia, la nord cu Tările de jos pan' în Sadna. Era 

strimtorat ă şi primej d ui t ă în grad sup r e m . In Suedia Casa introdusese intrigi 

împotriva lui Gustav Adolf, spre a aduce pe tron linia catolica de Wasa, care domnea 

în Polonia, căci dup ă ideile vremei aceleia, în care legitimismull era în floare, Gustav 

Adolf trecea de uzurpator. Spania făcuse planul de a pune mâna pe marea Baltic ă , 

mama tuturor comer ţielor, cum se numea pe atuncia, şi a prinde rădă cina Olandei, c'un 

cuvânt painjini şul fin al ideilor religioase se pref ăcuse într'o mreaj ă de fer. 

Răsboiul de 30 de ani a avut drept rezultat sfărâmarea acestei puteri urie şeş ti. 

Richelieu - însuşi catolic - încurajeaz ă protestantismul în Germania şi împreun ă 

cu celelalte puteri amenin ţate au sumu ţat asupra Casei tot ce se putea sumu ţ a, între 

alţii pe Turci îşi pe Voevozii Transilvaniei. Austriei îi trebuiau oam eni şi în Orient ş i 

unul dintr'ace ştia a fost Mihai Viteazul, asemenea o jertf ă a politicei austriace. 

Intr'adev ăr cine 1- a îndemnat pe Mihai Viteazul s ă se încurce cu Turcii, a că ror 

politic ă ţintea la micş urarea Casei de Austria, prin sus ţinerea drep turilor principilor 

Transilvaniei asupra Ungariei? Sanctitatea sa Papa ş i catolicismul rege al Spaniei Filip 

al II- lea. Liniile amândou ă ale Casei se înţ 

elegeau foarte bine. Poate c ă o îndemnare 

venit ă de la Praga ar fi trezit unele bă nueli în inima Voevodului românesc, dar una 

venit ă de la Madrid - care avea în vedere numai creş tin ătatea - nu. Se vede c ă tot 

din iubire a cre ştin ăt ăţ ii Austria va fi încercat sub Constantin Brâncoveanu s ă iee 

ţara româneasc ă, 

precum mai târziu a luat Bucovina. 

Sfârş im caracterizarea politicei austriace cu u nele tră să turi generale. Austria 

exist ă prin discordia popoarelor sale. Pentru a le ţine vecinie lipite ş i vecinie în 

discor die, are nevoe de un element interna ţional, făr ă patrie proprie, fără

naţ ionalitate, făr ă limb ă, de un element care s ă fie acas ă în Tirol ca ş i în Boemia, în 

Galiţia ca şi 'n Transilvania. Acest om pur- cosmopolit per excelentiam a fost pentru 

aceast ă ambi ţioas ă Cas ă preotul catolic. Neavând familie, căci era neînsurat; neavând 

limb ă, căci limba sa era o limb ă moart ă (cea latin ă); neavând patrie, că ci patria sa 

este unde'l trimete ecclesia; neavând rege, căci regele să u este Pontifex maximus, 

acest element înce rca s ă unifice Austria prin religie. Pe lâng ă acest element s'a mai 

format înc ă unul hibrid şi stan gaciu, cu o fisionomie fatal ă: beamterul aus triecesc. 

Acesta are o limb ă dar ea consist ă din câteva formulare nem ţeş ti de concepte, 

numite Schimmel, adic ă rable. Dac ă i- ai lua unui beamter aceste câteva rable 

învechite şi rău stilizate, el nu mai ştie nici o limb ă şi iat ă de ce: In casa părint easc ă a 

vorbit ruse şte, a studiat într'un gimnaziu unguresc, a trecut la universitatea 

nem ţeasc ă, şi, când îşi sfâr şeş te învăţă tura, nu ştie nici o limbi ă cum se cade. C'un 

cuvânt Austria, pentru a domni, are nevoe de un ciudat soiu de indivizi generis 

nullius şi în secolul al XVI-lea clerul catolic se potrivea cu acest rol, încât austriacul 

cel mai bun era şi catolicul cel mai bun. Astăzi îns ă nu se mai potrive ş te. Libertatea 

religioas ă, răspândit ă peste toat ă Europa, a slă bit foarte mult biserica, iar ace ş ti 

bea m t e ri fiind cu totul netre b nici pentru o sarcin ă atât de grea, Aust ria a 

treb ui t să - şi caut e un alt aliat pe n t r u politica sa, tot făr ă patrie, făr ă limb ă, fără naţionalitate, un element cosmopolit şi egoistic, ceea ce drept vorbind este unul ş i 

acela şi lucru, căci cosmopolitismul este pretextul de a nu face nimic pentr u 

desvoltarea unei păr ţi a omenirii, pentru c ă individul respect iv s'a însă rcinat de a 

nu lucra nimic pentru uni versul întreg. Afar ă de aceea acest element e şi mai 

cosmopolit de cât cel catolic, de vreme ce e comercial, ş i chiar Chinezul nu va face 

mare deosebire între mărcile imperiului german şi liv rele sterline, pe când el va privi 

cu un sim ţimâ n t de superioritate religia cre ştin ă, ce i se va părea o palid ă 

exegez ă a moralei lui Laotse sau a eticei Vedelor. 

Metoda de pătrundere a Austriei. Din punct de vedere austriecesc ar fi 

nedrept îns ă de a pretinde, ca Austria s ă ne cru ţ e pe noi. Pentru orice patriot 

austriecesc e o datorie de a deschide por ţile Orientului pentru coloniza rea 

prisosului copiilor săi şi desfacerea mărfurilor sale, c'un cuvânt pentr u 

pionerii cucerirei sale. Ar fi abs u r d din pu n c t de vede r e au s t r i e c e s c, de 

a pretin de ca ea s'o fac ă aceasta cu arma în mân ă , când are înainte - i o cale 

pacinic ă, neb ătă toare la ochi şi care nimice şte pe cont r a ri u în mod 

atomistic, atacând prin agen ţi economici, nu forma stat ul ui, ci pe fiecare 

membr u al stat ul ui în parte, care nici ştie nici voe şţe s ă se sustrag ă de la 

aceast ă influen ţă. 

Dar tocmai fiindc ă influen ţa austriac ă se pre zint ă ca o ţes ăt u ră 

foarte com plicat ă de cau z e şi efecte, încât fiecare individ din ţ ara 

noastr ţă trăeş te sub presiunea ei, de aceea cu cât ne iubim mai mult patria ş i 

poporul nostru, cu atâta vom trebui s ă ne înarm ă m mintea cu o rece 

nep ărti nire şi s ă nu surescit ăm cugetarea, căci uşor s'ar putea ca să 

falsific ăm vederea acestei călăuze destul de credincioase şi s ă agit ă m cu 

vehemen ţă prin întuneric, în lupt ă cu fantasme. Inim ă foarte cald ă ş i minte 

foarte rece se cer de la un patriot, chemat s ă îndrepteze poporul său, ş i 

fanatismul iubirei patriei, cel mai aprig fanatism nu opre şte de fel, ca 

creerul s ă rămâe rece ş i să- şi îndrep teze activitatea cu siguran ţă, să 

nimiceascj ă ade vărata cauz ă a răului şi s ă o stârpeasc ă cu statorn icie de 

fier. Precum un medic nu va comba te simpto m ele numai, ci cauza unei 

boale şi va sfă tui s ă, se înl ătureze mediul, în care ea a trebuit s ă se nasc ă , 

tot aşa vom privi şi noi individul na ţionalit ăţii române ş ti în desvoltarea sa 

şi comparân d pe aceasta cu nor ma legilor fiziologice ale societ ăţ ii, vom 

ară ta de un de a treb uit s ă se nasc ă neorând u elile în via ţa econo mic ă a 

popo r ul ui, care l- au făcut accesibil unei influen ţe econo mice str ăine.

Teoria filosofic ă a istoriei cu aplica ţ ie la via ţ a noastr ă public ă. De 

aceea s ă ne întreb ăm făr ă pă rtinire, cum întâlnim pe popor ul nostr u în 

istorie, din momentul în care ea devine mai str ăvezie, adic ă de pe la 

început ul secolului al 14 - lea. Îl găsim tot deauna dezbinat înlă untru, 

dezbinat în politica sa, ţa ţă cu vecinii. 

O t e o r i e fil o s o f i c ă a is t o r i e i n u n e p a r e d e priso s aicea. Popoarele nu sunt 

pro d u c t e ale int eligen ţei, ci ale nat u r ei, - aceas t a trebue stabilit. In înce p u t u l 

desvol tă rii lor ele au nevoe de un pu nct stabil, împr ej u r u l căruia s ă se cristalizeze 

lucrarea lor com u n ă, sta t u l lor, precu m roiul are nevoie de o matc ă. Dac ă albinele ar 

avea jurnale, ac e s t e a ar fi fo a r t e legiti m i s t e. Câ n d m e r s u l lini ştit ş i regula t al 

afacerilor este lovit în cent r u l, în r e g u l a t o r u l să u, t r e a b a n u p o a t e m e r g e bi n e . Ş i 

cu to a t e ace s t e a n o i Ro m â n i i d e s u t e d e a ni n'a m avut alt ă pl ă cere mai mare, de 

cât a ne ră stu rna principii. 

Ală turi cu aceast ă teorie fun d a m e n t a l ă despre st a t , ca aş e ză m â n t 

al n a t u r e i şi n u al ra ţ i u n e i , vom trebui să- 1 caracteriz ăm răpede. 1) Istoria dinl ăuntru a popoarelor este o lupt ă între ideea statului ş i 

individualism. Ce este ind ividualismul? Fiecare fiin ţă organic ă e pentru sine 

lucrul principal, semen ul său lucru secun dar. Dorin ţele şi aspira ţ iile 

oric ărui individ omenesc sunt nem ărginite, încât func ţiunea principal ă a 

vieţei, a inimei sale este, nu realizarea unei dorin ţi ci dorin ţa, voin ţ a ca atare. 

De acolo pmoverbul: toat ă lumea s ă pear ă, numai Manea s ă trăiasc ă. Acest 

element e şi periculos şi folositor. Peric ulos, dac ă o putere mai mare nu- i 

pune margini folositor, dac ă în margini legiuite el caut ă a- şi reali za prin 

munc ă aspira ţiile sale, şi precum soare le este tatăl luminii ş i al umbrei, tot 

aşa individualismul este tatăl înflorirei îşi al decă derei, justi ţ iei îş i al 

injusti ţiei, binelui şi răului. Fa ţă cu aceast ă iluzie a inteligen ţiei şi a inimei individuale, care e cauza că 

om pe om se exploat eaz ă, om pe om se nimice şte, fa ţă cu acest be llum 

omnium contra omnes, un ochiu mai limp ede zice: Stai! Nimicind pe vecinul 

tău, tu love şti în tine, căci puterile, care exploatea z ă natura brut ă , s'au 

împu ţinat, tu eşti mai sărac cu o sum ă oare care de puteri. Deci vecinul să 

trăiasc ă. El produce grâu, el are trebuin ţă de mine, eu de el, nimicirea sa ar fi 

o pierdere vădit ă pentru mine, care nu m ă pot ocupa cu toate oelea. Va să 

zic ă interesele individuale sunt armonizabile. Iat ă dar ideea statului: ideea 

armoniei intereselor. Dar pro ducă torii de grâu au o ţint ă comun ă , interese 

comune, iat ă clasa, identitatea de interese naşte o identitate de păreri: iată 

principiile, se cere real izarea acestor păreri în stat: iat ă partida. Tot aşa fac 

bresla şii. Formeaz ă o clas ă, au principii, sunt o partid ă . In locul 

individualismului personal vine cel de clas ă. Pentru a- ş i asigura cercul de 

exp loatare, ele încremenesc câte odat ă: iat ă castele. Nimic nu va schimba 

natura societ ăţii. Ea va răm ânea un bellum omnium contra omnes, sub ori ce 

form ă pacinic ă s'ar prezenta. Puterile în lupt ă se commaseaz ă , în locul 

indivizilor avem clase, forme superioare a aceluia ş princip, carile se lupt ă 

pentru suprema ţie. 

Statul îns ă, ca o form ă şi mai înalt ă a aceluia ş princip, nu vede în clase indivizi 

deosebi ţi, ci un complex de organe sociale, un individ: naţ iunea. Toate clasele sunt înaintea sa 

egal de importante, meni r e a sa este de a sta bili ar m o n i a între ele, de a opri ca una s ă fi 

exploatat ă prea mult prin alta, căci toate tr ăesc şi înflore sc una de la alta ş i peirea 

uneia condi ţioneaz ă peirea mai curând ă sau mai târzie a celeilalte. 

2) Statul mai are şi un scop moral. Drept va rămâne totdeauna, c ă societatea exist ă 

prin exp loatarea unei clase prin alta - afar ă de clasa, dup ă părerea noastr ă cea mai 

important ă, care exploateaz ă de- a dreptul natura, care produce mat eriile brute. Deci pe 

lâng ă aceea, c ă statul va îngriji ca aceast ă clas ă, ace şti hamali ai ome nirei s ă 

stea cât se

poate de bine, el va căuta a deprinde şi clasele superioare la o munc ă folositoare, care să 

compenseze pe deplin sacrificiile celor inferioare. De aceea el va fi prin o aspr ă organizare 

contra semidoctismului, contra spoielei, contra tendin ţei egoistice a acestor clase de a câşt tiga 

mult prin mu n c ă pu ţi n ă, de a nu se întreba în socoteala cui trăesc. Deci societatea e câmpul schimb ă rilor vecinice, a luptelor pentru 

existen ţă şi suprema ţie, un bellum omnium contra omnes, statul este 

regulatorul acestei lupte, el opre şte ca aceste puteri egal de folositoare să 

se nimiceasc ă una pe alta. Societatea e miş carea, stat ul stabilitatea. 

De ac e e a , p e n t r u ca lu p t a s ă p o a t ă fi p u r t a t ă în ma rgi ni, treb u eş t e o fa milie, 

ale că rei inte r e s e s ă fie acelea ale ar m o n i ei societ ăţ ii, care s ă fie bogat ă, cân d toate 

clasele su n t boga te, puternic ă când toate sunt puter nice. Aceasta e dinastia - 

monarchul. Tot pentru c ă individualismul este princ ipiul vital al nat u r e i ome n eş ti, 

prefer ă m în priv irea moş tenirei legea salic ă şi 

nu maioratul. 

Cu totul opus acestei serii de idei este repu blicanismul. Nu vorbim de 

republicanism ul în sens diplomatic, ci în sens social. Republic ă este orice 

s t a t , în ca r e o p a r t i d ă, re p r e z e n t a n t a u n e i sa u m ai m u l t o r clase (însă 

n u a tu t u r o r), po a t e s ă aj u n g ă la st ă p â n i r e . Aceste re p u b l i c e le îm p a r t 

în antice şi moderne. Republicele antice se ba zeaz ă pe suprema ţ ia 

claselor în form ă de caste, republica modern ă se bazeaz ă pe supre m a ţ ia 

ace lora şi clase în form ă movibil ă. Deci Anglia, Fran ţa, Italia, Austria, 

Româ nia su n t ast ăzi republice în sens modern; Grecia, Roma, Egiptul, 

Polonia, Germ ania veche, Olanda veche republice în sens antic. Ele există 

sau prin exploatarea neomen o as ă a unei clase prin alta, sau prin 

exploatarea sclavilor şi a ţăranilor robi ţ i (cele antice), sau prin 

exploat area un ei ţă ri pri n altele, adese prin toa t e la un loc. Anglia 

exploa t e a z ă India, Fran ţ a pe to ţi iubit o rii de lux din lume, Vene ţia ş i 

Olanda în evul mediu erau ca Fran ţa ast ăzi, Grecia şi Roma tră iau prin 

sclavi, Polonia, Ungaria, Germania şi Fran ţa veche prin exploatarea 

neo m e n o a s ă a ţăranilor, c'un cuv ânt ori unde bun ă starea unuia se 

trad uce în apă s area direct ă sau indirect ă a unui altuia. O excep ţ ie par a 

forma Sviţera şi Statele Unite, dar par numai. Elve ţia tră eş te prin export 

industrial şi prin toţ i indivizii câţi alearg ă ca s ă cheltuiasc ă sudoarea fabricii 

şi a ţăranilor pe privirea dealurilor. America, pentru c ă clasa desmo şteni ţ ilor 

găs eşte o avere neîmp ăr ţit ă, pe care şi- o împarte, preriile. S'o vedem, când 

s'or împlea. 

De aceea se vor vedea în toat ă omenirea dou ă mari serii de idei, dou ă tabere, aceea a 

individual ismului, sistemul liberal, şi aceea, a armoniei int ereselor, a statului ca o unitate 

absolut ă, a mo narchiei juridice. Libertatea e libertatea de a exploata, egalitatea e egalitate 

de a deveni tiran, ca şi vecinul meu, fraternita te a un moft ilustrat prin ghilotin ă. 

S ă cercet ăm în zigzag şi repede ideea libert ăţii. Cetăţ enii germani şi poloni (o cast ă ) 

cereau re gelui libertate, adic ă libertatea de a- şi desbr ăca ţăranii şi de a- i spânzura dup ă 

plac. Olanda cerea pentr u comer ţ ul său libertate. Hugo Grotius scrie un compendiu: 

liberum mare. Englejii răsp und: ne iertaţi - mare clausum. De la bilul maritim dateaz ă înflorirea 

Angliei. Cetăţ enii fran ceji (caste) strigau sub Richelieu libertate, adic ă o sum ă de drepturi 

şi privilegii, toate pe spatele ţăranului. 

S ă venim la republicele române, care ca şi cele antice tră iau prin 

exploatarea sclavilor şi a ţăran ilor, unde Domnul era cu mânile legate ş i cel 

întâiu între egali - prim us inter pares - , unde o clas ă stă pânea totul. Vodă 

adic ă statul, putea s ă zic ă da, Hâncu zicea ba şi pe- a lui Hâncu rămânea. 

Să 

vedem cum libertatea, când nu porn eş te din armonia intereselor, ci din 

individualism, nimice şte clasele sociale şi în urm ă şi statul: cum prin 

înmul ţirea neamului lui Hâncu, influen ţa econ omic ă a Austriei devine 

destr uctiv ă şi cum sub ea abia Hâncul îş i deschide ochii, se sparie de câte

vede şi nu ştie de unde vin relele, nu ştie c ă vin din ba al lui. 

De aceea s ă privim împrejurimile, în care s'au desvoltat Românii, ca s ă pricepem ş i mai 

bine organizarea lor putred ă de stat. Noi am trăit sub influen ţ a dreptului public a unui 

popor republican, în sensul antic al cuvântului - respublica Polo niae. Cetăţ enii acestui stat 

erau egali; fiecare din ei era statul polon în persoan ă. Cel din urm ă şleah ţi ţ , care striga în 

parlament: nie poswo liam Panie, nimicea hotărîrea corpului legiuitor. Nisipul pustiilor nu 

poate avea mai mare nestatornicie, decât soarta acestei nefericite şi totu şi nobile na ţ ii. 

Puterea su p r e m ă a sta t u l u i sa u mai bine zis scaunul celui întâiu dintre egali, era mă rul 

de ceart ă între cei influen ţi. Regalitatea electiv ă i- a omorît politice şte; aceasta ş i excesul 

libert ăţii ind ividuale. Dar a fi cet ăţ ean polon era un privil egiu. Cei mai mul ţ i locuitori - 

misera plebs contribuens nu însemna nimic. Poporul era sclav ul unui milion de cetăţ eni 

poloni. 

Acest drept public polon avea mari farmece p entru clasele puternice din 

ţările învecinate. In Prusia boerii începuser ă a vorbi leşeş te de dragul 

institu ţiilor polone - dar marele Elector îi înva ţă minte, lă rgind dreptul breslelor 

şi regulând starea ţăranilor. In Suedia boerii vor tot aceste lucruri, încât casa 

nefericit ă a regilor, dotat ă c'o energie şi cu calit ăţ i rare în istorie, nefiind în 

stare s ă înfrâneze aceste elemente de disolu ţiune, le adun ă sub steag ş i 

declar ă răsboiu la toata lumea; o cam p a nie, care se sfâr şe ş te cu risipirea 

oştilor lui Carol al XII- lea pân ă în ţările noastre, unde avem de la oamenii lui 

dou ă ziduri: turnul Mitro poliei din Suceava şi turnul Colţ ea din Bucure şti. C'un 

cuvânt acele institu ţii găsesc pretutindeni trec ere, unde pot numai. 

In aşa dese rela ţii eu aceş ti vecini, dreptul lor public nu putea s ă rămâe fără înrâurire asupra noastr ă. Mai întâiu nefericita de Domnie electiv ă. Acest drept, atât de 

lăudat de către mai toţ i pub lici ştii no ştri, nu este nimic mai pu ţin decât vrednic de laud ă . 

Domnia scurt ă a lui Drago ş ne inspir ă mari îndoeli asupra sor ţii acelui Voevod. Dup ă el 

urmeaz ă 6 Domni în răstim p de 50 de ani, pentru fiecare media de 8 ani - pu ţ in pentru 

o ţar ă, 

care începe. 

Cu secolul al XV-lea începe în sfârşit o domnie lung ă şi liniştit ă - a lui 

Alexandru cel Bun. Aici se văd rezultatele stabilit ăţii. In 33 ani el organ izează 

ţara biserice şte şi politice şte şi moare având o singur ă nenorocire: are doi 

fii în loc de unul. Vin răsboaele dintre fra ţi, apoi dintre veri, pagini încurcate 

ale istoriei noastre, din care num ai un lucru se vede clar, c ă unii ajungeau 

la tron cu ajutorul Ungurilor, ceilalţi cu al Polonilotr. Ţ ara se deschide 

influen ţelor str ăine. In aceste tu r b u ră ri trece vre m e a, pâ n ă la sui r e a pe 

tro n a lui Ştefan cel Mare, uzurpator şi el, dar mai no r o ci t decâ t ceilal ţ i. 

De la 14 5 7 - 150 4 se vă d di n no u efectele stabilit ăţ ii. A fost do m n i a 

cea mai glorioas ă a Moldovei. El nimice şte influen ţele de din afar ă cu 

sabi a şi cu iste ţi a. Şi cu toate aceste se ştie din rela ţ iile medicului 

vene ţia n, c ă cu toat ă gloria şi lunga sa do m n i e, Ştefan a tre buit să 

asigure prin căl ău ur m a r e a fiului să u pe tro n. Cu venirea lui Ş tefan cel 

tân ăr pare a fii prins oarecare slabe rădă cini legitimism ul luminatei roa d e 

de Muş atin. Ins ă aces t a moare ot ră vit de chiar Doamna sa, înţ eleas ă cu 

boerii. Dup ă el vine Petru (linie nelegitim ă), acesta domne şte în dou ă 

rân d u r i, şi are multe rivalit ăţ i de învins. Fiul să u Ilie se turce şte. Ş tefan e 

ucis de boeri sub cortu rile de la Ţu ţo r a şi din viţ a Muşă te ş tilor nu 

ră m âne decât Dom ni ţ a Ruxan d a. Urme de legiti mis m par a fi fost ră mas 

şi atu nci, căci cel care ia mâna Domni ţei o ia împreun ă cu tronul - 

Alexandru Lăpu şneanu. De la stingerea progeniturei bărb ăte ş ti a 

nea m u l ui do m n e s c, de la stingerea m atcei în roiul Moldovei, datează 

căderea Moldo vei. Domnii pe care îi alege întâmplarea şi intriga, mor mai 

to ţi de moarte nefireasc ă, boerii suni to ţi aspir a n ţ 

i la un tron, pe care nu

mai şedea uns ul lui Dum n e z e u , şi astfel se ur m e a z ă rep e d e unul după 

altul când printr'o influen ţă str ăin ă când prin alta. Ţ ara devi ne vatr a 

desc hi s ă a influe n ţ e l o r streine. Despot Vod ă ucis cu buzd uga n ul, 

Lăptu ş nean u otr ăvit cu sila, Bogdan Vod ă gonit la Mosc ova, Ioa n Vodă 

ucis de Tu r ci, Petr u Şichiop u l ca vai de sufletul lui, Aron Vod ă moare în 

temni ţă, Răsvan în ţea p ă; înce r c a r e a Movile ştilo r de a fo n d a o di n a s t i e 

se sparge pri n lup t el e înt r e fiii lor ş. a. m. d., şi aproape to ţi sfâr ş esc 

rău. Paralelo gramul de puteri na ţionale pierdu se punct ul comu n de 

activitate, aceasta nu avea un sâmbu re stabil, împ rejur ul căruia s ă se 

cristalize z e. 

O soart ă mai fericit ă, îns ă totu şi foarte asem ăn ă toare cu aceea a 

Moldovei, are Ţara Român easc ă. Acolo se stator nice şte dinastia Basara bilor 

şi ajunge repede la o culme, de la care - prin o întâmplare analog ă cu cea 

din Moldova - intr ă discordia în roiul de albine vorbitoare. Intr'adev 

ăr, dup ă 

Tugomir Basarab - a cărui înce pătur ă se perde în noaptea unei istorii, 

str ăfurgerate din când în când de numele Banilor ba sarabi - urmează 

Alexandru, care bate pe regele Carol Robert, apoi Vladislav care întinde repede 

marginile ţărei. La 1360 el e Voevod al Ţărei Române ş ti, la 1365 Ban de 

Severin, la 1368 Duce de Făgăra ş. Urmeaz ă Radu Negru care bate pe Ludovic 

cel Mare, regele Ungariei şi câştig ă dep lina autono mie a ţărei sale. El las ă 

doi fii: Dan şi Mircea. Dan I- iu e renu mit prin răsboaele sale, purtate 

precum se vede de frate- său Mircea. Mircea I- iu se sue pe tron la 1383 ş i 

domne şte pân ă la 1418 adic ă 35 de ani, Iat ă şi aici efectele stabilit ăţii: domnia cea 

mai glorioas ă şi întinderea ter itoriului cea mai mare. Mircea e Voevod al Ungro- 

Vlachei, Ban de Severin, Duce de Făgăra ş şi Amla ş, sţ apânitor amânduror 

ţermilor Dunării pân ă la Marea Neagr ă, Domn al cetăţ ii Durostor şi al ţă rilor 

tartarice. De la moartea sa începe discordia în casa Basarabilor. Fiul să u 

legitim Mihail moare dup ă 2 ani, urmat de Dan al II- lea fiul lui Dan I- iu. 

Dar Mircea mai avea un fiu nelegitim, Vlad poreclit Dracul. Acesta devine 

părintele liniei Drăcule 

ştilor. De aici istoria Ţărei Române ş ti decurge 

asemă nător cu cea a Moldovei prin luptele continue între Dănule şti, descenden ţ i 

legitimi ai lui Dan I- iu şi Drăcule şti, descenden ţ i ilegitimi ai lui Mircea I- iu. 

Dup ă vremi pline de împerecheri, Basarabii sunt stin ş i prin sabie, în urma 

intrigelor unei noua linii, primite în sânul lor, şi 

anume Cantacuzin Basarab. 

Dup ă Dim. Cante mir în Moldova şi pu ţin dup ă căderea Basarabilor în Ţara 

- 

Româneasc ă vine Domn ia Fanario ţilor. Influe n ţ a aces t o r a fiin d obiect ul unui stu diu 

deosebit, pu ţin vom spune despre ea. Formele bizantine vin în locul celor vechi, 

caracterele trufa şe ale aristocra ţiei devin servile. Discordia din lă untr u, lipsa unor 

dinas tii constante au tran sf or m a t ţa r a ap r o a p e în pa şal 

âc. 

Sub Dom nii fanario ţi, care erau tri mi şi pe un ti m p an u m i t, ş i care 

avea u nu m a i titlul de Dom n şi pomenirea în biserici, nici decum îns ă 

consis te n ţ a m o n a r h i c ă, p u t e r e a ce n t r a l ă a st a t u l u i e cur a t no m i n al ă . 

Chiar dac ă un u l din t r e ei cerca a fi altceva decât ceeace era în 

împrej u ră rile date, via ţ a şi averea îi era u în pericol. Dă rile grele, 

pentru care nu i se da na ţiunei nici o compensare, erau dă ri pe n t r u 

îm b o găţ i r e a pe r s o n a l ă şi re p e d e a acestor oa m e n i, care treb u i a u s ă se 

foloseasc ă de scu r t a du r a t ă a Do m n i ei lor, ar m a t a nu m ai exista de fel, 

Moldova per de dou ă provincii. - Perde 

vatra aşez ă rii ei, stup ul de unde 

au porni ţi roiu r ile care au îm p o p o r a t ţa r a de jos, mo r m i n t ele Domnilor, 

vechea sa capital ă, Mitropolia sa veche. Moldovenii au avut nenorocirea de 

a vedea înst ră in a t pă m â n t u l lor cel m ai scu m p —, şi nu prin ră sboiu — 

prin vânzare. Intr'a dev ăr se împ ăr ţise Polonia şi o ţar ă, care tră ise în

atâteja ase mă nă ri cu ea, treb u i a s ă aib ă şi soa r t a ei. Totu şi treb u e să 

constat ăm c ă nici un Moldovea n n'a put ut fi mituit de - influen ţa moral ă 

a Aus t r i e i şi c ă Do m n u l a pl ăt i t cu ca p u l p r o t e s t a rea sa. 

Cu căderea Poloniei şi luarea Bucovinei se înc epe o nou ă epoc ă a influen ţ ei austriace: 

cea care atingea politica exterioar ă a statelor române şti se schimbase întru atât, întru cât 

aceste ţări nu mai însemnau nimica politice şte, şi erau sus ţinute de Rusia şi Turcia. Ca să 

revenim la vorba pronun ţat ă de mai multe ori în acest studiu: Statele de 'mpre jurul nostru 

care aveau o monarchie stabil ă, s'au cristalizat împrejurul acesteia şi au devenit uria ş e, — 

ţările române, în care acest punct central lipse şte, se închircesc, perd puterea lor fizic ă , 

ar mata, perd guvernul lor naţional. Cum se schimbase faţ a lucrurilor împrejurul României! 

Polonia căz use, în locul ei venise Rusia; Transilvania cu domnia electiv ă, că zuse în 

mâinile Austriei, Ung urii erau supu şi, Turcia începuse a slăbi, România care moş tenise de la 

Poloni nestabilitatea, nu mai avea nimic de perdut decât doar ficţ iunea unei expresii 

geografice, o schem ă pentru însemnarea unei adun ături de oameni, făr ă legi şi făr ă cultur ă . 

In Moldova în special beorimea nu mai sem ăna de fel cu Nistor ş i Grigore Urechi, cu Miron 

Costin, limba naţ ional ă e într'o vădit ă decaden ţă, alăturat ă cu frumoasa îşi spornica limb ă 

a cronicarilor. 

Ţara nu mai este decât o moş ie mare, administrat ă în felul unei moş ii, 

un complex de latif undii în care dreptul privat e drept public, moş tenirea 

averei teritoriale moş tenirea puterei în stat. Pentru c ă nu exist ă moş tenirea 

primogen itului şi fiindc ă boierii simţ eau, c ă în mărimea propriet ăţ ii teritoriale 

consist ă puterea lor, se int rodu s e s e un fel de silnic ă eredit are. O parte din 

copii se călugăreau cu de- a sila, unul sau doi moşteneau numele ş i averea. Din 

Domnia unei singure clase rezult ă: lipsa total ă de drept pentru clasa de 

mijloc. Erau meserii, erau bresle cu stă rostiile lor, dar aceste clase de 

oameni, adese ştiutori 

de carte, nu aveau drepturi. 

S ă facem oare cum o sum ă a acestei stă ri de lucruri, şi s ă vedem cum 

se desvolt ă din ea suma de ast ăzi. Ce era în ţar ă la 1820 ? 

Boerii mari. - 

Boerii mici slujba şi. 

Ţăranii iobagi, cari stau sub ocrotirea aces tora, fiind oamenii lor. 

Clerul laic şi 

monastic. 

Aceştia nu stăteau sub autoritatea statului. Erau clase ale evului mediu, 

adMinistrate de ele înşile. Boerul era aproape autocrat pe moş ia sa. Numai 

în grave cazuri penale - şi nici atunci tocmai - intervenea justi ţia 

statului. 

Cine rămânea s ă fie administrat de stat? Dou ă elemente neatârnate: 1) 

răze şul, 2) negusto r ul şi breslele. 

Deci vedem c ă existau dou ă clase neatârnate, una ţără neasc ă, eşită din răsboinicii împropriet ă riţi, alta burghes ă. Aceş tia nu erau oamenii 

nim ărui. Istoria celor din urm ă 50 de ani pe care mul ţ i o numesc a 

regener ării na ţionale, mai eu drept cuvânt s'ar putea numi istoria nimicirii 

răz eşilor şi bresla şilor. Nimicindu - se îns ă talpa ţărei, era neap ărat ca ş i 

stâlpii s ă cad ă. Au căzut şi boierii. O clas ă este într'un popor un factor al 

armoniei societ ăţii, - de aceea rău este c'au căzut răze şii, rău c'au că zut 

breslele, rău c'au căzujt boerii. Căci se vor vedea tirmă rile. Se va vedea cum 

influen ţele str ăine găsesc în falangele naţ ionale goluri din ce în ce mai 

sim ţitoare, cum func ţiile vieţii economice degenereaz ă, cum arterii stră ine 

intr ă în corpul nostru social, - cum dispar clasele positive ale Moldovei om cu 

om, clas ă cu clas ă, cum pământul românesc devine un teren de exp loatare 

pentru industria str ăin ă şi proletariatul indigen. 

Cu o minim ă putere a statului poli ţia, administ raţ ia ş i dreptatea 

trebuiau s ă fie într'o stare de plâns. Ispravnicul care era totul într'un jude ţ 

,

avea de administrat pe negustorii şi bresla şii din ţar ă, cei str ă ini aveau 

pretutindene consulatele; lor - stărostiiie lor — asupra că rora statul român 

n'avea nici o putere. Aceş ti ispravnici neş tiutori de carte, servind fără plat ă, erau sub domnii fa nario ţi oameni făr ă nici o însemn ătate, a că ror 

apuc ături administrative aveau o singur ă ţint ă: stoarcere de bani. Falanga, 

pedeaps ă poli ţieneasc ă, pentru gre şeli mici, se putea răscump ăra cu câţ iva 

galbeni de la aceşti ispravnici, - iar opozi ţia con tra acestor pedepse nedrepte 

şi barbare nu era nicăiri. Deci clasa de mijloc avea numai dou ă căi de 

scă pare: sau s ă se fac ă sup uş i austriece şti să- şi pue pe cas ă pajura cu 

dou ă capete, sau s ă intre în clasa blagorodnicilor spre a deveni ins ăş i 

ciocan, sau în sfâr şit s ă intre în slujba unui boer mare şi s ă sufere mai 

bine palmele cu coanelor decât falanga aplicat ă de cutare aprod. Mulţ i din cei 

neînsemna ţi se fac sudi ţi - , mul ţi se fac de casa cută rui sau cută ruia, mul ţ i în 

sfâr şit caut ă prin bani şi stăruin ţe s ă ajung ă la sfântul privilegiu. Se naş te o 

mişcare nesă nătoas ă în so cietate, nu bazat ă pe munc ă , ci pe privilegiu. Pe 

când comerciantul din Lipsca căuta să- şi adaoge milioanele, ciubotarul din 

Germania să- şi înmul ţeasc ă muşteriii, negustorul ş i ciubotarul românesc 

cau t ă s ă devie boer. - Dac ă cu acea s t ă boer ie ar fi fost combinată 

arta răsboiului ca în evul me diu, desig u r c ă cavalerii cotul ui ş i ai 

cal u p u l u i ş'ar fi exerci t a t m ai de p a r t e p aci n i c a ş i mult folositoarea lor 

meserie - , dar nefiind asemenea datorii ci numai drepturi comode, boeria 

mic ă sau mare trebuia s ă fie un obiect de invidiat, pe lâng ă acestea 

cavalerism ul devenise ieften în Moldova. In genere toat ă societatea 

secolului al XVI- lea şi al XVII- lea se poate caracteriza scurt: Datoria se 

preface în drept. Noi la începu t ul veac ului acestuia am fost înc ă în veacul 

al XVII- lea. Datoria de a fi slujba ş al ţărei - o dato rie foarte grea ş i 

periculoas ă sub domniile vechi, devine un drept de a sluji ţara, dac ă vrea 

ea sau dac ă nu vrea. Şi ace ş ti în d r e p t ă ţ i r i de a o sl u ji se în m u l ţ e s d 

din zi în zi, căci toate isvoarele de puteri ale so ciet ăţ ii curg sp r e un 

sing u r pu n c t, spre acest privilegiu, pără sind vechia ş i neatârnata lor 

albie. Negustorul vrea s ă fie boer, ţăranul fecior boeresc, boer u l mic - 

boer ma r e, boer u l mare — Dom n. Şi boierii mici cum se formea z ă ? Prin 

meritelei per s o n a l e, ce le au pe n t r u st ăp â nii lor, nu prin slujbe fă cute 

ţărei. Camardinerii, comi şii de la grajd u ri, vechilii de mo şii, vă tajii, se 

boeresc to ţi şi au o progenitur ă foarte bogat ă. Aceastj ă progenitură 

umple cancelariile şi alearg ă la fiecare suplicant ca să- i toarne cenu ş e sau 

nisip pe hârtie. Mulţ i de acei, care au început astfel cariera, încă rc ă ast ă zi 

casa pensiunilor, care într'un rând îşi su pen d a s e pl ăţ ile. Dar prin 

aceas t ă gr ăm ădire la por ţile privilegiilor şi ale slujbelor, - rămân gol uri 

econo mice, pe care le umple un element str ă in - Evreii. Unde bacalul 

boerit şi- a închis dugheana, ş'a deschis - o Evreul, unde fiul blă naralui 

s'a făcut cinovnic, blănarul evreu şi- a deschis dug hea n ă , un d e ciubo t a r u l 

ro m â n s'a făcut cus t o d e al u r b e i - a d i c ă p a z n i c d e n o a p t e , - ac ol o 

Evreul ş'a 

deschis ciubotari. 

Pe cân d în sta t e l e vecine do m n e a u n binefă că tor absol u t i s m , care de p ri n d e a 

popoarele la o munc ă regulat ă, la noi Vod ă era cu mânile legate, tem â n d u - se vecinie 

de plângeri la Poart ă şi de ră s t u r n a r e . S ă vor b i m d r e p t - se p o a t e p r e t i n d e de la u n 

o m s ă fie m ai mul t de cât o m? Cân d Dom n u l n u e p u s afar ă de orice cont r o v e r s ă , ce 

devine el de cât o sim p l ă per s o a n ă, care îşi cau t ă de interesele sale. Intr'o ţar ă un d e 

fiecine zice: "chac u n po u r soi" şi „après m oi le dél u g e" - ce s ă zic ă Dom n u l decâ t 

to t atâta... Şi pe câns pu t ere a s t a t u l u i r o m â n sc ă d e a —, se u r c a ce? — puterea 

consulatelor. Casa unui consul devenise o adev ărat ă 

cetate.

De aici înai n t e înt r ' o societate a ne s t a b ilit ăţ ii, se va vedea cum orice lege 

organic ă a ţărei întro duce elemente de nes t a b ilita t e. Regula m n t u l org anic mult 

lăudat şi cu dre p t cuvân t pent r u unele pă rţ i ale sale —, cupri n d e o mic ă disp o z i ţ ie, 

neb ăgat ă în sea m ă şi to t uş i de s t r u c t iv ă: Boerul are voe a d e - a al u n g a o ri câ n d d e p e 

m oş iil e s ale şi d i n va t r a s t ră m o ş e a s c ă p e ţă r a n u l io b a g . Inv a z iile ruse ş ti aduc 

jocul de căr ţi. Intr'o societate în care m u n c a a r fi fo s t luc r u l p r i n c i p a l , joc u l d e 

căr ţi n'ar fi fost nimic - într'o societa te de privilegia ţi, făr ă nici o treab ă, care căuta să - 

şi omoare vrem ea - , jocul de căr ţi a trebuit s ă fie des t r u c tiv - u n ele m e n t d e 

n e s t a b i li t a t e în averea oa m e n ilor. 

Dup ă ocupa ţia ruseasc ă vine un dom n foarte inteligen t, cu un rar 

sim ţ istoric, dar care pus în aceas t ă societa t e nes t a b il ă ca nă sip ul 

pustiilo r, caut ă să- şi asigure pozi ţia personal ă. In locul boerilor mari, 

care - i cerea u scau n u l, el desc hi d e o poart ă mare boierilor mici, foş tilor 

comi şi, foş til or vătaji de mo şie sau fiilor lor. Gră mă direa la por ţ ile 

privilegiului devine din ce în ce mai mare, aspira n ţ ii la post u ri se 

înmul ţesc într'una - oam enii, cari nu ştiau decât arta scrierii ş i a 

cetirii, pe care în ţările civilizate le ştie fiecine - ace şti oameni se 

înmul ţe s c pe zi ce merge, cancelariile gem de prac tican ţi făr ă plat ă - ş i 

în schi m b u l vechei clase boere şti avem o nou ă clas ă , care n'o 

compenseaz ă de fel pe cea veche - clasa scrib ilor 83). 

Aceast ă clas ă se îmfl ă rând u ri, rând u ri, recru tâ n d u - ş i me m b r ii din fiii cler ul ui 

laic - din slug ile foş tilor boeri şi fiii acestor slugi, din negus torii ret r aş i ş i din fiii 

acesto r neg u s t o r i - , mi şc area merge cre s c â n d - , cla s a de mijl oc a peri t, ea s'a 

schimbat într'o clas ă de proletari ai con dei u l u i, fă r ă nici o înse m n ă t a t e p o z i tiv ă în 

sta t, făr ă nici o însemn ătate pentru na ţie, o clas ă de turbur ători 

de meserie. 

Tot în aceast ă vreme se exter mineaz ă prin proc e s e n e d r e p t e cla s a ră z eş e a s c ă , 

t o t în acea s t ă vrem e ră ze şiile vechi devin mo şii de privilegia ţi m ici, ş i p e câ n d u n 

b o e r , ca r e av e a 1 0 . 0 0 0 d e fălci, ap ăsa foar t e uş or as u p r a su p uş ilo r săi, un ul care 

are 300 apas ă foarte greu asupra satului. Des facerea par ţial ă a latifun diilor înmul ţe ş te 

num ărul clasei feodale, apă sarea devine atomistic ă, ţăranul înce p e a să ră ci ş i a d a 

îna p o i. Aceas t a me r g e crescân d şi disolu ţi u n e a claselor po zitive cre şte, cre ş te - 

cre şte şi 

azi. 

E greu de a expune o idee fundamental ă cu ramifica ţiile ei aş a, încât 

s ă dee un tablou unitar. Ideea exist ă toat ă implicit ă în cap, dar spre a o 

expu n e ne servim de cuvinte, de şiruri ce au în cep u t - au un sfâr ş it. 

De aceea voi ilus t r a prin fapte aceste teorii. 

Un b o e r , p o s e d a - e in d i f e r e n t u n d e , d e s t u l c ă era boer ro m â n e s c - 250.000 

de fălci într'u n hotar. Era un o m de un carac t e r ră u - sgârci t, ră pi t o r , a m b i ţ i o s fă ră 

m a r g i n i . Da r er a u n o m n . Ce si m ţ e a u ţă ra n ii cu m este boerul? Ţă ra n ii să i era u 

b o g a ţ i , că ci a pă s a r e a u n u i a n u m a i , îm pă r ţ i t ă a s u p r a u n e i m a s s e a t â t d e m a r i d e 

pă m â n t şi de oameni, era aproape nesim ţit ă. El a murit - pă mâ n t u r i l e s'a u d u s în 

buc ăţ i prin pr ocese şi mo şte niri. Nici unul din ur m aş i n'a fi avu t caract er u l ap r i g al 

boerul u i no s t r u şi cu toate astea s u p u ş i i l u i a u d u s - o m a i ră u s u b m o ş t e n i t o r i 

d e c â t s u b el. In loc u l u n u i s u b i e c t , e r a u ac u m mai multe subiecte, cu acelea ş i 

treb uin ţ e, cu ace lea şi chel t u e li şi cu m ai mic ă avere. 

Un mic bulg ăr de omă t căzând din vârful unui mu n t e se face din ce 

în ce mai mare, rupe cu el co p acii cod ril o r, st ric ă ogo a r e le, as t u p ă un 

sat. Un mic sim b u r e gre şit în org a n i z a ţ i a societ ăţ ii, în via ţ a 

eco n o m i c ă cre şte şi îngroa p ă o na ţi u n e . Ne mir ăm cu to ţii de mul ţ i m e a 

crâ şmelo r în ţa r a no a s t r ă - de m u l ţ i m e a ju d a n i l o r - , cau z a e 

mul ţime a rachiului, mul ţimea velni ţelor, dar oare aceast ă mul ţ ime de 

unde vine? Sub domnia t u r c e a s c ă a existat mic u l si m b u r e , o dis p o z i ţ 

i e

de exp o r t. Export u l grâ n elo r era opri t. Prin ur m are grânele 

neconsu m a t e treb uiau pref ăcute în obiect expo r t a b il - în vite. S'au 

co m bi n a t luc rurile. Velni ţa cons u m a priso s ul şi da hran ă vit elor. Velni ţ a 

producea rachiu, rachiul trebuia cons uma t şi era mult. S'au fă cut multe 

crâ şme. Pen tr u acea s t a trebuiau crâ ş m a r i. S'au ad u s m u l ţi Evrei ş i 

pro p rieta r u l impunea fiec ărui din su p uş ii să i de a lua atâta rachiu pe an. 

Unele plăţi pentru mu n c ă se fă ceau în rachiu. S'a întro d u s export u l 

într'adev ăr, îns ă velni ţele au rămas; în locul grâ nelor s'au luat cartofii, că ci 

rachiul devenise o trebuin ţă şi aceast ă trebuin ţă cerea împlinire. Care au fost 

rezultatele ei? O popula ţie nes ănă toas ă, făr ă energie de caracter, fără energie economic ă, care îşi vin d e m u n c a pe bă ut u r ă, o po p u l a ţ i e în care 

mortalitatea creş te în mod însp ăimânt ător, iar sudoarea manilor ei se 

capitalizeaz ă în mâinile unui element făr ă patrie, făr ă limb ă, fără naţ ion alitate... Nu e de mirat, c ă influen ţ a aust riac ă e mare. 

Ce urmări ar fi avut stabilitatea în domnie. S ă compar ă m acuma suma 

puterilor scoiale de astă zi cu suma puterilor sociale de sub patriarchalul 

prisacariu Ion Sandu Sturza Voevod. 

Boerii mari, proprietari de latifundii, care - şi cru ţau popula ţ ia în mod. 

instinctiv. 

Boerii mici slujba şi. 

Breslele târgove ţilor cu stărostiile lor. 

Răzeşii, ţărani 

liber. 

Iobagii, ţărani supu şi, c'un drept asupra unei păr ţi de pământ. S ă ne închipuim c ă prisacariul ar fi fost din dinastia Muşăteş tilor, 

necontestat de nimeni. La influen ţ ele secolului al XlX-lea, el n'ar fi rezistat. 

Un drep t civil venit mai târziu ar fi dat o via ţă în stat clasei de mijloc, 

acelaşi drept asigura prietatea răzeş ilor. Mitropolitul ar fi asigurat o 

desvoltare clerului laic, având şi cele trebuincioase pentru aceasta. Dreptul 

civil şi- ar fi creat o clas ă de amploia ţi, dar aceşti amploia ţ i ar fi fost stabili, 

căci numai unde Vod ă se perândeaz ă, se mănânc ă şi pita lui Vod ă pe rând. 

Negustorul ar fi rămas negustor, meseria şul meseria ş, nu s'ar fi născut goluri 

econo mice atât de sim ţite. In sfâr şit în anul Domnului 1660 ar fi venit 

loan Sandul al III- lea posito. - Sub ce împrejur ări! Firmele de pe uliţ a mare 

ar fi române şti. Se deschid cam erele, - se voteaz ă legea împropriet ă ririi. 

Atunci s'ar fi făcut într'adev ăr vuet mult, dar se spă rgea de stânca 

maiest ăţ ii. S'ar fi plă tit pământul în 90 de ani ş i nu în 15 - , dar nu 

rămâneau atâtea nepl ătite ca as tă zi. Din şcoalele po p o r a l e ar fi eş it 

oameni ştiutori de carte cari rămâneau ce erau şi nu se fă ceau subperceptori 

de perceptori căci intrarea între administratori ar fi fost grea într'un corp 

stabil, care nu se răstoarn ă la fiecare schimbare de minister. In sfâr ş it loan 

Sandul al IV- lea moş tenea un stat românesc cu care te- ai fi putut fă li. 

Atunci răsboiul din 54 ne aducea Basarabia, cel din 59 Bucovina, cel din 66 

Transilvania. 

Iar acum cum s'au desvoltat lucrurile? De toate dezastrele vecinilor 

noş tri noi nu neam folosit decât spre a ne răsturna Domnii. Vod ă, adic ă 

statul era cu manile legate. Vod ă zicea da şi Hâncu ba, ş i neamul lui 

Hâncu cre ştea din ce în ce. Cu cât deveneau mai mul ţi aspiran ţii la privil egii 

şi posturi, cu atât cereau lărgirea privilegii lor lărgirea libert ăţ ii pe conta 

puterii statului, pân ă ce am ajuns la constitu ţie, care d ă într'ade vă r tuturor 

acestor aspiran ţi şi numai acestora, precum voi ară ta, o egalitate de 

drepturi făr ă dat orii şi proletarii de scribi au pus mâna pe ţările române şti. 

Caracterul vieţ ii noastre publice. Fiecare constitu ţ 

ie, ca legea

fundamental ă a unui stat, are drept corelat o clas ă cu sam ă , pe care se 

întemeiaz ă. Corelatul constitu ţiilor statelor apusene este o clas ă de mijloc, 

bogat ă, cult ă, o clas ă de patriciani, de fabrican ţi industria şi - care vă d în 

constitu ţie mijlocul de a- ş i reprezenta interesele în mod adecvat cu 

însemn ătatea lor, - la noi legea fundamental ă nu îns emneaz ă decât egalitatea 

pentru toţi scribii de a ajunge la func ţiile cele mai nalte ale statului. De aceea 

partidele noastre nu le numesc conservat oare sau liberale; ci oameni cu 

slujb ă: guuerna mentali, oameni făr ă slujb ă: opozi ţie. De acolo vecinica 

plângere, c ă partidele la noi nu sunt part ide de principii ci de interese 

personale - şi principiile sunt interese - dar interesele unei clase pozitive, 

clasa pozitiv ă a propriet ăţii terit oriale tory conservativ, clasa negustorilor sau 

ind ustria şilor wygs - clasa lucr ătorilor, sociali şti. Unde sunt la noi aceste 

clase piozitive? Aristo cra ţia istoric ă - şi ea trebue s ă fie totdeau n a istorică 

pentru a fi important ă - a disp ărut aproape, 

clasa de mijloc pozitiv ă nu 

exist ă, golurile sunt împlinite de str ăini, clasa ţăranilor e prea necult ă ş i 

deş i singura clas ă pozitiv ă, nim eni n'o pricepe, nimeni n'o reprezentea z ă , 

nim ănui nu - i pas ă de ea. 

Ţăranii, singura clas ă Pozitiv ă. Ne mai rămâne o singur ă clas ă pozitiv ă, pe al că rei spate 

trăim cu toţii - ţăranul român. S ă vedem acum, cum ne silim din răsputeri de a o nimici, ş i pe 

aceasta, cum am nimicit pe celelalte, şi împreun ă cu ea statul şi naţiunea. S ă nu uită m un lucru - toat ă activitatea unei societ ăţ i omene ş ti e mai 

mult ori mai pu ţin o activitate de lux - , numai una nu: prod ucerea brută 

care reprezenteaz ă trebuin ţele fundamentale ale omului. Omul, în starea sa 

fireasc ă, are treb uinţe de puţine lucruri: mâncarea, locuinţa, îmb răcă mintea. Aceste 

pentru existen ţa personal ă. De aceea o n a ţ i e t r e b u e s ă îngrijeasc ă d e 

clasele, care pro d u c obiectele ce cores p u n d acestor treb ui n ţ e. Roman ul 

care mânca limbi de privighit o are, se putea hr ăni şi cu pane, dar făr ă 

aceasta nu putea; el purta pur p u r ă, dar îi trebuia piostav; locuia în palat, 

dar îi treb u i a cas ă. Ori cât de m o d i f i c a t e p ri n lux ar fi ac e s t e 

t r e b u i n ţ e , ele su n t în fon d acelea şi. 

Prod u că torul materiei brute pentru aceste trebui n ţ e, este ţă ranul. De acolo 

prover b u l francez: Pauvre paysan, pauvre pays - pauvre pays, pauvre roy. Aceas t a es t e 

înt r ' o ţa r ă cla s a cea mai po z i t iv ă di n to a t e , cea m a i co n s e r v a t o a r e în limb ă, port, 

obiceiuri, purt ătorul istoriei unui popor, na ţia în în ţeles ul cel mai adev ă rat al 

cuvâ n t u l ui. 

Cu m a m tr a t a t noi pe ace ş ti ţă ra ni? Am clă dit u n apa r a t greoi u ş i ne t r e b n i c 

pe spatele sale, a p a r a t re p r e z e n t a t i v cu m îl n u m i m , şi care n u - i decâ t pre tex t u l de 

a crea din ce în ce mai multei p o s t u r i , pl ăti t e to t di n p u n g a lui di r e c t sa u in d i rect, 

înt r ' o ţa r ă, care n' a r e ex p o r t in d u s t r i a l, ţă r a n u l m u n c e ş t e pe n t r u to ţi: sig u r ş i 

n ec o n t e s t abil. Dantele de Bruxelles, galonul de pe chipiul general ul ui, con deiul de fier 

cu care scrie m, chib ritul cu care ne aprin de m ţigara, toate ne vin în schi m b u l grâ ul ui 

nos t r u şi acest grâ u îl pro d u c e numai ţăranul; grâul e productul muncei sale. 

Cu cât mai mul ţi indivizi se sustrag de la prod ucerea brut ă , cu atât 

mai mul ţi tră iesc pe sam a acelea ş i su m e de oa m e n i. Ce este 

consecv e n ţ a ? Este c ă acel om sau nu va mai fi în stare s ă ne su sţ ie, sau 

va treb ui ca cu acela ş tim p şi cu acel ea şi p u t e r i s ă pro d u c ă mai m u l t . 

Va tr e b u i sa u s ă pea r ă, sa u s ă se cul tive z e şi s ă lucre z e cu maş ina. 

Care - i cazul nostru? El nu s'a cultivat. Ţăran ul no s t r u e aeela ş ca ş i 

înain t e de cincizeci de ani, dar sarcina ce o poart ă, e înzecit ă. El p o a r t ă în 

s p a t e l e lui: câ t e v a mii d e p r o p r i e t a r i (la încep u t u l secolul ui câteva 

zeci), mii de amp loia ţi (în înce p u t u l secol ul u i câteva zeci), sute de mii 

de Evrei (în înce p u t u l secol u l u i cât ev a mii), zeci de mii de al ţi su p uş i

str ăini (în încep u t ul secolului câteva sute). 

Pe at u n c i ţă ra n u l no s t r u cre şt ea mai cu sea m ă vite, era pă sto r. Aceas tă 

mu n c ă uş oar ă se pot rivea cu regimul aspru, cu post u rile sale lungi, cu traiul să u 

sim pl u. Azi mu nce şte toat ă vara ca să - şi plă t e a s c ă dă rile, t ră eş t e m u l t m a i ră u 

d e c â t a t u n c i şi se stâ n g e. Mor o su t ă, şi se nasc în locul lor 60. Ş i acea s t a nu e o 

veste de se n s a ţ i e - ci adev ăr 

u l. 

Fa ţă c'o as e m e n e a s t a r e d e lucr u r i, fa ţă cu o ţar ă, care se despo p uleaz ă , se 

înţ elege c ă influen ţa aus t riac ă econo m ic ă va treb ui s ă pro păş ea sc ă răpede 

şi să 

umple golurile noastre cu prisosul pop ul a ţ i e i s ale. Mese ri e şi n e g o ţ , p a r t e di n 

a r e m d aşi, parte din proprietari, pro p rietatea fon d a r ă or ăş enea s c ă e st ră in ă . In 

ora ş ul Iaş i abia a treia par t e a pop u l a ţ i ei su n t su p uş i ro m â n eş ti. Şi asta merge 

crescând. 

Vecin ătatea Aust riei e om orîtoare pen t r u noi, dac ă nu ne vom 

tre zi de cu vre m e şi nu vo m a runca la naiba to ţ i perceptorii, 

subpercep torii, sub - sub - perce p t o rii, dac ă nu vom desc ărca pe ţăran ş i 

n u - i vo m asigu r a o desvol t a r e lini şti t ă, dac ă nu ne vom hot ărî, s ă nu 

purt ăm nici un prod uc t str ăin pe noi, precu m au fă cut Ungurii în vremea 

abs olutismului. 

Mijloace de remediare a ră ului. Răul deci e înlă untrul.c 

Nestabilitatea este cauza căderii probabilitatea acesteia e strâns combinat ă 

cu căderea breslelor, şi aceste clase au format în di solu ţi u n e o clas ă de 

proletari, care treb u eş te dep rins ă la mu nc ă. 

Nu dre p t u l pu blic, ci pă strarea na ţio n a li tăţ ii n o a s t r e e lucr u l d e că pe t e n i e 

p e n t r u n oi şi ar fi mai bine ca s ă nu alege m dep u t a ţ i decâ t s ă pear ă na ţ i a 

ro m â n e a s c ă. Dac ă n'a m avea vecinie influe n ţ e st ră i n e prec u m le ave m , dac ă am fi 

în Spa n ia, a t u n c i a n e - a m s p a r g e ca p e t e l e u n u l al t u i a pân ă s'ar aş eza lucr u rile. Dar 

acest lux de revo l u ţ i u n i s o c i a l e n u n i e s t e p e r m i s n o u ă , a că r o r sta t e vecinie o 

ch e s t i u n e . De aeeea ne tre b u e s c trei lucr u ri: 

Stabilitatea, adic ă guvern monarhic, ereditar, mai m u l t ori m ai pu ţ i n ab s o l u t; 

Munc ă, adic ă exclu d e r e a pr o l e t a r i l o r co n d e i u l ui de la via ţ a p u b l i c ă a st a t u l u i 

şi pri n as t a si lirea lor la o m u n c ă pro d u c t i v ă. 

Econo mia, adic ă drea p t a cu m p ă ni r e într e folo a s ele adu s e de cu ta r e chelt u i a lă 

şi sac rificiile fă cu t e p e n t r u ea; ac e a s t a at â t în ec o n o m i a ge n eral ă a sta t u l u i câ t ş i 

în cea in divi d u a l ă. 

Altfel am avea a alege înt r e do m n i a au s t r i a c ă şi cea r u s e a s c ă . 

Su b ce a di n t â i Evreii a r in t r a în sa t e în n u m ă r m ai m a r e d e c â t as tă z i, 

ţă r a n i i ar deveni servii lor, mo şiile ar fi cum pă r a t e de societ ăţ i de 

capit ali şti, coloni z a t e cu Nem ţi, iar na ţi a red u s ă de prole t a r i a t. - In 

caz u l al doilea un uca z ar şterge lim b a di n biseric ă şi stat, ţă r anul ar 

tr ăi mai bine, îns ă cu condi ţia ca s ă se ru sifice; care di n noi cu m ar 

scrie, acolo i- ar înghe ţa mucu' condeiului; iar ă cei mai curajo şi ar mă ri 

pohodul na Sibir, făr ă judecat ă, prin ordin administrativ - administrativ 

poriadkom. 

"Lămuriri asupra influentei ausiriace". N- ruI 22 al Curierului intereselor generale 

cuprin d e o dare de sam ă asu p r a prelege r e i mele "des p r e influe n t a aus t ri a c ă ", care 

de n a t u r eaz ă atât înfelesul cât şi tendin ţa 

cuvintelor mele. 

Abstr ăgâ n d cu to t u l de la observ a b ile, care îmi ating pe r s o a n a ş i nu au a face cu 

obie c t u l, aceast ă da r e de sa m ă se m n a t ă de un X., cuprinde urm ătoarele 

puncte teoretice: 

Se zice c ă a ş fi susfinut. 

1. C ă numai despotismul este fericirea şi 

progresul popoarelor; 

2. C ă ţăranul trebue s ă rămân ă ţăran, robul rob, boerl boer etc, (prin urmare organizare de caste 

ereditare); 

3. C ă este rău sistemul nostru constitu ţional, care d ă drept la alegeri, înlesnind scribilor a ajunge la

afacerile statului; 

4. C ă m'am ferit a vorbi despre influen ţa austriac ă; 

5. C ă prelegerea mea a fost o propagand ă politic ă. Toate aceste sus ţ i n e r i se înte m ei a z ă cre d pe 

nep rice p e r e a celor zise de mine. Ar fi mai rău pent r u autor ul lor de a pres u p u n e rea credinţă 

din parte - i. 

1. N'am cercat a dovedi nicăiri, c ă despotismul este fericirea şi progresul popoarelor. Tot ce am ară tat, 

e c ă puterea statului domnia concret ă a legii trebue s ă fie mai tare decât tendin ţele claselor sociale ş i 

s ă le înfrâneze. Unde aceast ă putere a statului e în veci nic ă mişcare şi lovit ă perpetuu în centrul să u, 

acolo se naşte despotismul unei caste şi lipsa de drept a celorlalte clase sociale, se naş te despotul 

personal, care nu respecteaz ă nici o lege şi sfâr şeşte ră u, precum au sfâr şit şi despo ţ ii din istoria 

Românilor. C'un cuvânt am sus ţinut domnia absolut ă a principiului armoniei intereselor, în contra 

despotismului, a domniei unei caste sau a unei persoane pe seama celorlalte clase, lipsite de drept. 

2. N'am sus ţinut c ă ţăranul trebue s ă rămân ă ţăran, etc, ci c ă înaintarea dintr'o clas ă într'alta trebue 

s ă fie bazat ă pe munc ă şi nu pe privilegiu. 

3. N'am sus ţinut c ă e rău sistemul nostru constitu ţional, care d ă drept la alegeri, înlesnind scribilor a 

ajunge la afacerile statului, ci am arătat numai c ă acest sistem e lă rgirea vechilor privilegii asupra 

progeniturii claselor privilegiate din trecut şi c ă nu corespunde cu clase economice pozitive, care să 

găseasc ă în el mijlocul de a- şi reprezenta interesele lor în stat. 

4. Despre influen ţa austriac ă am vorbit atât istorice şte (rolul lui Mihai Viteazul în vremea ră sboiului 

de 30 de ani, încercarea luărei Olteniei sub Const. Brâncoveanu, răpirea Bucovinei) cât ş i asupra 

influen ţei economice actuale, care devine însp ăimânt ătoare fa ţă cu o ţar ă ce se depopuleaz ă, fa ţă cu un 

popor, care- şi pierde pe zi ce merge din manile sale comerciul, meseriile, proprietatea fonciar ă urban ă , 

ba în urm ă pân ă şi proprietatea rural ă. 

5. Prelegerea mea, dac ă se poate numi propagand ă, n'a fost politic ă ci economic ă . 

Viaţa formal ă (politic ă) a statului a fost con siderat ă numai întru atâta, întru cât are 

legătur ă cu viaţa econo mic ă a poporului nostru. 

1877) Bălcescu şi urmaş ii lui. 

Articol în care Eminescu laud ă calităţ ile lui Bălcescu ca scriitor ş i ca om. In 

acela şi timp autorul îşi expune şi ideile sale asupra genera ţ iei de Ia 1848 care- a 

introdus la noi forme nepotrivite cu starea real ă a societ ăţ ii, asupra frumoasei limbi 

de altădat ă şi decaden ţei limbii păsăre şti a gazetarilor vremei, asupra fran ţ uzismului 

societ ăţii 

noastre. 

In ce prive şte starea politic ă, Eminescu vorbe şte de spiritul ră u în care s'au 

introdus la noi ideile apusene de libertate şi 

egalitate. 

Articolul e şi un îndemn cald la munc ă, singura capabil ă s ă asigure desvoltarea 

naţiunii. Articolul însumeaz ă pe scurt idei pe care Eminescu le va desvolta în întreaga sa 

carier ă ziaristic ă. 

Articolul a apărut în Timpul (II) 1877, 24 Noembrie p. III şi n'a fost încă 

reprodus în nici o ediţ ie a lui Eminescu, pân ă la aceea a clasicilor comenta ţi. 

Peste dou ă trei zile va eşi de sub tipar Istoria lui Mihaiu- Vodă - Viteazul 

de Nicolae Bălcescu. Se ştie neobositul zel, cu care acest bărbat plin de inim ă ş i înzestrat de 

natur ă c'o minte pătrunz ătoare şi c'o fantazie energic ă , a lucrat la istoria lui 

Mihaiu- Vod ă. Din sute de cărţi şi documente el a cules c'o adevă rat ă avari ţ ie 

pentru gloria naţiei române şti, toate colorile din rela ţii şi noti ţ e, cu cari apoi a 

zugr ăvit acea icoan ă mărea ţă , din care figura Voevodului românesc ese în 

prosce niu95), vitejeasc ă şi mândr ă şi vrednic ă de a se coborî din stră lucita 

vi ţă a Basarabilor. 

Limba lui Bălcescu este tot odat ă culmea, la care a ajuns românimea în 

deob şte de la 1560 începând şi pân ă astă zi, o limb ă precum au scris- o 

Alecsandri, Const. Negruzzi, Donici, şi care astă zi e aproape uitat ă şi înlocuit ă 

prin "păsăreasca" gazetarilor. Deşi Bălcescu se întemeiaz ă 

pretutindenea pe

isvoare şi scrierea lui e rezultatul unei îndelungate şi amănun ţ ite munci, 

totu şi munca nu se bag ă nicăiri în sam ă, precum în icoanele maeş trilor mari 

nu se vede amestecul amănun ţit de văpsele ş i desemnul îngrijit linie cu linie. 

O neobicinuit ă căldur ă sufleteasc ă, răspândit ă asupra scrierii întregi, tope ş te 

nenum ăratele nuan ţe într'un singur întreg ş i asemenea scriitorilor din 

vechime, el îi vede pie eroii săi aievea şi- i aude vorbind dup ă cum le dicteaz ă 

caracterul şi- i ajunge mintea, încât toat ă descrierea persoanelor ş i 

întâmpl ărilor e dramatic ă, făr ă ca autorul să- şi fi îngăduit a întrebuin ţ a 

undeva isvodiri proprii ca poe ţii. 

Nicolae Bălcescu e de altmintrelea o dovad ă, c ă limba româneasc ă pe 

vremea lui şi înainte de dânsul era pe deplin format ă şi în stare s ă reproduc ă 

gândiri cât de înalte şi sim ţiri cât de adânci, încât tot ce s'a fă cut de atunci 

încoaee în direc ţia latiniz ării, fran ţuzirii şi a civiliza ţiei "pomă date" a fost 

curat în dauna limbei noastre. 

Deşi nu mai împă rtăşim entusiasmul cărţii lui Bă lcescu pentru ideile, 

profesate azi de colegii lui de la 1848; deşi neam încredin ţat cu durere că 

chiar aceia ce azi le reprezint ă, nu mai sunt pătrun şi ş i se slujesc numai de 

dânsele ca de o pârghie pentru ajungerea unor interese mici, deşi ştim că 

dac ă inima lui era vie în vremea noastr ă , prin cartea lui ar fi trecut o suflare 

rece de ironie asupra piticilor cari îngânau a împă rtăşi sim ţ irile unei inimi, pe 

care n'au ştiut- o pre ţui niciodat ă, totu ş i entusiasmul lui ca atare ne 

încălze şte, căci este sincer, adevă rat, energic, s'arat ă cu acea ne- şovă ire de 

care ne minun ăm în caracterele antichit ăţii. 

Dumnezeu a fost îndur ător şi 1- a luat la sine înainte de a- ş i vedea visul 

cu ochii, înainte de a vedea cum contimporanii care au copil ărit împreun ă cu 

dânsul şi în cercul1 lui de idei, le- au exploatat pe acestea, ca pe o marf ă , cum 

au introdus formele goale ale occidentului liberal, îmbr ă când cu dânsele pe 

nişte oameni de nimic. 

El s'ar spăimânta văzând cum a fost s ă se realizeze pe pă mântul nostru 

libertate şi lumin ă. El ar vedea parlamente de păpu şi neroade, universit ăţ i la 

care unii profesori nu ştiu nici a scrie o fraz ă corect, gazetari cu patru clase 

primare, c'un cuvânt oameni cari văzând c ă n'au încotro de lipsa lor de idei, 

fabric ă vorbe nou ă, risipind vechea zidire a limbii române şti, pentru a pă rea 

c ă tot zic ceva, pentru a simula o cultur ă care n'o au ş i o pricepere pe care 

natura n'a voit s ă le- o deie. 

Murind în Italia, sărac şi părăsit, rămăşi ţele lui dorm în pă mântul din 

care a pornit încep ătura neamului nostru, cenu şa sa n'a sfin ţit pă mântul 

patriei, ci e pe veci amestecat ă cu aceea a sărăcimii din Palermo. Cu limb ă de 

moarte îns ă şi- a lăsat manuscriptele sale d- lui Ioan Ghica şi astă zi dup ă un 

pătrar de veac din ziua mor ţii lui societatea academic ă a însă rcinat pe d. A. 

Odobescu cu revizuirea ş i editarea scrierii, care va vedea lumina la vreme, 

astă zi când vitejia şi vârtutea ţăranului nostru ne face s ă uită m făţărnicia ş i 

micimea de suflet a oamenilor de la 1848 ş i nemernicia unora dintre 

comandan ţii improviza ţi de fraţ ii roşii, cari pentru a- şi dura glorie pe acţ ii, 

duc ca d. Colonel Angelescu la o moarte sigur ă şi făr ă de nici un folos pe acest 

popor viteaz şi 

vrednic de a fi altfel guvernat. 

Facă- se aceast ă scriere evanghelia neamului, fie libertatea adevă rată 

idealul nostru, libertatea ce se câştig ă prin munc ă . Când panglicarii politici 

care joac ă pe funii împreun ă cu confra ţ ii lor din Vavilonul de la Seina, se vor 

stinge pe rud ă pe sămân ţă de pe faţa pământului nostru, când pă tura de 

cenu şeri, lene şă, făr ă ştiin ţă şi făr ă avere va fi împins ă de acest popor în 

întunerecul, ce cu drept i se cuvine, atunci abia poporul românesc îş i va veni 

în fire şi va răsufla de greutatea ce apas ă 

asupra lui, atunci va suna ceasul

adev ăratei libert ăţi. 

Dar suna- va acel ceas? Oare tinerimea care astă zi îşi uit ă limba ş i 

datinele prin cafenelele Parisului şi care se va întoarce de acolo republican ă; ş i 

îmbuibat ă cu idei străine, răsărite din alte stări de lucruri, va fi mai în stara să 

înţeleag ă pe acest popor, a cărui limb ă şi istorie n'o mai ştie, ale că rui 

trebuin ţe nu le înţelege, ale cărui simţ iri o las ă rece? Fi- vor în stare acei tineri 

s ă înţeleag ă, c ă nimic pe acest pământ, pentru a fi priincios, nu se câştig ă fără munc ă îndelungat ă, c ă toate coco ţările lor de- a gata prin intrigi de partid ă ş i 

prin lingu şirea deşer ţilor şi făţarnicilor roş ii, nu sunt de nici un folos pentru 

ţar ă? Fi- vor destul de înţelep ţi ca s ă nu lingu şeasc ă patimile mul ţ imei cu 

fraze sună toare, ci s'o fac ă a vedea lămurit, c ă munca ş i numai munca este 

isvorul libert ăţii şi a fericirii şi cum c ă cei ce pretexteaz ă c ă bunurile morale ş i 

materiale se câştig ă prin adun ări electorale, prin discursuri de cafenea ş i prin 

articole de gazet ă, sunt nişte şarlatani, cari amăgesc poporul în interesul lor ş i 

spre risipa bunei stări? La întreb ările acestea ră spunsul e greu; ne temem 

chiar de a face concluzia final ă. 

Oare un stejar care- 1 rupi de la rădăcin ă şi- 1 sădeş ti în mod meşte ş ugit 

într'o grădin ă de lux are viitor? Oare neamul românesc cu toat ă tră inicia 

rădăcinilor, are viitor, când trunchiul e rupt de întreg trecutul nostru ş i 

răsădit în mod meşte şugit în stratul unei desvolt ări cu totul stră ine, precum 

este pentru noi cea fran ţuzeasc ă? 

Iat ă întreb ări la care nu îndr ăsnim a răspunde. Dumnezeul părin ţ ilor 

noştri s ă aib ă îndurare de noi. 

1877) Icoane vechi şi icoane nou ă. 

Cele şase articole apă rute în ciclu sub titlul Icoane vechi şi icoane nou ă au o 

importan ţă deosebit ă din dou ă puncte de vedere: ne arat ă , mai întâi, seriozitatea 

gândirii lui Eminescu şi pătrunderea problemelor vieţii noastre publice; dau pe fa ţă , 

apoi, deosebitul talent de ziarist al lui Eminescu, la Timpul şi- 

i stabilesc re- 

reputa ţia. 

In primul articol, Actualitatea, Eminescu critic ă viaţ a noastr ă public ă . 

Liberalismul de la noi nu are o baz ă serioas ă, nici condi ţ iile economice necesare. 

Clasa noastr ă de mijloc e format ă din dasc ăli şi avoca ţi. Toţi fac politic ă în loc s ă se 

ţie de ocupa ţii serioase. Universitatea e decă zut ă, legile sunt str ă ine. Elemente 

nepreg ătite se îmbog ăţesc prin politic ă din averea, statului. Turma netrebnicilor 

trebue alungat ă. 

Articolul II, Paralele economice, e în legătur ă cu starea, economic ă a ţă rii. 

Legile str ăine, institu ţiile str ăine au sărăcit clasa pozitiv ă, ţăranii. Starea noastr ă 

economic ă de popor agricol nu ne permite primirea institu ţ iilor de lux a statelor 

industriale. înainte de 1848, pe vremea boerilor, era mult mai bine în ţar ă . Azi 

n'avem nici bogăţ ii, şi nici cultur ă. 

Articolul III, Bătrânii şi tinerii, ne arat ă cum au fost introduse la noi legi 

str ăine nepotrivite. Tinerimea fran ţuzist ă s'a întors cu principii înalte, a dat pe 

bătrâni la o piarte şi a luat conducerea ţării, dar e lipsit ă de sim ţ istoric şi cat ă să 

introduc ă în ţar ă legi nepotrivite cu noi, dar potrivite cu Fran ţa. 

I. Actualitatea. Sociologia nu este pâna acum o stiinta, dar ea se întemeiaza pe un 

axiom care e comun tuturor cunostintelor omenesti, ca adica întâmplarile concrete din viata 

unui popor sunt supuse unor legi fixe, care lucreaza în mod hotarât si inevitabil. Scriitori care 

în privirea ideilor lor politice sunt foarte înaintati au renuntat totusi de- a mai crede ca statul 

si societatea sunt lucruri conventionale, rasarite din libera învoiala reciproca dintre cetateni: 

nimeni afara de potaia de gazetari ignoranti nu mai poate sustine ca libertatea votului, 

întrunirile si parlamentele sunt temelia unui stat. De sunt acestea sau de nu sunt, statul

trebuie sa existe si e supus unor legi ale naturii, fixe, îndaratnice, neabatute în cruda lor 

consecinta. Deosebirea este ca în viata constitutionala lupta pentru existenta a grupurilor 

societatii care stiu putina carte gaseste rasunet, pe când în statul absolutist acea lupta e 

regulata prin o putere mult mai înalta, a monarhului adica, al carui interes este ca toate clasele 

sa steie bine si ca lupta dintre ele sa nu fie nimicitoare pentru vreuna. 

Nimic nu arata mai mult ca spiritul public nu e copt decât discutii asupra teoriilor 

constitutionale. Aceasta copilarie a spiritului nostru public se arata de la începutul dezvoltarii 

noastre moderne, din zilele în care cei dintâi tineri rau sau deloc preparati s- au întors din 

Paris, unde, uimiti de efectele stralucite ale unei vieti istorice de o mie si mai bine de ani si 

uitând ca padurea cea urieseasca de averi, stiinta si industrie are un trecut foarte lung în 

urma- i, au socotit a introduce aceeasi stare la noi, introducând formulele scrise ale vietii 

publice de acolo. E o zicala veche ca, de- ai sta sa numeri foile din placinta, nu mai ajungi s- o 

manânci. Drept ca e asa, dar cu toate acestea acele foi exista. Si daca n- ar exista n- ar fi 

placinta. Asemanarea e cam vulgara, dar are meritul de a fi potrivita. Conditiile placintei 

noastre constitutionale, a libertatilor publice, de care radicalii se bucura atâta, sunt economice; 

temelia liberalismului adevarat este o clasa de mijloc care produce ceva, care, puind mâna pe o 

bucata de piatra, îi da o valoare înzecita si însutita de cum o avea, care face din marmura 

statua, din in pânzatura fina, din fier masine, din lâna postavuri. Este clasa noastra de mijloc 

în aceste conditii? Poate ea vorbi de interesele ei? 

Clasa noastra de mijloc consista din dascali si din ceva mai rau, din advocati. 

D. X bunaoara e platit de stat ca sa învete pe studentii de la universitate limba româna 

din punct de vedere filologic si istoria românilor, doua obiecte pe care nu le cunoaste deloc. 

Sa ne- ntelegem. Nu avem pretentiune ca profesorii nostri sa fie genii. Departe griva de 

iepure. Dar, în împrejurari normale, acest domn ajuns din întâmplare profesor s- ar fi pus penvatat 

carte si, fiindca nu este cu totului tot marginit, încât sa aiba nevoie de a fi instalat întrun 

spital de nevolnici, ar fi ajuns sa poata împartasi studentilor ceea ce au aflat altii, de ex. 

învatatii straini, despre limba româna, le- ar fi aratat calea buna si batuta de oameni mai 

cuminti, încât s- ar fi împlinit teoria unui pedagog francez, ca un scolar poate învata de la 

profesorul sau mai mult decât stie acesta însusi. Atunci nu l- am fi auzit sustiind pe d. X 

autenticitatea cronicei lui Hurul, autenticitatea unei scrieri care, pentru filologi elementari 

chiar, e o galimatie deplina si un falsificat greoi, pe care- l cunosti ca atare la cea dintâi vedere. 

Dar împrejurarile nefiind normale d. X nu învata nimic, ci face politica. Drepturile 

imprescriptibile, libertatea alegerilor, responsabilitatea ministeriala, suveranitatea poporului 

sunt cuvinte care se- nvata pe de rost într- un sfert de ceas si care- l ridica pe om la noi în tara, 

facând de prisos orice munca intelectuala. Caci natura comuna nu munceste decât de sila. Silit 

de împrejurari normale, d. X ar fi devenit un profesor mediocru; nesilit de nimenea, se simte în 

sat fara câini si umbla cu mâinile în solduri, lasa scoala pustie si vine la Bucuresti ca sa- si faca 

mendrele si sa- si deie o importanta pe care natura n- a voit sa i- o deie. 

Tot astfel e d. Y si buna parte din cumularzii universitatilor. Am luat profesori de 

universitate pentru ca un institut înalt de cultura poate ilustra mai clar starea noastra de 

decadenta. Si cine plateste oare pe acesti domni din clasa de mijloc a caror mâini si inteligente 

nu produc valori de un ban rosu macar? In linia din urma munca taranului care, ca dorobant 

moare pe câmpul de razboi, ca muncitor se speteste platind dari, pentru a tinea pe umerii lui o 

clasa de trântori netrebnici. 

Ce sa mai zicem de advocati? 

Intorsi din strainatate, ei nu si- au dat silinta sa- nvete legile si datinile pamântului, sa 

codifice obiceiurile natiei românesti, ci au introdus pur si simplu codicele pe care le învatasera 

la Paris, ca si când poporul românesc a fost în trecut un popor de vite, fara legi, fara obiceiuri, 

fara nimic, si trebuia sa i s- aduca toate celea de- a gata din cea mai renumita fabrica. Dar în 

genere advocatii sunt inteligentele cele mai stricate din lume. Caci, într- adevar, ce credinte 

poate avea un om care azi sustine, mâini combate unul s- acelasi lucru, un om a carui meserie 

este sa dovedeasca ca negru- i alb si albu- i negru? Oricât de buna morisca intelectuala ar avea, 

ea se strica cu vremea si devine incapabila de a afla adevarul. De aceea cele mai multe din

discutiile Adunarilor au caracterul de cârciocuri si apucaturi advocatesti, de cautare de noduri 

în papura, de vorbe însirate si fire încurcate. Acestea sunt elementele carora legile noastre 

frantuzesti le dau în stapânire tara. Plebea de sus face politica, poporul de jos saraceste si se 

stinge din zi în zi de multimea greutatilor ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui 

aparat reprezentativ si administrativ care nu se potriveste deloc cu trebuintele lui simple si 

care formeaza numai mii de pretexte pentru înfiintare de posturi si paraposturi, de primari, 

notari si paranotari, toti acestia platiti cu bani pesin din munca lui, pe care trebuie sa si- o 

vânza pe zeci de ani înainte pentru a sustine netrebnicia statului român. 

Ce cauta aceste elemente nesanatoase în viata publica a statului? Ce cauta acesti oameni 

care pe calea statului voiesc sa câstige avere si onori, pe când statul nu este nicaieri altceva 

decât organizarea cea mai simpla posibila a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste papusi care 

doresc a trai fara munca, fara stiinta, fara avere mostenita, cumulând câte trei, patru 

însarcinari publice dintre care n- ar putea sa împlineasca nici pe una în deplina constiinta? Ce 

cauta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limba româneasca, care n- are 

atâtea cunostinte pozitive pe câte are un învatator de clase primare din tarile vecine si care cu 

toate acestea pretinde a fi mare politic si om de stat? 

Ce cauta? Vom spune noi ce cauta. 

Legile noastre sunt straine; ele sunt facute pentru un stadiu de evolutiune sociala care 

în Franta a fost, la noi n- a fost înca. Am facut strane în biserica nationalitatii noastre neavând 

destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, 

care sa constituie clasa de mijloc, le- au umplut caraghiosii si haimanalele, oamenii a caror 

munca si inteligenta nu plateste un ban rosu, stârpiturile, plebea intelectuala si morala. Arionii 

de tot soiul, oamenii care risca tot pentru ca n- au ce pierde, tot ce- i mai de rând si mai înjosit 

în orasele poporului românesc, caci, din nefericire, poporul nostru sta pe muchia ce desparte 

trei civilizatii deosebite: cea slava, cea occidentala si cea asiatica si toate lepadaturile 

Orientului si Occidentului, grecesti, jidovesti, bulgaresti, se gramadesc în orasele noastre, iar 

copiii acestor lepadaturi sunt liberalii nostri. Si, când lovesti în ei, zic ca lovesti în tot ce- i 

românesc si ca esti rau român. 

Intr- adevar, d. Serurie, care a scris un volum de poezii "grecesti", d. Andrunopulos, care 

batjocoreste armata noastra puind- o sa joace la circ, d- nii C. A. Rosetti, Carada, Candiano, tot 

nume vechi de care foieste textul cronicelor României, sunt singurii români adevarati, iar noi 

taranii, mici si mari, caci, la urma urmelor tot tarani suntem, noi bastinasii din tarile acestea 

suntem straini care vindem tara cui ne da mai mult pe ea. 

Liberalii sunt smântâna si temeiul României, noi suntem niste ramasite din vechile 

populatiuni autohtone, care nu merita sa fie bagate în seama. De! iertatine, boieri, Arionesti si 

Caradesti, ca ni s- a parut si noua biet ca traim în tara noastra si avem de zis o vorba. Iertatine 

pentru ca nu bagasem de seama ca suntem în Bulgaria, iertatine apoi ca n- am voit sa ne 

batem pentru bietii greci si bulgari. 

Nu vedeti ca neam supus stapânilor? Nu vedeti ca neam trimis copiii la junghiere 

pentru ca d. Anghelescu sa poata culege lauri pe pielea lor? Ba au ajuns ca pâna si ciorò- horò, 

rumânas de laie, alb ca pana corbului, sa scoata gazeta, în care sa ne batjocoreasca în toate 

zilele. Nu va e destul, milostivi stapâni? 

Dar acum, de ne veti fi iertat sau nu, sa stam de vorba gospodareste si sa va întrebam 

ce poftiti d- voastra? Si, ca sa stim ca aveti dreptul de a pretinde, sa întrebam ce produceti? 

Aratati- ne în Adunarile d- voastra pe reprezentantii capitaliilor si fabricelor mari, pe 

reprezentantii clasei de mijloc care sa se deosebeasca de fabrica de mofturi ale "Telegrafului", 

si ale "Românului" si de fabrica d- voastra de palavre din Dealul Mitropoliei? Caci nu credem sa 

puteti cere ca noi sa confundam matasariile de Lyon cu blagomaniile d- lui N. Ionescu, nici 

postavurile de Manchester cu istetiile d- lui Popovici- Ureche. 

Ciudata tara într- adevar! Pe cei mai multi din acesti domni statul i- a crescut, adica i- a 

hranit prin internate, ca dupa aceea sa- si câstige, printr- un mestesug cinstit, pâinea de toate 

zilele. 

Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. Dupa ce acesti domni si- au mântuit

asa- numitele studii, vin iar la stat si cer sa- i capatuiasca, adica sa- i hraneasca pâna la 

sfârsitul vietii. Dar nu- i numai atâta. 

Domnia lor vor sa faca pe boierii. 3–4–500 de franci pe luna nu- i linistesc si nu- i fac sa 

se puie pe munca pentru a deveni folositori natiei de pe spinarea careia traiesc. Sunt nascuti 

pentru lucruri mai înalte, pentru deputatii, ministerii, ambasade, catedre de universitate, 

scaune în Academie, tot lucruri mari la care cinstitii lor parinti, care vindeau braga si rahat cu 

apa rece sau umblau cu patrafirul si sfistocul din casa- n casa, nici nu visasera si nici n- aveau 

dreptul sa viseze, caci nu dadusera nastere unor feti- frumosi cu stele- n frunte, ci unor baieti 

grosi la ceafa si târzii la minte, de rând, adesea foarte de rând. 

Caci din doua una. Sau acesti oameni sunt toti genii, si prin "calitatea" muncii lor 

intelectuale merita locul pe care- l ocupa, sau, neproducând nici o valoare, nereprezentând nici 

un interes general decât pe al stomacului lor propriu, trebuie reîmpinsi în întunericul ce li se 

cuvine. 

Tarani? Nu sunt. Proprietari nu, învatati nici cât negrul sub unghie, fabricanti – numai 

de palavre, meseriasi nu, breasla cinstita n- au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete 

desarte, lenesi care traiesc din sudoarea poporului fara a o compensa prin nimic, ciocoi 

boierosi si fudui, mult mai înfumurati decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale tarii. 

De acolo pizma cumplita pe care o nutresc aceste nulitati pentru orice scânteie de merit 

adevarat si goana înversunata asupra elementelor intelectuale sanatoase ale tarii, pentru ca, în 

momentul în care s- ar desmetici din betia lor [de] cuvinte, s- ar mântui cu domnia 

demagogilor. 

Intr- adevar, cum li s- ar deschide oamenilor ochii când unul le- ar zice:„Ia stati, oameni 

buni! Voi platiti profesori care nici va învata copiii, nici carte stiu; platiti judecatori nedrepti si 

administratori care va fura, caci nici unuia dintr- însii nu- i ajunge leafa. Si acestia va ametesc 

cu vorbe si va îmbata cu apa rece. Apoi ei toti poruncesc, si nimeni n- asculta. Nefiind stapân 

care sa- i tie în frâu, ei îsi fac mendrele si va saracesc, creându - si locuri si locusoare, deputatii, 

primarii, comisii si multe altele pe care voi le platiti pesin, pe când ei nu va dau nimic, absolut 

nimic în schimb, ci din contra va mai si dezbraca, dupa ce voi i- ati întolit. N- ar fi mai bine ca 

sa stapâneasca cei ce n- au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel putin 

oameni care, prin mintea lor bine asezata, va platesc ce voi cheltuiti cu dânsii? 

De aceea alungati turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic si n- au nimic si vor 

sa traiasca ca oamenii cei mai bogati, nu stiu nimic si vreau sa va învete copiii, si n- au destula 

minte pentru a se economisi pe sine si voiesc [sa] va economiseasca pe voi toti". 

II. Paralele economice. Trebue s ă admitem c ă între anii 1830 ş i 40 vor fi existat 

abuzuri şi neajunsuri îndestule în ţările noastre, pentru c ă neajunsurile se ţ in de natura 

lumii aceş tia, încât oricând ne putem ruga, ca bătrânii, ca s ă nu dea Dumnezeu omului 

atâta necaz cât poate duce. In epoca aceea în care s'a născut regulamentul, ş i- au ivit 

căprui şi cele dintâiu idei liberale, ş i, ca totdeauna, relele de atunci au fost atribuite 

claselor stă pânitoare. Dac ă mergea lumea rău, boerii erau de vin ă. Căci lipseau garan ţ iele, 

lipsea suveranitatea poporului, lipsea controlul, abuzurile erau la culme, toţ i furau ş i 

liberalii ziceau: Daţi- ne nou ă ţara pe mân ă şi veţ i vedea ce- om face dintr'însa, cerul pe 

pământ, nu altceva! Ca şi acum ei făgăduiau marea cu sarea, ca ş i acum cauza tuturor 

relelor era c ă clasele privilegiate domneau, c ă dispuneau făr ă control de avu ţiile ţării, că 

jupuiau lumea şi- şi făceau de cap. 

Bun. S'au dus privilegiile. Astă zi naţ iunea controleaz ă tot ce se face; nu mai exist ă 

abuzuri, nici hoţ ii, sunt stă pâni ţi de legi absolut drepte cari ne garanteaz ă toate libert ăţ ile 

ce sunt cu putin ţt ă. 

S ă facem deci isvodul averilor noastre. 

Am în avere: camere, consilii comunale şi jude ţiene, primari, notari, advoca ţ i, 

profesori de universitate, academii, etc, etc, toate plătite cu bani în num ără toare. 

Avem la datorii: o jum ătate de miliard de franci datorie public ă, o scă dere regulat ă 

atât a muncitorilor agricoli cât şi a bresla şilor, o despoiate mai neîndurat ă a ţă ranului, ba 

sărăcirea claselor de sus, produs ă prin sără cirea general ă, iar nego ţ ş 

i meserii în mâni

str ăine. 

Am admis legiuiri str ăine? Ei bine nu le- am admis pentru român, cu trebuin ţ ele 

căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau, şi care ş tiu a se 

folosi de dânselie, Am creat o atmosfer ă public ă pentru plante exotice, de care planta 

autohton ă moare. 

Căci azi avem cele mai înaintate institu ţ ii liberale. Control, suveranitatea poporului, 

codice fran ţu ze şti, consilii jude ţene şi comunale. Stă m mai bine pentru aceasta? Nu, de 

zece ori mai rău, căci institu ţiile nou ă nu se potriveau cu starea noastr ă de cultur ă , cu 

suma puterilor muncitoare de care dispune m, cu calitatea muncii noastre, în cât trebue să 

le sleim pe acestea, pentru a între ţine aparatul costisitor şi 

netrebnic al statului modern. 

Suntem ţărani, curat ă socoteal ă, şi ţără neş te ar fi trebuit s ă gospod ărim. Ţă ranul, 

oricât seu la rărunchi ar avea, bani n'are, ş i statul modem are nevoe de bani. Un pas pe 

care - 1 face deputatul în camer ă, o prostie care o zice, cost ă pe ţar ă bani şi banul e munc ă . 

Un şir, scris de un ajutor de primar la sat, cost ă bani şi banul e munc ă . O prelegere rea, 

ţinut ă la universitate, cost ă bani şi banul e munc ă - în sfâr ş it banul este pretutinde - ea 

reprezenta nt ul şi tălm ăcirea citea ţă a muncii, într'însul e sudoare şi putere muscular ă ş i 

precum ară tătorul pe ceasornic spune la num ă rul cutare câte ceasuri au trecut, asemenea 

suma din buzunarul meu arat ă cât s'a muncit pentru mine în societatea omeneasc ă. 

Dar va zice cineva: Ei şi? Cu munca Românului nu pot face stat constitu ţ ional cu 

libertate, egalitate, fraternitate şi suveranitate? Fran ţ ujii sunt farmazoni de au putut - o 

face, - şi noi s ă nu putem? Nu suntem noi oameni şi nu putem s ă ne luăm dup ă dân ş ii? 

Adec ă ei s ă fie mai cu cap de cât noi? 

Adev ărat. Fran ţ uzul nu - i mai cu cap decât noi... dar mai este un cusur la mijloc, 

care ne'mpiedic ă sau ar fi trebuit s ă nte'mpiedice. 

Fran ţuzul ia o bucatj ă de metal în pre ţ de 50 de parale şi- ţ i face din ea un 

ceasornic, pe care ţi- 1 vinde cu doi napoleoni; d- ta îi vinzi ocaua de lân ă cu un franc ş i el 

ţi- o trimete înapoi sub form ă de postav şi- ţi ia pe aceia şi oca 20 de franci; fran ţ uzul ia 

paie de orez, care nu - 1 ţin nimica şi- ţi împlete şte din ele o pălă rie, pe care nevasta d- tale 

d ă trei sau patru napoleoni. 

Nu- i mai cu cap, pentru c ă mintea nu se mănânc ă cu lingura, ci o moş tene ş te omul 

de la tat ă şi de la mum ă, încât un mocan poate fi tot at'ât de iste ţ şi deschis la cap ca ş i un 

ceasornicar din Paris, numai vorba e c ă mocanul n'a deprins meş teş ugul, ş i de aceea 

câştig ă într'un an cât câştig ă meş terul din str ăin ătate 

într'o zi. 

De aceea îns ă meş terul din Paris are de unde plăti camere, universit ăţ i, teatre, 

biblioteci, ba chiar brânz ă de iepure, de ar avea poft ă de dânsa, poate s'o aib ă . Dar noi, 

popor de ţărani, nu le putem toate acestea decât cu 'ncetul, şi unde Fran ţ uzul e cu dare de 

mân ă noi trebue s ă legă m paraua cu trei noduri, pentru c ă ceea ce un popor agricol nu are 

nici odat ă, 

sunt banii. 

Căci ce se 'ntâmpl ă într'adev ăr 

? 

Ai vândut ocaua de lân ă cu un franc, pe care- l ai în mân ă şi- 1 po ţ i da iar, dar ea, 

când ţi- a venitt înapoi, te ţine nu unul, ci dou ăzeci de franci. Cu ce 'mpline ş te cusurul de 

la unul pân ă la dou ăzeci, de unde mai iai înc ă nou ăsprezece? 

Neap ărat, c ă din alte producte şi nu din lân ă , deci din grâu. Dar grâul se produce cu 

osteneal ă mult ă şi spor pu ţin. Spre a produce un fir de grâu îţi trebue o var ă 'ntreag ă, şi 

atunci înc ă atârn ă de la ploaie şi de la vânt, de se va face sau, nu, pe când meş terul str ă in 

a lucrat ocaua de lân ă şi i- a dat o valoare înzecit ă în câteva ceaisuri. De acolo vine, că 

ţăranul trebue s ă munceasc ă o var ă pentru a plă ti un obiect de lux, comandat din 

str ăin ătate. 

Calitatea muncei industriale e alta. Un zugrav face o icoan ă bun ă, o vinde şi tră eş te 

cu 'ndestulare zece ani de pe dânsa; un tăietor de lemne munce şte zi cu zi, şi abia- şi ţ ine 

zilele de azi pe mâne. Şi apoi ce deosebire între munc ă şi munc ă! Unul munce şte uşor ş i cu 

plăcere sufleteasc ă şi câştig ă mult, cellalt munce şte din greu şi câştig ă pu ţ in. Este vre- o 

asem ănare între unul şi cellalt? Poate tăietorul de lemne, a căruia munc ă 

prin calitatea ei

pre ţue şte aşa de pu ţin, s ă se măsure vreodat ă cu zugravul? 

Dar aşa- i şi naţ ia. O naţ ie care produce grâu, poate tră i foarte bine nu zicem ba, dar 

niciodat ă nu va putea să- şi îngă due luxul naţ iilor industriale înaintate. 

Neap ărat c ă nu trebue s ă rămânem popor agricol, ci trebue s ă devenim şi noi naţ ie 

industrial ă măcar pentru trebuin ţele noastre; dar vezi c ă trebue omul s ă 'nve ţ e mai întâi 

carte şi apoi s ă calce a pop ă, trebue mai întâi s ă fii naţ ie industrial ă şi dup ă aceia abia să 

ai legile şi institu ţiile na ţiilor 

industriale. 

S ă zicem, bun ă oar ă, c ă cineva are un palat cât al lui Vod ă, ş i venituri numai de pe 

un petec de cincizeci de pogoane, - va putea el s ă duc ă traiu de Domn, s ă ţ ie slugi multe 

de pe petecul lui de moş ie ? 

Şi ce- i într'adev ăr o na ţie agricol ă pe lâng ă una industrial ă?? Cât un răz ăş , oricât de 

vrednic fie, pie lâng ă un boier cu 100.000 de pogoane într'un hotar. 

Poate s ă fie răzăş ul cât de iste ţ, cât de bun dei gur ă şi cât de harnic, s ă duc ă traiul 

boerului tot nu - 1 ţin curelele, pentru c ă de unde nu- i nici Dumnezeu nu poate lua. Acum 

poate înţ elege ori care om cu minte, ce fel am putut introduce la noi institu ţ iile 

str ăin ătăţ ei. 

Păpu şarii, care ca păpu şarii chiar sunt cumplit de scumpe pentru noi, că ci de- a 

putere - a fi tot n'am putut face nimic. 

Acuma dup ă ce am văzut c ă suveranitatea, libertatea, egalitatea ş i fraternitatea ne 

ţin o jum ătate de miliard datorie şi optzeci de milioane de franci pe an, s ă vedem cât ne 

ţinea pe noi, popor sărac, ocârmuirea jefuitoare a boerilor. 

Două zeci şi vreo dou ă de milioane pentru amândo u ă ţările eu dou ă scaune 

.domne şti. Dar aceş ti bani poate erau cheltui ţi în zadar. Popula ţia sărac ă şi ră u 

administrat ă poate c ă se stingea mai rău decât ast ăzi ş i la o vreme de foamete, doamne 

păze şte, mureau oamenii pe uli ţi? 

Ia s ă vedem. Deschidem "Curierul româpiesc" dela 1840, No. de la 5 August, ş i citim 

urm ătoarele: "In anii 1837, 38 şi 39 s'au născut 139.263, au murit 90.207" - va s ă zic ă în 

trei ani au fost 48.993 de oameni spor în popula ţie, sau, ţifr ă rotund ă , 50.000 numai în 

Muntenia; s ă punem pentru Moldova 40.000, căci popula ţia se 'nmul ţe şa acolo în acela ş 

mod regulat ca şi 

dincoace. 

Dar popula ţia se 'nmul ţe şte în pătrat, nu în progresiurie aritmetic ă. Dac ă ţ inea tot 

guvernul jefuitor al boierilor, ast ă zi aveam 8.000.000 de locuitori, pe când n'avem nici 

patru bune , din contr ă popula ţia româneasc ă a ţărei noastre e azi mai mic ă de cât la 

1840. 

Dar ce mai cetim înc ă în "Curierul românesc". 

"In magaziile de rezerv ă se afl ă depus ă în vreme de trei ani din urm ă 4.441.106 

chile de poruimb şi 

299 mii 700 chile de meiu". 

Ce avem ast ăzi în magaziile noastre de rezerv ă ? Tot pe atâtea chile de palavre 

liberale. 

Dar mai cetim înc ă? 

"Capitalul "cutiilor satelor" din principate s'a văzut în catagrafia din urm ă la 

2.357.483 lei". 

Câţi lei avem noi în cutiile satelor? Datorii, cât ă frunz ă şi iarb ă, căci ast ăzi ş i 

comunele rurfale sunt datoare cu câte 10- 20.000 de franci, precum statul e dator cu 

cinci sute de milioane. 

Dar boerii pră dau şi erau răi, zic liberalii. Haide s ă le facem pe plac şi s ă zicem ş i 

noi c ă erau para focului şi varga lui Dumnezeu; zicând - o pa noi nu ne ţ ine parale, iar 

liberalilor li facem o plăcere. Nu rămâne îns ă mai pu ţin sigur c ă popula ţia se 'n- mul ţea, c ă ea, întâmplându - se 

ani răi, nu era expus ă, s ă moar ă de foame, c ă erau nun ţi şi cumetrii multe ş i prohoade 

pu ţine, încât şi popa era mai câştigat, pentru c ă la nun ţi ş i cumetrii mai mult chef se face 

de cât la prohoade, şi toate erau cu spor, pân ă şi cărările, pentru c ă pă rintele când se 

'ntorcea de la vr'un botez, în loc de- a umbla pe una, umbla pe cinci.

Dar poate avem azi mai multe garan ţii de dreptate? Ia s ă vedem. Stan găse ş te azi o 

pung ă înainte de a fi pierdut - o Bran. Care- i urmarea judec ătoreasc ă? 

Se discopere lucrul, şi Stan mănânc ă mai întâi bătaie de la primar ş i de la 

subprefect, apoi e închis preventiv, pierde zece zile de lucru, câte un franc, fac zece 

franci. Judec ătorul de instruc ţie îş i pierde ziua cu dânsul, în loc de- a se ocupa c'un delict 

mai complicat, deci punem leafa lui zece franci, fac 20. Judecata tribunalului corec ţ ional 

ţine 10, fac 30. Stan e închis pe dou ă luni de var ă , câte un franc ziua, fac 60, la un loc 90. 

Stan se întoarce acas ă, şi- şi găse şte ogorul pârloag ă şi via paragin ă , pierzând munca unei 

veri, fac, zicem. 100, la un loc 190. Stan găse şte dările nepl ătite şi- şi angajeaz ă munca pe 

un an, ca s ă le plăteasc ă, ş. a. m. d., c'un cuvânt: Stan e ruinat pe câţ iva ani, pentru c'a 

găsit o pung ă înainte de- a o fi pierdut Bran, bez bătaea primarului ş i subprefectului pe de 

asupra. 

Cum era înainte? 

Bran pâra pe Stan la boer şi- şi primea punga îndă răt, iar Stan căpă ta în schimbul 

pungii cinci beţ e sănă toase, pe care le ţinea minte, ş'apoi se ducea să- şi vad ă de trebi. 

Scurt, drept şi - gratis. Azi mănânc ă dou ă- trei bătăi şi- şi pierde şi 

tot rostul. 

Dar apoi în de obş te legi fran ţu ze şti neau trebuit nou ă? Pentru împrejurarea că 

pătime şte un loc pentru megie şi, pentru pescuirea unui iaz, pentru, neîng ă duirea la 

posesie, pentru a li se alege păr ţile, pentru un vad de moar ă, ş. a. trebuiau legi fran ţuze ş ti, 

în care a ă se vorbeasc ă despre "lapini". Trebuiau miile de advoca ţi, miile de primari ş i dej 

ajutori de primari, notari, consilii şi para - consilii! Asta e curat ă socoteal ă de mofluz. 

Şi ce avem în schimb? Poate o cultur ă mai mare? 

De loc. Dac ă cultura se judec ă dup ă scriitori, atunci vom trebui s ă constat ă m, cu 

părere de rău, c ă Eliad şi Asachi ştiau de zece ori mai mult ă carte de cât D- nii C. A. 

Rosetti, Costinescu, Carada si Fundescu, c ă Anton Pann era un scriitor cu mai mult talent 

şi mai de spirit de cât o sut ă dintre oftico şii cari fac ast ăzi "esprit" prin gazete, c ă singura 

comedie "Buna educa ţie" a lui C. Bălăcescu e mai original ă de cât toate scrierile D- lui V. A. 

Ureche, la un loc; apoi s ă nu uită m c ă de genera ţia aceea a urgisi ţilor boeri se ţ ine pleiada 

scriitorilor noş tri celor mai buni: Alecsandri, C. Negruzzi, Bolintineanu, Donici, Bă lcescu, 

ş. a., c ă oamenii ştiau o limb ă frumoas ă, vrednic ă, şi înţ eleas ă de opinc ă ca şi de Vod ă. 

Apoi exista autoritate şi ascultare. De zicea Vod ă un cuvânt, era bun zis; iar azi...? 

Azi porunce şte cânelui, cânele pisicei, pisica şoarecelui, iar şoarecele de coad ă îş i 

atârn ă porunca. 

Azi găse şti prin sate ordine ministeriale, cărora nu li se d ă nici o urmare, deş i D. 

primar a scris pe dânsele: "se va urma în conformitate cu ordinele D- lui ministru". Azi se 

împlinesc ordinele numai când D. prefect sau subprefect voiesc s ă se ră zbune asupra 

unui conservator. 

Statul e azi maş ina, prin mijlocul căreia cei laşi se răzbun ă asupra potrivnicilor lor 

politici. 

Iat ă la ce hal am ajuns cu suveranitatea poporului, liberatea, egalitatea ş i 

fraternitatea. 

Apoi bune sunt ? - Bune, numai au un cusur: Nu se potrivesc. 

III. B trânii i tinerii. 

ă ş Cu greu pricepe o minte de rând ca nu este în lumea aceasta nici 

o stare de lucruri si nici un adevar social vecinic. Precum viata consista din miscare, asa si 

adevarul social, oglinda realitatii, este de- a pururea în miscare. Ceea ce azi e adevarat, mâine e 

îndoielnic, si pe roata acestei lumi nu suie si coboara numai sortile omenesti, ci si ideile. In 

aceasta curgere obsteasca a împrejurarilor si a oamenilor sta locului numai arta, adica, ciudat 

lucru, nu ceea ce e- n folosul oamenilor, ci ceea ce este spre petrecerea lor. 

Citim azi cu placere versurile batrânului Omer, cu care petreceau odata neamurile de 

ciobani din Grecia, si imnele din Rig- Veda , pe care pastorii Indiei le îndreptau luminei si 

puterilor naturei, pentru a le lauda si a cere de la dânsele iarba si turme de vite. Tot asa privim 

cu placere plasmuirile celui mai mare poet pe care l- au purtat pamântul nostru, plasmuirile lui

Shakespeare, si ne bucuram de frumusetea lor atâta, ba poate mai mult înca decât 

contimporanii lui, si tot astfel privim statuele lui Fidias s- ale lui Praxiteles, icoanele lui Rafael, 

si ascultam muzica lui Plestrina. Tot astfel ne bucura portretul pe care- l face Grigorie Ureche 

Vornicul lui Stefan Voievod cel Mare, încât simtim si azi placere citind ce vrednic si cu virtute 

român a fost Maria Sa. 

Dar nu tot astfel sunt gândirile care ating folosul oamenilor, bunul lor trai si petrecerea 

lor unul lânga altul fara a se prigoni si fara a- si amarî viata ei în de ei. 

Introducând legile cele mai perfecte si mai frumoase într- o tara cu care nu se potrivesc, 

duci societatea de râpa, oricât de curat ti- ar fi cugetul si de buna inima. Si de ce asta? Pentru 

ca – întorcându - ne la cararea noastra batuta – orice nu- i icoana, ci viu, e organic si trebuie sa 

te porti cu el ca si cu orice alt organism. Iar orice e organic se naste, creste se poate îmbolnavi, 

se însanatoseaza, moare chiar. Si, precum sunt deosebite soiuri de constitutii, tot asa lecuirea 

se face într- altfel, si, pe când Stan se însanatoseaza de o buruiana, Bran se îmbolnaveste de 

dânsa si mai rau. 

Cum numim însa pe aceia care zic c- au descoperit o singura doftorie pentru toate 

boalele din lume, un leac fara gres, care, de esti nebun, te face cu minte, de- ai asurzit, te face 

s- auzi, în sfârsit, orice- ai avea, pecingine, chelie, ciupituri de varsat, degeratura, perdea la 

ochi, durere de masele, tot c- o alifie te unge si tot c- un praf te îndoapa? 

Pe un asemenea doftor l- am numi sarlatan. 

Ce sa zicem acum de doftorii poporului românesc, care la toate neajunsurile noastre tot 

c- un praf ne îndoapa, care cine stie de ce o fi bun? 

Da’- i soseaua rea, încât ti se frânge caru- n drum? Libertate, egalitate si fraternitate si 

toate vor merge bine. Dar se înmultesc datoriile publice? Libertate, egalitate si fraternitate da 

oamenilor, si s- or plati. Da’- i scoala rea, da’ nu stiu profesorii carte, da' taranul saraceste, dar 

breslele dau înapoi, dar nu se face grâu, da’- i boala de vite?... Libertate, egalitate si 

fraternitate, si toate or merge bine ca prin minune. 

Am aratat, într- un rând, ca aceste prafuri si alifii ale liberalilor le- am luat de ni- i acru 

sufletul de ele si tot rau. 

Or fi bune ele buruienile acestea pentru ceva, dar se vede ca nu pentru ceea ce ne 

lipseste tocmai noua. 

Sa vedem acuma cum au ajuns liberalii la reteta lor, buna pentru toate boalele si pentru 

nici una. In veacul trecut au fost în tara frantuzeasca taraboi mare pentru ca statul încapuse 

prin risipa curtii craiesti într- atâtea datorii încât se introdusese monopol pâna si pentru 

vânzarea grâului. Ajunsese cutitul la os prin multimea darilor si prin tot soiul de greutati pe 

capul oamenilor, încât nu mai era chip decât sa dai cu parul si, sau sa scapi, sau sa mori, decât 

sa duci asa viata. 

La noi, Voda Stirbei pleaca din domnie lasând 16 milioane în visteria tarii si 3 milioane 

în cutiile satelor. Nu se potriveste! 

In Franta toate darile erau date în antrepriza, si antreprenorii storceau toate clasele 

societatii, pentru a hrani curtea cu trântorii ei. La noi, darile se strângeau mare parte de- a 

dreptul, iar Voda era boier cu stare, care traia de pe mosiile lui si nici nu facea vrun lux deacatarea. 

Iar nu se potriveste! 

In Franta locurile de judecatori si din armata se cumparau cu bani, si dreptatea 

asemenea, la noi fiecine, dupa câta carte învatase si minte avea, putea sa ajunga alaturi cu 

coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale tarii. Iar nu se potriveste! 

In Franta nemultumirea economica era la culme: caci fiecaruia îi trebuia mai mult decât 

avea. Luxul si modele istoveau averile cele mai mari. La noi boierul mostenea o blana de samur 

de [la] strabunu - sau, un sal turcesc de la bunu- sau, un antereu de citarea de la tata- sau, 

având de gând sa le lase toate si nepotu - sau, ca sa se fuduleasca si el cu dânsele si fiecare 

avea strânsura pentru iarna si parale albe pentru zile negre; c- un cuvânt fiecare avea mai mult 

de câtu- i trebuia, caci pe atunci toata tara era „conservatoare". Iar nu se potriveste! 

Oare ce facusera mosnegii ca sa merite urgia liberalilor? Ce sa faca? Ia pe cât [î]i 

ajunsese si pe ei capul. Biserici, manastiri, scoli, spitale, fântâni, poduri, sa li se pomeneasca si

lor numele când va creste iarba deasupra lor... si înca una, pe care mai ca era s- o uitam. Multi 

din ei au scos punga din buzunar si au trimis pe baietii ce li s- au parut mai isteti „înlauntru", 

ca sa- nvete carte, sa se procopseasca spre fericire neamului. Si- au crescut serpi în sân cu alte 

cuvinte. 

Caci acest tineret s- au fost dus într- o tara bolnava în privirea vietii sociale: Clasele 

superioare putred de bogate au ajuns acolo la o rafinare de placeri nemaipomenita în alte 

colturi ale pamântului, producerile sanatoase în literatura si arta facuse loc picanteriilor de tot 

soiul, în sfârsit orisice era mai cautat decât apa limpede si racoritoare de izvor. Apa cu 

parfum, apa cu zahar, apa cu migdale, apa cu otrava, tot ce poftesti, numai apa de izvor nu. 

Acolo, în loc sa- nvete lucruri folositoare, adica cum se ara si se samana mai cu spor, 

cum faci pe copii sa priceapa mai bine cartea, cum se lecuieste o durere de stomah, cum se 

tese pânza si se toarce inul, cum se fac talpe trainice la cizme si alte lucruri folositoare de 

acest soi, s- au pus aproape toti pe politica, sa afle adica si sa descopere cum se fericesc 

neamurile si cum se pun la cale tarile, adica au adunat multa învatatura din „Figaro", „Petite 

République FranØaise" si, cu capul gol si punga item, s- au întors rânduri- rânduri în tara, ca sa 

ne puie la cale. Aceasta tinerime vesela si usoara traieste în România si se trezeste în Franta, 

traieste într- o tara saraca si au deprins cu toate acestea obiceiurile bogatei clase de mijloc din 

Franta, are trebuinte de milionar si bani mai putini decât cinstita breasla a ciobotarilor din 

acele tari. Acest tineret, ce se caracterizeaza prin o rara lipsa de pietate fata cu nestramutata 

vrednicie a lucrurilor stramosesti, vorbind o pasareasca corupta în locul frumoasei limbi a 

stramosilor, masurând oamenii si împrejurarile cu capul lor strâmt si dezaprobând tot ce nu 

încape în cele 75 dramuri de creier cu care i- a- nzestrat rautacioasa natura, acest tineret, zic, a 

deprins ariile teatrelor de mahala din Paris si, înarmat cu aceasta vasta stiinta, vine la noi cu 

pretentia de a trece de- a doua zi între deputati, ministri, profesori de universitate, membri la 

Societatea Academica, si cum se mai cheama acele mii de forme goale cu care se- mbraca 

bulgarimea de la marginele Dunarii! 

Caci cei mai multi din acesti laudati tineri sunt feciori de greci si bulgari asezati în 

aceasta tara si au urmat întru romanizarea lor urmatorul recept: ia un baiat de bulgar, trimitel 

la Paris si rezultatul chemic e un june „român". 

Pe la 1840, Eliad batrânul, pe când înca nu se numea „Heliade- Radulesco", adica pe 

când nu- l ametise înca atmosfera Parizului, scria marelui ban M. Ghica urmatoarele: 

Sunt tata de familie, n- am unde sa- mi cresc copiii decât în aceste asezamânte (ale tarii) 

pentru ca, si de- as avea mijloace a- i creste aiurea, gândul meu nu este ca sa- i cresc straineste 

si ei apoi sa traiasca româneste; voi sa fac din ei români si trebuie sa stie cele românesti, si legi 

si obiceiuri. Ticalosi au fost parintii si ticalosi fiii care orbeste s- au crescut pentru „alt veac" si 

pentru „alta tara" si au trait apoi în „alt veac" si în „alta tara". 

In mod mai precis abia se poate arata ce lipseste acelor indivizi pe care geograficeste, si 

pentru ca ei o spun, îi numim români. Le lipseste simtul „istoric", ei se tin de natia româneasca 

prin împrejurarea ca s- au nascut pe cutare bucata de pamânt, nu prin limba, obiceiuri sau 

maniera de a vedea. 

Astfel vin patura dupa patura în tara noastra, cu ideile cele mai ciudate, scoase din 

cafenelele frantuzesti sau din scrierile lui Saint- Simon si alte altor scriitori ce nu erau în toate 

mintile, iar formele vietii noastre de astazi au iesit din aceste capete sucite care cred ca în 

lume poate exista adevar absolut si ca ce se potriveste în Franta se potriveste si la noi. Când au 

sosit la granita, batrânii- i asteptau cu masa- ntinsa si cu lumânari aprinse, habar n- aveau de 

ce- i asteapta si de ce belea si- au adus pe cap. Bucuria lor ca venise atâtia baieti toba de carte 

scosi ca din cutie si frumosi nevoie mare! 

Dar ce sa vezi? In loc sa le sarute mânile si sa le multumeasca, ei se fac de catre padure 

si încep cu libertatea, egalitatea, fraternitatea si suveranitatea, încât batrânii- si pierd cu totul 

calindarul. Parca se pornise morile de pe apa Siretului. Si le povesteau câte în luna si în soare, 

câti cai verzi pe pereti toti, c- un cuvânt câte prapastii toate. Cum sa nu- i ameteasca? Cap de 

crestin era acela, unde se mai pomenise atâtea asupra lui? Apoi s- au pus pe iscodit porecle 

batrânilor. Ba strigoi, ba baccele, ba ciocoi, ba retrograzi, ba câte altele toate, pâna ce au ajuns

sa le zica ca nu sunt nici români, ca numai d- lor, care stiu pe Saint- Simon pe de rost, sunt 

români, iar batrânii sunt alta mâncare. Vorba ceea: nu crede ceea ce vezi cu ochii, crede ceea 

ceti zic eu! Si, cu toate acestea, ei nu fusese decât tocmai numai români. 

De aceea, la dreptul vorbind, nici nu pricepeau bine acuzarea ce li se facea. Neam de 

neamul lor trait în tara, nepricepând alta limba decât cea româneasca, închinându - se în 

aceasta limba, vorbind cum se vorbeste cu temei si sanatos, ei auzind - tiunile si - tionile, 

imperatorele, redaptorele, admisibilile si propriamentele , au gândit în gândul lor: „De, frate, noi 

om fi fost prosti. Noi socoteam ca, daca stim ceaslovul si psaltirea, cum se ara gospodareste 

un ogor, cum se cresc vite si cum se strâng banii, apoi stim multe. Da’ ia auzi- i, ca nu stim nici 

macar româneste". Si, în loc sa ia biciul din cui sa le arate care li- i popa lor, au zis:„De, dragii 

mosului, asa o fi. N- om fi stiind nici româneste... Dar de acuma mult au fost, putin au ramas, 

si în locul nostru voi veti stapâni lumea si veti orândui- o cum va va placea voua". Si, luându - si 

ziua buna de la lume ca de la cel codru verde, s- au strecurat pe rând acolo unde nu le mai zice 

nimenea ca au fost rai români, mai fericiti decât noi, care am fost meniti sa ajungem zilele 

acestea de ticalosie, în care tara se înstraineaza pe zi ce merge în gândire si- n avutul ei, si 

când toti se falesc de a fi români fara a mai fi. Uimitoarea putere a frazelor, împrejurarea ca 

multi dintre liberali erau chiar copii de- ai lor, care asteptau numai ca ei sa închida ochii 

pentru ca sa bata la talpi averea mostenita, credinta ca cei ce venise toba de carte ar fi mai 

folositori tarii decât dânsii, patriotismul lor dintotdeauna încercat si dovedit prin cinci veacuri 

de când au statut stâlpi acestor tari, i- au facut sa taca molcum si sa se retraga din viata 

publica fara zgomot, fara opozitie, fara mânie. 

I- au tras liberalii pe sfoarã, cum îi trãsese c- un veac si jumãtate înainte fanariotul 

Mavrocordat. Acest domn siret nu putea pune biruri grele pe tãrani pentru cã erau vecini si 

peste cisla, care- i ajungea pentru plata dãrii cãtre Poartã, prea putin mai iesea. Ce va fi fost 

vecinãtatea aceea nu stim bine nici astãzi, dar, tocmai pentru cã n- o stim, ni se pare cã trebuie 

sã fi fost o mãsurã luatã de Domni, dupã vremi de mare turburare si de invazii, ca sã 

statorniceascã oamenii, sã nu umble din loc în loc cu bejãnia. De- ar fi fost vrun rãu pe capul 

oamenilor ne- o spuneau cronicarii, care totdeauna revarsã cuvinte de mânie asupra 

orânduielelor ce asupreau norodul. Precum liberalii le ziceau boierilor „strigoi" si alte celea, 

asemenea le- au zis si domnul fanariot cã sunt vânzãtori de sclavi, tirani etc. si le- au luat 

ochii, încât ei s- au adunat si, cu mitropolitul în frunte, au ridicat vecinãtatea si s- au legat cu 

jurãmânt cã neam de neamul lor n- a mai înfiinta- o. Atât au si asteptat domnul. 

Nemaifiind oameni boieresti, erau a nimãruia si de a doua zi le- au pus biruri ce nu le 

mai avuse niciodatã, biruri pe care apoi le- au încincit si înzecit preste câtiva ani. 

Si, ca si la începutul veacului trecut, urmãrile bunei lor credinte au fost cumplite. 

Bãtrânii aveau gurã de lup si inimã de miel; au venit liberalii cu gura de miel, plinã de cuvinte 

amãgitoare, dar cu inima de lup. Ce- au fãcut, vom vedea mai pe urmã. 

IV. Ilustra ţii administrative. Daca i- au apucat liberalii pe boieri înainte, se- nţelege că 

opinia public ă din ţar ă s- au pornit asemenea asupra lor. 

Nu înţelegea nimenea atunci la noi, şi abia acum au început s ă înţeleag ă pe ici pe colea, că 

temeiul unui stat e munca, şi nu legile. Nu înţelegea, asemenea, aproape nimeni c ă bogăţ ia 

unui popor st ă, nici în bani, ci iarăşi în munc ă. 

Banul "reprezenteaz ă" numai munca, nu este ea însăşi, şi, aducând bani mul ţi cu ciubă rul 

într- o ţar ă în care munca lipseş te, vei ajunge s ă plăteş ti o zi de lucru c- un napoleon, o 

pereche de cisme cu cinci, şi- ncolo tot povestea veche, adic ă tot sărac, dovad ă ţă rile cu mine 

de aur din America. Căci dintre cel ce câştig ă 10 şi cheltuie şte 11 şi cel ce câştig ă 2 ş i 

cheltuie şte 1, acest din urm ă e cel bogat, iar cel dintâi e sărac. Apoi se mai răspândise înc ă o 

părere greşit ă, care era, ba mai este înc ă aproape general ă, c ă ţara noastr ă e cumplit de bogat ă 

şi c ă poţi cheltui din greu, ea tot o s ă aib ă de unde plăti. Nu- nţelegea nimeni c ă bogăţ ia nu 

este în aer sau în pământ, ci în braţ e şi c ă, unde lipsesc braţ ele sau calitatea produc ţ iei e, 

proast ă, nu poate fi nici vorb ă măcar de ţar ă bogat ă. 

Deci în ţar ă sărac ă am voit s ă introducem de- a gata toate formele civiliza ţiei 

apusene.

Trebuiau şcoli. Prin ce le puteai înfiin ţa ? Dup ă cum am spus, buruiana noastr ă de leac - 

prin munc ă. Trebuia ca şcoalele puţine, câte erau, s ă se ridice la cel mai înalt grad de 

dezvoltare cu putin ţă, precum se ş i- ncepuse treaba în vremea în care d- nii Laurian, M. 

Cogălniceanu ş. a. nu erau decât simpli profesori de liceu. Pentru atâta treab ă erau ş i buni. 

Genera ţia ce le- ar fi urmat ar fi făcut altele mai bune şi mai multe şi, în treizeci de ani câţ i 

sunt de atuncea, aveam astă zi şcoli destul de multe şi bune şi o genera ţie sănătoas ă care ar ş ti 

s ă gândeasc ă limpede şi cu temei şi să- nşire dou ă cuvinte potrivite pe hârtie. 

Aceasta ar fi fost calea de dezvoltare prin munc ă. Am luat calea contrar ă . Pe vechii 

profesori de liceu i- am prefă cut în profesori de universitate, deşi nu se potriveau de loc, că ci 

nu se ocupase toat ă viaţa c- un singur obiect, apoi am făcut o mul ţime de ş coli secundare, pe 

cari le- am umplut cu care cum neau eşit înainte, apoi mii de ş coli primare, la numirea 

personalului cărora chiar de cap neam făcut. Afirmă m c ă sunt sute de învăţători cari nu ş tiu 

s ă despart ă cuvintele unul de altul, nici s ă puie punct şi virgul ă unde trebuie ş te. Nu mai 

pomenim de sin- tax ă sau de ortografie, căci în privirea aceasta e vavilonie curat ă, ş i fiecine 

crede c ă poate scrie cum îi place. 

Ne- au trebuit o administra ţie mai bun ă. Boierii - îşi procopseau vechilii de moş ie 

făcân- du- i zapcii. Rău şi făr ă cale, n- o tăgăduim, dar ce au fă cut liberalii ? Au numit pe 

orişicine, numai s ă fi ştiut a înnoda dou ă slove, adic ă tot pe acei vechili, numai c ă le dădur ă 

dreptul de a juca pe autoritatea statului fa ţă cu foştii lor stăpâni. Ce treab ă avea îns ă zapciul 

vechi ? S ă îngrijeasc ă ca oamenii să- şi semene toţi pământul, s ă depuie partea lor în coş arele 

de rezerv ă şi, din când în când, îi mai scotea şi la câte un drum a că rui facere o poruncise 

domnia. 

Bun, rău atâta treab ă ştia s ă fac ă. 

Dar se mai potriveau ei cu noua stare de lucruri, cu cerin ţe mai mari ? Câtu- i lumea ş i 

pământul nu. Căci, fiind astă zi omul liber de a nu ţinea coşare de rezerv ă şi de a nu- şi semă na 

ogorul propriu, adic ă liber de a muri de foame cât i- o plă cea, subprefectul, care azi nu are o 

idee mai clar ă de ceea ce trebuie s ă fac ă decât predecesorul lui, nu mai are nici o treab ă , ci e 

curat un agent de coresponden ţă între prefectur ă si prim ă rii; iar prefectura este un biurou de 

coresponden ţă între minister şi subprefecturi şi, în linia din urm ă, prim ă ria e un biurou de 

coresponden ţă între autorit ăţi şi particulari, o treab ă pe care serviciul poştal [0] îndepline ş te 

mai bine şi mai repede. Afar ă de aceasta mai sunt înc ă ceva, agen ţi electorali faţa cu cei care- ş i 

vând votul. 

Li s- au luat atribu ţiunile simple pe cari le aveau zapcii vechi ş i li s- au dat altele, pe care 

nu le pricepeau deloc, căci administra ţia este o ştiin ţă, iar subprefectul de azi nu ş tie mai mult 

decât a scrie neortografic şi a încurca slovele tipărite pe hârtie făr ă a şti 

ce zice într- însele. 

A administra ? Dar întrebatu - s- au vrounul din geniile universale ale liberalismului ce va 

s ă zic ă a administra ? Ce va s ă zic ă a privi bună starea popula ţiunii ca pe un lucru încredin ţ at 

înţelepciuni şi vegherii tale? S ă gânde şti pentru cel ce nu gânde şte, s ă pui în cump ăn ă dă rile 

comunale, s ă le deschizi oamenilor ochii ca s ă nu puie dări peste dări, ba butuc ă rit, ba 

stup ărit, ba văcă rit, ba câte comedii toate îi trec prin cap primarului pentru a stoarce si cea din 

urm ă picătur ă de sânge din ţăran! 

Ce era mai firesc decât ca liberalii s ă se întrebe ce însemneaz ă a administra. Îndat ă ce 

şi- ar fi făcut aceast ă întrebare ar fi văzut ce lucru ginga ş e administra ţia ş i cât e de necesar ca 

un subprefect s ă ştie atâta carte cât şi un profesor de admnistra ţie şi de economie politic ă, ş i 

pe lâng ă aceasta îi trebuie şi o deprindere cu locul în care trăieş te, pentru a şti s ă aplice ceea 

ce ştie. 

Escep ţie făcând de ţara noastr ă, administratorul pretutindenea e un adevă rat pă rinte al 

popula ţiei rurale. El are s ă judece, când scade popula ţia, de ce scade; când d ă îndără t 

produc ţia, de ce d ă; când e un drum de făcut, pe unde să- l fac ă; când e o şcoal ă de înfiin ţ 

at,

unde s- o aşeze mai cu folos, şi în sfârş it el e autoritatea care cu vorb ă bun ă poate convinge pe 

ţăran c ă trebuie s ă aleag ă de primar în sat pe cel mai harnic, mai de treab ă ş i mai cuminte 

român, iar nu pe cel mai hărţăgos, mai bun de gur ă şi mai rău de treab ă ; el vede daca notariul 

şi învăţătorul ştiu carte şi daca popa îşi vede de biseric ă ş .a.m.d. Pentru sarcina de subprefect 

se cere atît ă ştiin ţă, atît ă dezinteresare, atît ă patriotism pe cât le poate avea numai un om cu 

mult ă şi temeinic ă cultur ă. Cumc ă vor fi între cei de azi si oameni cumsecade admitem, dar, în 

orice caz, o cultur ă temeinic ă şi o experien ţă lung ă sunt o garan ţ ie mai mare decât nici o 

cultur ă şi nici o experien ţă. 

Dar fiindc ă la aproape toate posturile din ţar ă poate aspira oricare cenuş er, de aceea 

fiecine care a- nvăţat dou ă buchii las ă plugul, cotul si calupul în ştirea lui Dumnezeu ş i 

râvne şte a se face roat ă la carul statului. Ş-au făcut ei, nu- i vorb ă, mii de locuri în care să 

încap ă, dar nu- i încape pe toţi, încât acuma au de gând s ă mai scoa ţă la maidan alt moft, 

decentralizarea şi electivitatea func ţionarilor publici, ca, cel puţin pe rând, s ă încap ă în pita lui 

Vod ă; adic ă vor s ă creeze un guvern de zece ori mai scump, c- un personal de zece ori mai 

numeros şi mai netrebnic decât cel de azi, care s ă se schimbe din trei în trei ani şi s ă se sature 

toţi, căci numai cu libertatea, egalitatea si fraternitate sadea nu se cârpesc toate coatele rupte. 

Dar s ă nu ne uită m vorba. Oameni cari nu ştiu bine scrie şi citi în ţara noastr ă sunt 

mul ţi şi vor fi din ce în ce mai mul ţi. Toţi au dreptul de- a fi func ţ ionari ai statului sub diferite 

forme şi toţi aspir ă ca măcar subprefec ţi s ă li dea Dumnezeu s- ajung ă. 

De acolo au interes ca liberalii s ă vie la guvernul central, pentru c- atunci se mătur ă ţ ara 

de la [un] capăt pân ă la altul, atunci e vremea ca un advocat făr ă pricini s ă se fac ă director de 

şcoal ă secundar ă, un altul primar de ora ş, un al treilea revizor de ş coale, un al patrulea 

prefect. Dar, odat ă intra ţi în pâne, ei au interes s ă fie mult guvernul liberal şi, fiindc ă acesta 

atârn ă de Camere, deci de alegeri, ei se fac luntre şi punte ca să- şi scoat ă prietenii deputa ţ i. 

Dar prietenii în mare parte sunt sau ei înşii arenda şi ai statului, sau rude cu arenda ş i, sau 

antreprenori de lucră ri publice, sau advoca ţ i de antreprenori, sau au procese cu statul, deci 

caut ă s ă fie aleşi, ca s ă tremure miniş trii de dânş ii şi s ă le fac ă treburile. Bă canul, negustorul, 

preotul, cari nu ştiu istoriile astea, îşi dau votul, pentru c ă "libertatea" e în primejdie ş i mai 

ales pentru c ă liberalii promit totdauna c ă nu se va mai plăti nici o dare; nici timbru n- are să 

mai fie în vremea lor, nici capita ţie, nici monopol de tutun, nici armat ă, nici dări pe bă uturile 

spirtoase, ci numai posturi multe, în care s ă încap ă toţi, şi Paştele Domnului, Paştele libert ăţ ii 

de la un capăt al ţării 

la altul. 

Acuma, cumu- i omul, de se gânde şte mai întâi la sine, el nu vede legă tura în care stau toate 

lucrurile cu munca şi punga lui, nu vede c ă toţi liberalii nu speculeaz ă decât s ă trăiasc ă de la 

dânsul, pentru c ă n- au nimic şi nu ş tiu nimic, ci crede ce- i spun gazetele, cari ies ca ciupercile 

asupra alegerilor în tipografii jidove şti, tipărite pe datorie, ş i astfel omul, besmeticit, alege 

cinstitele obraze propuse şi se- njgheab ă Camera liberal ă. 

Acum adun ătura de gheşeftari din Dealul Mitropoliei se pune s ă judece lumea. Mai întâi 

toţi din guvernul trecut, fie miniş tri, fie func ţionari, a fost cel puţin hoţi, stabilesc d- nia lor. 

De aceea, proces tuturora, iar func ţ ionarilor ? destituire. Dac ă unuia nu- i găseş ti nici 

măcar cusurul pe care- l are soarele şi daca are mai mult ă ştiin ţă decum s- ar cere pentru 

serviciul lui, îi desfiin ţezi deocamdat ă postul pentru c ă trebuie fă cute economii, apoi [î]l 

reînfiin ţezi când ţara e iar bogat ă şi- ţi pui ciracul în locul găsit vacant, ca din întâmplare. 

În predmetul alegerilor li se face primarilor cu ochiul de a protegia la muncile agricole 

pe cei ce ţin cu guvernul, pe rudele miniş trilor şi prefec ţilor, iar la ceilal ţi rechizi ţii ş i 

perchizi ţii şi ordin verbal, ca nu cumva ţăranul s ă le lucreze pe moş ie. Pentru acest scop se 

desfiin ţeaz ă legea tocmelelor, pentru ca cel ce au dat bani ţăranilor s ă n- aib ă lucră tori, iar cel 

ce n- au dat să- i angajeze cu te miri ş i mai nimica, cu înscrisuri pline de clauze penale, pe cari 

apoi tot subprefectul liberal le judec ă în absen ţa împricinatului ţăran şi- l condamn ă să - i dea

arenda şului liberal pân ă şi cenuş a din vatr ă. 

Familii ultraliberale s- au deprins şi cu treaba asta. Au tras la sor ţi s ă vad ă , care dintre 

ei s ă fie "conservator", şi apoi acela face treaba celorlal ţ i cându - s conservatori[i] la putere, iar 

restul roşu face trebile celui unul, când sunt liberalii la putere. 

Şi astfel mii de oameni râvnesc în ţara aceasta s ă capete avere ş i onori pe calea statului 

sau cel puţin s ă trăiasc ă de la dânsul. Prin ideea curat negativ ă a libert ăţei, care nu însemneaz ă 

nicăieri alta decât ca s ă nu fiu oprit de a munci, adic ă de a produce bunuri reale, liberalii din 

România au ajuns la ideea pozitiv ă c ă libertatea trebuie s ă le dea şi de mâncare şi încălţă minte 

şi lux şi tot ce le pofte şte inima, iar clasele muncitoare? ... Pe apa Sâmbetei mearg ă ! Apres 

nous le déluge. Cât lumea n- avem s ă trăim, nu- i aşa ? Cât vom trăi, s ă ne curg ă laptele- n pă sat 

... Dup ă aceea, bun e Dumnezeu si va avea grij ă de clasele pe care le sărăcim şi 

le stoarcem. 

Acesta e liberalismul la noi în ţar ă. Cei care nu sunt nimic, nu reprezenteaz ă , nimic, nu 

au nimic formeaz ă o societate pe acţ ii (un abonament la "Românul" sau la "Telegraf"), 

formeaz ă apoi comitete prin jude ţe, un fel de filiale, cu liste exacte a domenielor statului ş i- a 

func ţiilor existente, deschid jurnale în care arat ă "naţiunii suverane" c ă libertatea e în pericol, 

amăgesc mul ţimea, care totdauna se lupt ă cu greutatea vieţii, făcând- o s ă cread ă c ă ei sunt 

mântuirea, fac alegerile şi- apoi, când ajung sus, ... ţin- 

te bine. 

De la un capăt al ţărei pân ă la altul se corupe orice simţ ire curat ă , orice om onest. Ici 

unu1 e aruncat pe uliţi cu o familie grea, pe care o ţ inea de pe o zi pe alta cu leafa lui, pentru 

ca s ă vad ă pus în locu- i pe un om care ştie tot atâta sau şi mai puţ in decât dânsul; dincolo un 

arenda ş e dat afar ă de pe moşia statului, pentru c ă, deşi are o avere întreag ă băgat ă în 

semă nături, n- a plătit la termen şi un deputat vrea s ă ia moşia cu pre ţul jumă tate şi s ă se 

foloseasc ă şi de semă năturile omului ... şi tot aşa in infinitum. 

Conservatorii au încercat ani îndelunga ţi de zile a cârpi o clădire a că rei temelie chiar e 

o mare greşal ă. Astfel i- am văzut c ă, însp ăimânta ţi de delapid ă rile de bani publici, de 

plastografii liberale ş. a. au botezat crimele delicte, ca s ă vie înaintea tribunalelor, adică 

înaintea unor oameni cari avea conştiin ţa greut ăţii crimelor; au voit s ă reduc ă prefecturile, au 

redus prim ăriile la sate, pentru a putea controla mai de aproape pe primari, notari ş i 

perceptori, erau pe calea de- a înfiin ţa şcoli reale şi de meserii, în care s ă intre progenitura 

acestei genera ţii corupte şi să- nveţ e ceva cu care s ă se poat ă hrăni... A ş ! De- a doua zi cum au 

venit liberalii, au suflat în ele şi au disp ărut ca şi 

când n- ar fi fost de când lumea. 

De câte ori le arăţi toate ispră vile zic : "Apoi noi n- am fost decît foarte puţ in la guvern". 

Dar un palat zidit în zece ani se stric ă în dou ă zile, d- nii mei, şi dac- aţi fost în stare s ă trece ţ i 

într- o bun ă diminea ţă cu buretele preste toat ă dezvoltarea istoric ă a ţă rilor, cu cât mai mult 

veţi izbuti întru aceasta, neavând de risipit decât reparaturile făcute cu greu de conservatori. 

V. Din abecedarul economic. De câte ori un creştin s- apuc ă la noi s ă scrie un rând ca 

s ă lumineze neamul - presa este lumina, dup ă cum zic d- nia lor - de atâtea ori pune mâna- n 

raft şi scoate la iveal ă o carte nem ţeasc ă sau una fran ţuzeasc ă şi răsfoie şte pân ă ce găseşte ce- 

i trebuie. Precum ni s- aduc toate d- a gata din străin ătate şi n- avem alt chin decât s ă băgă m 

mânile în mânicele paltonului venit de la Viena şi piciorul în cizma parizian ă, făr ă a ne 

preocupa mai departe din câte elemente economice se compun lucurile, tot astfel facem ş i cu 

cuno ştin ţele; le luăm frumos din cărţi străine, le aşternem pe hârtie în limb ă păsăreasc ă ş i 

facem ca negustorul care nu- şi d ă nici el seama de unde- i vine marfa, numai s ă se treac ă . 

Chiar învăţa ţii noştri, când vor s ă polemizeze, polemizeaz ă cu citate. Cutare minune a 

străin ătăţii, d. X sau Y, a vorbit cutare lucru, deci trebuie s ă fie neap ărat adevă rat şi s ă se 

potriveasc ă, pentru c ă au ieşit dintr- o minunat ă mori şc ă de creier. 

S ă fie d. X sănătos, împreun ă cu toat ă casa, dar de se potrive şte, e alt ă căciul ă ! 

La gazetarii români, mai ales la cei liberali, lucrul e şi mai simplu. îş i pune mai întâi 

degetul în gur ă ş 

i vede câte "cuvinte" ii vin in minte. La chemarea aceasta se deschide

dicţionarul nepaginat al capului, compus din prea puţ ine file, pe care stau scrise libertate, 

egalitate, fraternitate, legalitate, suveranitate şi alte cuvinte tot cu atâta cuprins material ş i 

dup ă aceea le- nşir ă, mai puind pe la soroace şi câte un Ş tefan sau Mihai Viteazul, din 

buzun ările cărora scoteam ce ne pofte şte 

inima. 

Bietul Ştefan Voievod ! El ştia s ă fac ă fărâme pe turci, tătari, leşi şi unguri, ştia niţică slavoneasc ă, avuse[se] mai multe rânduri de neveste, bea bine la vin vechi de Cotnar ş i din 

când în când tăia capul vreunui boier sau nasul vrunui prin ţ tătăresc. Apoi desc ă leca târguri 

de- a lungul râurilor, dăruia pan ţirilor şi dărăbanilor locuri bune pentru păş unarea hergheliilor 

de cai moldovene şti, a turmelor de oi şi de vite albe, făcea mănăstiri şi biserici, ş i apoi iar 

bătea turcii, si iar desc ăleca târguri şi iar se- nsura, pân ă ce ş i- au închis ochii în cetate la 

Suceava şi l- au îngropat cu cinste la mănăstirea Putnei. Ce- şi bă tea el capul cu idei cum le au 

d- alde gazetari de- ai noştri, ce ştia el de sub ţietura de minte din vremea de astă zi ? 

Pân ă la fanario ţi n- am avut cod, un semn c ă nici trebuia'. Ce- i drept şi ce- i strâmb ş tia 

fiecare din obiceiul pământului şi judecat ă mult ă nu se- ncăpea. Ţar ă sărac ă, stăpânire puţin ă , 

biruri mai de loc, car ă cu dou ă oişti, s ă se poat ă înjuga boii la venirea tătarilor ş i dintr- o parte 

şi dintr- alta, dup ă cum l- apuca pe om vremea pe cale de munte, case de vălă tuci acoperite cu 

paie, pentru a li se da foc la călcarea duşmanului, ba se da foc ierbei ş i se- veninau fântânele, 

pentru ca s ă moar ă duşmanii de flămângiune şi de secet ă, iar oamenii se trăgeau la munte ş i 

lăsau câmpul limpede în urma lor, pân ă ce venea Vod ă de- i amăgea pe duş mani prin glas de 

buciume în văi şi prin codri, şi- 

apoi vai de capul lor ! 

Îi mersese vestea voievodului românesc şi moldovenilor c ă nu sunt deprin ş i a sta pe 

saltea turce şte, ci sunt totdauna gata de război, oameni vârto şi, cari nu ştia mult ă carte dar au 

mult ă minte sănătoas ă; averi mari iar n- au, dar nici săraci nu sunt. 

Şi tot astfel au fost până - n vremea noastr ă, pân ă la Regulament, cea dântâi legiuire important ă 

şi plăsmuit ă. Românii au fost popor de ciobani şi, daca voieşte cineva o dovad ă anatomic ă 

despre aceasta, care s ă se potriveasc ă pe deplin cu teoria lui Darwin, n- are decât s ă se uite la 

picioarele şi la mânile lui. El are mâini şi picioare mici, pe când naţ iile cari muncesc mult au 

mâni mari şi 

picioare mari. 

De acolo multele tipuri frumoase ce se găsesc în părţile unde ai noş tri n- au avut 

amestec cu nimenea, de- acolo cumin ţia românului, care ca cioban au avut mult ă vreme ca să 

se ocupe cu sine însu şi, de acolo limba spornic ă şi plin ă de figuri, de acolo simţ imântul adânc 

pentru frumuse ţ ile naturii, prietenia lui cu codrul, cu calul frumos, cu turmele bogate, de acolo 

poveş ti, cântece, legende, c- un cuvânt de acolo un popor plin de originalitate si de- o 

fecioreasc ă putere format ă prin o munc ă plăcut ă, făr ă trud ă, de acolo îns ă şi nepă sarea lui 

pentru forme de civiliza ţie care nu i se lipesc de suflet şi n- au răsărit din inima lui. 

Au venit grecii, ş- au domnit o sut ă de ani. Când au ieşit din ţar ă, nici urm ă n- a mai 

rămas prin sate. Parc- ai fost trecut cu buretele peste kolakiile ş i bizantinismul acestor 

damblagii. Poporul nostru au rămas nepă sător la reformele grece şti, ruse şti, fran ţuze şti, şi 

nu- 

şi d ă nici azi bucuros copiii la şcoal ă, pentru c ă simte ce soi de şcoli 

avem. 

Ci înainte acest sentiment de sănătoas ă barbarie era predomnitor. 

Radu Vod ă cel Mare adusese în ţar ă pe sf. Nifon patriarhul, ca s ă ne puie la cale. Se- 

ntreba şi el ce- o mai fi şi civiliza ţia si voia s- o vad ă cu ochii. Dar sfântul, venind, începu să 

dea sfătuiri pentru schimbarea legilor şi obiceiurilor, pentru introducerea paragrafelor ş . a., 

încât Vodă- i zise într- o zi; "Ia slăbeş tene, popo, c ă ne strici obiceiele". Sfânt, nesfânt, vedea el 

pe cine nu- 1 văzuse de nu pleca în ţara 

cui l- au fost avut! 

Acesta- i sentimentul orică rui popor sănătos căruia- i propui să- i altoie ş ti ramuri 

străine pe când el e dispus a- şi produce ramurile sale proprii şi frunzele sale proprii încet ş i în 

mod firesc. Un asemenea popor îns ă îşi impune feliul lui de a fi ş i vecinilor. Ce ar zice liberalii 

de la noi daca le- am spune c ă, pe când ei introduc istorii fran ţuze şti în institu ţii, limb ă ş i 

datine, tot pe atuncea în Rusia de amiaz ăzi se introduc pe zi ce merge datinele române ş ti 

pintre malorosieni, care au îndră git feliul de a fi al românului ? 

Dar aici se iveşte totodat ă întrebarea : cui i- au putut veni în minte de a introduce toate 

formele costisitoare de cultur ă ale apusului într- o ţar ă agricolizat ă 

, abia pe la anul 1830 ?

Sigur c ă numai oameni cari nu- şi cuno şteau ţara 

deloc. 

Oare crezut- au reformatorii c ă lucrurile acestea nu vor ţinea bani ? Şi, dac ă ştiau c ă vor 

ţinea, n- au ştiut de unde, cum şi cine îi va plăti ? Nu ştia absolut nimenea cum stat, armat ă , 

biseric ă, cultur ă, c- un cuvânt tot ce e comun al naţiei, se plăteş te numai şi numai din prisosul 

gospod ăriei private, cumc ă din acel prisos se hrănesc toate formele civilaţ iei şi c ă, dacă 

istove şti pre acesta, atunci începi a mânca însu şi capitalul de munc ă al oamenilor, condi ţ iile 

existen ţei lor private, şi- i ucizi economic, deci trupe şte şi suflete şte 

? 

Apoi de ce munce şte omul ? Ca s ă aib ă el din ce trăi. Dac ă ascult ă vioara sau petrece 

sărbătorile, cheltuie şte prisosul timpului şi banilor lui, nu îns ă ceea ce- i trebuie pentru ca să- şi ţie sufletul lui ş- 

al copiilor. 

Dar puterea fizic ă a unui om e restrâns ă, căci natura n- au făcut calculul c ă aceast ă 

putere va avea de hrănit din prisosul ei liberali, advoca ţi, pierde- var ă şi alte soiuri de parazi ţ i, 

ci i- au dat fiecăruia atâta putere ca s ă se poat ă ţine bine şi s ă mai puie ş i ceva la o parte, 

pentru ca mâine s ă poat ă reîncepe munca cu mijloace mai multe. Va s ă zic ă prisosul pe care 

muncitorul îl poate pune la dispozi ţia civiliza ţiei şi a junilor crescu ţ i la Paris e foarte mic. Dar 

ce le pasa d- lor de aceasta ! Liberi nu sunt de a sărăci lumea? 

D. C. A. Rosetti, în cuvântul său de la circ, vorbea cu dispre ţ despre calitatea cea mai 

bun ă care o aveau boierii. " Ţara ? - întreba d- lui - 40 de boieri mari, 40 de boieri mici, iată 

ţara pe când eram eu tână r". Ţinem seam ă de aceste cuvinte. Ţ ara n- avea pe umerele ei decât 

80 de oameni, încât la 30 000 de suflete venea un boier, şi înc ă şi acela cu trebuin ţ e foarte 

mici; adic ă 80 de oameni cari îmblau cu zilele în palm ă şi ţineau neatârnarea tării prin iste ţie ş i 

adesea prin sacrificiul persoanei sau al averii lor, adic ă compensau pe deplin munca social ă 

care- i purta. 

Astăzi avem zeci de mii de liberali cari nici îmbl ă cu zilele- n palm ă, pentru c ă nici turc, 

nici leah, nici ungur nu caut ă să- i taie, nici de vrun duh aşa de sub ţire nu se bucur ă , nici 

compenseaz ă prin ceva munc ă social ă, pe care o istovesc din rădă cini, mâncând chiar 

condi ţiile de existen ţă a claselor produc ătoare, 

nu prisosul lor. 

Moţul din Ardeal e un negustor foarte cuminte, lui nu- i trebuie la nego ţ nici un fel de 

samsar, nici chiar banul. El face ciubere şi doni ţe, trece în Ţara ungureasc ă ş i nu se mai 

încurc ă, ci le schimb ă de- a dreptul pe ... grâu. Atâtea doni ţe de grâu pe o doni ţă de lemn, 

atâtea ciubere de grâu pe un ciubă r de lemn. 

Dac ă am face şi noi socoteala moţ ului din Ardeal am zice : Atâtea mii de chile de grâu 

ne ţine o chil ă de fraze liberale, atâtea chile ne ţin mărfurile importate din străin ă tate, atâtea 

chile ne ţin tinerii ce- şi pierd vremea prin străini, atâtea mii de chile ne ţine Constitu ţ ia, atâtea 

ne ţin legile fran ţuze şti, 

cu un cuvânt toate liberalismurile. 

Prisoasele economiilor individuale constituiesc o sum ă cert ă. Daca vei hră ni cu ele 

câteva mii de stârpituri liberale, de unde îţi mai rămân condi ţiile pentru între ţ inerea unei 

culturi sănătoase şi temeinice ? Dou ă sute de nebuni mănânc ă desigur mai mult decât un 

singur înţelept. Deci abecedarul nostru economic zice : 

Natura i- a dat omului putere mărginit ă, socotit ă numai pentru a se ţinea pe sine ş i 

familia. 

El produce ceva mai mult decât consum ă . În acest "ceva" mai mult, în acest prisos sunt 

cuprinse : întâi ceea ce- i trebuie pentru a reproduce, va s ă zic ă condi ţiile muncei de mâni, ş i 

încolo un prea mic prisos, care- 1 poate pune la dispozi ţia societ ăţei sub form ă de dare. Din 

acest prea mic prisos al gospod ăriei produc ătorului trăieş te toat ă civiliza ţia naţional ă. 

Dac ă hrănim cu acest prisos străin ătatea de idei, de institu ţii ş i de forme lipsite de 

cuprins al că ror complex liberalii au apucat a- l numi "tot ce este românesc", atunci nu ne mai 

rămâne nimic pentru ceea ce este într- adev ă r românesc, pentru cultura naţional ă în 

adevă ratul înţeles al cuvântului. 

VI. Fraz ă şi adev ăr. Nimic n- ar părea mai natural decât ca oamenii s ă ia lucrurile aş a 

cum sunt şi s ă nu caute în nouri ceea ce- i dinaintea nasului lor. 

Cu toate acestea tocmai calea contrar ă urmeaz ă.

Înainte de- a da exemple din ţar ă dăm unul din străin ătate. 

Socialistul Bebel, în foaia sa "Volksstaat", anul 1873, spune urmă torul lucru: "Sau există 

Dumnezeu, ş- atunci suntem traşi pe sfoar ă, sau nu exist ă, ş - atunci putem face ce- om pofti". 

Fraza întoars ă nu va fi nici mai clara şi mai cuprinz ătoare de cum e. S ă zicem : "Sau nu există 

Dumnezeu, ş- atunci suntem traşi pe sfoar ă, sau exist ă ş- 

atunci putem face ce- om pofti". 

Tot astfel sunt toate frazele radicalismului. Oricum le- ai întoarce, cuprinsul lor nu sadaog 

ă, pentru c ă nu- l au; ba adesea contrariul lor coprinde mai mult adevă r decât ele înşile. ? "Lumineaz ă- te şi vei fi". Poate contrariul e adevă rat. "Fii şi te vei lumina !". Că ci o 

existen ţă lung ă şi sigur ă va avea drept fruct al ei cuno ştin ţa, adic ă lumina. Tot aşa- i ş i cu ? 

"Voieşte şi vei putea !". "S ă poţi, şi- atunci vei şi voi", că ci omul vrea ceea ce poate, iar 

când vrea ceea ce nu poate nu- i în toate minţ ile. 

Dar, fie cum o fi, cu vorbe nu- l încălze şti pe nimenea şi vorbe ră mân toate 

abstrac ţiunile şi, cu cât mai abstracte sunt, cu atât sunt curat ă vorb ă de clac ă. 

Dar cu asemenea cultur ă din gazete au început reformatorii noştri. Că ci nu mai este 

îndoial ă c ă n- au învăţat mai nimic de la străini decât s ă vorbeasc ă sub ţire, s ă se îmbrace 

sub ţire şi s ă puie lumea la cale cu fraze. Cultura frazelor o puteau învăţ a bine din gazetele 

străine. Oamenii scot acolo gazete în toate zilele şi neavând ce spune, abstrac ţ iunile le vin 

foarte bine la- ndemân ă, căci prin mijlocul lor poţi scrie coale întregi făr ă s ă spui nimic. S ă nu 

ne înşelă m. Beţia de cuvinte din gazetele române şti e numai întrecerea beţ iei de cuvinte din 

cele străine. Mai puţin culţi, deci având mai puţine de împărt ăşit decât străinii, gazetarii noş tri 

au şi mai mult ă nevoie de gur ă decât de cap, dar şi în străin ătate lucreaz ă în mare parte gura, 

făr ă ca crierii s ă ştie mult despre aceasta. Ci în străin ă tate în genere nu prea iau oamenii 

gazetele în serios întrucât s- atinge de partea lor inten ţional ă. Se ştie c ă sunt fă cute pentru a 

trezi patimele societ ăţii şi a crea în public atmosfera ce- i trebuie ş te guvernului sau 

adversarilor săi spre a inaugura suirea unora şi coborârea altora; în sfârş it presa nu- i cu mult 

mai mult decât o fabric ă de fraze cu care făţărnicie omeneasc ă îmbrac ă interese stră ine de 

interesul adevă rat al poporului. 

Căci ce este statul ş i ce scop are el ? Nu din carte ? aievea. 

Ias ă cineva pe uli ţă sau la câmp şi va vedea îndat ă ce e. Colo unul vinde, altul cump ăr ă , 

unul croieş te, altul coase, un al treilea bate fier[ul] până - i cald, la câmp se ar ă, se samă n ă , se 

secer ă, colo meli ţă cânipa, ţes, tund oi şi numai în zi de sărbă toare stau mânile şi lucreaz ă 

crierul. Atunci se folose şte omul de prisosul liber al unei vieţi de munc ă, merge la biseric ă , 

dup ă aceea la hor ă, în sfârş it săptă mâna toat ă e a stomahului, sărbătoarea e a creierului ş i a 

inimei. 

Materia vieţ ii de stat e munca, scopul munci bunul trai, averea, deci acestea sunt 

esen ţiale. De aceea se şi vede care e răul cel mai mare : sărăcia. Sărăcia e izvorul a aproape tuturor relelor din lume; boala, darul beţiei, furti ş agul, 

zavistuirea bunurilor altuia, traiul rău în familie, lipsa de credin ţă, ră utatea, aproape toate 

sunt câştigate sau prin sărăcie proprie sau, atavistic, prin sărăcia stră moşilor. Sărăcia trebuie luat ă în înţelesul ei adevă rat. 

Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neap ărat 

mai mult decât are. 

C ă este aşa ne e dovad ă suma de cuvinte cari însemneaz ă relele morale prin cuvinte 

împrumutate sărăciei şi boalei. Mişel, alt ă dat ă însemna sărac, azi înseamn ă lips ă de calităţ i 

morale. Tot astfel, "misérable" francez şi ,,elend" german. Odat ă voievozii române şti dă ruiau 

prin hrisoave pe "mişei" în înţelesul lor, astă zi mişeii în înţelesul nostru stăpânesc toat ă ţ ara 

de la un capăt la altul.

Calităţ ile morale ale unui popor atârn ă ? abstr ăgând de clim ă şi de ras ă ? de la starea sa 

economic ă. Blânde ţea caracteristic ă a poporului românesc dovede şte c ă în trecut el a tră it 

economice şte mul ţămit, 

c- au avut ce- i trebuia. 

Deci condi ţia civiliza ţiei statului este civiliza ţia economic ă . A introduce formele unei 

civiliza ţii străine făr ă ca s ă existe corelativul ei economic e curat munc ă zădarnic ă. 

Dar aşa au făcut liberalii noştri. În loc de a- şi arunca privirile la răul esen ţial ai societ ăţii s- au ţ inut de relele accidentale 

şi făr ă însemn ătate. 

În veacul nostru se- nmul ţeau trebuin ţele, deci trebuia îmul ţit ă produc ţia şi bra ţ ele 

produc ătoare. Din contr ă am urmat. Numărul produc ătorilor, cari în ţara noastr ă sunt absolut 

numai ţăranii, d ă îndără t, deci e supus la o trud ă mult mai mare decât poate purta; şi 

se- 

nmul ţ esc ? cine ? Cei cari precupe ţesc munca lui în ţar ă şi în afar ă şi clasele parazite. La ţară putrezesc grânele omului nevândute, în ora ş plăteş ti pânea cu pre ţ ul cu care se vinde la Viena 

sau la Paris. Căci firul de grâu trece prin două zeci de mâni de la produc ător pân ă la 

consumator şi pe aceast ă cale se scumpe şte, pentru c ă cele două zeci de mâni corespund cu 

cinci zeci de guri cari, având a trăi de pe dânsul, produc o scumpete artificial ă. 

Va s ă zic ă, îmul ţindu - se trebuin ţele, trebuiau îmul ţite izvoarele produc ţiunii ş i nu 

samsarlâcul, căci la urma urmelor tot nego ţ ul nu e decât un soi de samsarlâc între consumator 

şi produc ător, un fel de manipulare care scumpe şte articolele. În aceast ă manipulare naţ ia 

agricol ă totdeauna pierde, pentru c ă productele ei sunt uniforme în privirea valorii şi, dacă 

constituiesc o trebuin ţă general ă, nu e mai puţin adevă rat c ă sunt cel mai general articol de 

produc ţiune, adic ă acela care se face pretutindenea. 

Pe când naţia agricol ă plăteş te atât transportul cât şi vama şi câş tigul comerciantului la 

cump ărătura unui articol industrial, tot in aceea şi vreme vam ă, transport şi câş tigul 

comerciantului se scad din preţ ul cu care naţia agricol ă îşi vinde productele, va s ă zic ă ea 

păgube şte dublu în toate tranzac ţiile ei, la vânzarea productelor ei, la cump ără tura celor 

străine. Apoi e cumplit de mare diferen ţa între valori. Încărcând 500 de vagoane cu grâu cape ţ i 

în schimb o jumă tate de vagon de obiecte de lux. C- un cuvânt naţia agricol ă e expus ă de- a fi 

exploatat ă de vecinul industrial, ba de- a pierde pe zi ce merge clasele sale de manufacturieri, 

cari, neputând concura cu fabrica, devin proletare. 

Dovada cea mai buna pe continent e chiar popurul nostru. Samsarlâcul care mijloce ş te 

schimbul între productele noastre şi cele străine încape pe zi ce merge în mânile străin ătăţ ii. 

Oameni bătrâni n- ar avea decât s ă asem ăneze fizionomia de azi a Bucure ş tilor cu aceea pe 

care o avea înainte de cincizeci de ani. Nu- i vorb ă, nu erau aşa de străluci ţi Bucure ş tii pe 

atuncea, dar erau române şti; azi ...? Ce s ă mai zicem de Iaşi şi, în genere, de oraş ele Moldovei ? 

Toate împrejur ările acestea îns ă nu se schimb ă prin fraze, ba nici măcar prin ş coli 

profesionale. Căci profesiile lipsesc, pentru c ă lipsesc condi ţiile lor de existen ţă. 

Dar aceste împrejur ări nu se schimb ă nici prin legi civile, cari reguleaz ă modul în care 

are a se face tranzac ţiunea X între indivizii A şi B; nu se schimb ă prin axiomul c ă toţ i oamenii 

sunt liberi prin drept înnăscut şi imprescriptibil, nici prin regula căci toţi sunt născu ţ i egali, 

mici prin participarea tuturor la afacerile guvern ării. 

Evul mediu avea o form ă pentru păstrarea fiecării ramuri de produc ţiune, ş - aceasta era 

autonomia breslelor şi îngră direa lor fa ţă cu orice agresiune de din afar ă . La noi evul mediu au 

ţinut pân ă mai ieri- alaltă ieri, şi mul ţi bătrâni vor fi ţinând minte epoca în care un stră in nu 

putea fi bresla ş. Nu mai pomenim c ă pricinele dintre bresla şi se hotă rau la staroste ş i se 

întăreau numai de Vod ă; nu mai pomenim apoi c ă institu ţia au fost atât de puternic ă încât 

împăr ăţia, totdauna foarte diplomat ă, a Austriei şi- au introdus consulatele în ţar ă sub numele 

şi forma de "stărostii de breasl ă".

Deci salus re[i]publicae summa lex esto. Puţin ne pas ă pe baza că ror principii 

metafizico- constitu ţionale s- ar fi putut realiza bunul trai al claselor României, destul c ă avem 

dovad ă c ă pe valea liberalismului mergem tocmai demprotiv ă. 

Căci statul are nevoie de clase puternice, şi liberalismul le- au adus la sap ă de lemn. 

Înainte de 30? 40 de ani aveam o clas ă puternic ă de ţărani, nu bogat ă, dar cuprins ă, ş i 

începuturile unei clase de mijloc. 

Azi ţăranul scade pe zi ce merge, proprietarul, ale că rui interese sunt identice cu ale 

ţăranului, asemenea, bresle nu mai avem, nego ţul încape pe mâini străine încât, mâine s ă vrem 

s ă vindem ce avem, găsim cump ărători străini chiar în ţar ă şi am putea s ă ne luă m lucrurile în 

spinare şi s ă emigr ăm la America. Chiar ar fi bine s ă ne luăm de pe acuma o bucat ă de loc în 

Mexico, în care s ă pornim cu toate ale noastre, când nu vom mai avea nimic în România. 

S ă nu ne facem iluzii. Prin atârnarea noastr ă economic ă am ajuns ca toate guvernele, 

spun ă ele ce or pofti, s ă atârne mai mult ori mai puţ in de înrâuriri stră ine. Nu doar c- ar sta în 

rela ţii cu consulii, aceast ă acuzare ar fi prea grav ă pentru ca s- o facem cuiva. Ne înnegrim 

unii pe alţ ii ? vorbesc de naturile mai nobile, fie ele în orice parte, nu de stârpituri ? ne 

înnegrim, zic, unii pe alţii, pentru c ă simţ im c ă starea poporului românesc e nesuferit ă şi că 

neam încurcat rău. Dar în aceast ă încurc ătur ă vina istoric ă şi blestemul urma şilor s ă cază 

asupra celor ceau făptuit tot răul, asupra liberalilor de orice nuan ţă , care au format cadre 

goale, în care au intrat tot gunoiul societ ăţii, au creat guvern reprezentativ pentru ca să - l 

împle oameni ce abia ştiu a îndruga dou ă cuvinte, au făcut ca clasa de mijloc, în loc de a că uta 

s ă munceasc ă şi s ă înfloreasc ă, s ă se azvârle toat ă asupra puterii statului, ca s ă domneasc ă. 

Răul esen ţial au fost c ă se- mul ţeau trebuin ţele făr ă a se înmul ţi produc ţia sau făr ă a se 

urca în mod considerabil valoarea ei; inegalitatea claselor ş i nelibertatea, apoi neparticiparea la 

guvernul ţării erau rele cu totul neesen ţiale. 

Daţi- mi statul cel mai absolutist în care oamenii s ă fie sănăto şi şi avuţ i, îl prefer 

statului celui mai liber în care oamenii vor fi mizeri şi bolnavi. Mai mult înc ă , în statul 

absolutist, compus din oameni boga ţi şi sănăto şi, aceş tia vor fi mai liberi, mai egali, decât în 

statul cu legile cele mai liberale, dar cu oameni mizeri. Căci omul are pe atâta libertate ş i 

egalitate pe cât ă avere are. Iar cel sărac e totdauna sclav şi totdauna neegal cu cel ce stă 

deasupra lui. 

1877) Răpirea Bucovinei 

In anii 1875—1877 opinia public ă din ţara noastr ă e surexcitat ă de 

provoc ările guvernului austriac. In 1875 guvernul austriac se preg ăte şte s ă serbeze 

sgomotos anexarea Bucovinei la Austria ş i pentru a da evenimentului o mai mare 

str ălucire, hot ărăş te înfiin ţarea la Cern ăuţ i a unei universit ăţi germane al că rei scop 

era propagarea germanismului şi slăbirea rezisten ţei naţ ionale a Românilor. Acum 

Convorbirile literare public ă un vehement articol al lui Nicu Xenopol contra 

guvernului austriac şi laud ă abţ inerea de la serbare a Românilor, (v. Serbarea din 

Bucovina îndreptat ă contra Românilor în Conv. Ut. (VIII) 1875, 1 Februar pp. 446 - 

449, v. I. E. Torou ţiu, 

o cit. II. pg. 310, nota 180). 

Cu ocazia comemor ării mor ţii lui Gr. Ghica Convorbirile literare, au aceea ş i 

atitudine demn ă şi alături de ele presa din ţara noastr ă înfiereaz ă mâr şă via 

săvâr şit ă prin stăruin ţ a Austriei. In vreme ce la Românii din Bucovina vedem 

suferin ţă dar şi rezisten ţă fa ţă de încerc ările de desna ţ ionalizare, în Principatele 

unite vedem cald sprijin şi uitare de patimi în momente de durere naţ ional ă , din 

partea ziarelor şi revistelor române ş ti. Un asemenea spectacol avea înaintea ochilor 

Eminescu când ş i- a scris articolele sale. In 1876 scrisese frumosul articol Grigore 

Ghica, în 1877 el scrie articolul Răpirea Bucovinei pe care- l public ă în Curierul de 

Iaşi încadrat în negru. 

Eminescu dup ă ce face un scurt istoric al raptului şi al asasin ă 

rii lui Grigore

Ghica, arat ă c ă rana ce ni s'a făcut nu o vom lăsa s ă se închid ă şi c ă mereu ne vom 

aduce aminte de răpirea celui mai frumos col ţ din ţar ă. Eminescu arat ă apoi 

înflorirea de pe vremuri a Bucovinei şi decă derea ei dup ă anexarea la Austria, prin 

politica austriac ă şi invazia Evreilor. Povestind o legend ă în legătur ă cu portretul lui 

Ş tefan, cel Mare la Putna, devenit întunecat în noaptea raptului, Eminescu se 

întreab ă când va veni ora în care portretul se va lumina din nou. 

Articolul a fost publicat în Curierul de Iaş i din 1877, 30 Sept. E reprodus de 

Scurtu în ed. citat ă. 

La anul 1774 au intrat oştirile austriece şti, cu dispre ţul oric ă rui drept 

al gin ţilor, în pace fiind cu Poarta şi cu Moldova, în partea cea mai vechie ş i 

mai frumoas ă a ţării noastre; la 1777 aceast ă răpire făr ă de sam ă n s'a 

încheiat prin vărsarea sângelui lui Grigorie Ghica V. Vod. Făr ă de lege 

nepomenit ă, uneltire mişeleasc ă, afacere de 'ntre o muere desfrânat ă ş i între 

paşii din Bizan ţ, vânzarea Bucovinei va fi o veşnic ă pat ă pentru împ ărăţ ia 

vecinia, deapururea o durere pentru noi. - Dar nu vom lăsa s ă se închid ă 

aceast ă ran ă . Cu a noastre mâni o vom deschide deapururea, cu a noastre 

mâni vom zugr ăvi icoana Moldovei de pe acea vreme, şi ş irurile vechi, câte 

neau rămas, le vom împrosp ă ta în aducere aminte, pentru ca sufletele 

noastre s ă nu uite Ierusalimul. Că ci acolo e sfânta cetate a Sucevei, scaunul 

Domniei vechi cu ruinele mă ririi noastre, acolo scaunul firesc al unui 

Mitropolit, care în rang ş i în neatârnare era egal cu patriarhii, acolo sunt 

moa ştele celor mai mari dintre Domnii români, acolo doarme Drago ş , 

îmblânzitorul de zimbri, acolo Alexandru întemeetorul de legi, acolo Ş tefan, 

zidul de apărare al creş tin ătăţ ii. 

Eat ă cum un om din veacul trecut descrie ţara: "Aceast ă parte de loc - 

zice el, - care acum; s'a făcut Bucovina, este la munte şi are aer rece ş i 

sănătos, pe când cealalt ă parte a Moldovei este de câmpii că lduroase, dar nu 

atât de prielnice sănă tăţii, căci aici se stârnesc un fel de friguri ş i locuitorii 

nu ajung la vre- o vârst ă de bătrâne ţe adânc ă, un om de 70 de ani şi înc ă mai 

mult de 80 este de- a mirarea. Pe când dincolo sunt mun ţi cu pomi şi cu alţ i 

copaci roditori, printre cari curg apele cele limpezi, care dintr'o parte ş i 

dintr'alta de pe vârfurile mun ţilor se pogoar ă la vale cu un' sunet prea 

frumos pe aceste laturi făcându - le asemenea unei mândre grădini. "La marginea ei st ă Ceahl ă ul, care în zilele seninate se poate vedea pe 

vremea Apusului soarelui din Cetatea alb ă - cale de 60 de ceasuri, ş i se vede 

aşa de curat, ca şi cum ar fi el aproape în unghiul ţă rei, iar de la 

Miază noapte se vede de lâng ă apa Cereimi ş ului, unde numai hotarele 

Moldovei, ale ţării leşeş ti, ş'ale Ardealului se lovesc. Prin năsipul pă raelor, ce 

se încep din mun ţi, se găseş te praf de aur, prin codri sunt cerbi, ciute, 

căprioare, bivoli sălbatici şi în mun ţii despre Apus o fiar ă , pe care 

Moldovenii o numesc zimbru. La mă rime ca un bou dumestnic, la cap mai 

mic, grumazul mai mare, la pântece sub ţ iratec, mai înalt în picioare, 

coarnele îi stau drept în sus, sunt ascu ţite şi numai puţ in plecate într'o 

parte. Fiar ă sălbatec ă şi iute, poate s ă sar ă ca şi caprele de pe o stânc ă pe 

alta. Pe lâng ă hotar ă, despre câmpuri, sunt mari cârduri de cai să lbatici. Oile 

cele sălbatice, caut ă de păşune îndă răt hrana lor, că ci în grumazul cel scurt 

nu au nici o încheetur ă şi nu pot să- şi întoarc ă , capul nici într'o parte din a 

dreapta sau din a stânga. Dintre vitele albe multe mii se duc prin ţ ara 

leşasc ă la Saxonia sau la Brandenburg ş i de acolo se duc mai departe. 

Negu ţătoria stupilor este mult ă şi în dobând ă. 

"Unii ţărani erau vecini; totu şi stă pânii lor nu aveau putere, nici a- i 

pedepsi cu moarte ea lucru ce se cuvine numai Domnului stă pâni tor; nici nu

putea ei ca s ă vând ă pe vre unul din satul de unde era el născut, nici să - 1 

mute într'alt sat. In alte ţinuturi ţăranii sunt oameni slobozi şi aş a au ei o 

volnicie ca un chip de republic ă, precum în Câmpulung din ţ inutul Sucevei. 

Târgove ţii de pre la oraş e şi târguri sunt Moldoveni adev ăra ţi, ş i fac 

negustorii cu negoa ţă de mânule lor. Boerii sunt cura ţi Moldoveni ş i 

socotesc începerea lor de la Rămleni c ă se trage. Ei sunt împ ărţ iţ i în trei 

stări: în cea dintâi sunt boerii acei, pe cari îi rândue ş te Domnul în trebile 

ţării, într'al doile curtenii sau oamenii, cari au de moş tenire case ş i sate, 

întru al treilea sunt călărimea slujitorilor care pentru veniturile moş iilor, ce 

li s'au dăruit lor de la Domni, sunt datori numai cu a lor cheltuial ă s ă ias ă cu 

Domnii la oaste. In sfâr şit, sunt răzăş ii cari mai bine s'ar chema oameni de 

ţar ă slobozi ca şi partea Boereasc ă, numai c ă aceş ti de pe urm ă nu au case 

ţărăne şti sub stă pânirea lor, ci locuesc prin sate şi- şi lucreaz ă pă mântul lor 

însu şi. - Cu toate c ă Mitropolitul de Moldova îş i ia blagoslovenia de la 

patriarhul de Ţ arigrad, dar nu este supus lui, ci cei trei episcopi 

moldovene şti pun manele lor pe deasupra celui ales şi dup ă aceia Vodă 

roag ă pe patriarhul ca s ă întă reasc ă în vrednicie pe acel de curând 

Mitropolit, care patriarhul neap ărat trebue s'o fac ă. Mitropolitul nu dă 

nimica Patriarhului şi nu este nici de cum îndatorit ca s ă înştiin ţ eze pe el 

pentru pricinile biserice şti de la Moldova sau să- 1 întrebe la vr'o socoteal ă 

de aceste, ci el are asemenea volnicie ca şi 

patriarhul". 

Din toate acestea, scrise de mâna bătrâneasc ă, se vede curat c ă stat ş i 

biseric ă erau neatârnate, c ă clasele societ ăţii erau libere, căci pân ă ş i vecinii, în 

deob şte coloniza ţi, aveau scutirile şi drept ăţ ile lor, c'un cuvânt un popor liber 

de ţărani şi de păstori. Ş i cum era acest popor se poate judeca din 

împrejurarea c ă, chiar la 1777 Austria avea de scop a împă rţ i Bucovina în 

"ocoale de oşteni pede ştri" dup ă cum era în Slavonia şi în Croa ţia, că ci, zice 

vechiul manuscript, "lăcuitorii au la slujba răsboiului putere şi îndr ăzneal ă , iar 

spre plata birului nu au bani". 

Şi ce a devenit astă zi obâr şia Moldovei? Făgăduit- a fost Austria s'o ţ ie în 

vechile ei legi şi obiceiuri, bunurile mănăstire şti s ă le întrebuin ţ eze spre 

ridicarea poporului moldovenesc, răzăşii s ă rămâie întru ale lor, târgove ţ ii 

întru ale lor şi multe alte lucruri a făgăduit. Şi ce a făcut din ţar ă? Mlaş tina de scurgere a tuturor elementelor sale 

corupte, loc de adun ătur ă a celor ce nu mai puteau trăi într'alte părţ i, 

vavilonul babilonicei împă răţii. Deşi dup ă dreptul vechiu, Judanii n'aveau voe 

nici sinagogi de piatr ă s ă aib ă, astă zi ei au drept în mijlocul capitalei havra 

lor, iar asupra ţării ei s'au svărlit ca un pâlc negru de corbi, expropriind palm ă 

cu palm ă pe ţăranul încărcat de dări, sărăcit prin împrumuturi spre a- şi plă ti 

dările, nimicit prin dobânzile de Iud ă, ce trebue s ă le plăteasc ă. Ş i asta, în 

jargonul gazetelor vieneze, se nume şte a duce civiliza ţ ia în Orient. Oamenii, a 

căror unic ă ştiin ţă st ă în vânzarea cu cump ăn ă strâmb ă şi înşelă ciune, au fost 

chema ţi s ă civilizeze cea mai frumoas ă parte a Moldovei. 

Poporul cel mai liber şi mai îngăduitor ş i- a plecat capul sub jugul celei 

mai mizerabile şi mai slugarnice rasse omene şti. Pă mântul cel mai înflorit 

încape palm ă cu palm ă în mâinile cele mai murdare - raiul Moldovei se umple 

de neamul cel mai abject. Şi fiindc ă la toate aceste procese de expropriare, 

agen ţii de împlinire au tantiemele lor, de aceea jidovimea şi judec ă torii merg 

mân ă în mân ă sub pajura creştin ă cu dou ă capete. 

Făr ă a vărsa o picătur ă de sânge, făr ă munc ă, făr ă inteligen ţă, făr ă inimă 

pune astă zi mâna pe un pământ sfânt, a căruia apă rare ne- a costat pe noi 

râuri de sânge, veacuri de munc ă, toat ă inteligen ţa noastr ă trecut ă , toate 

mişcările cele mai sfinte ale inimei noastre.

Şi e plin ă de străini, Ca iarba de mărăcini; Şi e plin ă de duş mani 

Ca râul de bolovani. 

Iar mila străinului E ca umbra spinului: 

Când vrei ca s ă te umbre şti, 

Mai tare te dogore şti. 

De aceea când ştim pentru ce a că zut Voevodul moldovenesc, nu trebue 

să- 1 plângem. "Ce m ă plânge ţi pe mine, c ă nu sunt de plâns. Mi s'a hotă rît 

bucuria drep ţilor, cari n'au făcut lucruri vrednice de lacră mi". 

De plâns e ţara, care prin moartea lui totu şi n'a fost scutit ă de cea mai 

aspr ă trunchiare. 

La Putna un călugăr bătrân mi- a arătat locul înlă untrul bisericii, în care 

stetea odat ă aninat portretul original al lui Ştefan- Vod ă. Dup ă original el a 

fost mic de stat, dar cu umere largi, cu faţa mare şi lung ărea ţă, cu fruntea lată 

şi ochii mari pleca ţi în jos. Smad şi îngălbenit la fa ţă, părul capului lung ş i 

negru acoperea umerii şi cădea pe spate. Căutătura era trist ă şi adânc ă ca ş i 

când ar fi fost cuprins de o stranie gândire... Coroana lui avea deasupra, în 

mijloc, crucea toat ă de aur, împodobit ă cu cinci petre nestimate. Sub crucea 

coroanei urmau Duhul sfânt, apoi Dumnezeu tată l, cu dreapta binecuvântând, 

cu stânga ţiind globul pă mântului, pe cercul de margine al coroanei un rând 

de petre scumpe de jur împrejur. îmbr ăcat era Vod ă într'un straiu mohorît cu 

guler de aur, iar pe gât îi atârna un egolpion din pietre şi mărgă ritare. Câmpul 

portretului era albastru, în dreapta şi în stânga chIPului perdele roşii. Am întrebat ce s'a făcut originalul? 

Călugărul a răspuns, ce însu şi 

auzise. 

Intr'una din zilele anului 1777, la miezul nop ţ ii, Buga, clopotul cel mare, 

a 'nceput s ă sune de sine, întâiu încet, apoi tot mai tare şi 

mai tare. 

Călugării trezi ţi din somn se uitar ă în ograda mănă stirii. In fioroasa 

tăcere, în sunetul clopotului, ce creş tea treptat, biserica se lumina de sine 

înăuntru de o lumin ă stranie şi ne mai văzut ă. Călugării coborîr ă într'un ş ir 

treptele chiliilor, unul deschide uşa bisericii... în acea clip ă clopotul tăcu, ş i în 

biseric ă era întunerec des. Candelele pe mormântul lui Vod ă se stânser ă de 

sine, deşi avusese untdelemn îndestul. 

A doua zi portretul Voevodului Moldovei era atât de mohorît ş i de stâns, 

încât pentru păstrarea memoriei lui un călugăr, ce nu ştia zugr ăvi, a fă cut 

copia ce exist ă astă zi. 

Aprinde- se- vor candelele pe mormânt? Lumina- se- va vechiul portret? 

1878) Concesiuni economice. 

In situa ţia politic ă a noastr ă în 1878 I. Brătianu merge la Viena spre a 

solicita sprijinul Austriei. Acest stat cerea în schimbul sprijinului politic concesiuni 

e- conomice la noi. Eminescu arat ă ce înfloritoare era pe vremuri starea din ţ ara 

noastr ă şi în ce decaden ţă e aceast ă stare în veacul XIX-a. Starea noastr ă economic ă 

e trist ă, şi o ţar ă dependent ă în privin ţa econo mic ă va fi dependent ă şi politice ş te. 

Istovirea economic ă ne- a împiedecat de asemenea de- a avea o armat ă puternic ă ş i 

bine echipat ă. Austria dac ă vrea concesiuni economice la noi, s ă chibzuiasc ă bine, 

s ă găseasc ă un modus vivendi care s ă ne permit ă şi nou ă s ă trăimj ca naţ iune şi să 

ne fereasc ă de compromiterea viitorului nostru econ omic. 

Articolul a apărut în Timpul (III)1878, 25 Martie pag. II ş i- i reprodus în ed. 

Op. conipi. Iaşi 1914.

O telegram ă a agen ţiei Havas ne veste şte sosirea d- lui Bră tianu în Viena, 

solicitarea sa pentru sprijinul Austriei în afacerile noastre şi ră spunsul Austriei, 

care se zice c ă ar fi egal cu încuviin ţarea acelui sprijin, dac ă i se vor face 

concesiuni economice. Nu putem şti nici de ce natur ă pot fi acele concesiuni, 

nici întru cît prim- ministrul nostru este în stare de a pricepe însemn ă tatea lor. 

Cu toate acestea, tărîmul economiei politice fiind circumscris ş i putîndu - se 

împăr ţi în cele dou ă ramuri mari ale produc ţiei brute ş i a celei industriale, e 

uşor de presupus c ă Austria va fi cerînd avantage nou ă pentru înlesnirea 

desfacerei industriei sale în România, avantaje pe care în mare parte le posedă 

şi astăzi şi 

le- a avut de mult. 

Făr ă a prejudeca lucrurile, vom premite numai urmă toarea întrebare : Are Austria 

interes politic ca noi s ă exist ăm ? în decursul lungei şi mult încercatei noastre vieţ i istorice am 

putut observa un lucru. De cîte ori i se propunea Poloniei s ă anexeze Moldova, de atîtea 

ori Polonia răspundea c ă desfiin ţarea statului moldovenesc ar fi un pericol, pentru c ă aceast ă 

perdea între Turcia şi Polonia era cel dintîi zid de apărare, cea dintîi stavil ă de înlă turat în 

înaintarea armelor osmane. Pe atunci Turcia era cea dentîi putere militar ă în Europa, 

neîntrecut ă decît de Spania, care, sub Casa de Austria, ajunsese la culmea mă rirei sale. Polonia 

avea un interes ca Moldova s ă existe, precum Ungaria avea unul pentru ca Valahia s ă existe. 

Regii Ungariei şi ai Poloniei aveau pentru Domnii acestor ţări o deosebit ă bunăvoin ţă . 

Cităm numai cîteva cazuri. Vladislav Iagello şi soţia sa Hedviga îl dă ruiesc pe Vlad Dracul, fiul 

lui Mircea cel Bătrîn, cu foarte întinse posesiuni în Ungaria şi în Ardeal, Petru Muşat căpăt ă de 

la poloni Pocuţ ia pe o cale cu totul prieteneasc ă, Movileş tii sînt principi egali în Polonia cu cei 

mai mari magna ţi ai acestei ţă ri, lui Miron de pe Bîrnova (Barnoschi Vvod) i se dau, pentru ca 

pierduse Moldova, cîteva mici principate în Polonia, pe cari el domne şte în acela ş mod 

semisuveran ca şi ceilal ţi principi, c- un cuvînt marele regat slav căuta s ă întăreasc ă pe cît 

putea, prin simpatii, prin daruri, prin ajutoare contra turcilor şi tatarilor perdeaua Moldovei ş i 

a Ţării Române şti contra puterii osmane. Cei ce vor s ă se încredin ţ eze despre aceasta pot 

cerceta Tratatul de la Karlovitz, şi anume stipula ţiunile privitoare la Polonia şi 

la Moldova. 

Polonia îşi deschisese totodat ă o cale bătut ă şi sigura pentru comerciul să u cu 

înfloritele oraş e italiane prin intermediul coloniilor genoveze din Cetatea Alb ă, Chilia ş i 

Tighina. Aceast ă cale comercial ă se ramifica lîng ă Prut în dou ă drumuri, al Dunării şi al Mă rii 

Negre, respective a gurilor Nistrului. 

Dar pe acea vreme industria omeneasc ă era mărginit ă la lucru cu mîna, produs ă cu 

unelte care pref ăceau în obiect de consuma ţiune tot numai putere omeneasc ă. Căci ră zboiul 

pînzarului şi al postavarului, ciocanul şi dalta, gelăul şi strugul sînt pîrghii şi suprafe ţ e 

înclinate care prefac la un capăt al lor în munc ă industrial ă puterea omeneasc ă aplicat ă la 

cellalt capăt. Afar ă de aceea, lipsind drumurile de fier, transportul scumpea marfa manufacturat ă în 

mod considerabil şi o făcea accesibil ă numai claselor bogate, încît alături cu industria sub ţ ire, 

care era pus ă în schimb de o negustorime interna ţional ă, ală turi cu lucrarea capetelor culte a 

industrialilor străin ătăţii, acelea şi instrumente, acelaş i război, ciocan, dalt ă, gelă u produceau 

la noi cu folos o industrie groas ă pentru trebuin ţele claselor de jos ale ţării, produc ţ ie care se 

dovede şte prin organizarea medieval ă a breslelor din oraş e. Românii aveau o clas ă de mijloc 

nu atît de puternic ă ca cele din străin ătate, dar în orice caz popula ţia oraş elor avea o pia ţă în 

care să- şi vînz ă munca, avea pînea de toate zilele cu îndestulare. Dac ă domnea un deplin liber 

schimb între ţările noastre şi celelalte, el scădea poate ceva din bună starea clasei noastre de 

mijloc, dar esisten ţa ei modest ă, traiul cu îndestulare [î]i era asigurat, încît zeci de mii de bra ţ e 

erau puse în mişcare printr- o munc ă folositoare, care- i ferea în mod egal şi de moleş irea 

produs ă prin prea mari bogăţ ii şi de istovirea şi imoralitatea produs ă prin sărăcie şi lips ă . 

Animalul făcător de unelte, precum define şte Aristotel pe om, era un animal liniştit ş i 

neturburat de grija pentru a doua zi. 

În veacul nostru îns ă lucrurile iau o form ă foarte amenin ţă toare pentru cel 

economice şte slab, pentru cel necult, cînd concuren ţa e pe deplin liber ă 

. Nu aducem exemplul

nostru, dar pînzarii din Silezia, ba chiar băiaşii din Boemia, care au găurit pă mîntul mult mai 

adînc decît toţi băiaşii altor mun ţi, făr ă ca munca lor s ă poat ă concura, cu toat ă greutatea ei, 

cu munca lesnicioas ă a altora, sînt o dovad ă demn ă de plîns pentru tristele împrejur ă ri ce se 

nasc cînd i se ia unei popula ţii piaţ a pe care să- şi desfac ă munca prin absoluta libertate de 

schimb între productele omene şti. Atîrnarea economic ă de altădat ă se schimb ă din nefericire 

în veacul nostru în esterminarea economic ă a aceluia căruia locul unde munce ş te sau nivelul 

său de cultur ă nu- i dau acelea şi avantage ca vecinului său mai fericit. 

Capătul pîrghiei, care odat ă era ridicat şi plecat de puterea omeneasc ă, e astă zi pus în 

mişcare de o putere elementar ă, care nu ostene şte niciodat ă, care se hrăne şte cu jă ratic, 

asemenea cailor năzdr ă vani din poveste, care produce în minute ceea ce omul singur ar 

produce în ceasuri sau în zile, puterea oarb ă a aburului întemni ţat ă în cilindrul maş inei cu 

vapor ridic ă pîrghia la un capăt, iar acea ridic ătur ă se preface la cellalt capăt în rota ţ iune, în 

izbiri cu ciocanul, în imprim ări în metal, în zbor de suveic ă, c- un cuvînt puterea individual ă 

nu e mai nimic fa ţă cu aceast ă neadormit ă putere care n- are nevoie pentru hrana ei decît de 

cărbuni şi de ap ă. Unde apare productul fabricei de postav sau de pînz ă, ră zboiul postavarului 

şi al pînzarului înceteaz ă. Ba Maiestatea Sa aburul şi- a creat un anume popor în toate ţă rile, o 

a patra clas ă care, datorindu - şi naşterea unei puteri oarbe şi elementare, amenin ţă c- o 

elementar ă orbire vechile clădiri ale civiliza ţiei omene şti. 

N- avem nevoie a o mai spune c ă România e asemenea în mare parte jerfa acestei 

întunecoase maiest ăţi. Breslaş ii, creştini şi evrei, ş i- a zvîrlit uneltele la apropiarea lui, cu 

deosebirea c ă creştinii fac politic ă, se sfîşie şi se mănînc ă între ei şi ridic ă în cer pe d. C. A. 

Rosetti, pe cînd evreii, mai practici şi mai oameni de pace, ştiu a se desp ă gubi de stîngerea 

breslelor prin precupe ţirea întins ă a obiectelor de consuma ţ iune, scumpind în mod artificial 

traiul zilnic. 

Cumc ă acest soi de via ţă economic ă nu poate duce decît la discompunerea deplin ă a 

societ ăţii române nu mai poate fi îndoial ă. Mai poate îns ă o asemenea societate s ă formeze 

renumita perdea polon ă între Austria şi ... graţ iosul nostru aliat ? 

Nu pomenim decît un lucru. Istovirea noastr ă economic ă ne- a oprit de- a avea o armat ă 

mai mare ; aceast ă istovire a făcut ca, cu toat ă vitejia ş i cu tot patriotismul celei ce o avem, ea 

s ă îmble goal ă şi flămînd ă în aceast ă campanie de iarn ă în care ră bdarea soldatului român a 

fost poate mai de admirat decît curajul său. Noi credem c ă împă răţia învecinat ă, care- nţelege atît de bine toate acestea, ar trebui să 

chibzuiasc ă cu noi în aceast ă privire un modus vivendi care pe de o parte s ă ne fac ă cu putin ţă 

- nu zic s ă ne înlesneasc ă - de a ne crea o pia ţă pentru munca popula ţ iilor noastre din tîrguri. 

Leben und lehen lassen este un bun proverb german care se tîlcuie şte ; "Trăieşte tu, dar las ă ş i 

pe altul s ă trăiasc ă". O deplin ă subjugare economic ă în condi ţiile de astă zi ale muncii e egală 

cu sărăcirea, demoralizarea şi 

moartea. 

Tocmai pentru c ă ştim pre ţui înţelepciunea politic ă a oamenilor de stat din împă răţ ia 

învecinat ă, de aceea nici credem c ă acele concesiuni cerute s ă fie de natur ă a compromite 

viitorul nostru economic. 

1878) Din filozofia dreptului. 

Teoriile aplicabile la viaţ a statului sunt cristalizarea unei anu me stă ri a societ ăţ ii, stare ş i ea 

condi ţiona t ă de anumi ţi factori. Legile şi institu ţiile sunt expresia instinctului de conservare al 

popoarelor manifestat la fiec are popor sub forme deosebite. 

Articolul e publicat în Timpul (III) 1878, 2 Sept. făr ă titlu. Articolul n'a fost reprodus în nici o 

alta ed. a operelor lui Eminescu, afar ă, de acea a clasicilor coment aţi. Sfârş itul articolului, lipsit de 

importan ţă ideoogic ă, l- am lăsat la o parte. 

Nu ne pare bine, c ă suntem atra şi pe terenul teoriilor elementare ale vieţ ii statului, 

căci discu ţiuni asupra unor asemenea materii dovedesc totdeauna nematuritatea politic ă 

a

celor ce le pun pe tapet. Politice şte nematur e oricine sus ţine adev ă rul absolut al unor 

teorii aplicabile la viaţ a statului, căci acele teorii departe de a fi absolut adev ă rate, nu sunt 

decât rezultatul, cristaliza ţiunea, formula matematic ă oarecum a unei stă ri certe a 

societ ăţii, care stare iarăş i e condi ţionat ă prin o mul ţ ime de factori economici, climatici, 

etnologici, ş. 

a. m. d. 

Precum haina se îndrepteaz ă dup ă clim ă şi e în ţă rile calde un obiect de lux, supus 

unor schimb ări foarte fantastice, pe când la nord devine un apă ră tor foarte neschimbat 

contra frigului, adaptându - se agen ţilor naturii, tot astfel legile şi institu ţ iile nu sunt decât 

expresia acelui instinct de conserva ţiune al popoarelor, instinct în toate popoarele acela ş i 

şi totu şi manifestat în sute de formedeosebite, căci un popor, ca societate organizat ă prin 

natur ă contra agen ţilor destructori ai naturii, are a se lupta ici cu arşi ţ a, dincolo cu apa 

mării, colo cu nefertilitatea pământului, colo iar cu inva- ziuni repetate, ş i având toate 

acela şi scop, adic ă conservarea existen ţ ei proprii, popoarele se folosesc pentru ajungerea 

lui de cele mai deosebitei mijloace. 

Greutatea cu care viaţ a organic ă se desface din moartea statornic ă a naturii anorganice, 

mul ţimea de condi ţiuni pe care o are cea dintâi şi lupta pentru câştigarea lor, confirm ă 

teoria neuitatului fisiolog Bichat, despre caracterul negativ al vieţ ii fiind o lupt ă contra 

mor ţii ca ceva pozitiv şi statornic. Tot ce vedem viu pe pă mânt, începând de la cele dintâi 

forma ţiuni organice cu condi ţiuni pu ţine, pân ă, la organismul cel mai înalt cu o mul ţ ime de 

condi ţiuni de existen ţă, omul, ne reprezint ă miile de forme ale acestei nega ţ iuni. Ceea ce o 

fiin ţă nu vrea, e lesne de ştiut, 

ceea ce vrea pozitiv e foarte 

greu de hot ărît. Tot astfel e, se înţ elege, şi cu popooarele, căci natura e una şi aceea ş i 

pretutindenea şi 

de- a pururea, cu toate formele ei atât de deosebite. 

De aceea îns ă e clar, c ă nici un popor nu e destul de să lbatic sau destul 

de civilizat, pentru a nu mai ş ti ce nu vrea. Deosebirile mari se nasc abia 

acolo, unde e vorba, ca în faţ a nega ţiunii făcute s ă se stabileasc ă o voin ţă 

pozitiv ă, bine formulat ă. 

Aci quot capita tot sensus.... 

1878) Liberalism şi 

conservatorism. 

Raţionamentele materialiste şi- au găsit în veacul XIX aprigi apăr ători ş i de aceia societatea 

modern ă pare a merge pe un povârni ş fatal. Omul în starea primitiv ă, nu- i lipsit de sentiment ul 

înăscut al dreptului şi de a- ceia pe nedrept se admite că'nainte de constituirea stat elor oame nii erau 

în vecinic ă vrajb ă. Omul primitiv de la'nceput tră eşte într'o societate, via ţa îl face s ă ajung ă la 

stabilirea de adevă ruri morale. Omul îns ă se desprinde din totalitatea organiza ţiei naturale si caut ă 

să- şi lărgeasc ă invidualitatea încălcând individualitatea' semenilor. Lupta între taberele numite liberale ş i 

conservato.are e lupta pentru drepturi de- o parte, lupta pent ru datorii de alt ă parte. Conservatism ul 

îşi are prim ejdiile lui căci pioate paraliza iniţiativa individului, liberalismul şi el e primejdios că ci 

pioate transform a viaţa într'o lupt ă de exploatare reciproc ă. Idealul e întovă răşirea cerin ţ elor statului 

cu cerin ţele libert ăţii individuale. In Europa îns ă, individualismul liberal a ajuns la exces. Individului i 

s'au sacrificat toate elrm entele organiza ţiei 

vechi, individul a ajuns scopul. 

Articolul e publicat în Titripul (III) 1877, 8 Noem brie, art. de fond făr ă titlu. Articolul n'.a 

fost reprod us în nici o ediţie afar ă, de aceea a clasicilor comenta ţi. 

Spiritul public mode m sufere de - o boal ă, pân ă la oarecare grad nepricepută 

pentru noi, născut ă fiin d din împrej u ră ri şi din st ări de lucr u ri făr ă analogie în via ţ a 

noastr ă intern ă. Nu e vorba - inter n a ţ i o n ali ştii din Germa n ia, Fran ţa şi Anglia, su n t 

prie te n i bu ni şi persona li cu d. C. A Rose t ti, cu d. Bră tianu, dar ideile politice profesate 

de cosm opoli ţii apuseni su n t pentru sta diul de desvolta re în care tr ă im, u t o p ii, în 

care n u cred nici cei ce le profeseaz ă la noi. Religia, cu credin ţele ei fe ricite, care 

stabilea în mod dogma tic toate răspu n s urile la întreb ările cele mari, ce preocup ă o minte 

omeneasc ă, a suferit grele lovituri - îns ă numai, negative - din partea unor ultime 

raţ ionamente materialis t e, cari în sine su n t to t atâ t de neînte meiate ca ş i mitologia 

greceasc ă.

Dar ra ţioname n t e l e ma terialis t e, brutale fiind, lesne de price p u t ş i apelân d 

oarecu m la bestia din om, găsesc în suta a nou ăspre z e cea, o mul ţime de aprigi 

ap ăr ători, încâ t via ţa no a s t r ă mo d e r n ă pare a se apro pi a de povâr ni ş ul fatal, pe care 

isto ricii latini îl presu p u n, făr ă cuvânt, a fi existat înaintea cons tituirii statelo r, adecă 

acea stare de vecinic ă vrajb ă, însemnat ă cu vorbele bellum ominiu m contra o mn es, 

ră sb oi ul tu t u r o r con t r a tu t u r o r. 

Făr ă cuvâ n t s'a ad mis aceas t ă sta re de lucr u ri pen tr u omul primitiv, din cau ză 

c ă exist ă un senti me n t de drep t înă scut. 

Nu doar ă c ă oamenii s'ar fi ad u n â n d din imp uls, pro p r i u ş i ar fi stabilin d un 

mo d u s vivendi prin discu ţie şi pu ne re la cale. Acest sta di u vine m ai cu m u l t m ai 

tâ r z i u . Dar pr e c u m în roi ul d e albi n e s a u în m u ş i n o i u l d e fu r n i c i n u exi s t ă legi 

scrise şi facult ăţ i de dre p t, de şi toate fiin ţele rrcâte comp u n un roiu, tră esc într'o 

rân d ui al ă stab ilit ă prin instincte înă scute, tot astfel omul pri mitiv tră eş te din 

cele dintâi mo me n t e în societate, iar când începe a- şi da seam ă si a, 

că uta 

s ă explice modul de convie ţuire ş i de conlucrare, se nasc religiile, care 

stabilesc adevă ruri morale, sub forme adev ărat c ă dogmatice sau mitologice, 

religii care sunt tot odat ă şi 

codice. 

Cu încetul îns ă, omul perfectibil se desprinde din totalitatea 

organiza ţiei naturale şi- şi lărge şte din ce în ce cercul să u de activitate 

individual ă şi atunci abia începe pentru el viaţa într'adev ăr omeneasc ă, viaţ a 

liber ă. Dar totu şi în lărgirea ind ividualit ăţ ii sale, omul poate atinge o margine, 

în care pune în chestiune individualitatea şi libertat ea semenilor săi ş i în 

cele mai multe cazuri a sem enilor acelora cari sunt mai buni, mai capabili, 

mai de inim ă. 

Astfel s'ar putea spune, c ă întreaga lupt ă între taberele opuse, numite 

una liberal ă, care ajunge la comunism, alta conservatoare care poate ajunge 

într'adev ăr la osifiearea statului, e pe de o parte lupta pentru drept u ri, pe 

de alta lupta pent r u datorii. 

Conservatismul lupt ă pentru datorii. Pentru el împlinirea datoriilor 

către semenii săi, solidaritat ea de bun ă voie sau impus ă prin legi a 

cet ăţenil or unui stat, o organizare strict ă, în care individul e numai mijloc 

pentru între ţinerea şi înflorirea col ectivit ăţii, cruţ area economic ă a tuturor 

claselor pe care le prive şte ca organe vii ale societ ăţii, cu un cuvânt 

organizarea natural ă, înţeleas ă de toţi, moş 

tenit ă adesea prin tradi ţ ie, prin 

obiceiul pământului, recunoscut ă de toţ i făr ă legi scrise chiar, iat ă star ea de 

lucruri la care aspir ă conservatism ul ext rem. 

Dar şi ceast ă direc ţie are primejdiile ei. Ve- inica tutel ă, exercitat ă 

asupra claselor de jos, le d ă într'adev ăr pânea de toate zilele, dar le lip seş te 

de energie individual ă, 

le face indolente. 

Pe de alt ă parte sistem ul libert ăţ ii, toto d a t ă al individ u alis m u l u i, cupri n d e 

primejdii şi mai mari. El p re f a c e via ţ a în t r ' o lu p t ă de ex plo a t a r e reci p roc ă , care 

poate aju n g e la disol u ţ i u n e a co m p l e t ă a statului. Ş i într'acolo tind ideile comuniste 

intern aţ ion ale de azi. 

Intre aceste dou ă extreme e poate meş te şugul adev ă ratei politice. A împreuna 

exigen ţele exist en ţei neap ărate a statului cu exigen ţele libert ăţ ii individ uale, a nu 

permite ca asocia ţii de indivizi ră pi t o r i s ă fa c ă di n st a t o u n e a l t ă a lo r, şi a n u lă sa 

pe de alt ţă parte ca sta t u l im p e r s o n a l s ă lege cu totul manile individului, asta e 

problema pe care mul ţi s'au încerca t s'o deslege, dar de la Ceza rii Romei şi pân ă la 

Cezarii moderni nu s'au găsit înc ă remedii radicale, ci numai paliative. 

Un nem ărginit individualism s'a lăţit peste toat ă Europa. Individul e 

scopul, că ruia i s'au sacrificat toate elementele care formau încheeturile 

organi za ţiei vechi. Teoria c ă via ţa e un drept a prins răd ăcini în to ţi ş 

i cu

dure r e ' trebue s'o mă rturisim, c ă în multe locuri chiar clasele 

superioare au înceta t a crede c ă au datorii către cele de jos, pre cum ş i 

cele de jos nu mai vor s ă aib ă datorii către 

cele de sus. 

1878) Liberalismul socialist. 

Europa e amenin ţat ă de o grav ă tulburare socialist ă. Eminescu e de părere c ă victoria principiilor 

liberale- socialiste înseamn ă moartea culturii şi căderea în barb arie. Mulţimea oarb ă recrutat ă mai cu 

seam ă la oraşe, amenin ţă cultura oricărei naţiuni. Socialismul industrial ignoreaz ă faptele reale ş i legile 

existen ţei. Socialismul se ridic ă împotriva clasei avute, dar tocmai aceast ă clas ă asigur ă crearea culturii 

şi triumful calităţ ilor care disting pe om de animal. 

Articolul a apă rut în Timpul (III) 1878, 6 August făr ă titlu. E nereprodus în alte ed. ale lui 

Eminescu, a- far ă de aceea a clasicilor comenta ţi. Am lăsat la o parte pasajele lipsite de interes 

ideologic. 

O serioas ă turburare socialist ă amenin ţă Europa. Cetăţ enii liberi, 

independen ţi şi înfrăţi ţi ai republicei universale, cari la noi sunt reprezenta ţ i 

prin partidul roşu, încearc ă a răsturna toate forma ţiunile pozitive de stat, şi dacă 

n'o vor putea face aceasta, ceea ce e de mai nainte sigur, totuş i vor încerca s'o 

fac ă pe calea lor obicinuit ă a atentatelor, a scenelor de uliţe, turbur ă rilor etc, iar 

acele încercă ri încep a- şi 

arunca umbrele de pe acum. 

Noi, cari suntem siguri, c ă victoria principiilor liberale- socialiste 

însemneaz ă moartea oricării culturi şi recă derea în vechea barbarie, vom 

combate tenden ţele 

lor, ori în ce punct s'ar fi ivind. 

Lucrul st ă astfel. Cultura omenirii, adic ă grămă direa unui capital 

intelectual şi moral nu seamă n ă cu grămădirea capitalelor în bani. E drept, c ă cei 

ce trăiesc astăzi se folosesc de rezultatele dobândite de alţi cugetă tori înaintea 

lor, îns ă acele rezultate ei nu le capăt ă de odat ă ca o strânsur ă părinteasc ă , ci 

trebue s ă şi le aproprieze prin o nou ă munc ă intelectual ă, 

prin studiu. 

Civiliza ţia omeneasc ă se 'ncepe oare cum din nou ş i din fundament cu 

orice genera ţie nou ă, care dac ă nu e silit ă a repeta anevoioasele cercet ări, fă cute 

de părinţ i, totuş i trebue să- şi câştige prin propria memorie şi judecat ă 

cunoş tinţ ele lor. Prin urmare cercul de oameni într'adev ăr culţ i, cari conduc 

societatea şi au fost în stare să- şi aproprieze suma de cunoş tinţ e, grămă dite de 

părinţ i, acest cerc e relativ foarte mic; împrejurul acestui cerc e unul mai mare al 

publicului cult, care poate s ă priceap ă şi s ă aprecieze munca învăţaţilor, fără îns ă de- a produce ceva pe acest teren. In afar ă de aeejste cercuri e massa sau 

incult ă sau pe jumătate cult ă, lesne crezătoare, vanitoas ă şi lesne de amă git, pe 

care oamenii cu cunoş tinţ e jumătăţ ite, semidoc ţi sau incul ţi cu totul, caut ă a o 

asmu ţă asupra claselor superioare, a căror superioritate consist ă în naş tere, 

avere sau ştiin ţă. Cultura oricărei naţii e împresurat ă de- o mulţime oarb ă , gata a 

recădea în orice moment în barbarie. Aceast ă mulţime nu se recruteaz ă mai nici 

odat ă la ţar ă, între ţărani, ci tocmai în oraşe, între acei oameni produ ş i în 

condi ţii nefavorabile şi trăind în ele, cari- s crescu ţi închirci ţi fiziceş te ş i 

intelectual, cari n'au mintea clar ă şi sănătoas ă a omului născut ş i crescut în 

condi ţii 

normale. 

Socialismul industrial porne şte de la o iluzie economic ă. El ignoreaz ă pe 

deplin faptul c ă chiar ide s'ar împăr ţi averea toat ă , a claselor bogate între cele 

sărace, chiar de s'ar organiza altfel munca, mijloacele prime de existen ţă nu se 

pot înmul ţi în infinit şi c ă nevoile sociale trebue neapă rat s ă consiste în renumita 

dispropor ţie formulat ă de Malthus, conform căreia popula ţia se 'nmul ţeş te în 

progresie geometric ă, adec ă în pătrat, pe când mijloacele de traiu se 'nmul ţ esc 

numai în progresie aritmetic ă. Contra acestei legi, în temeiul că reia omul e

condamnat la munc ă aspr ă pentru a putea să- şi între ţie existen ţa fizic ă ,, nu 

exist ă remediu, Dar omul se distinge tocmai prin aceasta de lumea animalelor, că 

are o existen ţă deosebit ă moral ă, c ă are o cultur ă a minţii şi a inimei, ale că riii 

hrănitoare sunt puţin numeroasele clase avute. A le ră sturna pe acestea sau a le 

face existen ţa imposibil ă, însemneaz ă a dărâma temelia culturei. 

1878) Tenden ţ e de cucerire. 

E un articol scris în epoca crizei orientale. Ruşii se aflau înc ă pe teritoriul 

nostru şi purtarea lor îngrijora pe toţi bunii Români. Eminescu caut ă să 

caracterizeze politica ruseasc ă pe baza trăsă turilor suflete ş ti ale rasei slave. Rusia 

reprezint ă mândria, lipsa de cultur ă, fanat ismul şi despotismul. Ea îşi arog ă misiuni 

istorice, dar la baza acestora e numai neştiin ţă şi gust de spoliare. Ruş ii sunt sub 

dominarea unui deşert sufletesc pe care în loc să- 1 umple prin munc ă şi cultur ă , 

caut ă, să- 1 ump le prin cucerirea unei Europe pe care ei o socot îmbătrânit ă . Cu toate 

preten ţiile lor, ei nu vor crea o cultur ă fiindc ă nu au calit ăţile înă scute pentru aceasta 

şi oric âte cuceriri ar face nu vor produce un Beethoven, un Rafael ori un Kant. 

Eminescu analizează , apoi politica ce- o urmau Ruşii de o sut ă cinzeci de ani, tinzâ n d mereu 

spre acapa r area ţărilor răsăritene pentru c ă slavismul s ă se întind ă pân ă la marea Adriatic ă. Acela ş 

scop tainic l- au avut Ruşii şi când au declarat război Turciei sub pretextul eliber ării creş tinilor. 

Oamenii noş tri politici rău au făcut c ă s'au dat în apele Rusiei, căci aceasta ne- a costat multe vieţ i, 

multe milioane şi ne va costa poate şi o provincie, Basarabia. Rusia nu ne insufl ă fric ă , dar ne 

îngrijoreaz ă. Vremi grele ne aşteapt ă , dar cauza dreapt ă va birui, fiindc ă curentul ce se mişc ă în contra 

civilizaţ iei trebue s ă fie nimicit cu vremea. 

Articolul a apărut în Timpul (III) 1878, 7 Aprilie pp. II- III, ş i nu - i reprodus 

înc ă în nici o edi ţie a lui Eminescu, afar ă de aceea a clasicilor comenta ţi. 

Situa ţia persist ă a rămînea nehot ărît ă, cu toate acestea noi credem c ă limba cumpenei 

înclin ă spre război. Într- adevă r, daca Rusia ar face concesiunile cerute de Anglia, daca ar 

supune deliber ării Europei Tratatul de la San- Stefano în întregul lui, ea ar renun ţ a la foloasele 

materiale în a cărora prevedere a declarat război. Că ci cine va mai lua acum la serios 

declara ţiile diplomatice făcute înaintea trecerii Prutului ? Erau declara ţii îmbun ă toare, de care 

noi credem c ă nimeni n- a fost înşelat decît acel ce au voit s ă fie. 

Aceasta o spunem despre guverne, nu despre popoare. Guvernele au fost în stare să 

cunoasc ă foarte bine politica ruseasc ă şi ţintele ce ea le urmă reşte de- o sut ă ş i mai bine de 

ani. Răsărit ă din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, aşezate pe stepe întinse a că ror 

mon[o]- tonie are înrîurire asupra inteligen ţei omene şti, lipsind- o de mlădio şie ş i dîndu- i 

instincte fanatice pentru idei de- o vag ă măre ţie, Rusia e în mod egal muma mîndriei ş i a lipsei 

de cultur ă, a fanatismului şi a despotiei. Frumosul e înlocuit prin măre ţ , precum colinele 

undoiate şi mun ţii cu dumbr ăvi a ţărilor apusene sînt acolo înlocuite prin ş esuri 

făr ă de capăt. În tenden ţele de cucerire, în aşa- numitele misiuni istorice cari- ş i 

caut ă marginile naturale nu e nimic dedesupt decît pur şi simplu neştiin ţa ş i 

gustul de spoliare. În zadar caut ă un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în 

războaie ceea ce- i lipseş te în chiar sufletul lui; sub nici o zon ă din lume nu va 

gă si ceea ce Dumnezeu i- a refuzat sau mai bine zicînd ceea ce Dumnezeu a voit 

ca s ă fie rezultatul muncii a multe genera ţii 

dedate la lucru. 

Căci st ă oare destoinicia unei naţ ii în vrun raport cu întinderea teritoriului pe care ea- 1 

ocup ă? 

Mica Veneţie era odat ă o putere mare european ă prin cultura ei intensiv ă , prin arte, prin 

industrie, prin judecata sănătoas ă a aristocra ţiei ei. Dar toate aceste condi ţii de mă rire erau 

cîştigate prin munc ă îndelungat ă, deprinderea şi priceperea se moş tenea apoi din neam în 

neam, încît chiar astă zi ciceronii vene ţieni au pă strat mai mult gust în judecarea tablourilor 

decum au mulţ i profesori de estetic ă.

Un rol analog 1- a avut Olanda în istorie, şi astă zi înc ă sînt state mici care se bucur ă de- 

o înflorire estraordinar ă; pe un pămînt de mic ă întindere se afl ă mai multe averi decît în Rusia 

întreag ă. Astfel sîntem aproape siguri c ă în cump ăna economic ă Rusia, cîtu- i de mare, trage 

mai uşor decît mica Belgie. 

De aceea ni se pare c ă din nefericire ruş ii sînt sub dominarea unui desert sufletesc, a 

unui urît care- i face s ă caute în cuceriri ceea ce n- au înlăuntrul lor. Nou ă ni se pare că 

cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a- 1 împlea prin munc ă şi cultur ă , 

îl sumu ţă contra Europei, pe care o numesc îmbătrînit ă şi enervat ă, coapt ă pentru a că dea 

întreag ă sub domina ţie ruseasc ă. 

Europa le pare astă zi în starea în care era Bizan ţul la apari ţ iunea un[ui] neam asemenea 

mongolic, a turcilor. 

În locul civiliza ţiei grece înflorit- au în Bizan ţ o cultur ă turceasc ă? Deloc. Tocmai aş a nu 

va înflori o cultur ă moscovit ă pe pămînturile supuse ruşilor, pentru c ă lipse şte rădă cina 

subiectiv ă a unei asemenea culturi. În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland ş i în cele 

trei provin ţii baltice, în mînele şi capetele a poate dou ă sute de mii de oameni de origine 

german ă, pe cînd popula ţiile străvechi a acelor provin ţii, leţii, livii, crevinii ş i cum [î]i mai 

cheam ă, nu se vor fi aflînd cu mult mai sus decum îi va fi gă sit episcopul Albrecht la a[nul] 

1200. 

Astfel misiunea istoric ă de care se face atîta vorb ă nu- i o misiune care- ş i are originea 

în afar ă, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac şi mănuş i, a unui 

deşert care, de- ar stăpîni pămîntul, tot nu s- ar umple. 

Cerul deasupra - 1 schimbi, nu sufletul, marea trecînd- o. 

Pot s ă treac ă şi Dunărea şi Carpa ţii şi Adrianopol, s ă ia Roma veche, precum amenin ţă 

pe cea nou ă, pot s ă presure Europa întreag ă cu cenu şă şi cadavre, nu se va naş te din 

milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Bethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor 

asemenea spirite de adînc ă înţelepciune ş i de un adînc sentiment pentru bunurile ce 

înnobileaz ă omenirea este cauza acelui gol sufletesc care- şi caut ă compensa ţ ie în glorii 

sîngeroase şi 

în cuceriri. 

De mult, dar mai cu seam ă de o sut ă cincizeci de ani încoace, ţinta cuceririlor ruse ş ti 

sînt ţările răsă ritene ale Europei. Nu mai vorbim despre cuvîntul d- lui Aksalvof, care vede 

întinzîndu - se panslavismul în miezul Europei, în ţările coroanei habsburgice pîn ă la Marea 

Adriatic ă. C- un cuvînt în loc de- a desf ăşura activitatea înlă untru, ochii vecinului nostru sînt 

pironi ţi cu flă mîngiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu 

fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir pîn ă sub zidurile Veneţiei ş i apoi mai 

departe... tot mai departe. 

Şi aceast ă misiune tainic ă o împlinesc apoi diploma ţii ş i baionetele. Existe testamentul 

lui Petru cel Mare sau nu existe, el exist ă în capetele a mii de oameni visă tori cari dau tonul în 

Rusia. 

Războiul a fost declarat Porţii pentru a elibera pe creş tini ? în form ă în fond însă 

pentru a cuceri întreg Imperiul otoman într- un mod care s ă poat ă fi înghi ţ it, mai de voie, mai 

de nevoie, de Europa. Dup ă Turcia urmeaz ă Imperiul habsburgic, dup ă dînsul cine mai ş tie 

cine. Scopul fictiv al războiului şi scopul adevă rat sînt diametral opuse. 

Astfel se dăruie un regat splendid celui mai neînsemnat popor din Peninsula Balcanic ă , 

bulgarilor. 

Se stabile şte în Tratatul de la San- Stefano independen ţa României şi c- un rînd după 

aceea se stabile şte c- un al treilea, făr ă de noi, dreptul de a- şi trece trupele prin ţara noastr ă , 

de a o ocupa cu alte cuvinte doi ani de zile. Doi ani ? văzînd şi fă cînd s- ar preface apoi în

zece şi în o sut ă, pentru c ă splendidul regat bulgar e plăsmuit aşa de frumos pentru ca să 

rămîie proprietatea ohavnic ă ruseasc ă. 

Se stabile şte principiul ca Basarabia s ă fie cedat ă prin liber ă învoial ă , ceea 

ce presupune c ă sîntem în drept de a o ceda sau de a n- o ceda. Ne hotă rîm de a 

n- o ceda şi Rusia a ocupat- o astăzi pe deplin. 

În fine, sus ţiind dreptul nostru, vedem ivindu- se colţii priete şugului. Bucure ş tii sînt 

împresura ţi de trupe, în Vlaşca cazacii îşi bat joc de popula ţie dînd oamenii afar ă din case, 

trenurile noastre cu muni ţiuni sînt oprite în drum, c- un cuvînt Rusia a început a întrebuin ţ a 

mijloacele ci civilizatrice pentru a ne intimida. 

Nu deprindem frica şi pace bun ă. 

Team ă ne e numai ca Imperiul habsburgic s ă nu cad ă la învoial ă cu Rusia, că ci despre 

Anglia nu e vorb ă. Ea este în stare a ţinea război pîn ă ce Rusia- si va fi zvîrlit în vînt cea din 

urm ă rubl ă metalic ă. 

Dar contele Andrassy a făcut propuneri de împăr ţeal ă ş i aceste propuneri prefac 

înţelegerea în complicitate şi complicitatea cu Rusia e tot[dea]una fatal ă. 

N- avem nevoie a pomeni exemplul nostru. Oamenii făr ă sim ţ istoric, liberalii 

consmopoli ţi c- un foarte incolor sentiment de patrie s- au dat în apele Rusiei ş i a declarat un 

război care ne- a costat mii de suflete viteze, zeci de milioane şi 

poate o provincie. 

Zicem poate, pentru c ă Europa e interesat ă ca si noi ÎN cestiune. Se poate ca Rusiei s ă i 

se întîmple soarta pe care ne- o pregă teşte nou ă. 

Guvernul a ales o politic ă pe care o aprob ăm ca directiv ă, deşi- l gă sim foarte inept 

pentru a o executa. Guvernul liberal a intrat în iţele Rusiei ş i e prea angajat, încît vecinii se 

găsesc în drept de a se rosti nediplomatic fa ţă de cei ce reprezint ă ţara, coroana ei ş i pe 

augustul purt ător. Aducem aminte convorbirile dintre principele Gorciacof ş i generalul Ioan 

Ghica, care convorbiri aveau un aer deja neînm ănu şat. 

Nu mai vorbim de altele şi mai rele, dar destul c ă , în momentul în care Gorciacof se 

răste şte, cazacul prad ă în Vlaşca. Ră stirile diplomatului se traduc în acte de brutalitate cînd 

ajung în rîndurile din urm ă. 

Deşi nu s- a născut înc ă rusul care s ă fie în stare a ne insufla fric ă, grij ă tot ne inspir ă , 

ba putem zice siguran ţa c ă ne aşteapt ă vremi grele. Despre biruin ţ a cauzei drepte nu ne 

îndoim, precum nu ne îndoim c ă, oricare ar fi curentul ce se mişc ă în contra civilizatiei, el 

trebuie s ă fie nimicit cu vremea. Dar acea vreme e adesea foarte departe. 

Deviza noastr ă este : a nu spera nimic şi 

a nu ne teme de nimic. Nesperînd nimic, n- 

avem nevoie de a ne mai încrede în alţii precum neam încrezut, ci numai în noi înşine ş i în 

aceia care sînt nevoi ţi s ă ţ ie cu noi; netemîndu - ne de nimic, n- avem nevoie de a implora, 

generozitatea în locuri unde ea e plant ă exotic ă. 

18 7 9) Mizeria vie ţ ii noa s tre public e. 

Articolul e scris în vremea enerv ării ce cuprinsese opinia public ă la noi din 

pricina revizuirii art. 7 din constitu ţie, conform cu condi ţ iile impuse de tratatul de la 

Berlin. 

Ţara trece prin zile grele şi pricinile, dup ă Eminescu, sunt greş elile săvâr ş ite cu începere de 

la 1848. Şi pe tărâmul politic si pe cel economic nu s'a făcut nimic serios. Agricultura e înapoiat ă 

iar ţăranul e în neagr ă, miz erie. Administra ţia e o pacoste pe bietul ţăran. Viaţa noastr ă public ă e o 

mizerie pe care- o poleim cu formele unei civiliza ţii falş e. Primejdia revizuirii art. 7 nu st ă în 

însăş i. chestiunea israelit ă, ci în starea în care ne a- lăm noi când se pune aceast ă chestie. 

Articolul a fost publicat în Timpul (IV) 1879, 23 Iunie ca articol de fond făr ă 

titlu.

A, fost reprodus în ed. Opere Complete Iaşi 1914. 

Cu cît trec una dup ă alta zilele, cu cît se prelunge şte făr ă nici un termen 

prevăzut sesiunea estraordinar ă, cu atîta cestiunea revizuirii se încîlceş te mai 

mult, cu atît neliniş tea şi temerile cresc şi cuprind toate minţ ile, cu atît mai mult 

toat ă lumea îşi pierde cumpă tul ş i facultatea chibzuirii. O stare de nervozitate 

acut ă domne şte în toate cercurile. Judecata rece lipseş te de pretutindeni ş i mai 

ales de acolo unde ar trebui neapă rat s ă nu lipseasc ă. 

Trecem prin nişte zile în adevă r foarte grele şi trebuie în sfîrşit s ă ne dăm seama că 

aceasta este plata, foarte scump ă poate, a greşelilor şi rătăcirilor noastre politice săvîrş ite de 

treizeci de ani încoace. De la mişcarea din 48 şi pîn ă astă zi naţiunea româneasc ă, pe tă rîmul 

politic, n- a făcut alta decît a se lepăda sistematic de orice tradi ţie, a ră sturna orice autoritate, 

a arunca departe orice s- ar fi putut numi original în viaţa ei naţional ă, şi- n acelaş i timp a 

adopta, cu mai mult ă ardoare decît cuartalurile de coloni din America de miaz ănoapte ş i pe o 

scar ă tot atît de înalt ă , toate reformele, toate teoriile cosmopolite, toate calapoadele 

interna ţionale, în viaţa politic ă şi intelectual ă, în limb ă, în moravuri, în tot. Libertate fără margini pentru orice individ, pentru toate necur ăţeniile ce s- ar scurge din cele patru colţ uri 

ale lumii, în România ca şi- n America; fraternitate şi egalitate între om şi om; republici mari ş i 

mici şi preziden ţi de republic ă pe toate uliţele şi- n toate cafenelele, în România ca ş i- n 

America; şiretenia, vicleşugul şi cinismul- virtu ţi cetăţ ene şti; gheş eftul ? scopul; ş i politica 

umanitar ă ? mijlocul. Acestea pe tă rîmul politic; pe cel economic, nimic, curat nimic; din 

nenorocire întru aceasta ne deosebim cu totul de America. Rezultatul îl vedem, şi poate c ă aş a 

de tîrziu încît îl vedem în zadar. 

Sîntem azi un popor de abia aproape cinci milioane de suflete. Nimic, aproape absolut 

nimic nu se produce în adevă ratul înţeles al cuvîntului în ţara aceasta decît pe tă rîmul agricol; 

în cea mai mare parte agricultura noastr ă se lucreaz ă într- un chip cu totul rudimentar ş i, 

mul ţumit ă nestatorniciei de temperatur ă ce domne şte în valea dintre Carpa ţi, Dunăre ş i Marea 

Neagr ă, produc ţia noastr ă atîrn ă mai mult de la bunăvoin ţ a cerului, de la mila elementelor lui. 

Dou ă milioane şi jumă tate de ţărani (cifr ă exagerat ă poate), popula ţie în adevă r româneasc ă , 

lucreaz ă pămîntul şi dau singura produc ţie real ă în aceast ă ţar ă, pe cît ă vreme restul 

locuitorilor români, cei din oraş e, tîrguri şi tîrgu şoare, popula ţie amestecat ă din curcituri 

asimilate românilor, din străini neasimila ţi înc ă şi din jidani neasimila ţi ş i neasimilabili, fac 

negustorie, specul ă, camăt ă, ocup ă miile de func ţii publice, trăiesc din gheşefturi ş i din 

politic ă. 

Popula ţia rural ă în marea ei majoritate, mai ales cea mai depă rtat ă de tîrguri, n- are 

drept hran ă zilnic ă decît mămălig ă cu oţet şi cu zarzavaturi, drept băutur ă spirt amestecat cu 

ap ă; foarte rar, la zile mari, şi nici chiar atunci în multe cazuri, se învrednice şte s ă mă nînce 

carne şi s ă bea vin; trăind sub un regim alimentar aşa de mizerabil, ţă ranul a ajuns la un grad 

de anemie şi de slăbiciune moral ă destul de întrist ătoare. Chipul unui ţă ran român, om de la 

ţar ă, trăit în aer liber, seam ăn ă cu al uvrierului stors de puteri în umbra fabricilor. Cine a 

umblat prin satele noastre, mai ales prin cele de cîmp şi de balt ă, a putut constata c ă d- abia 

din trei în trei case se găseşte o familie care s ă aib ă un copil, mult doi, ş i aceia slabi, galbeni, 

ligniţ i şi chinui ţi de friguri permanente. Aceast ă popula ţie, pe lîng ă toate necazurile ei, mai are 

unul ce pune vîrf la toate : administra ţia. De Dumnezeu nu mai are nici o team ă muncitorul de 

la ţar ă, pentru c ă Dumnezeu 1- a părăsit, pentru cine ştie ce pă cate, în mîna acestei 

administra ţii, compus ă în cea mai mare parte din haitele de cafenegii, din ştrengarii ş i 

necăp ătui ţii de prin tîrguri. Aceast ă corpora ţie liberal ă şi umanitar ă nedrept ăţe ş te, 

batjocore şte şi jefoaie pe ţăran făr ă nici o mil ă; sînt membri în aceast ă onorabil ă corpora ţ ie al 

cărora numai numele bag ă în năbădăi sate întregi. Aceasta ca stare normal ă şi constant ă, fără s ă mai pomenim c ă pe la soroace vine şi cîte o împrejurare mai însemnat ă , ca de exemplu 

afacerea Mihlescu- Warszawschy. 

În acelaş i timp, în oraşe mari şi mici, liberalismul şi umanitarismul ne prieş te foarte 

bine: în numele libert ăţii se face camăt ă făr ă margine; în numele egalit ăţii şi fraternit ăţ 

ii

deschidem braţ ele tutulor elementelor stricate pe care le rejecteaz ă chiar societ ăţ ile 

ipercivilizate şi, m numele naţ iunii române, facem politic ă radical ă, aspirînd la o republic ă , ba 

chiar şi 

la mai multe. 

Toat ă mizeria noastr ă public ă o îmbr ăcăm în formele poleite ale unei civiliza ţ ii calpe, 

precipitarea noastr ă spre fundul ră ului o numim progres, fierberea unor elemente necurate si 

lupta lor cu elementele ce au mai rămas înc ă sănătoase în ţar ă se nume şte politic ă . Acela ce 

cuteaz ă a se revolta fa ţă ca aceast ă stare de lucruri, acela care îndr ăzne şte s ă arate c ă formele 

poleite învelesc un trup putred, c ă progresul nostru ne duce la pierzare, c ă elementele 

sănătoase trebuie s ă se conjure şi s ă fac ă o lupt ă suprem ă pentru mîntuirea acestei ţă ri este 

denun ţat opiniei publice de că tre negustorii de principii liberale umanitare are ca barbar, ca 

antina ţional, ca reac ţionar. 

Rezultalul unei asemenea vieţe publice îl vedem astă zi: primejdia revizuirii art. 7 nu stă 

atît în însăşi cestiunea izraelit ă cît în starea în care ne aflăm cînd ni se pune aceast ă cestiune. 

Cu mult ă greutate, cu destul chin, poate şi este speran ţă c ă se va dezlega cestiunea 

evreilor, şi independen ţa, deja destul de scump plătit ă, ne va fi recunoscut ă; va rămîne îns ă de 

dezlegat o cestiune cu mult mai grav ă şi mai grăbitoare, cestiunea vieţ ii noastre publice, 

cestiunea dac ă trebuie s ă urmă m calea pe care rătăcim de atîta vreme sau daca trebuie s ă mai 

putem apuca pe calea cea adevă rat ă. 

Vom fi un stat independent, cum vom face uz de aceast ă independen ţă , 

aceasta e cestiunea cea mare. 

1 8 7 9 ) Rea cţ i o n a ri s m u l Partid u l u i Con s e r v a t o r . 

Eminescu fa ţă cu desele atacuri personale din partea ziarelor adversare, fa ţă cu acuză rile repetate 

c ă partidul conservator e reac ţionar, îşi propune s ă explice în num ele partidului ce 'nţ elege acesta prin 

reacţiune. Eminescu exprim ă ideile în legătur ă cu progresul înc et şi temeinic al ţării, şi ,afirm ă c ă trebuie 

s ă 'naint ăm încet dar s ă ne păstr ăm firea româneasc ă, în loc s ă mergem repede desbr ă cându - ne de 

firea noastr ă prin legi şi obiceiuri str ăine. Articolul a apă rut în Timpul (IV) 1879, n Noembrie ca 

art. de fond făr ă titlu. E de- o cump ănire în expresie aşa cum o are Eminescu oricân d ştie că 

vorbe şte în nu m ele partid u l ui, nu al lui propriu. Se poate pune din acest punct de vedere ală turi 

de Reac ţionarismul partidului conservator, articolul Despre Program din Timpul (V) 1880, 17 

Februarie. 

Sun t acu m câ t e v a zile, ceti s e ră m în Ro m â n u l , un articol în care ni se fă cea 

onoarea de a fi recu no sc u ţ i de organ al reac ţiei. 

Nu vom cerceta, dac ă este ori nu este un partid re a c ţ i o n a r în ţa r a no a s t r ă; ţ in e m 

n u m a i s ă fie con s t a t a t c ă Ro m â n u l ne - a cu n o s c u t de orga n al unei "reac ţ iu ni" 

oarec ar e. 

Se înţ elege, recunoscându - ne de ceea ce în adev ăr sunte m, colegii noş tri din 

strada Doamnei, au avut tot odat ă tactul politic de a înfăţ işa cetitorilor săi, reac ţ ia 

reprezentat ă de noi, astfel cum lor le vine la socoteal ă. 

Recunoa ştem şi noi, c ă altfel nu puteau - s ă fac ă şi tocmai pentru aceea credem, că 

nu ni- ar şedea bine s ă facem critica portretului ce n'a fost făcut pentru noi, ci pentru alţ ii. 

S'au împlinit mai mul ţi ani de zile, de când Timpul, apiare în toate zilele, ca s ă arate 

negr u pe alb ideile par ti d u l ui al căr ui organ este; mic şi mare poate s ă ştie, dintr'un isvor 

mai aute n tic de cât Româ n ul, cine suntem şi 

ce voim. 

Organ al reac ţiunii na ţionale, pe care trebue s ă o produc ă epoca de zăpă ceal ă 

cosmopolit ă în care ne află m, Timpul nu repre zin t ă oameni, ci un şir de idei, pe care le 

credem folositoare pentru soc ietatea noastr ă. 

Dac ă Românul, Pressa şi îndeob şte "inimicii noş tri natu rali ş 

i nena t u r ali" le cred rele

aceste idei, nu au decât s ă le combat ă şi s ă vin ă cu act ele mai bune; atunci vom sta faţă 

şi vom primi lupta. 

Cetitorul nepreocupat va fi observat îns ă, c ă nici odat ă n'au fost comb ătute de că tre 

Românul, Pressa ori de către alţi „inimici" ai noştri idei emise în coloanele "Timpului" Au fost 

combă t ute persoa n e care fac parte din partid ul cons ervator; a fost comb ă tut întregul 

partid conserv ator, nu îns ă pentru idei emise, nu pentr u tend inţ e manifesta te, fie în 

coloanele Timp ului, fie de către vre - un memb r u autori z a t al partid ul ui; am fost 

comb ătu ţi numai şi numai pentru idei şi tendin ţe, pje care lor le vine la socoteal ă s ă ni le 

atribue. 

Nu ne ră mâ n e prin ur m a r e de cât s ă respi n g em insinu ările lor şi s ă mergem 

mai departe. 

Mărturisi m îns ă, c ă n u m a i cu vie pă re r e de rău o facem aceasta. Purta ţ i de 

dorin ţa de a nu ne risipi anii vie ţii şi pu t e rile vii în za d a r, am voi s ă gă sim oameni 

care s ă discute cu noi princ ipiile ce emitem. 

Căci o comoar ă de idei mari nu sunt coloanele Ti m p u l u i; chia r şi adversar ii no ş t ri 

vor tre b u i s ă recunoasc ă îns ă, c ă ele sunt un material pre ţ ios pen tr u istoriograful 

care - şi va pune odinio ar ă de gând s ă studie ze via ţa ideilor în zilele noastre. Nou ă nu ni 

se poate imputa, c ă nu am expus lămurit şi făr ă şovă ire ceea ce gândea m; di n co n t ră 

ni se im p u t ă mere u , c ă p r e a afa r ă din seam ăn suntem sinceri şi nerezerva ţi, c ă prea pe 

fa ţă spune m ceea ce avem pe inim ă. 

Atunci, pentru ce nu a venit nimeni, ca s ă combat ă una singur ă, cel pu ţ in, din 

ideile emise de noi, ci toţi inimicii noştri se mărginesc a insinua c ă nu le avem decât pe 

buze? 

Va s ă zic ă, nu e vorba de ideile emise de noi, pe care to ţ i le ad mit, ci de 

încrederea în cutare ori cutare dintre membrii partidului conservator. 

Şi ca s ă dovedim ţării şi genera ţiilor ce vor urma, c ă ne afl ăm fa ţă cu niş te 

oame ni, cari nu vor, dac ă sun t capabili, s ă discute ideile ce pun în miş care societatea 

noastr ă, vom formula astă zi lă mu ri t şi făr ă de şov ăire un pri nci pi u, pe care îl sus ţ ine 

partidul conservator, pe care l- am emis în mai m ul t e râ n d u r i în colo a n e le Ti m p u l u i ş i 

pe care adversarii noş tri nu cred de cuviin ţă a- 1 combate. 

Partid ul conservator este un partid de reac ţiu n e, nu îns ă contra libert ăţ ii, nu 

contra egal ităţ ii, ci contra abuz u l u i ce se face de libertate şi 

egalitate. 

Când capetele mai luminate ale genera ţiuiulor trecute au îmbr ăţ işş at ideile liberale 

şi s'au ho - tărît a se cons u m a în munca pro pag ării lor, nu - şi înfăţ iş au viitorul astfel 

cum e pirezentul. Adevărafii apostoli ai libert ăţ ii erau înainte de toate români pătrun ş i 

de conş tiin ţa unit ăţii noastre naţ 

ionale şi doreau libertatea şi egalitate a nu m ai ca niş te 

înlesniri pentru desvoltarea poporului. I- deile liberale nu erau pien t r u dân ş ii un scop, ci 

un mijloc pe care întotdeauna - 1 subordonau princ ipiului naţionalit ăţii. Noi suntem urma ş ii 

acelor oameni, mai puţin liberali decât „naţionalii- liberali", dar mai mult na ţ ionali decât 

dân şii. 

Nu ne - am sfiit nicioda t ă şi nu ne sfiim nici acum a declara făr ă Şovăire, că 

sus ţinem ideile liberale numai pe cât ele nu produc o perturba ţ iune în desvolta re a 

noas t r ă na ţional ă şi nu m ai pe cât ele nu ne împing spre forme de vie ţuiri str ă ine de 

firea poporului românesc. 

Dac ă adversarii no ştri, fie de la Românul, fie de la Pressa, fie din alt ă parte, au 

alte idei, s ă le pun ă fa ţă în fa ţă cu ale noastre; dac ă sus ţin pjrineipiile liberale făr ă de nici 

o rezerv ă, s'o spun ă lă murit ţă rii; dac ă su n t de pă re r e c ă libertatea în toate 

împrejur ările şi în toate stadiile de desvoltare, înlesne şte desvoltarea naţ ional ă, să- ş i dea 

făr ă şovăire aceast ă convingere pe fa ţă. 

Noi sus ţinem c ă poporul românesc nu se va putea desvolta ca popor românesc, 

decât păstrând drept baze pentru desvoltarea sa, tradi ţiile sale istorice astfel, cuni ele 

s'au stabilit în curgerea vremilor; cel ce e de alt ă părere, s'o spu n ă ţării.

Noi sus ţine m c ă e mai bine s ă înaint ăm încet, dar păstrând firea noastr ă 

româneasc ă, decât s ă mergem repede înainte, desbr ăcându - ne de dânsa prin str ăine legi ş i 

str ăine obiceiuri; cel ce e de alt ă părere, s ă, aib ă îndr ăzneala 

de a ni- o spune. 

Tac îns ă cu to ţii, fiindc ă ştiu, c ă grăind şi- ar pierde toat ă trecerea. Ş i nimic mai 

mult de cât mod ul în care adversarii noş tri discu t ă cu noi, ne dovede şte c ă ideile 

noastre sunt ideile ţării, c ă viitor u l e al nos t r u şi c ă n u mai e dep a r t e ziua în care ţ ara 

se va cura ţi de elementele stricate ce azi se răsfa ţă într'în sa. 

Stând la mormintele fra ţilor lor căzu ţi pe câmp iile Bulgariei, Românii 

din ce în ce se pătrund mai mult şi tot mai mult de convingerea c ă viaţ a 

public ă este un lucru serios, iar nu o comedie unde cel mai iste ţ trebue să 

fie răspl ătit 

prin aplauze. 

1 8 7 9 ) Solu ţ ia pro b l e m e i s o c i a l e . 

Evreii constitue mai mult o boal ă acut ă decât or ganic ă. Prin crearea unei civiliza ţii adev ărate ş i 

a nea târnă rii economice, Evreii vor trebui s ă emigreze. Trebuesc luate mă surile necesare pentru 

îndreptarea stării ţă r a n i l o r . Emi n e s c u p r o p u n e in d i vi z i b ili t a t e a pă m â n t u r ilor ţără neş ti, 

parcelarea moş iilor statului între min orii familiilor, - s ustragerea ţă ranului de la exploatarea 

cârciumarilor evrei. In afar ă de aceste reforme privit oare la chestia ţărăneasc ă, e nevoie s ă se 

introduc ă stabilitatea în funcţ iile judecă toreş ti şi 

administrative. 

Artic o l u l e p u b l i c a t în Ti m p u l (IV) 1 8 7 9 , 1 7 Iulie ca articol de fond făr ă titlu. A fost 

reprodus în ed. Opere complecte Iaşi 1914. 

Camerele actuale de revizuire nu vor avea oare nimic alta de fă cut decît de- a da o 

soluţ iune oarecare cestiunii izraelite? Opinia noastr ă intim ă este c ă, deşi evreii în numă rul mare 

ce a inunndat tara - dar mai cu seam ă Moldova - constituie un pericol imediat pentru existen ţ a 

economic ă şi naţional ă a ţării, totuş i ei constituie mai mult o boal ă acut ă decît organic ă şi că 

printr- o organizare mai conservatoare ei ar fi siliţi s ă emigreze în alte ţări ale Orientului. Evreii 

se grămă desc în ţările unde semiciviliza ţia e unit ă cu pseudoliberalisnml şi fug de civiliza ţ ia 

adevă rat ă şi de libertatea adevă rat ă. 

Iar libertatea adevă rat ă şi neatîrnarea economic ă sînt dou ă noţiuni identice. Ş i cînd 

vorbim de neatîrnarea economic ă înţelegem eliberarea continu ă, prin cultur ă ş i prin 

împropriet ărire, a clasei celei mai numeroase şi esclusiv productive, a clasei ţăranilor. 

Observ ăm întîi c ă părticelele de pămînt acordate ţăranilor sub domnia lui Vod ă Cuza 

constituie pîn ă acuma în mod definitiv proprietatea ţărăneasca şi o mă rginesc prea de 

timpuriu la o cantitate oarecare, prea mic ă pentru epoca de astă zi, în care realul ţării st ă în 

dispropor ţie cu popula ţia. Daca ţara ar fi locuit ă de alt ă ras ă decît cea traco- latin ă ră ul n- ar fi 

mare. Dar noi trebuie neap ărat s ă ţinem seam ă de calităţ ile ş i defectele rasei noastre, de 

predispoziile ei psihologice de cîte ori croim legi generale. Evreul proletar, neavînd absolut 

nimic, nici capital în bani, nici meşte şug sigur, se- nsoar ă cu toate acestea foarte de timpuriu, 

face mul ţime de copii; trăieş te cu ei în cea mai mare mizerie ? adesea cîte două - trei familii 

într- o odăi ţă ?şi astfel în aceste furnicare omene şti se cresc apoi genera ţ ii de hiene ale 

societ ăţii, copii redu şi şi închirci ţi în privin ţa fizic ă şi intelectual ă, în cari se dezvolt ă un singur 

instinct, acela al specul ării muncii altuia, al esploat ării altuia. Ţă ranul român e departe de a fi 

atît de cutez ător în maniera lui de a vedea. El, neavînd pămînt, nu se însoar ă defel; el renun ţă 

de bună - voie de a- şi întemeia un cămin dac ă împrejurul casei sale n- are ş i instrumentul 

necesar de munc ă, care s ă asigure existen ţa viitoarei sale familii. E evident îns ă c ă micile părţ i 

de pămînt, dac ă vor fi din nou împăr ţite între descenden ţii familiilor foştilor clăcaşi, aceş tia 

vor fi redu şi cu vremea la starea de proletari avînd fiecare cîte cîţiva stînjeni de pă mînt, prea 

puţ in pentru a trăi şi prea mult pentru a muri; se va naşte un fel de clas ă ibrid ă, făr ă putere ş i 

făr ă produc ţiune, incapabil ă de a se înmul ţi din cauza sărăciei, sclav ă absolut ă a capitalului. 

Puţini oameni cu mai mult ă energie economic ă îşi vor acapara apoi părticelele foştilor clăcaş i 

şi, deodat ă cu creşterea sau creiarea din nou a altor latifundii, popula ţia agricol ă 

va da mereu

înapoi prin stingere, încît epoca n- ar fi departe în care n- am mai avea decît oraş e stră ine întrun 

deşert românesc. 

Nou ă ni se pare aşadar c ă un principiu care ar trebui admis în legisla ţiunea noastr ă , cel 

puţ in pentru un numă r anumit de ani, este indivizibilitatea pămînturilor ţărăne şti, pe lîngă 

neînstr ăinarea lor cătr ă nesăteni, va s ă zic ă maioratul. Dar corolarul acestei mă suri generale 

trebuie s ă fie neap ărat parcelarea sistematic ă a moşiilor statului între minorii familiilor, adecă 

formarea altor minorate, minorum gentium, pe moş iile statului. în sine, pentru stat e mult mai 

folositor de a avea mici proprietari cari să- şi munceasc ă pămîntul singuri ş i în mod intensiv 

decît de a- şi da moşiile pe mînile acelei neomenoase esploat ări estensive care se sfîrş eş te cu 

ruinarea propriet ăţilor şi a popula ţiilor, ş i e asemenea mai folositor decît crearea unei 

propriet ăţi rurale de mijloc, căci aceasta din urm ă se traduce în tirania capitalului mic asupra 

muncii. Capitalul mic are totdauna tendin ţa de a fi uzurar şi un proprietar a o sut ă pogoane e 

mult mai apăsător în sat decît proprietarul a mii de pogoane. 

În înlănţ uirea măsurilor organice care trebuiesc luate pentru solu ţiunea definitiv ă a 

cestiuni sociale sustragerea popula ţiei de la esploatarea de cătr ă cărciumari evrei formeaz ă o 

parte însemnat ă. Cîrcium ăria evreiasc ă în ţar ă au ajuns un adevă rat scandal, care n- ar fi 

suferit în nici o ţar ă civilizat ă din lume; cîrciumele sînt locale de îndobitocire şi de prostitu ţ ie 

sufleteasc ă şi libertatea de a le ţinea deschise dumineca şi sărbătorile face ca biserica s ă fie 

pustie la zile mari şi cîrciuma plin ă. Măsura cea mai nimerit ă pentru a înlătura acest adevă rat 

scandal, aceast ă cangren ă a societ ăţii, e de a preface dreptul de debit al bă uturilor spirtoase în 

drept al comunelor rurale, iar consiliul comunal s ă îngrijeasc ă ca debitantul s ă fie numai 

locuitor şi alegător în comuna rural ă, îndep ărtîndu - se cu stricte ţ e orice subantreprenor ascuns 

sub titlul de servitor etc. Deodat ă cu aceste măsuri, cari ar avea de scop a pune la adă post 

popula ţia rural ă în contra sărăcii, stingerii şi esploat ării uzurare, ar trebui s ă se fac ă cei dintîi 

paşi pentru a introduce stabilitate în func ţiunile judec ătore şti şi administrative, că ci numai o 

biurocra ţie stabil ă garanteaz ă aplicarea strict ă a legilor. întroducîndu - se stabilitatea în mod 

sistematic, ar înceta pîn ă la un grad oarecare alergarea dup ă func ţiuni, calomniarea ş i 

denigrarea func ţionarilor publici, făcute cu scopul de a ocupa locurile, pretextarea principii 

politice, pentru a se persecuta oameni îndealtmintrelea oneş ti şi muncitori, numai pentru c ă se 

pretinde c ă ar fi din partidul cutare ori cutare. Totodat ă ar înceta şi starea de lucruri de astă zi, 

în care orice liberal mai cu seam ă, dat afar ă pentru incapacitate sau hoţie, se constituie ş i se 

gereaz ă în victim ă a principiilor sale politice, cerînd la reîntoarcerea la putere a camarazilor 

săi o recompens ă pentru suferin ţele sale pătimite pentru naţie şi 

libertate. 

Nu mai pomenim de marele folos c ă o mul ţime de inteligen ţe şi de bra ţ e cari azi nu 

urmă resc decît munca stearp ă a goanei func ţiunilor, luîndu - şi odat ă nădejdea de- a cîş tiga 

prin schimb ările din centru, ar fi silite a se aplica la o munc ă mai productiv ă , folositoare în 

prima linie lor înşişi, în a doua, ţării 

întregi. 

Noi sîntem siguri c ă cu o organizare mai strict ă , mai protectoare pentru munca 

material ă şi cea intelectual ă, le- ar pieri evreilor pămîntul de sub picioare ş i ar emigra de la noi 

cum emigreaz ă din alte ţări într- adevă r civilizate, neră mînînd decît num ă rul strict necesar 

pentru mijlocirea schimbului în activitatea economic ă a ţării. 

Dar cu organizarea lax ă de ast ăzi, cu corup ţiu nea erijat ă în principiu 

de administrare, cea mai bun ă şi mai na ţional ă solu ţ iune a cestiunii 

izraelite nu va fi decît un paliativ bun contra unui simpto m acut nu îns ă , 

medicamentul special contra boalei organice de care suferim. 

1 8 7 9 ) Spirit ul de ga ş c ă. 

Luptele de par tid la noi nu - s lupte de principii ci de persoa n e. Ataci din spirit de partid 

adver sari pe care - ţi dai seama miai târziu c ă trebuiai să- i respec ţi. Dac ă profesezi vre- o ideie,

aceasta e imediat tălmăcit ă gre şit de adversa ri care nu caut ă adev ărul ci acredit area unei opinii 

personale. 

Astfel conservatorii sunt taxaţ i ca reacţ ionari. Conservatorii îns ă nu sunt împotriva libertăţ ii ci 

împotriva abuz ului. Conservatorii sunt reac ţionari în sensul c ă voesc ca ţara s ă rămân ă româneasc ă ş i 

s ă nu ajung ă la discre ţia 

naturilor catilinare. 

Articol de fond făr ă titlu publicat în Timpul (IV) 3 August. Nu a fost înc ă reprodus în ediţ iile lui 

Eminescu, afar ă de aceea a clasicilor comenta ţi. 

Caracterul obştesc al luptelor din viaţa public ă a românilor e c ă în mare parte nu sînt lupte 

de idei, ci de persoane, c ă cei mai mulţi, în deplin ă necuno ştin ţă de ceea ce combat, dau într- un 

principiu oarecare c- o orbire şi c- un curaj demn de- o cauz ă mai bun ă, condamn ă ceea ce nu 

cunosc, batjocoresc ceea ce nu vor s ă cerceteze, trezindu- se prea tîrziu c- au fost induş i în eroare 

de ambiţ iile vreunei gaşte şi c ă a lovit într- o ţint ă pe care ar fi respectat- o dac ă ş i- ar fi dat 

osteneala de- a o privi mai de aproape. 

Dac ă un om e la noi într- adevă r atît de nefericit s ă profeseze o serie de idei, nu o listă 

de persoane, e în pericol de- a- şi vedea ideile întoarse şi răsucite de adversarii lui, pretin ş i 

politici, dup ă placul acestora, va vedea tră gîndu- se din ele concluzii nemaiauzite, cari lui nici 

prin minte i- au trecut vreodat ă, şi în fine se va vedea citat înaintea opiniei publice după 

şoapte, dup ă calomnii acreditate prin repetarea papagaliceasc ă din partea celor uşori, nu însă 

în virtutea unor enun ţări sau fapte determinate, cari pentru toat ă lumea rămîn acelea şi. Că ci în 

aceste discu ţii nu e cestiunea de- a afla adevă rul, ci din contra de- a acredita un neadev ă r, nu 

de logic ă, ci de eristic ă ; cestiunea e de a taxa pe adversar de ceea ce vrei să - 1 taxezi, 

potriveasc ă- se epitetul sau nu. Aparen ţa ţine locul adevă rului, înduplecarea locul convingerii. 

Unei asemenea maniere de- a vedea avem noi a mulţ umi titlul de reac ţionari. 

În zădar am protesta, în zădar am cere s ă ni se probeze o singur ă tenden ţă reac ţionar ă 

în înţelesul adevă rat al cuvîntului, adec ă tenden ţa de- a ne- ntoarce la teocra ţia ş i feudalismul 

evului mediu, în zădar am dovedi c ă nici prin vis nu ne- a trecut de- a fi ceea ce ni se imput ă că 

voim a fi şi c ă faptele noastre toate sînt contrarie acelei aser ţiuni gratuite, adversarii noş tri, 

dac ă n- au minte, au cel puţin o gur ă, o gur ă ce pare a- şi fi arogat pe seam ă- şi atribu ţ iunile 

tuturor celorlalte calităţ i intelectuale pe care natura obicinuie şte a le dărui oamenilor. Dac ă nu 

voieşti s ă crezi făr ă a cerceta, dac ă nu juri c ă frazele apocaliptice, plivite din discursurile 

revolu ţiilor franceze, sînt adevă ruri absolute, nu meri ţi a şedea alături cu unicii naţionali ş ti, 

unicii români, unicii patrio ţi, cari se bucur ă de privilegiul de- a fi monopolizat pe seama lor 

toate ideile mari şi frumoase. Ei singuri au dreptul de- a face parad ă cu patriotismul lor, că ci 

dac ă n- ar face atîta măcar, ar ş ti sau ar putea s ă fac ă altceva mai folositor ? 

Dac ă cineva se uit ă la teapa obicinuit ă a roşiilor, la Mihăleşti, Pătărlăgeni, Funde ş ti etc., 

se întreab ă cu drept cuvînt: mai au aceşti oameni şi alt merit, alt ă raţ iune de- a juca vrun rol în 

viaţa statului decît pe acela c ă s- au întîmplat s ă fie români? Cam de contra band ă români, nu- i 

vorba, dar la aceasta se reduce toat ă îndrept ăţirea lor de- a figura în viaţa public ă a statului. 

Iat ă cărui soi de oameni avem a mulţumi epitetul de reacţionari, iat ă oamenii esperimentelor 

cărora avem a mulţ umi trista stare în care ţara a ajuns astăzi. Domnia absurd ă a frazei a mers atît de departe încît ei înşii şi- au deschis ochii ş i merg 

pe calea pe care odinioar ă o numeau reac ţionar ă. 

Ziarele roşii scriu de ex[emplu] contra evreilor. Oare se poate o dezmin ţ ire mai 

flagrant ă a libert ăţii, egalit ăţii, fraternit ăţii etc. ? Desigur c ă nu. Cu toate astea campionii acelor 

idei a devenit reac ţionari şi combat în acest caz cu înverş unare principiile acelea cari, după 

evangelia Revolu ţiei franceze, sînt mîntuirea popoarelor şi 

culmea tuturor fericirilor. 

Cum se- ntîmpl ă dar c ă ceea ce ieri în toate cazurile era bun, mare, frumos ş i folositor, 

aşa deodat ă s ă devie periculos ? 

Iat ă dar c ă în acest caz reţeta Revolu ţiei franceze s- au dovedit rea, ca ş i în alte multe 

ocaziuni, c ă ideea statului concret a învins frazele; pericolele imediate ce amenin ţă în mod 

invederat ţara au trebuit s ă le demonstre pîn ă şi roşilor c ă ideile politice cat ă s ă fie un rezultat 

al unei stări de lucruri nu viceversa.

Deosebirea între noi ai liberali, întru cît aceştia sînt de bună - credin ţă ? căci se- înţ elege 

c ă nu vorbim aci de nuan ţa Warszawsky- Mihălescu, care politice şte ne e indiferent ă , dîndu- ne 

numai ocazia de a discuta asupr ă - i pe terenul articolelor respective ale Codului penal, iar nu 

pe acela al intereselor publice ? deosebirea este c ă liberalii iau în sens absolut ideile citite ş i 

nerumegate din autori străini, pe cînd pentru noi adevă rurile sociale, economice, juridice nu 

sînt decît adevă ruri istorice. 

Nu sîntem dar contra nici unei libert ăţi, oricare ar fi aceea, întru cît ea e compatibil ă cu 

existen ţa statului nostru ca stat naţional- românesc şi întrucît s- adapteaz ă în mod natural cu 

progresele reale făcute de noi pîn ă acuma. Numai pe terenul acesta găsim c ă o discu ţ ie e cu 

putin ţă. Cine sus ţine îns ă ca absolute şi neînl ăturabile principii a că ror aplicare ar fi 

echivalent ă cu sacrificarea unui interes naţional, acela nu poate fi omul nostru. 

Aştept ăm dar ca, pe multe terenuri ale vieţii publice, spiritele oneste, de orice opinii s- 

ar fi ţinut pîn- acuma, s ă simt ă nevoia unei reac ţiuni sănătoase şi conforme cu trebuin ţ ele 

actuale ale ţării, aşa c ă reac ţionar va fi un titlu de merit chiar pentru mul ţi din aceia cari pînă 

astă zi dădeau acestui cuvînt senzul reînvierii privilegiilor şi feudalit ăţii. Reacţiunea noastr ă se 

intemeiaz ă pe convingerea c ă ţara nu mai poate merge cu aceast ă organizare lax ă, favorabil ă 

naturilor catilinare şi reputa ţiilor uzurpate, făr ă de pericolul de- a înceta s ă fie ţară româneasc ă , pe convingerea în fine c ă statul e asemenea un produs al naturei, care are legile 

organice dup ă care trăieş te, şi c ă daca se introduce o legisla ţie artificial ă în locul celei care s- 

ar fi potrivit şi ar fi rezultat din stadiul organic al lui, arbitrariul unei asemenea substitu ţ iuni 

se traduce în crize acute, ce pot pune capăt esisten ţei 

noastre chiar. 

1 8 7 9 ) Triu m f u l principiil o r co n s e r v a t o a r e . 

Numai niş te legi conservatoare pot salva ţara de peire. Legile votate de camerele actuale ş i 

de cele trec ute sunt legi conservatoare: legea pentr u neînstr ăinarea pământurilor ţără neş ti, legea 

contra uzurei. Tot în sens conservator s'a făcut şi modificarea art. 7 din Constitu ţ ie. Astfel chiar sub 

guvernarea liberal ă au triumfat principii conservatoare şi în viitor legile pent ru a fi bune, vor trebui 

s ă fie conservatoa re. 

Articol de fond făr ă titlul publicat în Timpul (IV) 1870, 14 Octombrie. A fost reprod us de 

ed. Opere co m p l e t e , Iaş i 1 9 1 4 . 

Promulgat şi sanc ţionat prin semn ătura M. Sale Domnului, noul articol 7 al Constitu ţ iei 

române a trecut deci prin toat ă filiera legislativ ă şi a devenit lege. Astăzi, în ziua public ă rii 

prin "Monitor" a noului articol constitu ţional, s- a mîntuit deci cestiunea izraelit ă din România. 

Dar daca ea s- a mîntuit în mod formal, întru cît adec ă un pericol poate fi înlăturat prin dis- 

pozi ţiuni legislative, caracterul ei economic a rămas înc ă neatins şi o serie de mă suri organice 

trebuie s ă complecteze însemnata reform ă. Sîntem departe de- a ne îndoi c ă toţ i românii ? de 

orice partid ar fi ei, orice creştere ar fi avut şi orice aptitudini le- ar fi dă ruit natura ? doresc 

din inim ă de- a vedea ţara înflorind, de- a vedea progresul ei material ş i intelectual asigurat 

pentru tot viitorul. Dar între inten ţie şi putin ţă e o adevă rat ă pră pastie, de aceea Dante a avut 

cuvînt cînd a zis c ă locaş ul celor răi, iadul, e pardosit cu bune inten ţ ii. Tocmai într- asta 

consist ă puterea tragic ă a răului, c ă cel care- 1 comite găseş te mii de motive pentru a- 1 scuza, 

într- asta consist ă logica patimelor omene şti, c ă fiecare individ din punctul sau de vedere, din 

neputin ţa de- a voi altfel decum e osîndit a voi, are cuvînt. Dar uu punctul să u de vedere c cel 

care folose şte altora, nu acesta poate aduce pacea şi înflorirea între toţi. De- aceea nu ne îndoim c ă acum, dup ă ce cestiunea, întru cît era formal ă, e înlăturat ă , 

guvernul şi organele lui vor propune fel de fel de reforme, unele din bună - credin ţă , altele cu 

priviri personale ş i pentru a îmbrobodi, cu pretextul interesului public, interese private, dar, 

oricum fie, asemenea proiecte vor ploua, vor fi poate chiar conforme cu cuvintele noastre, dar 

lipsite de înţelegerea noastr ă. Non idem est si duo dicunt idem zice un proverb latin, adic ă , "nu 

acela ş lucru este daca doi zic acelaş i lucru", căci de la zisa în treac ăt, de la repetarea imitativ ă 

a acelora şi cuvinte pîn ă la reproducerea în alt creier a aceleia şi 

gîndiri e o mare deosebire.

Am zis în mai multe rînduri c ă oricine dore şte vindecarea relelor cari bîntuie ţ ara 

noastr ă va deveni mai mult ori mai puţin conservator, şi orice reform ă s- ar introduce în legile 

noastre, pentru a fi bun ă, va trebui s ă fie conservatoare. 

Aceasta este atît de adevă rat încît chiar puţ inele legi de o valoare oarecare ale 

Camerelor actuale şi ale celor trecute sînt conservatoare în toat ă puterea cuvîntului ş i n- au a 

face defel cu contractul social al lui Jean Jacques Rousseau. Astfel legea pentru neînstr ă inarea 

pămînturilor ţărăneş ti ia celei mai numeroase ş i mai folositoare clase de români dreptul de- a 

dispune de propriet ăţile ei. Din punct de vedere liberal aceast ă lege e o adevă rat ă erezie, din 

punct de vedere conservator îns ă aceast ă lege e pe deplin conform ă cu natura statului, că ci 

acesta are nevoie de clase puternice, are nevoie mai cu seam ă ca existen ţ a claselor ei 

productive s ă fie pe deplin şi afar ă de orice îndoial ă asigurat ă . Legea contra uzurei e tot 

conservatoare. Din punctul de vedere al liberului- arbitru, dogma suprem ă a liberalismului ş i 

raţiunea lui de- a fi, o lege care opre şte pe cineva de- a se împrumuta sub orice condi ţii voieş te 

e o adevă rat ă erezie. Din punct de vedere conservator îns ă aceast ă lege e bun ă, că ci un capital 

împrumutat e o unealt ă de munc ă împrumutat ă şi nu se cade ca împrumut ătorul s ă distrug ă 

toat ă puterea de produc ţie a împrumutatului numai pentru c ă pe un timp oarecare i- au 

procurat unelta de munc ă. 

Modificarea art. 7 din Constitu ţie s- a fă cut asemenea în senz conservator. Din punctul 

de vedere al liberalismului e injust ca un individ s ă nu ia parte la viaţa statului fiind de altă 

ras ă. Cel mai mare exemplu citat de inteligen ţ ele liberale sînt Statele Unite ale Americei, unde 

într- adevă r diversitatea originei locuitorilor nu- i opre şte pe aceştia de a fi buni patrio ţ i 

americani. Dar [românii] nu sînt engleji, vom răspunde. Pentru a ramînea ceea ce sîntem, adecă 

români, pentru a ne împlini misiunea istoric ă pe care Dumnezeu neau încredin ţ at- o din ziua 

în care Traian împă ratul a pus piciorul pe malul stîng al Dunării, trebuie s ă ţinem ca toţ i 

membrii statului nostru s ă fie de nu români de origine, cel puţ in pe deplin româniza ţi. Aceast ă 

teorie e cu totul conservatoare şi diametral opus ă teoriei de "om şi om" profesat ă de liberali. 

Tot în acest senz vor trebui a se face toate reformele necesare pentru a fi folositoare, 

încît nu e departe ziua în care toate sferele din ţar ă vor deveni conservatoare. Nu trebuie să 

uităm c ă liberalismul cosmopolit, de care au suferit ca de o boal ă cronic ă pă turi întregi ale 

societ ăţii noastre, ne- a adus cele mai mari rele, din care cel mai mare e c ă nenum ărate nulit ăţ i, 

sub pretextul liberalismului şi al democra ţiei, se servesc de stat şi de demnit ăţ ile lui pentru a 

cîştiga o pîne pe care pe calea muncii oneste n- ar putea- o cîştiga; s ă nu uităm asemenea că 

acest cîştig, la care oricine poate ajunge făr ă munc ă , deprinde pe oameni de- a spera totul de la 

schimb ările politice, demoralizîndu - i sistematic, făcîndu- i linguş itori şi servili către mă rimile 

zilei, prefă cîndu - i adesea în denun ţători ş i calomniatori, încît liberalismul în România, în loc 

de- a avea de rezultat oţelirea caracterelor, a avut din contra pe acela de- a bizantiniza ş i a 

veşteji oamenii ce erau înc ă neatin şi de acel rău. De aceea direc ţia în care se vor face reformele trebuie s ă fie de- a scăpa statul ş i 

organiza ţia lui de lupt ă pentru existen ţă şi de ambi ţiile individuale, de- a- 1 pune la adă postul 

asalturilor desperate a oamenilor cari nici au învăţat ceva în via ţă, nici sînt în stare a cîş tiga 

ceva prin munca lor proprie. 

1880) Independe ţa 

Eminescu poveste şte un frumos mit popular căruia- i d ă o semnifica ţie nou ă . Unui copil 

ursitoarele îi dăruesc tinere ţe făr ă îmbă trânire şi via ţă făr ă moarte. Copilul devine curând un mare 

viteaz care săvâr şeş te lucruri măreţe de- alungul pământului. Adormind odat ă în valea aducerii aminte, 

îşi aduce aminte de casa şi locurile păr inte şti şi vrea s ă le revad ă. Ajungâ n d îns ă aci, îşi vede 

propria statuie şi, când spune lumii c ă, el e aut orul faptelor măre ţ e ce se povestesc, e socotit nebun. 

Astfel se petrece şi cu Independen ţa ţării.

Dac ă geniul neamului nostru s'ar prezint ă sub forma lui Mircea cel Bătrân ori a lui Cuza şi ş i- ar 

revendica înfă ptuirea independen ţei, i s'ar răspunde de către roşii c ă ei sunt înfă ptuitorii. Totu ş i, 

dup ă Eminescu, in depen den ţ a e crea ţia genera ţiilor trecute, nu a partid ului liberal. 

Articolul de fond făr ă titlu publicat în Timpul (V) 1880, 14 Februar. A fost reiprodus sub titlul 

Independen ţa de către Gr. Peucescu în edi ţia articolelor politice ale lui Eminescu, în 1891. 

Un ul di n mi t u r i l e cele m ai se m n i f i c a t i v e di n câte a pă strat po p o r u l nostru 

este urm ăt o r ul: La leag ăn u l unui co pil se coborâser ă cele trei ur s i t ori, menin d u - i 

u n a tă rie, alta iste ţi m e , a treia mă rire lu measc ă. Muma copilul ui, ne m u l ţ u m i r ă c ă i 

s e dă r u i s e r ă şi l u i b u n u r i p e c a r i le - a u av u t atâ ţ i a oa m e n i , rug ă pe cele tr ei zâ n e 

ca în d e o s ebi copilul ui ei să - i hă ră zea sc ă ceva ce n'a avut înc ă nici un m u ri t o r . Cu 

'n t rista r e - i ră s p u n s e una din zâ n e: "Ca to ţi oa m e n ii nici ju d eci, nici po ţi ju d e c a 

eeeace ai ceru t, da r to t uş i îţ i îm plinesc dorin ţ a şi dăruiesc copilului tău tinere ţă fără îmb ătrânire şi viea ţă făr'de moarte". Copilul cre ştea vă z â n d cu oc h ii înt r ' o zi cât al ţ ii 

înt r ' u n a n şi m â n a t de in s ti n c t u l de neî m bă t r â n i r e şi d e ne m urire, să dit în pie p t u l 

lui, lu ă lu m e a în ca p, spre a mâ n t u i îm pă răţ iile de peire, ome n i r e a de d uş m a n i. 

Trec u p e r â n d câ n d p ri n p u s t i i, p ri m e j d uite de z m e i p u t e r n i c i, u n d e nici om, nici 

tur m ă nu putea petrece şi ucidea pe acei zmei, deschizân d locuri aşez ă rii oam e nilor, 

când prin pă duri locuite de fiar ă, pie cari le nimicea făcând dr u m vân ător lor ş i 

că rb u n a r ilor, cân d iar prin împ ăr ăţ ii înf lorite şi vechi, prin ora şe pu t e r n ice ş i avute, 

pân ă ce într' u n târziu ajun se s e în palatul unei zâne aeria ne, un d e - 1 aş tepta 

neîm bă trâni re a şi 

nem u rirea. 

Aci petrec u trei zile în depli n ă lini şte. 

Du p ă trei zile, plec â n d în s ă la vân a t , a d o r m i înt r'o vale fr u m o a s ă în care 

piet r e şi copaci, râ u ri şi isvo a r e înce p u r ă a vorbi eu el şi a - i ad u c e a m i n t e d e c a s a 

pă r i n ţ i l o r , d e loc u r i l e p ă r i n t e ş t i şi tot amestec ul acest a de vorbiri îl fermec a ş i- 1 

a d e m e n i atâ t d e m u l t , încât cu m se de ş t e p l t ă, î n că lic ă şi l u ă d r u m u l s p i r e c a s ă . 

El a d o r m i s e în valea "ad u c e r ii ami n t e ". Cu m eş i di n cerc u l magic al zânei, începu a 

nu mai cunoa şte lumea. Aju n s e înt r ' u n loc, u n d e ştia c ă e u n o r a ş m a r e şi nu gă si 

de cât ruine, pe care păş teau caprele, întreb ă pe pă zito r de nu ştia un d e e ora ş ul 

cutare, dar aces t a ră sp u n s e c ă nea m de nea m u l lui n u p o m e n i s e ac o l o d e câ t r u i n e . 

Tr e c u m a i d e p a r t e ş i - un d e fu s e s e acu m trei zile u n pustiu înti n s - afl ă u n ora ş 

foa r t e mare. Ba în pia ţ a ora ş ul ui vă z u u n gr u p d e m a r m u r ă , ca r e - 1 r e p r e z e n t a p e 

el însu şi lup t â n d u - se cu un z me u. El întreb ă pe - un orăşan oe însemneaz ă acel grup. 

Acest ă- i răspunse c ă acum câte- va sute de ani un viteaz, se zice, c'ar fi 

ucis un z m e u în 

locu rile acestea care era u pustie, şi c ă de atu nci încoace a fost cu pu ti n ţă s ă se aş e z e 

oame n i acolo şi s ă se ridice acel ora ş. 

— Dar bine, eu sunt acela — zise atunci cavalerul nemuritor. 

Lumea ce se strânsese împrejurul lui, râse de dânsul şi- 

1 crezu nebun. 

Şi astfel pe ori şi unde trecea, pe ori şi unde vedea înflorire în urma faptelor lui, 

lumea - şi băte a joc de el, îl lua în râs, nevoind nimeni să - 1 creaz ă c ă el fusese acela, 

care cur ăţise codrii de fiar ă şi pu s ti u r ile de mo nş t ri. Nu trei zile, cu m i se pă rea lui, 

sute de ani trecuser ă din timp u l când el plecase în lume dup ă nemurire. 

Cam astfel pate şi geniul neîmb ătrânit al istor iei Românilor. Dac ă acest 

geniu ar veni ast ăzi sub forma lui Mircea- cel- Bătrân şi ar zice: "eu v'am 

dat independen ţ a ţării, căci dup ă ce am înfrânt oştirile turce ş ti, m'am 

supus împ ăratului sub con di ţii, cari au treb uit s ă v ă păstre z e ţara ş i 

naţ ionalitatea" - mul ţi ar lua în râs pe bătrân. Dac ă acela ş geniu sub forma 

lui Cuza Vod ă ar zice: "eu v'am dat toate drepturile câte le ave ţi ast ăzi, ş i 

numai datoria public ă de şase sute de milioane e meritul vostru de patru - 

sprezece ani încoace" roş ii i- ar răspun de, "c ă nainte de a se prip ăş i un 

fanariot în strada Doamnei, nu existau asemenea idei". Nu neam mira dacă 

într'una din zile roş ii s'ar lăuda c ă ei au "creat universul", care înainte de

partidul naţ ional - liberal, nici nu exista. Şi cu toate acestea e eviden t, c ă o 

ţar ă care exist ă de 700 de ani aproape, parte indep endent ă , parte pe 

deplin autono m ă în lăuntrul său, nu are să- şi mul ţumeasc ă existen ţ a unui 

partid care nu e decât de ieri alalt ăieri şi c ă independen ţ a, departe de a fi 

meritul acutalei genera ţii, e suma vieţ ii noastre istorice, minus indep ţ iile 

unui partid compus din oameni ignoran ţi si de rea credin ţă , care neau dat 

aceast ă sum ă ştirbit ă. 

1880) Învăţământul clasic. 

Emil Costinescu fost ministru şi om politic liberal sus ţinând într'un ziar că 

şcoalele de grece şte şi latine şte neau pră pădit şi c ă singura salvare e 

introdu cerea unui învăţă mânt real, Eminescu îi răspunde în Timpul. El caut ă să 

dovedeasc ă c ă nu greceasca şi latineasca sunt cauza decă derii societ ăţii noastre, că ci 

istoria ne arat ă dimpotriv ă c ă cultura clasic ă a contrib uit la crearea a tot ce se 

nume şte lume cult ă. Cult ura clasic ă are o deosebit ă importan ţă educativ ă , ea 

desvolt ă spiritul de adev ăr, ea e o adev ărat ă gimnast ic ă moral ă. Cauza decă derii 

societ ăţii, noastre e şcoala proast ă lăsat ă pe mâna unor profesori ignoran ţi, lipsi ţi de 

voca ţie, stăpâni ţi 

de spiritul politicianist. 

Articolul a fost publicat în Timpul (V) 1880, 28 Iunie. Articolul sub titlul 

învăţă mântul clasic a fost reprodus de Gr. Peucescu în ediţ ia men ţionat ă. 

Nu exist ă mai mari priete ni ai înv ăţă mâ n t u l u i real de cât tocmai 

noi. In nenu mă rate rând u ri am vorbit des p r e inconvenientul social al 

proletariat ului con d ei ul ui, în nen u mă r a t e rân d u r i am ar ătat c ă , de la 

şcoala primar ă începân d şi sfâr şind cu universit ăţ ile, institutele noastre 

nu prod uc de cât sute de exemplare ale logof ă tului Coate - goale, care 

pri mej d u ie şte mersul bazat în esen ţă pe mu nc ă şi pe prod u c ţ i u n e, a 

oric ărei societ ăţ i omene şti... 

Ce fericire pentru noi, când vedem acuma ideile noastre împ ărt ăş ite 

cu mult ă bun ă - voin ţă de un organ atât de... ne lipse şte într'adev ă r 

calificativul pentr u a însemna cu destul ă pregnan ţă pe aprigul apără tor al 

chestiunilor ,celor mai populare. 

Aceast ă fericire de a- şi vedea în sfâr şit recun oscute ideile, nu ne opre şte îns ă de a 

releva oarecare lucruri, cari vor arăta c ă ideia noastr ă adoptat ă cu atâta generozitate de 

aprigii odinioar ă adversari ai proectului de lege propus de d. Maio- rescu, ca ministrul al 

învăţă turilor, are mai multe rădăcini şi nu se bazeaz ă numai pe insuficien ţa ş coalelor de 

grece şte şi latine şte. 

Înainte de toate, greceasca şi latineasca s ă fie de vin ă c ă societatea noastr ă merge 

rău? Milioane d e s p i rit e ti n e r e s'a u ad ă p a t la isvor u l fecu n d al antichit ăţii clasice, fără ca s ă se fi ivit vreun pericol pentru desvoltarea lor ulterioar ă; din contra. Cat ă dar s ă fie o 

cauz ă mai adânc ă, pentru care greceasca şi latineasca s ă fi avut tocmai în România rezultate 

fatale. Scoale de latine şte au produs în Franţa pe un Voltaire, la noi pe d. A. Sihleanu. Cerem 

iertare ilustrului fost vice- prezident al Cam erei roşie, că- 1 cităm ală turi c'un om atât de 

"insignifiant" ca francezul mai sus pomenit, dar supe rioritatea hotă fîtoare a d- lui Sihleanu în 

modele de stil, precum şi cercet ările sale, cu drept cuvânt faimoase, asupra lui Cincinat ş i a 

pocirilor, ne imp unea de la sine aceast ă prob ă a superiorit ăţ ii culturei române asupra celei 

franceze bună - oar ă, ne mai vorbind de cea nem ţeasc ă care nu merit ă nici o considera ţ ie în 

alăturare cu a noastr ă. 

Cultura clasic ă are calitatea determinat ă de- a creşte, ea este în esenţă 

educativ ă, şi iat ă ceea ce- a, lipsit şcoalelor noastre pân'acu ma ş i le va lipsi 

înc ă mult timp înainte. A învăţ a vocabule latine pe din afar ă, făr ă a fi 

pătruns de acel adânc spirit de adev ăr, de pregnan ţă şi de frumuse ţ e a 

anti chit ăţ ei clasice, a învăţ a regule gramaticale făr ă a fi pă truns acea

simetrie intelectual ă a cuget ării antice, este o munc ă zadarnic ă, e liter ă fără înţeles. Fixat odat ă pentru totdeauna, ne mai putându - se schimba, că ci 

apar ţine unor timpi de mult încheia ţi, spiritul antichit ăţ ii e regulatorul 

statornic al inteligen ţei şi al caracterului şi isvorul sim ţului 

istoric. 

Dar o dovad ă neted ă pentru influen ţa educativ ă a antichit ăţii e făr ă îndoial ă faptul că 

tocmai statele acelea, cari au cultivat- o mai mult, sunt cele mai înaintate, c ă rede ş teptarea 

culturii în genere se datore şte studiului acestuia, c ă făr ă el n'ar exista în genere o cultură 

a catarii. Sau într'adev ăr s'ar putea suplanta Salust, prin Rochefort, scri sorile lui Cicero, prin 

telegramele de condo lean ţă ale d- lor Mircea, Vintil ă şi Horia? Noi credem c ă, cu toat ă 

actualitatea produc ţiunilor gen iale ale acestui sănă tos şi matur prezent, el înc ă nu are acea 

form ă pe deaptururea determinat ă, precum o are antichitatea. 

Nici latineasca, nici greceasca, nu sunt în ele înşile de vin ă la relele ce 

li se atribue. Privite ca cuno ştin ţe, ele într'adev ăr nu dau de cât profesor ilor 

pânea de toate zilele; dar nici nu este aceasta menirea lor. Important este 

ca spiritul de adev ăr, ce domne şte în cultura fixat ă prin ele, s ă stă pân ească 

în societate, şi de aceea înţelegem ca studiul lor s ă fie mă rginit la clasele 

acelea ale societ ăţii, cari deter mi nea z ă spiritul public: la înv ăţ aţ ii de 

profesie, la jurisconsu l ţi, la cler; dar în aceste ramure cuno ştin ţ a 

trebue s ă fie deplin ă. Celelalte clase se pot într'adev ă r dispensa de 

cuno ştin ţa ant ichit ăţii, - căci desvoltarea limbei na ţionale, stă pân it ă fiind 

din sferele superioare de acela ş spirit de adev ăr ş i bine pe care - 1 are 

antichitatea, va fi iui instru me n t destul de bun pentru desvoltarea 

intelig en ţei lor. Ceea ce nu ne convine aşa dar în man iera d'a vedea a 

organului guverna me n t al, este confun darea acestor sfere deosebite, este 

amestecul învăţă mântului clasic cu cel real. Sferele trebuesc desp ăr ţ ite 

odat ă pentru totdea u n a, precu m se desp arte facultatea de medicin ă de 

cea de drept. De sigur trebuesc împu ţinate liceele, de sigur trebuesc ş coli 

reale. Dar numai nu confuzie ş i amestec între sfere cu totul deosebite ale 

activit ăţii inteligen ţei. Scopul practic al învăţă mântului real e câş tigul, e 

aplicarea cuno ştin ţelor pentru a câştiga. Scopul înv ăţă mântului clasic nu 

este acesta. Din contr ă, se presu p u n e totdeau n a c ă învăţă mântul clasic 

aduce foloase societ ăţ ei, cari nu stau în absolut nici o pro p o r ţ ie cu 

câş tigul individ ul ui. Munca un ui om se po a t e pl ă ti, car ac t e r u l , cul t u r a 

lui nici cân d . A judeca un proces de milioane, e poate o mu zic ă to t atâ t 

d e uş o a r ă ca şi a ju d e c a u n u l de o s u t ă de lei, dar ches tiu n e a e de a- 1 

judeca drept şi pe un u l şi 

pe alt ul. 

Precum gimnastica desvolt ă toate puterile muscul are şi d ă cor p u l u i 

o atitudine de pu t e r e şi tiner eţ e, tot astfel pururea tân ăra ş i senin a 

antichitate d ă o atitu di ne analog ă spiritului şi caracterului omenesc. 

Dar, pentru ca aceast ă gimnastic ă moral ă s ă se resim t ă în caracterul ş i în 

spiritul public, trebue ca s ă existe clase întregi de oa m e n i, cari s'o 

exercite imedia t, şi anu m e clasele acelea, cari nu sun t avizate la muncă 

material ă. Atunci gim nastica aceasta se va resim ţi, vrând, nevrând, ş i 

asupra celorlalte clase pozitive. 

Dar avut - am noi oare licee? 

Cine nu ştie c ă, pentru a fi profesor de liceu dup ă incalificabila noastr ă lege a 

instr uc ţiei, nu se cerea de cât absolvirea liceului însu şi şi depun erea unui concurs ca vai de 

capul lui. Oare latin easca şi greceasca sunt de vin ă c ă o genera ţie întreag ă de ignoran ţ i - 

except ăm profesorii cu studii academice - umple catedrele liceale şi gimnaz iale, predâ n d u - ş i 

neş tiin ţa lor drept ştiin ţă, c ă nişte somnoro şi făr ă voca ţiune se pun pe carte pân ă ce pot 

trece vr'un concurs, şi dup ă aceea leag ă cartea de gard, nu mai citesc absolut nimic ş i 

dict eaz ă numai an cu an acela ş caet vechiu şi unsuros, unor urechi nou ă? Latineasca ş 

i

greceasca e de vin ă dac ă postula n ţi de rând, ce nu ştiu citi şi scrie, ocup ă func ţ ii în 

organismul instruc ţiei publice? Latineasca 

e de vin ă dac ă un reteveist cu patru clase primare, 

agent electoral de soiul birta şului Purcel, e şef al diviziei instruc ţiei 

în România? 

La acestea nu e de vin ă senina antichitate, ci desvoltarea demagogic ă a societ ăţ ii 

noastre. Pân ă ce nu va înceta aceasta, prevedem c ă orice şcoli s'or face - cât de speciale 

- ele nu vor putea aduce nici o îndreptare într'o societate în care meritul e în pozi ţ ie de a 

fi judecat de Funde şti, Costine şti sau Serurii! Şi oare nu vedem aceast ă tenden ţă nefericit ă la 

aceia chiar cari au urmat cursuri de ştiin ţe exacte? Medicii români... caut ă func ţii, cei eşiţ i 

din scoale de arte, de meserii, de tecnic ă, toţ i, to ţi alearg ă dup ă func ţiuni, salariate de stat, 

de comune, de jude ţe! 

Dar dac ă în adev ăr şcoalele noas tre de latin eşte şi grece ş te ar fi fost 

bune, ce n'am vedea astă zi în România? Am vedea cel puţ in ştiin ţele istorice 

înflorind, am avea erudi ţi. Ei bine, ştiin ţa, cât ă se face la noi, se face de 

ru şine, de ochii lumii oarecum, şi de către bărba ţi cari între noi fie zis, 

nici n'au studiat vr'o dat ă ,în şcoalele române şti, cel puţ in nu în cele din 

România. D. Cipariu, care ş tie de sigur bine latineasca sa, n'a studiat în 

şcoalele noastre, Cihac asemenea nu, c'un cuvânt nici unul din învăţ aţ ii sau 

literatorii mai însemna ţi, cari îndealmintrelea se pot num ă ra pie cele zece 

degete, siguri c ă ar rămânea câteva de prisos. 

S ă nu atribuim dar exclusiv împrejur ării, c ă se pretexteaz ă prin ş coli a 

se învăţ a latine şte şi grec eşte, relele cari răsar din desvoltarea demagogic ă a 

societ ăţii, din ignoran ţa noastr ă şi din lipsa die voin ţă de a pune capă t unor 

monstruozit ăţi inc ompatibile cu secolul în care trăim. O ţar ă, a cărei instruc ţ ie 

se dirigeaz ă de că tre indivizi cu câte patru clase primare, o ţar ă a că rei 

jurnalism şi legisla ţiune e reprezentat ă tot prin asemenea genii, nu poate 

înainta, din cauza spiritului de minciun ă, care plute ş te asupra tuturor 

raporturilor, nu îns ă din cauza c ă latineasca sau greceasca i- ar fi punând 

piedeci!... 

1880) Învăţământul democratic. 

Deşi chiar de către organele guvernului liberal se constata dec ă derea 

învăţă mântului, se găseau oameni ca Hajdeu, B. Boerescu şi redactori de la Românul 

care susţ ineau c ă am făcut mari progrese de la 1848 încoace. Eminescu arat ă că 

învăţă mântul a câş tigat în extens iune, dar a pierdut în intensitate. învăţă mântul 

democ ratic n'a creat oameni de cultur ă şi de ştiin ţă ci o i- mens ă plebe de aspiran ţ i 

la func ţii. 

Articolul a fost publicat în Timpul (V) 1880, 8 Iulie ş i a fost repro d u s sub 

titlul înv ăţă m â n t ul democratic de Gr. Peucescu în ediţ ia men ţionat ă. 

Lumea asta ar mai trece ea daca toate păsurile şi toate nenorocirile ţi 

s- 

ar întîmpla încai sans phrase. Daca ţi se- ntîmpl ă fericirea de- a muri, ea e 

unit ă cu nepl ăcerea c ă unuia din pretin şii amici îi va veni mînc ărime de limbă 

şi- ţi va ţinea la căpătîi un discurs cît toate zilele; daca te loveş te vreo 

nenorocire, părerile de rău ale cunoscu ţilor, dup ă cari în genere se ascunde 

părerea de bine, îţi mai îngreuieaz ă înc ă sarcina vieţ ii. Nu a fost lipsit de 

iste ţie muritorul acela care, pentru întîia dat ă, a observat c ă soarta nu este 

numai rea, ci şi răută cioas ă: c ă ea n- aduce numai suferin ţe, ci te ironizeaz ă 

totdeodat ă într- un chip oarecare pe cînd ţi le d ă. 

Astfel s- a constatat de cătr ă chiar organele guvernului c ă învăţă mîntul merge foarte ră u. 

Numă rul celora cari, în anul acesta, au fost în stare a depune bacalaureatul e minim; 

ministeriul a trebuit s ă revoce o măsur ă asupra corigen ţilor de team ă de- a nu depopula clasele 

superioare; în patru ani de guvernare roşie s- au închis peste nou ă sute de ş 

coale rurale, iar

deasupra tuturora este a se deplînge ignoran ţa deplin ă a personalului didactic, de vreme ce 

exist ă, institutori, ba profesori de universitate chiar cari nu ştiu scrie corect ş i, cu toate acestea 

? d. Hăsdău, d. Vasile Boerescu, avînd a ţinea discursurile funebre ale unui învăţă mînt în 

asemenea condi ţii, a găsit c ă minunate progrese am făcut, c ă grozav neam luminat. 

Ba mai mult înc ă. 

Românul ? găseşte c ă mari sînt progresele făcute în învăţă mîntul public în epoca de 

regenerare în care am intrat la 1848. Învăţămîntul, pe atunci privilegiul cîtorva, astă zi este la 

dispozi ţiunea oricui în oraşe şi, în cîtva, răspîndit şi 

în sate. 

Se- nţelege. Şcoalele rurale înfiin ţate de bătrînul Grigore Ghica din Ţara Româneasc ă erau 

pe atunci privilegiul cîtorva. 

Foaia ? învăţă torul satului ? , care a început a ieşi la octomvrie 1843, redijat ă de Petru 

Poenaru în colaborare cu Aristia şi alţii, foaie care se ocup ă numai cu şcoala săteasc ă ş i e mult 

mai bine scris ă decît gazetele de azi, se datore ş te epocei de regenerare de la 1848 încoace. Nu 

neam mira daca cele dintîi şcoale române şti, datorite Mariei Teresiei ş i lui Iosif II, s- ar atribui 

asemenea fericitei inspira ţiuni a d- lui C.A. Rosetti şi daca ni s- ar spune c ă Ş incai, Petru Maior 

şi Lazăr a început cariera lor prin a fi ciraci la redac ţ ia ? Românului ? , asemenea d- lor Carada ş i 

Costinescu. 

D. Hasdeu, în discursul făcut, cu ocazia distribuirii premielor, a împăr ţit cultura şcolar ă a 

românilor în trei faze: teocratic ă, aristocratic ă şi... democratic ă, din care aceasta din urm ă se 

datore şte în Moldova lui Asaki şi Săulescu, în Ţara Româneasc ă lui Lazăr ş i Heliade. O 

împăr ţire frumoas ă, dar care spune prea puţin. Cumc ă în mănăstiri se învăţ a mai mult ori mai 

puţ in ă carte e prea adevă rat, îns ă aceast ă cultur ă numit ă teocratic ă era totodat ă ş i ... 

democratic ă. De vreme ce orice creştin, făr ă deosebire de rang, putea s ă înveţ e carte în 

mănăstiri de se făcea sau nu călugăr, ş coala nu era monopolul clerului. Cît despre cultura 

aristocratic ă, ea asemenea nu merit ă un nume atît de pompos. În toţ i timpii clasele mai avute 

au făcut abstrac ţie de la şcoalele publice, preferînd instruc ţia privat ă, ca una ce garanteaz ă 

creşterea mai bun ă a copiilor. 

Noi nu ne vom sfii a zice c ă înaintea învăţămîntului public şi gratuit, accesibil pentru toţ i, 

nu exista în genere învăţămînt, iar acest învăţămînt public nu se datore şte iniţ iativei 

românilor. Iniţiativa s- a luat mai întîi dincolo de Carpa ţi, mai cu seam ă sub Maria Teresia ş i 

Iosif II. Lazăr însu şi era un product al epocii iosefine, ca ş i profesorii pe cari Asaki i- a adus la 

şcoala din Socola. Avem înaintea noastr ă caietele de studiu, legate la un loc, ale unui fiu de 

ţăran; care învăţa la Socola în anul 1810. Din aceste se vede lămurit influen ţa ş coalelor 

latine şti 

ale Apusului. 

Aceste caiete încep cu gramatica româneasc ă, apoi urmeaz ă retorica, logica, morala, 

exegeza Psalmilor, istoria biblic ă, catehismul creştinesc, în fine istoria general ă. Iniţ iativei 

Curţ ii din Viena i se datore şte aşadar învăţămîntul democratic atît dincolo de Carpa ţi cît ş i 

dincoace, iar daca ? Românul ? dore şte numaidecît o epoc ă de regenerare în care am intrat ş i de 

la care ? mari sînt progresele fă cute ? , atunci nu citeze anul 1848, care n- are pentru şcoal ă nici o 

semnificare, ci Regulamentul Organic, pentru întemeiarea învăţă mîntului, ş i epoca lui Cuza 

Vod ă, pentru înmul ţirea şcoalelor, o înmul ţire făr ă tranzi ţie, făcut ă , din nenorocire, în 

detrimentul calităţ ii lor. 

Ca principiu general cat ă s ă admitem c ă învăţămîntul, pre cît a cîş tigat în estensiune, pe 

atît a pierdut în intensitate. E nemaipomenit, dar din nenorocire adevă rat, ca la acest popor 

care ? cînd e vorba de cultur ă ? cat ă să- l luăm ca întreg, nu exist ă nici ştiin ţă, nici literatur ă 

Cataloagele librarilor sînt pline de tipărituri făcute cu scopul lucrativ de- a le desface în şcoal ă , 

cărţile de ştiin ţă sau literatur ă se tipăresc în vederea unui premiu academic, ştiinţ a ş i 

literatura, cît ă se face la noi, se face numai cu paguba de timp şi bani a acelora ce se ocup ă cu 

ea, daca nu sînt oameni cu apuc ă turi destul de dibace de- a da operelor lor un relief pe care 

nu- l merit ă şi de a le lăsa s ă fie plătite direct sau indirect din . . . bugetul statului. 

Nu mai vorbim despre efectele sociale ale învăţămîntului nostru. Ele sînt de- 

a dreptul dezastruoase. Arta atît de răspîndit ă a înşiră rii negramaticale de vorbe 

pe hîrtie deschide celui ce- o posed ă toate căile de înaintare în viaţa public ă 

,

începînd de la scriitorul sătesc şi sfîrş ind cu consiliarii tronului. Astfel activitatea 

intelectual ă a genera ţiei actuale pare a se mistui în singura direc ţie a cîş tigului 

făr ă munc ă pe acele mii de cărări ale influen ţ ei morale pe cari le deschide 

atotputernicia demagogic ă, în socoteala îns ă şi cu paguba poporului. O imensă 

plebe de aspiran ţi la funcţ iuni, iat ă ce au scos la lumin ă învăţămîntul democratic. 

188 0) Optimis m. 

Dup ă ce arat ă decaden ţa contimporanilor săi, Eminescu 

spune c ă garan ţ ia triumfului 

binelui şi adev ărului e moartea. Numai aceasta ne scap ă de pro şti şi perv erşi şi ne dă 

putin ţa is ă privim cu râs voios priveliş tea zadarnic ă pe care ei ni- o ofer ă. 

Articolul făr ă titlu publicat în Timpul (V) 1880, 1 Februaur şi nereprodus înc ă în nici o 

edi ţie a operelor lui Eminescu, afar ă de aceea a clasicilor comenta ţi. 

Ca un fel de ref u gi u de m ul t e l e inco n v e n i e n t e ale vie ţ ii, Du m n e z e u , în în al t a 

sa b u nă v o i n ţ ă, a d a t o m u l u i râ s u l cu toat ă sc a r a de la z â m b e t u l ironic pân ă la 

clocotirea ho m e ric ă. Cân d vezi cap e t e , a t â t d e vi t r e g în z e s t r a t e d e la n a t u r ă , î n c â t 

n u s u n t în s t a r e a în ţ e l e g e cel m a i si m p l u a d e vă r, ca p e t e în ca r e , ca în ni ş t e 

ogli n z i rele, tot u l se reflec t ă strâ m b şi în pro p o r ţ ii pocite, făcân d u - ş i compli men t e 

unul altuia şi nu min d u - se s a r e a pă m â n t u l u i , ai av e a c a u z ă d e a t e în t r i s t a ş i d e a 

d e s p e r a d e vii t o r u l o m e n i r i i , d a c ă n ' a i şti c ă d u p ă o s u t ă d e ani de pil d ă , pe s t e 

a m â r i - dou ă desp ăr ţă mintele geniilor contimporani, peste balamuc şi pu şcă rie, va cre ş te 

iarb ă şi c ă în amin tire a genera ţiei viitoare, toate fiziono miile acestea vor fi peri t fă ră 

de nici o ur m ă, ca cerc u rile idin fa ţ a u n ei ap e st ăt ăt 

o a r e . 

Gara n ţ ia învingerii adev ăr ul ui şi binelui în lu m ea aceasta, este moartea. Dacă 

mo ar t e a nu s'ar îndura s ă ne scape de o genera ţie în disselec ţ iune, care produce 

atâţ ia Mihăleşti, Funde şti, Pătârl 

ăgeni, Costine şti, dac ă moartea n'ar pune adev ă rul la 

adă post de onoarea de a fi coexistat alăt uri cu partea criminal ă şi stupid ă a omenirii, 

nicio d a t ă na ţiile n'a r fi put u t strânge acel cap ital de adev ăruri, care înobileaz ă aspra lor 

lupt ă pentru existen ţă. E o fericire pentru noi c ă, prostia ş i perversitatea fiind nemuritoare, 

cel pu ţin pro ştii şi perver şii 

in concreto sunt muritori. 

De acolo râsul, ca un voios semn de încredere în zădă rnicia acestei 

priveli şti. 

1880) Partidul constitu ţ ional. 

Partidul conservator era acuzat de reacţionarism. Eminescu 

se'ntreab ă dac ă e posibil ă o 

reac ţiune în ţar ă. Toate.actele conservatorilor, departe de a fi reac ţionare, sunt dimpotriv ă liberale ş i ,au 

determinat progresul soc ietăţ ii române şti. Partidul conservator are un program clar şi precis: voeş te 

conservarea intact ă a constitu ţiei, iar acuz a rea adus ă de adversarii politici nu va putea fi niciodată 

dovedit ă. Cuvântul "reac ţionar" nu are la noi nici temei istoric, nici îndrept ăţire social ă. Articolul a 

fost publicat în Timpul (V) 1880, 15 Mai şi a fost reprodus sub titlul Partidul constitu ţional de Gr. 

Peu cescu în ed. men ţionat ă. 

De cân d da te a z ă expo r t u l no s t r u de grâ n e, de at u n c i im p o r t u l de fra z e . S'ar 

p u t e a zice c ă Rom ânia a preschi m b a t pă tu rile adâ n ci şi binecu vân t a t e de Du m n e z e u 

ale ţă râ n e i sale pe vorbe deş erte, pe teorii de gazet ă, pe sub ţiri apuc ături advoc ăţ eş ti 

ş .a .m.d., căci spiritele cele bune, ce m a i s u n t în via ţă , le d a t o r i m u n e i e p o c e c u 

mult anterioare celei actuale. 

Intre acest e fra z e de şerte, făr ă nici un corelat real, că reia i- am consacrat atâtea 

critice, e şi aceea inventat ă de Româ n ul şi afilia ţii săi, c ă dreapta conservatoare din 

România ar fi reac ţionar ă; fraz ă care s'a repeta t de atât e a ori în via ţa noas t r ă pol itic ă , 

încât confor m prover b ul ui latinesc "calum niare audaeter semper aliquid haeret", mul ţ 

i

o repet ă făr ă să - şi fi dat vre - odinioar ă seama de în ţeles ul, cuvâ n t u l u i ce - 1 

înt r e b u i n ţ e a z i ă, fă r ă a se înt r e b a cel p u ţ i n dac ă o rea c ţ ie, în sens u l ap u s e a n al 

cu vântului, singurul adevă rat, e măcar cu putin ţă în România. 

Care sunt oare actele reac ţionare ale dreptei conservatoare ? 

La unirea ţărilor, la alegerea unui Domn, au luat parte cu votul ş i cu 

fapta conservatorii act uali, precum se poate constata din discu ţ iile 

adun ărilor ad- hoc. 

Secularizarea averilor închinate se propune şi se obţ ine cu 

unanimitate de voturi de către un actual conservator. 

Oborîrea privilegiilor, egalitatea civil ă şi instruc ţ iunea popular ă se 

datorese conservatorilor. 

Constitu ţia liberal ă de astă zi se propune de un guvern în majoritate 

conservator, se admite de că tre o adunare în majoritate conservatoare, 

prezidat ă de M. K. Epureanu. 

In privirea aceasta nu exist ă absolut nici un precedent, care i- ar da 

cuiva ocazia de- a sus ţinea c ă dreapta a fost cândva reac ţionar ă . Dreapta 'a 

voit şi a realizat introducerea libert ăţilor publice ş i a mecanismului 

constitu ţional în ţar ă, într'o măs ur ă mult mai mare de cum au fă cut- o 

vreodat ă liberalii. 

Dar pân'aci, şi 

nu mai departe. 

Republica de la Ploeş ti într'adev ăr n'a proclam at- o dreapta, pe Domn 

nu 1- a amenin ţat eu asas inarea sau cu detronarea, cu un cuvânt ea s'a 

mărg init la păstrarea, la conservarea institu ţiilor act uale, nu a încercat 

îns ă nici a le falsifica, nici a le înl ătura, 

nici în fine a le distruge. 

O reac ţie exist ă în Fran ţ a. Toate partidele monarhice de acolo, unele 

voind dreptul divin, altele apelul napole o nia n, toate într' u n gân d de - a 

ră st u r n a constitu ţia actual ă a statului francez şi de- a readuce institu ţ iuni 

din domeniul trecutului, sunt într'un chip oarecare reac ţionare. 

Dar ce voe şte 

drea p t a la noi? 

Avem vr'un candidat la domnie, voim măcar reî ntro d u cerea regulament ul ui 

organic? Pânâ şi copiii şti u c ă a s e m e n e a i m p u t ă r i n u c u t e a z ă ni m e n i a ni le face, 

nici adversarii noş tri politici. Ştiind îns ă; ace ştia c ă ter m e n u l "reac ţ io n a r" e odios în 

unele pă rţ i ale Europei, fac s port cu aceast ă porecl ă, atri b u i n d - o nou ă. Dac ă noi 

zic e m despre liberali c ă sunt radicali, avem dovezi la mân ă: avem Re publica Româ n ă 

redijat ă de însu şi Pontifex Maxi m u s al pa r ti d u l u i, d. C. A. Rose t t i, ave m edi ţ ia 

duodez a acelei republice la ferici ţii Ploe şti. 

Dar noi reac ţio n a r i? De un d e şi pâ n ă tu n d e ? 

E vr'un Ioan sau Caliman Asan, vr'un Bogdan Muş atin, vr'un Vladislav Basarab, ai 

cărora crainici şi cur t e n i s ă fim; ap ăr ăm privilegii şi con s tit u ţ ii vechi; voim 

supri marea libert ăţ ilor publice, a egali tăţ ii cet ăţ enilor? 

Nimic din toa te aces t e a. 

Cee a ce voi m azi, prec u m am voit - o p u r u r e a : este conservare a intact ă a 

acestei constitu ţii, îns ă bine în ţ eles intact ă, căci e pr o p u s ă de u n guve r n, în 

majoritate conservator, votat ă de o adunare în majoritate conservatoare. 

Prin intact înţ elege m îns ă ca to ţi factorii constit uţ ionali să - şi îndeplineasc ă 

misiunea ce li se atri - bue pentru a nu se confun d a respo n s a bilitatea lor. Camera St ă fie 

Camer ă, s ă nu se amestice în atri bu ţiunile puterii judec ătore şti ş i a acelei executive; 

puterea executiv ă s ă nu ocoleasc ă responsabilitatea ce- i incumb ă prin voturi servile; 

aleg ătorul s ă nu fie stânjinit de a- şi exercita dreptul lui printr' u n siste m de presiuni 

morale şi materiale, de amenin ţă ri şi pro mi si u n i de func ţii şi 

favori. 

Dac ă îns ă, de la aleg ător începând, tot constitu ţ ionalismul se 

mărgine şte la păzirea exterioar ă de formalit ăţ 

i goale, pe când în fond tot

spiritul consti tuţ iei e falsificat, toate garan ţiile ei înlăturate, atunci 

nu mai 

poate fi vorba de guvern parlamentar. Atunci avem a face c'o societate 

organizat ă de exploata ţie, care intimideaz ă ţara prin manopere ma chiavellice, 

şi în contra ei dreapta constitu ţional ă e în apărare. Ea apăr ă institu ţ iile 

actuale gi libertă ţile 

publice. 

Dreapta se poate numi cu drept cuvânt partidul constitu ţional; lupta ei e 

îndreptat ă contra partid ului anticonstitu ţional, radical, care falsific ă ş i 

spir itul şi litera institu ţiilor actuale, ducându - le ad absurdum ş i inspirând 

naţiunii neîncredere în efic acitatea lor. 

Singurele analogii ce se pot cita între dreapta noastr ă ş i alte drepte 

apusene e poate cu partidul conservatorilor republicani din Franţ a ş i cu 

partidul constitu ţional din Italia. Fa ţă cu tendin ţele unui Clemenceau ş i a 

altora, republicanii conservatori, apăr ă constitu ţia actual ă a Fran ţ ei, 

institu ţiile ei actuale. 

Întrebuin ţarea aceasta de porecle deşerte e in dealtmintrelea o sofismă 

comun ă şi veche ca lumea, precu m lesne se vede, e ceea ce se nume ş te în 

logic ă o petitio principii. In loc de a dovedi o tez ă, în cazul nostru în loc de a 

dovedi prin fapte c ă dreapta voie şte trecut ul, de unde apoi ar rezulta în 

adev ăr c ă e reac ţionar ă, se aleg în discu ţie din capul locului numiri, adecă 

vorbe, care cuprin d în sine deja concluziunea şi din a căror analizja lexicală 

s ă rezulte ceea ce mai întâi ar fi trebuit, dup ă toat ă bunacuviin ţă, s ă se 

dovedeasc ă. Nep ărtini torul zice "cult" sau "religie", amicul cauzei zice 

"pietate" sau "beatitudine Dumne zeiasc ă", adversar ul zice "bigoterie", 

"supersti ţie". Nepă rtinitorul zice "preot", d. Sihleanu zice "piochi". Astfel, 

cei ce discut ă, trădeaz ă, prin chiar alegerea termenilor, inten ţ ia pe care o au. 

E într'adevi ăr trist ca nişte apuc ături sofistice, atât de vechi ş i atât de cuno sc u t e 

fiec ăruia, înc ât de la întâia vedere sar în ochi, s ă poat ă avea o influe n ţă oarecare 

asu p r a convingerii oamen ilor. 

Astfel îns ă st ă şi cu dreapta conservatoare. Cei nepă rtinitori o vor numi "partid 

constitu ţional", adversarii de rea credin ţă vor continua a ne nuimdi reac ţ ionari, ferindu - se 

îns ă s'o probeze aceasta., 

Am avut speran ţa - van ă pioate - c ă în era nou ă ce ni s'a creat prin tractatul de la 

Berlin, cop ilăriile şi 

poreclirile' din trecut vor înceta. 

Deşi presa guvernamental ă nu înceteaz ă nici azi cu toate c ă adese ori a ţinut seam ă 

de argument aţ ia noastr ă, de - a întrebuin ţ a terme ni impro p rii în discu ţ ie, ceea ce noi nu 

facem ori cât die as.pri ar fi termenii noş tri, ne- a rămas a ne măguli cel puţ in cu 

realitatea lucrurilor, cu num ărul disp ărând al foilor oficioase, căci mai pu ţ in de ,cât una nu 

poate fi. 

Afar ă de Româ n ul, nu mai e într'a d ev ăr nici un organ radical care s ă poat ă fi 

luat în mân ă măcar, necum citit. Specia presei radicale de res pântii nu mai e reprezentată 

asemenea de cât printr'un singur organ, pe care nu- 1 mai citeş te nim enea. Cât despre 

Pressa centrului sau centrul Pressei, ne credem dispensa ţi, dup ă probele vesiele ce le- am 

dat despre consequen ţa cu care este con dus acest organ, de- a mai insista asupra lipsei de 

gravitate a acestei alian ţe de ocazie d'alde Dimanci, Pătărlă geni, etc, precum se exprimau 

odinioar ă confra ţii noştri. Astfel, calomnia c ă dreapta e reac ţionar ă şi- a trăit şi ea traiul, ş i- a 

avut şi ea epoca de înflorire sau mai bine de rodire, că ci calomnia e 

criptogam ă şi învechindu - se pe terenul inundat de lumina mare a 

adev ărului, se usuc ă şi dispare ca toate cripto - gamele ce rodesc la 

întuneric şi în umbr ă. 

Deşi nu sper ăm din partea confra ţilor de la Românul c ă vor recunoa şte pe faţă 

eroarea lor, fie voluntar ă fie involuntar ă, dar una ştim; c ă în contra evide n ţ 

ei lup ta e

abs u r d ă şi ridicul ă ca şi aceea a celebrului erou de la Mancha. 

Absurzi sunt oamenii adeseori, ridicoli îns ă nu vor s ă fie nici când, ş i 

teama de ridicol, pe care confra ţ ii trebue s'o fi având, ne deschide 

perspectiva de- a vedea disp ărând, din dicţ ionarul nostru politic cuvântul 

reac ţionar, căruia- i lipse şte orice temeiu istorie, precum nu are nici o 

îndrept ăţire social ă. 

1880) Reacţ iunea. 

Eminescu constat ă dec ăderea vie ţii noastre publice şi totodat ă micşorarea vitalităţ ii noastre ca 

neam. Pret utindeni triumf ă fraza goal ă , pretutindeni statul e la discre ţia unei societ ăţ i de exploatare. In 

acelaş i timp conservatorii sunt mereu acuza ţi de reac ţionarism. Eminescu 

arat ă c ă cuvântul reac ţ iune 

nu are nici un sens dacă - i aplicat la conservatori, fiindc ă aceştia nu voesc stabilirea stă rilor din trecut. 

Ar fi bine dac ă s'ar putea face o reac ţiune fiindc ă aceasta ar însemna readucerea în ţar ă a puterii pie 

care neamul nostru o avea în secolul XIII şi al XVI- a. Aşa ceva nu - i cu putin ţă; nu poate exista un 

partid capabil s ă îndeplineasc ă aşa ceva. O reac ţiune în adev ăratul sens al cuvântului nu- i cu puti nţă 

în ţar ă şi a crede în ea a te lăsa vrăjit de iluzii. Totu şi nu exist ă patriotism făr ă dragoste de trecut. 

Articolul a fost publicat în Timpul (V) 1880, 22 Iulie. Trunchiat a fost publicat sub titlul 

Reac ţiunea de Gr. Peucescu în ed. menţionat ă . Il reproducem aci în întregime. 

Programul nostru zicea: Teorii abstracte de cosmopolitism importate de- aiurea s- au 

împr ăştiat pe nesim ţite şi au slăbit cu încetul simţ ul conserv ării naţionale, aşa de vioi ş i de 

puternic odat ă la români; şi aceste idei, vătămătoare chiar în ţările luminate ş i puternice de 

unde s- au luat, au devenit un adevă rat pericol pentru naţiunea noastr ă. 

De alt ă parte, dorin ţe de progres ş i de libertate nechibzuite au introdus prea ades în 

mecanismul nostru politic fraza goal ă în locul realit ăţii. 

Nu credem ca cititorul s ă mai cear ă probe pentru eviden ţă. Înecarea cu stră ini a tuturor 

ramurilor vieţii noastre economice, reducerea românului în ţ ara sa proprie la rolul de simplu 

salahor agricol, căderea repede a tuturor meseriilor, stingerea industriei casnice ş i înlocuirea ei 

prin producte industriale străine, lipsa absolut ă a unei legi de incolat, ceea ce permite ca 

gunoaiele societ ăţilor vecine din cîteşi patru unghiurile lumii s ă s- aş eze la noi, prefacerea în 

fine a acestor elemente în elemente politice cari au umplut func ţiile statului şi se strecoar ă în 

reprezenta ţiunea naţional ă, toate acestea dovedesc c ă ţara noastr ă nu mai e vechea Românie, 

ci e o Americ ă oriental ă deschis ă tuturor imigra ţiunilor, al căror principiu e Ubi bene ibi patria 

şi teoria de om ş i om ? . 

Pe de alt ă parte dorin ţa de progres şi de libertate a introdus fraza goal ă în locul realit ăţ ii 

în mecanismul nostru politic. 

Adec ă în Constitu ţ iune, adaug ă Steaua României ? . 

Acest adaus este al ei, pentru a altera terenul discu ţiei. Constitu ţ iunea nu este un 

mecanism, ci un text de lege, bun dac ă se aplic ă bine, rău daca se aplic ă ră u. Acest text 

nevinovat nu are deloc a- şi imputa dac ă sub masca lui se desf ăşur ă influen ţa imoral ă, dac ă în 

numele lui se înscriu în listele colegiului I şi al II[- lea] alegători fraudulo şi, dac ă tot în numele 

lui o societate de exploatare a pus mîna pe statul român, uzurpînd numele de partid politic. 

Dar nu este acesta sîmburul discu ţ iei cu ? Steaua României ? . Pentru ca discu ţia s ă nu devie 

o simpl ă ceart ă de cuvinte, o logomahie, pentru ca s ă nu se ignoreze tocmai noţ iunea 

fundamental ă de care e vorba, ne întreb ăm: ce e reac ţiune? 

O espresie împrumutat ă din mecanic ă, însemnînd acţiunea negativ ă produs ă prin una 

pozitiv ă. În politic ă îns ă cuvîntul ,,reac ţiune" s- a întrebuin ţ at întîi la 1789, ca sinonim al 

contrarevolu ţiunii, al unei acţiuni contrare Revolu ţiunii 

Franceze. 

Cuvintele au înţelesul lor. Daca acum le dăm un înţeles, acum un altul, nici o discu ţ ie nu 

e cu putin ţă. 

Aşadar, care este accep ţ iunea ? singura adevă rat ă ? a cuvîntului, ca s ă nu se fac ă vorbă 

zadarnic ă?

O dat ă contraac ţiune. În acest înţeles orice opozi ţie e o reac ţiune şi- n aceast ă ordine de 

idei opozi ţia făcut ă de ? Steaua României ? pîn ă mai ieri, ori de ? Presa ? , e asemenea reac ţiune. 

Altădat ă îns ă reac ţiunea înseamn ă asemenea o contraac ţiune, îns ă în senzul restabilirii 

unei stări de lucruri care a existat odat ă . Contele Chambord voieş te regalitatea de drept divin 

precum ea a existat odat ă; ceea ce el voieşte a avut odinioar ă trup, a fost concret. Centrul din 

Germania voieşte restabilirea unor legi cari au existat odat ă şi au fost desfiin ţate. 

Acest soi de reac ţiune ni se imput ă nou ă, şi aceasta zicem c ă e o scornitur ă din partea 

organelor guvernamentale. Ceea ce voim noi: realitatea în locul frazelor, controlul real al 

actelor guvernului în locul simulacrului de control, responsabilitatea adevă rat ă în locul 

ascunderii dup ă clapiş ti iresponsabili - toate acestea ar fi un progres pe lîng ă ceea ce se 

întîmpl ă astă zi, nu o reac ţiune. 

Iat ă dar accep ţiunea politic ă a cuvîntului: 

Tenden ţa de a reintroduce o form ă de guvern ămînt care- a existat odat ă : regalitatea de 

drept divin, imperiu ş.a.m.d. 

Dar orice tenden ţă de reform ă, chiar aceea care răsare cu necesitate din relele actualit ăţ ii, 

nu poate fi numit ă reac ţie 

decît în senzul mecanic, nu în cel politic al cuvîntului. 

Dar la ce atîta discu ţie? Se- nţelege c ă ? Steaua României ? , pîn ă acuma în opozi ţ ie, trebuia 

s ă caute un pretext pentru trecerea nejustificat ă în rîndul guvernamentalilor. Dac ă pretextul ar 

fi cauza adev ărat ă , atunci aceast ă trecere ar fi trebuit s ă se opereze înc ă de acum cîţ iva ani, 

căci totdeauna a existat acest partid, pretins dezn ădăjduit, al conservatorilor. Aş adar nu 

existen ţa partidului conservator e cauza adevă rat ă c ă ni se caut ă acum nod în papur ă , ci alta. 

Pretinsa cauz ă nu este decît un pretext. Ceea ce am fi dorit îns ă e ca confra ţ ii de la ? Steaua 

României ? să- şi dea cel puţin silin ţ a de- a descoperi un pretext mai plauzibil decît cel inventat 

de genii de la ? Românul ? sau de la ? Telegraful ? . Atîta- i tot. Ne făcusem iluzia c ă putem aş tepta 

mai mult de la tineri la cari presupuneam mai mult ă iubire de adevă r. 

Aţi fost contra guvernului, sînte ţi 

acum pentru el. 

Constat ăm inconsecuen ţa şi ne mărginim la aceasta. 

Dreptul de- a ne mira l- am pierdut de mult în România. Într- o ţar ă în care un om cu 

patru clase primare şi peste aceasta din fire mă rginit e redactor de ziar, deputat, director de 

Banc ă Naţional ă, special într- ale drumului de fier şi curînd ministru de finan ţe, într- o ţar ă în 

care mucenicul Simeon e un om căruia nu i se poate imputa nimic, unde procurele false ca ş i 

falsele cărţi de alegător joac ă rolul de că petenie pentru înaintarea oamenilor, unde merit, 

ştiin ţă, caracter nu sînt nimic, tripotajul, pişicherlîcul şi hatîrul tot, în o asemenea ţar ă omul e 

redus a constata istorice şte ceea ce se- ntîmpl ă , a se indigna din cînd în cînd, a rîde mai 

adeseori, dar a se mira de ceva nu mai are dreptul. 

Puţine avem de zis ca concluziune la o polemic ă cu mult prea lung ă pentru obiectul ei. 

Ţara care, prin aplicarea institu ţiilor ei, încurajaz ă ignoran ţa, neconsecuen ţ a, lipsa de 

caracter, ba le decoreaz ă chiar, dovede şte c ă e în descompunere deplin ă. Dovad ă despre 

aceast ă descompunere este imigrarea continu ă de elemente stră ine, care n- a fost nicicînd mai 

mare decît sub sistemul actual de guvern ămînt. Deşi aceste imigra ţiuni reprezint ă prisosul, nu 

tocmai clasic în virtu ţi şi inteligen ţă, al popoarelor învecinate, totu ş i acest prisos, oricum ar fi 

el, e superior plebei superioare indigene. Pe spatele nefericitului popor românesc, apatic de 

suferin ţe şi ame ţit de fraze, se formeaz ă un popor nou de venetici, de- o naţ ionalitate 

nehot ărît ă înc ă, o nou ă ras ă american ă, în ochii că reia vechiul popor al lui Mircea Basarab 

dispare şi emigreaz ă Promotorul acestui americanism e partidul roşu, care are preten ţ ia de- a 

se numi şi naţ ional. Noi nu ne îndoim c ă şi din acest aluat, în care Costine ştii şi Serurii joacă 

un rol atît de mare, se poate forma ceva; dar ceea ce se va forma nu va fi desigur nici popor 

românesc, nici stat românesc. 

Din punct de vedere istoric, oricine se asociaz ă cu roşii, dac ă nu tradeaz ă pămîntul ţă rei, 

tradeaz ă îns ă poporul ţărei. Mulţi, nu contest ăm, cei mai mul ţi poate o fac făr ă s- o ş tie; vai de 

aceia îns ă cari, avînd putin ţă de- a vedea clar, o fac cu bun ă ştiin ţă! 

Înaintea negrei străin ătăţi care împînze şte ţara cad codrii noştri seculari şi, împreun ă cu 

ei, toat ă istoria, tot caracterul nostru. Moartea, decre şterea popula ţiei îndepline ş 

te apoi restul:

stîrpirea fizic ă a neamului românesc. 

E deci ... iubirea de adevă r din partea feluri ţilor noş tri adversari politici de- a nu mai 

vedea alt ă cauz ă de rele în ţar ă decît reac ţiunea. 

Şi cu toate acestea ar trebui s ă ştie toţi c ă dac- am fi închipui ţi şi dac ă n- am şti bine că 

nu exist ă nici putin ţa unei adevă rate reac ţiuni în ţar ă, am trebui s ă fim măguli ţ i de acest 

epitet. 

A readuce în ţar ă acea repede creştere, început ă în secolul al XIII- lea, în care poporul 

românesc făcea s ă dispar ă dinaintea puterii sale de via ţă triburile tatare ş i slave ce cutreierau 

pămîntul acesta, a readuce vulturescul avînt al Basarabilor, starea de bogăţ ie din vremea lui 

Petru Rare ş ori a lui Matei Basarab, a le putea readuce ar fi merit şi, a fi reac ţ ionar ar fi identic 

cu a fi sporitor neamului şi ţării. 

Dar nici putin ţă nu exist ă pentru un asemenea partid. Izvorul întă ritor al istoriei 

naţionale, iubirea de limb ă, de datini şi de popor sînt înlocuite la tinerime şi ceilal ţ i prin 

romane fran ţuze şti şi cîntă reţ e pribege ale cafenelelor străin ătăţii. Un aer bolnă vicios de 

corup ţie, de frivolitate, de cîştig făr ă munc ă a cuprins plebea noastr ă roşie şi infecteaz ă chiar 

sfera ce rămăsese neatins ă de acest spirit. A crede c ă o reac ţie puternic ă, în senzul naţional ş i 

istoric al cuvîntului, ar mai fi cu putin ţă la noi în ţar ă, ar însemna a se face jertfa unei deş erte 

iluzii. 

Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea ţărînei, ci iubirea trecutului. Făr ă cultul 

trecutului nu exist ă iubire de ţar ă. Azi e constatat c ă, din momentul în care împă raţ ii au 

început a înlocui prin oameni noi pe senatorii Romei, în care tradi ţiile ş i cultul trecutului se 

întrupaser ă, Roma a mers spre repede cădere. Cazul Romei nu numai c ă nu e izolat, dar nu 

sufer ă nici escep ţie măcar ... ! 

1880) Studii asupra situa ţ iei. 

În Decembrie 1877, puţ in timp dup ă venirea la red acţia Timpului, Eminescu îş i expune 

părerile. sale asupra 

vieţ ii noastre publice în Icoane vechi şi icoane nou ă. Dup ă câţiva ani de dă ruire a 

energiei sale intel ectuale, Eminescu simte, nevoia s ă arunce o privire asupra întregei noastre vieţ i de 

stat şi s ă ne dea obs ervaţ iile sale. Cele cinci articole care constituesc ciclul Studii asupra situa ţ iei 

îndeplinesc acest rol. 

In primul articol Eminescu dup ăce subliniaz ă neî ncrederea Românilor în progra mele 

politice, îşi exp une părerile asupra desvolt ării normale a unui stat. Eminescu e contra mişcă rilor 

revolu ţionare şi cere desvoltarea progresiv ă a naţiunii prin munc ă fizic ă şi int electual ă . El 

recunoa şte c ă oarecare progres s'a făcut în domeniul politic, dar c ă înc ă suntem în epoca; 

form elor goale. Şi libertatea şi cultura se dobândesc prin munc ă, 

nu prin profesarea de fraze. 

In al doilea articol Eminescu caut ă s ă dovedeasc ă fapt ul c ă indepe n den ţ a statului nostr u 

nu - i crea ţia partdului liberal ci a marilor domni cari au ştiut s ă asig ure viaţ a naţ iunii. Liberalii 

au avut un singur rol: au format din via ţa noastr ă public ă un bal mascat de panglicari ş i 

negustori de vorbe. 

In al treilea articol Eminescu îşi arat ă ideile sale asupra statului monarhic. Statul are menirea 

s ă aduc ă armonizarea intereselor claselor sociale. Statul nu- i num ai o sum ă de indivizi, ci reprezint ă 

putin ţa de îndreptare a tuturor relelor cear rezulta din instinctele nesoc otite ale actualit ăţ ii. De 

aceia statul ca instrument atât de ginga ş nu trebue lăsat la discre ţia unui partid. Parti dele la noi îş i 

bat joc de interesele generale, iar viaţ a noastr ă constitu ţional ă e o parodie. Principiul monarh ic 

trebue s ă asigure îndeplinirea menirei statului. Monarhul e personificarea statului român, el 

garanteaz ă desvoltarea naţional ă şi politic ă a statului nostru. 

In articolul al patr ulea Eminesc u arat ă mai întâi cât de precar ă este situa ţia noastr ă 

interna ţional ă. Nu vom avea considera ţie în afar ă decât întărind institu ţiile noastre dinl ăuntru. Dată 

fiind starea rea a ţării, Emin escu îşi propune s ă analizeze cauzele acestei stăii. Princ ipala caua e prea 

marea putere a partidelor. Mecanism ul statului e la discre ţia exclusiv ă a partidelor; în aparen ţă 

domne şte în ţar ă legalitatea cea mai desăvâr şit ă, dar în realitatea viaţ a constitu ţional ă e o ficţ iune; 

mi niştrii nu sunt supu şi controlului ţării legale şi suveran ului; partidele au reuşit s ă anihileze 

amândou ă aceste controluri.

Trecân d în revist ă via ţa noastr ă parla me n t a r ă în ultimii ani, Eminescu arat ă cum voin ţ a 

cetăţ eanului a fost sistematic încălcat ă şi cum alegeri drepte au fost numai când a intervenit 

suveranul. Partidele au reu şit s ă izoleze naţiunea de suveranul ei şi s ă fac ă o ficţiune din tot ce- i 

între tron şi ţar ă. Astfel s'a ajuns la starea trist ă când în toate unghiurile ţă rii e numiai o explozie de 

nemul ţumire şi 

de indignare. 

Articolul al cincilea e în legătur ă tot cu viaţa const itu ţional ă la noi. Conducerea ţă rii e pe 

mâna stâlpil or de cafenele, partidele au ajuns stat în stat, oameni lipsi ţi de merit tră esc din 

politic ă şi prin politic ă, o clas ă dominant ă s'a format din oameni neproductivi, clasele pozitive 

sunt doar o mass ă impozabil ă şi exp loatabil ă. 

Acestea sunt amarele observa ţii pe care le face Emin escu asupra situa ţiei 

la noi în 1880. 

I. Despre program. Un nou program? va întreba cititorul, devenit neîncrez ă tor prin 

pompoasele liste de făgăduin ţe şi de vorbe mari, cîte au văzut pîn- acum lumina zilei. într- 

adevă r, nici noi nu sîntem tocmai bucuro ş i de- a alege, pentru o serie de principii sincer 

espuse, un nume care- a trebuit, de voie de nevoie, s ă figureze în fruntea tuturor făgăduin ţ elor 

cîte nu s- au ţinut. De mult înc ă am însemnat asemenea izvoade de fericiri promise ş i pururea 

ne- mplinite cu numirea de negustorie de principii, de pretexte invocate pentru a urmă ri cu 

totul alte scopuri. Ştim asemenea c ă un viu sentiment de stat, o conş tiin ţă întemeiat ă despre 

solidaritatea intereselor naţionale, cari sînt şi trebuie s ă fie armonizabile, nu în opunere unele 

cu altele, un patriotism luminat şi mai presus de tenden ţ e înguste mai nu are nevoie de- a 

formula în teze generale lucruri care se- nţeleg de sine la alţi oameni şi în alte ţări. 

Din nefericire îns ă cat ă s ă constat ăm c ă în ţara noastr ă multe lucruri evidente ş i simple 

nu se mai înţeleg de sine, încît - ca la noi la nimenea - eviden ţa însăş i are nevoie de- a fi 

comparat ă cu miile de căi strîmbe cîte se urmeaz ă, pentru a se dovedi c ă ea este singura linie 

dreapt ă. 

Atîtea programe au apărut în ţar ă la noi de patrusprezece ani încoace, emanate ba de la 

guverne provizorii, ba de la partizi, ba de la personalit ăţi politice izolate, şi atîtea decep ţ iuni 

amare au urmat tuturora încît orice om cu bun- sim ţ trebuie s ă înving ă un sentiment de sfială 

cînd încearc ă a recuceri pentru cuvîntul ,,program" înţelesul lui adevă rat de serie de principii 

mărturisite, împărt ăşite sincer de mii de cetăţ eni, realizabile. Ceea ce se cere de la o profesie 

de credin ţe politice este desigur, înainte de toate, ca ea s ă corespunz ă cu simţ imintele ş i 

aspira ţiunile legitime ale ţării şi s ă fie adaptat ă institu ţiunilor ei. S- ar putea într- adevă r 

imagina un sistem de idei politice, folositoare chiar, care s ă nu fie conforme cu sentimentele ş i 

aspira ţiunile ţării, dar în lumea strictei necesit ăţ i un asemenea sistem n- ar fi cu mult mai mult 

decît productul unei imagina ţii 

fecunde. 

Căci un principiu absolut, netăgă duit de nici un om cu bun- sim ţ , este ca. o stare de 

lucruri rezult ă în mod strict cauzal dintr- o alt ă stare de lucruri premerg ătoare şi, fiindc ă atît 

în lumea fizic ă cît şi cea moral ă, întîmplarea nu este nimic alta decît o legătur ă cauzal ă . 

nedescoperit ă înc ă, tot astfel aspira ţiunile şi sentimentele sînt rezultatul neînl ă turat al unei 

dezvolt ări anterioare a spiritului public, dezvoltare ce nici se poate tăgădui, nici înlă tura. 0 

profesie de credin ţe politice care ar face abstrac ţie de linia general ă descris ă prin spiritul 

public nu s- ar deosebi cu mult de scrierile regelui Iacob al Angliei, de Utopia lui Thomas 

Morus, de Statul ideal al lui Plato, de Contractul social al lui Jean Jacques Rousseau. 

Deci, stabilind principiul fundamental c ă orice politic ă practic ă nu poate lucra decît cu 

elementele cari- i sînt date, iar nu cu cele pe cari şi le închipuie şte a le avea şi convin şi c ă idei 

şi interese, fie cît de diverse, sînt şi trebuie s ă fie armonizabile pentru ca statul s ă fie cu 

putin ţă, nici înţelegem, nici avem vreo încredere în mişcări violente sau estralegale ş i, mai 

puţ in înc ă, în conspira ţiuni, deşi aceste din urm ă s- au bucurat în trecut de o nejustificat ă 

glorie, de laurii pe cari cu uşurin ţă- i plăsmuiesc gazetele, de aureola pe cari cei interesa ţ i o 

creeaz ă cu aceea şi uşurin ţă cu care cei dezinteresa ţi o condamn ă. 

Tăgăduim c ă pe calea aceasta se poate realiza un adevă rat progres, pe care nu- l vedem ş i 

nu- l aprob ăm decît în dezvoltarea treptat ă şi continu ă a muncii fizice şi intelectuale. Că ci cine

zice ? progres ? nu- l poate admite decît cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptat ă . A 

îmbătrîni în mod artificial pe un copil, a răsădi plante făr ă rădăcin ă pentru a avea gradina gata 

în dou ă ceasuri nu e progres, ci devastare. Precum creş terea unui organism se face încet, prin 

superpunerea continu ă şi perpetu ă de nou ă materii organice, precum inteligen ţa nu creşte ş i 

nu se- ntăre şte decît prin asimilarea lent ă a muncii intelectuale din secolii trecu ţi ş i prin 

întărirea principiului înnăscut al judec ăţii, precum orice moment al creş terii e o conservare a 

celor cîştigate în trecut şi o adăogire a elementelor cucerite din nou, astfel, adevă ratul progres 

nu se poate opera decît conservînd pe de o parte, adăogînd pe de alta: o vie legătur ă între 

prezent şi viitor, nu îns ă o serie de sărituri făr ă orînduial ă. Deci, progresul adevă rat fiind o 

legătur ă natural ă între trecut şi viitor, se inspir ă din tradi ţiunile trecutului, înlătur ă însă 

inova ţiunile improvizate şi 

aventurile hazardoase. 

Ne putem fă li cu drept cuvînt cu probele de vitalitate pe cari le- a dat poporul nostru de 

cincizeci de ani încoace. E drept c ă în acest period de ani aceste probe nu sînt repăr ţ ite în mod 

egal, c ă unii ani se deosibesc prin un mare prisos de putere intelectual ă, bine întrebuin ţat, alţ ii 

din contra prin o risip ă puţin justificat ă a acelor puteri pe căi improductive, totu şi însă 

sumînd la un loc şi mărimile pozitive şi cele negative, găsim prin mijlocul cără rilor laterale cari 

s- au pierdut în pustiu calea general ă a unui progres real, mai cu seam ă pe terenul politic. 

Farmecul ce ne ţinuse în întuneric şi înapoiare nu era atît de imaterial precum ş i- ar 

închipui cineva la prima vedere. El era, din contra, reprezentat prin un sistem de cetăţi turce ş ti 

din stînga Dunării, ale căror amenin ţătoare brîie de pămînt şi piatr ă trebuiau dă rîmate pentru 

ca să- nceteze epoca întunerecului. Dup ă pacea de la Adrianopol s- au dărîmat în sfîrşit ş i cele 

din urm ă fortifica ţii pe cari Turcia le avea pe malul stîng al Dunării, şi deodat ă cu aceasta se 

ridicar ă una cîte una piedecele de pîna- atunci ale nego ţului şi agriculturii ş i astfel, începînd a 

se dezvolta bogăţ iile pămîntului nostru şi căutîndu- ş i schimbul pe producte apusene, am fost 

puşi în contact cu civiliza ţia, cu ideile Apusului, cari şi- au făcut drum şi s- au răsă dit la noi 

făr ă nici o greutate, făr ă nici o împotrivire din parte- ne. 

Din capul locului cat ă s ă negăm c ă ar fi existat în ţările noastre o reac ţ iune în senzul 

feudal al cuvîntului. Din timpul războaielor lui Napoleon. I se ivise în ţă rile noastre un reflex, 

la început înc ă slab dar nefalsificat, al înaltei culturi şi lipsei de prejudi ţii 

a secolului al XVIII- 

lea, reflex care avea caracterul acelui secol: un raţionalism strălucit ş i spiritual, lipsit de 

cuno ştin ţe pozitive. Zeiţa raţiunii credea în Apus s ă pun ă lumea în orînduial ă numai prin 

propriul aparat al deduc ţiunilor logice, ale căror premise nu erau bazate nici pe esperien ţă , 

nici pe organiza ţia înnăscut ă a statului şi a societ ăţ ii, ca obiecte ale naturei. Golul nostru 

intelectual, setos de civiliza ţie, a primit făr ă control, făr ă. cîntă rire, idei şi bune şi rele, ş i 

potrivite şi nepotrivite, ba naţiunea întreag ă, cu prea puţine excep ţii, nu vedea c ă niciodat ă o 

vorbă nu poate înlocui o realitate, c ă niciodat ă fraza culturii nu e echivalent ă cu munca real ă a 

inteligen ţei şi mai ales cu întărirea propriei judec ăţi, care e cultura adevă rat ă, c ă niciodat ă 

fraza libert ăţii nu e echivalent ă cu libertatea adevă rat ă , care e facultatea de a dispune de sine 

însuş i prin munc ă ş i prin capitalizarea muncii. Nu o utopie, o mie de utopii populau capetele 

genera ţiei trecute, care- şi închipuia libertatea făr ă munc ă, cultura făr ă învăţătur ă, organiza ţ ia 

modern ă făr ă o dezvoltare economic ă analog ă . 0 serie de fraze ieftene, copiate din gazete 

străine, din scriitori de a doua mîn ă, din discursurile unor politici trăiţi şi crescu ţi în alte ţă ri, a 

înlocuit şi înlocuie şte înc ă în mare parte silin ţa de- a învăţa singuri; raţionamente stră ine, 

răsărite din alte stări de lucruri, înlocuiesc exerci ţiul propriei judec ăţi. 

Deci tocmai lipsa unei reac ţiuni adevă rate, raţionalismul foarte strălucitor, dar ş i foarte 

superficial al epocei trecute au făcut ca introducerea tuturor formelor nou ă de cultur ă s ă se 

întîmple făr ă controlul, făr ă elementul moderator al tradi ţ iilor trecutului. în loc ca un spirit 

nou de munc ă şi de iubire de adevă r s ă intre în formele vechi ale organiza ţ iei noastre, s- a 

păstrat din contra incultura şi vechiul spirit bizantin, care a intrat în formele nou ă ale 

civiliza ţiei apusene. Nu ceva esen ţial, nu îmbun ătăţ irea calităţ ii a fost ţinta civiliza ţ iei române, 

ci men ţinerea tuturor neajunsurilor vechi, îmbr ăcate în reforme foarte costisitoare ş 

i cu totul

în dispropor ţie şi cu puterea de produc ţiune a poporului şi cu cultura lui intelectual ă. 

Programul publicat în n- rul de ieri, asupra că ruia vom reveni în deosebite rînduri, a 

răsărit din acest viu sentiment al contrazicerii între fond şi forme care se arat ă atît de deschis 

în toate fenomenele vieţii noastre publice. 

Chiar dac ă epoca formelor goale, care domne şte de două zeci de ani şi mai bine în ţă rile 

noastre, s- ar putea esplica, deşi nu justifica, prin cuvîntul „epoca de tranzi ţiune”, e evident că 

sarcinile cu care tranzi ţiunea neau încărcat cu asupra de măsur ă ne dicteaz ă în mod serios 

de- a ne întoarce de pe calea greşit ă, de- a privi în mod mai limpede starea adevă rat ă a ţă rii, 

de- a judeca în mod mai limpede necesit ăţile 

ei. 

O schimbare a opiniei publice în înţ eles conservator se poate constata de mai mult timp 

încoace. Foaia noastr ă acum doi ani înc ă a prezis c ă ţ ara, prin tristele esperimente la care e 

supus ă de domnia frazei, va ajunge pîn ă în sfîrşit s ă fie conservatoare. În urma acestei 

preziceri, îndealtmintrelea lesne de făcut, s- a văzut c ă însu şi liberalii au fost siliţi să 

recunoasc ă necesitatea unei legi contra uzurei şi a unei alte legi contra înstr ăină rii 

pămînturilor ţărăneş ti. Aceste legi stau îns ă în flagrant ă contrazicere cu însăşi raţ iunea de- a fi 

a liberalismului, care recunoa şte oricărui cetăţ ean dreptul absolut de- a dispune de bunurile ş i 

de munca sa dup ă propria şi libera sa chibzuin ţă. lat ă dar c ă din haosul de idei liberale- 

cosmopolite, pentru cari clasele şi statul nu sînt nimic, iar individul totul, ră sare ca din senin 

necesitatea absolut ă de existen ţă a unei clase asigurate de muncitori agricoli. Nu ne îndoim că 

mai tîrziu capetele mai clare dintre liberali vor recunoa şte tot atît de mult necesitatea absolut ă 

a propriet ăţii mari, care este în toate ţările sprijinul cel mai puternic al neatîrn ă rii de caracter, 

al celei mai înalte forme a libert ăţii omene şti. Nu o dat ă în istorie se va confirma adevă rul 

fabulei lui Meneniu Agrippa. 

Încheiem aceste şiruri aducînd cetăţ enilor aminte c ă nu exist ă nici libertate, nici cultur ă 

făr ă munc ă. Cine crede c ă prin profesarea unei serii de fraze a înlocuit munca, deci libertatea 

şi cultura, acela se prenum ăr ă făr ă s- o ştie între parazi ţii societ ăţii omene ş ti, între aceia cari 

trăiesc pe pămînt spre blestemul, ruina şi 

demoralizarea poporului lor. 

II. Independen ţ a român ă. În ordinea de idei espuse în n- rul trecut intr ă ş i aceea a 

independen ţei statului român. Nici aceasta n- a venit ex abrupto, în mod fragmentar, ca din 

senin, ci, ca toate tenden ţele adevă rate, a fost pururea prezent ă şi întunecat ă numai uneori de 

nevoile momentului. 

Ar fi un act de adînc ă ingratitudine către stră moşii noştri dac ă neam închipui c ă cu noi 

se începe lumea în genere şi România îndeosebi, c ă numai noi am fost capabili a avea 

instinctul neatîrn ării, cînd, la dreptul vorbind, n- am făcut decît a mănţ inea cu mult mai mult 

ori mai puţin succes ceea ce ei au cîş tigat fie prin sîngeroase lupte, fie prin dezvoltarea unei 

iste ţii extraordinare, puse amîndou ă adeseori în serviciul acestei unice preocupa ţ iuni, a 

păstr ării neamului şi ţării. 

E drept c ă prezentul, cu graiul lui viu, cu ambi ţiile şi preten ţ iile lui, e un advocat foarte 

elocvent pentru meritele sale, fie reale fie închipuite, fa ţă cu meritele unui trecut a cărui gur ă o 

astup ă pămîntul. Şi cu toate acestea fost- ar- fi cu putin ţă de- a vorbi chiar de neatîrnarea 

statului român făr ă a sufla praful aşezat pe tractatele noastre vechi ş i de pe cronicele noastre? 

O ilustrare curioas ă a manierei de- a- şi atribui un merit care e în mare parte a trecutului e că 

în acelaş i timp în care se- ncheia un tractat de comer ţ cu Austria, ca manifestare a neatîrn ă rii 

noastre, d. Mitilineu, înalt func ţ ionar al Ministerului de Esterne, publica un volum de tractate 

de alian ţă şi de comer ţ încheiate de dinastii române de înaintea epocei fanario ţilor. 

Şi ce străluci ţi într- adevă r, ce neasem ănat de mari sînt reprezentan ţ ii din trecut ai 

neatîrn ării statelor române fa ţă cu epoca noastr ă? Oare Mircea I, în cei 38 de ani, Ş tefan cel 

Mare în cei 46 de ani ai domniilor lor au avut o alt ă preocupare decît neatîrnarea ţării?

Mircea I — acest prototip luminos şi al artei războinice şi 

al celei diplomatice la români— 

n- a gândit toat ă viaţa lui decît la mănţinerea neatîrn ă rei. La 1394 bate pe Baiazid Ilderim în 

memorabila lupt ă de la Rovine, păstrat ă în memoria întregei Peninsule Balcanice; la 1395 

încheie tractat de alian ţă cu Ungaria; la 1396 ia parte la bătă lia de la Nicopole, la 1398 bate el 

singur pe Baiazid lîng ă Dunăre; la 1406 îşi întinde mîna în Asia ş i scoate pe Musa ca 

pretendent în contra lui Soliman I, îl sus ţine cu bani şi arme şi îl face împă rat; la 1412 scoate 

un alt pretendent, pe Mustafa, în contra lui Mahomed I, ba chiar în anul mor ţ ii sale, 1418, a 

ajutat cu bani ş i arme pe un sectator momentan, anume Mahmud Bedreddin, sperînd succese 

politice din sciziuni religioase între turci. 

O politic ă analog ă a contrapunerii iscusite a puterilor creş tine, a luptei directe cu turcii, 

au sus ţinut Ştefan 

cel Mare. 

Din atitudinea acestor doi Domni se esplic ă cum de ţările noastre au putut s ă se închine 

puterei turce şti păstrîndu - şi cu toate acestea întreaga lor suveranitate înlăuntru şi- n afar ă , 

cum s- au putut s ă se introduc ă în tractate de supunere proibi ţ iunea pentru moametani de- a 

se aşeza în ţar ă, cum s- au răsfrînt pîn ă chiar asupra umbrelor de fanario ţi o raz ă din vechea 

neatîmare, căci şi aceştia îndră zneau a se numi Domni din mila lui Dumnezeu, deşi erau numi ţ i 

şi scoşi prin firman, deşi se ştie c ă titlul Deigratia nu se cuvine decît numai suveranilor. 

E o ciudat ă ironie a istoriei de a vedea pe un Gheorghe Hangiarlâu de pild ă , un cirac al lui 

Capudan başa din Ţarigrad, îmbr ăcîndu- şi fiinţ a paralitic ă cu titlurile unui Mircea Dei gratia 

Woevoda transalpinus, Fogaras et Omlas Dux, Severini Comes, Terrarum Dobrodicii Despotus et 

Tristri Dominus. 

Făcut- au bine sau făcut- au rău cei mai mari doi Domni ai noştri preferînd o suprema ţ ie 

nominal ă turceasc ă unei suprema ţii reale creştine? Realitatea a dovedit c ă era tot ce puteau 

face mai bine. Toate, dar absolut toate statele dună rene au devenit paş alîcuri, marele regat al 

Ungariei au fost asemenea paşalîc o suta de ani. Polonia a fost împăr ţit ă, ş i mai este azi, pe 

cînd vechile noastre tractate, iscălite cu litere mari şi băţoase pe piele de viţel, au fost pîn ă ieri 

izvorul neatîrn ă rii reale, izvorul din care au decurs actele succesive de emancipare de sub 

domnia turceasc ă. Tudor se bazeaz ă pe ele cînd cere de la Poart ă reintroducerea domniei 

naţionale, şi Divanurile ad- hoc n- au gă sit alte arme mai puternice înaintea Areopagului 

Europei decît tot pe acestea. 

Aşadar „independen ţa”, precum o numim astă zi, nu este un „copil găsit” făr ă căpătîi ş i 

făr ă antecedente, ci un prin ţ care dormea cu sceptrul şi coroana alături. Căzut ă în desuetudine 

prin necump ănitele acte ale lui Dimitrie Cantemir ş i a generalului de cavalerie Toma 

Cantacuzino, neatîrnarea noastr ă a fost pururea real ă , ca drept pururea în vigoare, ca fapt 

ştirbit din cînd în cînd, nu prin alt drept, ci prin escese şi abuzuri de putere ale turcilor ş i, 

daca ea a fost întunecat ă curs de o sut ă de ani prin postomania fanariot ă, tradi ţia ei ş i 

încerc ările de a o restitui n- au încetat nicicînd, iar mai cu seam ă secolul nostru a fost bogat în 

succese pe terenul acesta. Deja Regulamentul organic, ca legiuire unitar ă pentru amîndou ă 

ţările, răsărit ă chip din iniţiativa ruseasc ă , dar din libera discutare a parlamentelor de atunci, 

era un liniament al unirii ţărilor. Aceleaş i tendin ţe se ivesc cu mai mult ă putere în miş carea de 

la 1848 şi culmineaz ă în 1859 prin alegerea lui Vod ă Cuza. Dorin ţ a Divanurilor ad- hoc de a 

alege un principe dintr- o dinastie european ă nu se putu împlini deocamdat ă, totu ş i a doua zi 

de încheiarea Tractatului de la Paris, şi în contra prescrip ţ iunilor lui formale, am ales un 

singur Domnitor pentru ambele ţări surori, cîţiva ani în urm ă am realizat Unirea, prin 

conferin ţa de la 1864; fostul Domn obţinu suveranitatea absolut ă în legisla ţia intern ă, ş i în fine 

la 1866 obţinur ăm şi recunoa şterea unei dinastii ereditare, toate acestea făr ă nici un sacrificiu, 

graţ ie numai încrederii ce am putut inspira marilor puteri şi bunei- voinţ e de care ne bucuram 

din partea lor. Purtat de o mişcare de- a dreptul entuziast ă, Cuza Vod ă a devenit el însu ş i 

principalul purt ător al politicei esterioare, al politicei neatîrn ării, avînd cea mai credincioas ă ş i 

neobosit ă mîn ă 

de ajutor în Constantin Negri.

Toate atributele unei neatîrn ări reale s- au cîştigat de către Vod ă Cuza esceptînd firma 

acestei realit ăţi. În fapt ă juridic ţiunea consular ă ş i- a pierdut terenul sub domnia lui, 

secularizarea averilor închinate s- au operat, deşi călugării greci se gerau în supu ş i ai puterei 

suzerane, ai Porţii, s- au înfiin ţat o armat ă relativ numeroas ă şi complet ă , s- au proclamat 

neatîrnarea bisericii naţionale pe baza vechilor drepturi ale Mitropoliei Moldovei ş i Sucevei, 

vechii consuli generali devenir ă de fapt, deşi nu prin titulatur ă, miniş tri diplomatici, rela ţ iunile 

interna ţionale ale statului român erau încredin ţ ate unui ministru al afacerilor esterioare în 

regul ă, încît întregului aparat al unei depline suveranit ăţi interne ş i esterne nu- i lipsea decît 

numele propriu, ce părea a lipsi din dicţionarul Apusului european. 

Guvernele cari au venit în urma anului 1866, n- au prea avut altceva de cîş tigat decît 

firma, decît recunoa şterea unei neatîrn ări ce existase totdeuna şi care scădea numai cînd n- 

avea cine s- o mănţie, sporea îns ă sub mîna oricui care ar fi avut voinţ a de- a o restabili. 

N- avem nevoie s ă adăog ăm c ă, departe de a fi un copil gă sit, neatîrnarea României era 

atît de real ă încît, cu prea puţin ă politic ă bun ă şi făr ă cheltuiala unui ban roş u, ea se restabilise 

pe deplin înaintea Tractatului de la Berlin, care, în loc de- a uşura situa ţ iunea, recunoscînd pur 

şi simplu un fapt ce rezulta de sine din căderea împă răţiei turce ş ti, a îngreuiat- o punîndu - ne 

condi ţiuni 

atît de costisitoare. 

Nu este nici o îndoial ă c ă cump ără tura firmei a costat mult mai mult decît realitatea 

neatîrn ării noastre, care nu ne- a costat nimic pe noi, dar cu atît mai mult pe stră moşi. Că ci, 

abstrac ţie făcînd de la milioanele de bani, de la miile de oameni căzu ţi în bătă lie, de la 

pierderea unei provincii, mai rămîne în paharul destul de amar bă ut pîn- acum drojdia 

asigur ă rilor formale din declararea de recunoa ştere, asupra cărora nu neau luminat încă 

iluştrii oameni de la putere. 

În rezumat, politica noastr ă trecut ă, în privirea neatîrn ării, se caracterizeaz ă în modul 

urmă tor: Deşi existau în amîndou ă dinastii — în Moldova neamul Muş atin, suplantat 

Drago şizilor, în Ţara Româneasc ă străvechii Basarabi—totu şi domnia era electiv ă . Electivitatea 

aceasta, lăudat ă pe cuvinte cu totul greşite de către o seam ă din publici ştii noş tri, a fost 

sămîn ţa nestabilit ăţii din ţar ă. Fiii de Domni aveau toţi dreptul de- a fi aleşi, renun ţ area unora 

din ei trebuia răscump ărat ă, alţii trebuiau înlătura ţi cu arma. Mai periculoase îns ă decît 

certurile între fiii legitimi, cari totu şi se mîntuiau într- un chip oarecare, erau ambi ţ iile liniilor 

nelegitime şi colaterale. Dup ă stingerea dinastiilor se începu aceea şi vînătoare dup ă tron între 

boierii cei mari. 

Acest inconvenient avea, ca toate inconvenientele, şi o compensa ţ ie oarecare în bine. 

Daca principii ar fi fost siguri despre ţar ă, nesiguri numai despre străin ătate, ar fi că utat prea 

cu uşurin ţă un razim continuu într- un singur vecin în contra celorlal ţ i; interesul dinastic i- ar 

fi atras cu repejune şi pe de- a pururea în sfera unei singure puteri. Electivitatea îns ă [î]i 

desp ărţ ea pe candida ţii de domnie, întru cît s- atinge de reazimul de din afar ă , în partizanii 

unei influen ţe sau a celeilalte, încît, precum nu se putea stabili esclusiv nici o linie domneasc ă , 

tot astfel nu s- au putut stabili în mod esclusiv nici o influen ţă străin ă. Nu doar c ă aceast ă 

duplicitate, aceste exerci ţii de echilibristic ă ar fi de atribuit unei deosebite înţ elepciuni politice. 

Înţelepciunea consista numai în a se folosi de împrejur ări date precum erau. Cele dou ă mari 

puteri vecine de pe atunci, Polonia şi Ungaria, voiau una întinderea de la Baltic ă pîn ă la Marea 

Neagr ă, alta întinderea de la Adriatic ă tot pîn ă la Marea Neagr ă. E evident c ă acest scop politic 

nu se putea împlini decît pe socoteala ţărilor române. Poporul român — boerimea oligarhic ă . 

îndeosebi — devenise regisorul urmă toarei drame. Cînd o influen ţă reprezentat ă prin Domnul 

cutare amenin ţa s ă prevaleze, boierii îl răsturnau, dînd greutate momentan ă altei influen ţe ş i 

viceversa. Domnii cei siguri despre ţar ă. făceau tot astfel: Mircea contrapunea influen ţa polon ă 

celei ungare şi viceversa, Ştefan 

asemenea. 

Dar acest folos, abstrac ţie făcînd de la nesiguran ţ a lui, era cu totul întrecut de pierderile 

ce căta s ă le sufere ţara prin vecinica nestabilitate dinlă untru şi contra acestui din urmă

inconvenient e îndreptat ă Constitu ţia noastr ă şi domnia ereditar ă în orice caz îns ă în 

Constitu ţie nu st ă scris ca vechea vînătoare dup ă puterea suprem ă a statului s ă fie înlocuit ă 

prin vînătoarea de func ţii, arenzi ale statului ş i hatîruri ale postomanilor de toate categoriile, 

în Constitu ţie nu st ă ca ignoran ţa şi ambi ţiile nulit ăţ ilor, sub pretextul deosebirilor de 

principii, s ă vîneze cu înverş unare puterea, în Constitu ţie nu st ă ca succesul acestor oameni să 

atîrne de la amăgirea alegătorilor prin negustorie de fraze şi izvoade de făgăduin ţ i mincinoase. 

O organizare care s ă asigureze prin legi atît cultura înalt ă a depozitarilor puterii publice, 

precum şi stabilitatea lor, ar fi fost corelatul natural al domniei ereditare şi e evident pîn ă la 

virgule c ă o asemenea organizare nici este cu putin ţă daca nu se ţine seam ă de slă biciunea 

corpului electoral, daca se permite falsificarea listelor electorale prin introducerea în ele de 

proprietari fictivi, dar în realitate postulan ţi, daca majorit ăţile se formeaz ă din func ţionari ş i 

rude de func ţionari, dac ă abuzul partidului radical face necesare alte abuzuri, daca risipa 

averii publice de către acest partid impune ţării necesitatea de a crea noi biruri pentru a- ş i 

împlini iscălitura dat ă cu atîta uşurin ţă de o genera ţie de demagogi fenean ţi, cu neputin ţă de 

săturat şi, înainte de toate, grozav de mul ţi. 

Astfel nestabilitatea de sub domniile elective, în loc de a înceta, s- a generalizat, ba ş i- au 

creat un mediu social în care s ă poat ă înflori cu de prisos. La crearea acestui mediu au 

contribuit toate: şcoalele, în care copiii în loc de idei înva ţă papagalice ş te mii de mii de 

cuvinte, coteriile politice, ce primesc şi bun şi rău, numai de- ai lor s ă fie, uzurparea de 

reputa ţiuni lesne de operat în mijlocul unui popor incult, cîştigul făr ă munc ă , deci imoral, al 

nulit ăţilor cari au impertinen ţă îndestul ă de a se impune, sistematica lăudare a mediocrit ăţ ilor 

de către camaraderii, glorificarea răului ş i absoluta paralizare a celor buni de a putea, prin 

acest zgomot de iarmaroc, s ă dema şte acest bal mascat de panglicari şi 

de negustori de vorbe. 

Merit? Exist ă chiar o medalie „Bene- Merenti”, conferit ă de conservatori unui Alecsandri, 

celui mai însemnat autor în românime, ea se confer ă a doua zi de că tre liberali unui pamfletar, 

şi nu e de mirare daca, tot pe calea bătut ă de acest din urm ă , un alt pamfletar va soliciat- o 

asemenea. 

Toate acestea desigur c ă nu reiese din spiritul Constitu ţiei 

noastre. 

III. Ideea statului monarhic. Din momentul în care s- a instituit domnia ereditar ă în 

locul celei elective şi s- a pus puterea suprem ă a statului la adăpost de înver ş unatele lupte de 

partid, s- a pus, în principiu cel puţ in, la adăpost de patimele ş i de asprimea intereselor 

momentane şi trecă toare însăşi ideea statului, adic ă ideea armoniei intereselor naţ ionale. Asta 

este în esen ţă deosebirea între monarhia constitu ţional ă şi republic ă. În republic ă domne ş te 

îndeosebi interesul individual, în genere interesul de partid. Partidul ş i numai partidul alege pe 

capul statului, el formeaz ă voinţ a statului în articole de legi, epoca poart ă pe deplin caracterul 

unui grup de interese predomnitoare. 

Aceast ă stare de lucruri e în aceea şi propor ţie lipsit ă de pericole în care esist ă în stat o 

clas ă de mijloc economice şte puternic ă şi cult ă care s ă mănţin ă echilibrul între tendin ţ ele prea 

înapoiate a simţ ului istoric a unui popor, reprezentat în genere prin formele existente ale unei 

civiliza ţii trecute, şi între tenden ţele zgomotoase ale trebuin ţ elor acute ale prezentului, 

reprezentate prin nevoile claselor de jos. Unde aceast ă clas ă nu exist ă decît în mod rudimentar 

sau unde ea este prea slab ă pentru a se împotrivi tenden ţ elor estreme republica devine o 

jucărie a partizilor, o forma de care abuzeaz ă şi "unii şi alţii în detrimentul vă dit al intereselor 

generale. 

Deie- ni- se voie a arăta c ă ideea statului, ideea armoniei intereselor exist ă în realitate, că 

statul nu este numai suma de indivizi ce coexist ă într- un moment dat, c ă el reprezent ă însăş i 

putin ţa de îndreptare a unor rele ce rezult ă din instinctele nesocotite ale actualit ăţii. 

S ă ne- nchipuim de ex. c ă radicalul X, în loc de- a fi nă scut în sfera de jos, ar fi fost fiul 

unei vechi şi bogate familii aristocratice. Acela ş om cu acelaş i temperament ar fi reprezentat,

în locul ideilor radicale, alte idei tot atît de estreme, îns ă cu totul opuse celor dentîi. 

Care din doi ar fi avut acum dreptate, X reac ţionarul perfect sau X radicalul? E clar c ă nici 

unul, nici altul. Precum vederile unuia ar fi înrădă cinate în trecut, tot astfel tendin ţ ele celuilalt 

ar fi o expresie exagerat ă a nevoilor momentane a claselor de jos, încît acelaş i temperament, 

născut cînd într- o clas ă cînd într- alta, ar reprezenta de o parte ura şi invidia demagogic ă 

pentru tot ce e superior ca avere sau inteligen ţă, ar reprezenta de alta dispre ţul ş i 

desconsiderarea aspira ţiunilor celor îndrept ăţite 

ale prezentului. 

Dar statul nu este nici suma indivizilor coexisten ţi. Căci dac ă luă m individ cu individ am 

vedea lesne c ă marea, incalculabil de marea majoritate a oamenilor s- ar sustrage bucuros, 

numai de- ar putea, şi de la plata de bir şi de la presta ţiuni ş i de la recrutare, încît, oricît de 

recunoscut ă ar fi necesitatea unui interes general de fiecare în parte, totu ş i, cînd e vorba ca el 

s ă, subvie cu atomul său individual acelei necesit ăţi, instinctul său intim ş i primitiv este de a 

se sustrage. O curioas ă ilustrare a manierei de a privi statul şi societatea neau dat- o în toţ i 

timpii evreii. A se bucura de toate drepturile, dar a se sustrage, de e cu putin ţă , de la toate 

datoriile este deviza lor ş i pentru realizarea acestui princip au, ca nealte popoare, pururea 

aptitudinea unei organiz ări 

de dosire, de substituire, de ajutor mutual. 

A pune dar acest instrument ginga ş al statului, acest reprezentant atît al vieţ ii istorice cît 

şi al armoniei intereselor unei naţii, la discre ţia absolut ă a unui singur partid este periculos, 

mai cu seam ă cînd elementul ponderator al unei clase de mijloc culte ş i avute e reprezentat 

numai într- un mod rudimentar. 

Noi avem o clas ă de mijloc care ? tocmai din cauza lipsei de apărare a muncii ei ş i din 

cauz ă c ă, pe un teren steril pentru dezvoltarea general ă, i s- a dat ocazia de a câştiga fără munc ă, adec ă pe acela al func ţionarismului ş i al proletariatului condeiului, nu este în stare de 

a exercita controlul de care vorbim, nu este în stare a fi regulatorul exclusiv al vieţ ii publice. 

Capitaliile cele mari a acestei clase consist ă în sume colosale de fraze, în cuvinte deş erte; arta 

de a şti, sau mai bine de a nu şti scrie şi citi e echivalent ă în România cu dreptul de a domni 

peste munca şi înţelegerea altora. 

E bine, e folositor înainte de toate ca, sub pretextul şi ficţiunea constitu ţional ă , partizile 

să- şi bat ă joc de stat în detrimentul intereselor generale, s ă formuleze copilă reasca lor 

uşurin ţă şi instinctele lor de dezordine în administra ţie şi finan ţ e în paragrafe de lege, 

obligatorii chiar pentru cel mai înţelept şi mai bine cump ă nit om din România? Oare 

Constitu ţia noastr ă n- a avut tocmai scopul contrariu de acela care se împline ş te prin ca, nu 

este ea din contra o garan ţie împrotiva tiraniei şi 

arbitrariului partizilor? 

Cînd, la anul 1866, ţara si- a dat institu ţiunile care domnesc astă zi, cînd s- a chemat la 

cîrma ţării un prin ţ străin, nu credem c ă unica preocupare a ţă rii a fost aceea de- a pune un 

capăt rivalit ăţilor primejdioase dinlă untru, ci o idee de un ordin mai înalt a condus naţ iunea în 

hotă rîrea ei. Deja bătrînii noştri, aproape acum cincizeci de ani, concepuser ă ideea unirii sub o 

dinastie ereditar ă. Întîrziat ă de împrejur ări neatîrnate de voinţ a noastr ă, îndat ă ce România 

dăduse semne de a sa vitalitate şi făcuse s ă se nasc ă încrederea c ă ea, în mijlocul statelor ce- o 

înconjurau, putea s ă trăiasc ă din propriile ei puteri şi din propria ei conş tiin ţă naţional ă , nici 

stabilirea unei dinastii ereditare n- a mai întîmpinat nici o rezisten ţă şi, o dat ă cu 

recunoa şterea ei, putem zice c ă din acel moment chiar, şi independen ţ a statului român în 

princip a fost deja recunoscut ă. 

Ca prob ă c ă acesta a fost sentimentul ţării, putem aminti aci cuvintele rostite de că tre 

preş edintele Constituantei, d. M. Kostaki, în numele ţă rii, în momentul cînd a prezentat 

alesului ei pactul fundamental. 

În ziua de 10 mai, cînd Înălţimea Voastr ă V- aţi suit pe tronul României, ţara a vă zut 

realizat ă cea mai vie şi cea mai scump ă a sa dorin ţă; acea zi care a întemeiat pentru ţară începutul unei nou ă ere, ţara a salutat- o ca data inaugur ării regimului monarhic, carele singur

poate garanta României consolidarea statului şi 

binefacerile unui guvern stabil. 

Adunarea, zeloas ă pe de o parte de a aşeza principiul monarhic pe baze nestr ămutate ş i 

voind, de alt ă parte, a încunjura acest princip de toate libert ăţ ile compatibile cu ordinea, 

deplin convins ă c ă regimul constitu ţional a devenit pentru România nu numai o condi ţ iune de 

existen ţă şi de prosperitate, dar totodat ă şi garan ţia cea mai puternic ă a consolid ă rii tronului 

Măriei Tale, s- a grăbit de a vota pactul menit de a ajuta pe deplin acest scop. 

Constitu ţiunea ce am onoarea a o prezenta Măriei Tale în numele Adună rii d ă o legitim ă 

satisfac ţiune acestor aspira ţiuni ale ţă rii, consacrînd pentru România principiile admise în 

statele moderne cele mai înaintate pe calea civiliza ţiunii. 

Plini de speran ţă c ă nouăle institu ţiuni vor pune capăt suferin ţ elor unui trecut dureros, 

românii, uniţ i într- un sentiment unanim de concordie şi de frăţie, vor întrebuin ţa silin ţ ele lor 

cele mai stăruitoare întru a apăra aceste principii şi a da cuget ărilor leale ş i generoase ale 

Măriei Tale concursul lor cel mai sincer şi 

cel mai devotat. 

Călcînd pe pămîntul ţării noastre, aţi spus românilor c- aţi devenit român; astă zi România 

constitu ţional ă V ă răspunde prin organul reprezentan ţilor ei c ă Mă ria Ta ai devenit pentru ea 

simbolul naţionalit ăţii 

sale. 

S ă trăiţi, Măria Ta! 

S ă trăiasc ă România! 

Dup ă rostirea acestor cuvinte a urmat pronun ţarea formulei de jură mînt din partea 

Măriei Sale: 

Jur de a păzi Constitu ţia şi legile poporului român, de a mănţ inea drepturile lui naţ ionale 

şi 

integritatea teritoriului. 

ubstituind deci principiul monarhic mult bîntuitei domnii elective, ţ ara a voit a crea acea 

institu ţiune care s ă fie nu numai personificarea statului român, depozitar al tradi ţ iilor politice 

ale ţării, ferind- o de fluctua ţiunile momentane ale partizilor, dar, în acelaş i timp, încunjurînd 

tronul cu institu ţiunile constitu ţionale, acel regim le- a considerat ca o garan ţ ie de putere 

pentru tron, ca o garan ţie pentru dezvoltarea material ă şi politic ă a statului român. 

Preocupa ţi astă zi înainte de toate mai mult de viitorul ţă rii decît de interesele de partid, 

convin şi fiind c ă noua pozi ţie ce ne este creat ă prin Tractatul de la Berlin ne face direct 

responsabili de urmă rile noastre, c ă sîntem lipsi ţi astă zi de acele garan ţ ii care ni le prezinta 

Tractatul de Paris şi în momentul de a intra într- o nou ă er ă politic ă , vom face în modul cel 

mai impar ţial bilan ţul perioadei celei din urm ă a vieţii noastre politice, ca s ă ne preg ă tim cu 

bărbăţ ie pentru noua er ă în care intră m. 

Vom întreba mai întîi cu mîna pe conş tiin ţă pe orice bun român dac ă crede întradev ă r că 

ţara trebuie s ă se simt ă fericit ă în situa ţia actual ă. 

Examinînd mai întîi starea noastr ă politic ă interna ţional ă, constat ăm cu înlesnire c ă nu 

numai toate atributele suveranit ăţii statului au fost cîştigate înainte de 1866, ci asemenea că 

recunoa şterea unei dinastii ereditare era însăşi recunoa şterea suveranit ăţii reale a ţă rii ? toate 

acestea făr ă nici un sacrificiu. Nu rămînea cu mult mai mult de cîştigat decît firma deschis ă , 

titulaturile, analoge stării de lucruri, ale agen ţiilor 

diplomatice. 

Condi ţiile impuse nou ă prin Tractatul de la Berlin îns ă, ba chiar în urma Tractatului 

pentru obţinerea recunoa şterii firmei independen ţei (recunoa ş tere pe care chiar organele 

oficioase ale guvernului o declar ă drept un act de simpl ă formalitate), condi ţ iile impuse deci 

pentru îndeplinirea unei simple formalit ăţi neau impus sacrificii din care unele, pe lîngă 

gravitatea lor, mai constituie şi o izbire direct ă în autonomia de legisla ţie intern ă de care 

pururea neam bucurat în trecut.

S- ar fi putut aş tepta ca, în urma sacrificiilor ce neam impus prin participarea la 

războiul oriental, s ă conserv ăm măcar simpatia acelei puteri cu care neam luptat alăturea; n- 

am conservat- o îns ă nici pe aceea. Am avut şi mai puţin înc ă simpatia acelor puteri cari au 

privit cu un ochi de neîncredere participarea noastr ă la război, şi astfel am putut constata că 

nici o voce amic ă nu s- a ridicat în Congresul de la Berlin în favorul României, şi astă zi înc ă , 

dup ă doi ani, recunoa şterea e problematizat ă de misterioasele asigur ă ri formale despre care 

nu ştim nimic. Dar mai mult înc ă. 

Am putut constata c ă, cu ocazia unei simple afaceri comerciale, în privin ţa că reia e un 

adînc mister cum ea a degenerat într- o chestiune interna ţional ă, unele puteri se înţeleseser ă , 

între ele ca s ă exercite o presiune asupra şi în contra statului român. Ce deosebire estrem ă 

între aceasta şi secularizarea mănă stirilor închinate afacere de valori imobile de cîteva 

miliarde care, deş i întîmpinase împotriviri puternice din partea unora dintre puterile 

subscriitoare ale Tractatului din Paris, totu şi autonomia noastr ă a ş tiut atunci a se face 

îndestul de respectat ă prin Cuza Vod ă şi Negri pentru ca s ă putem învinge acele greut ăţi. 

Dar daca bilan ţul situa ţ iei esterioare a statului e atît de nefavorabil epocei de la 1866 

încoace, cît de nefavorabil trebuie s ă fie bilan ţul afacerilor dinlă untru? 

În afar ă şi Turcia se mănţinea prin acţiunea şi reac ţ iunea, prin echilibrul intereselor 

europene; dar înlăuntru stările de lucruri erau şi 

sînt nemaipomenite. 

IV. Ficţiunea parlamentar ă. Precar ă este aşadar pozi ţiunea interna ţional ă făcut ă nouă 

pîn ă astă zi şi nu cunoa ştem politica de mîni pe care ne- o va aşterne guvernul. 

Cît pentru noi, sîntem convin şi c ă numai întărirea institu ţiunilor noastre dinlă untru 

poate s ă ne dea considera ţie în afar ă, sîntem convin şi între ţinînd bunele relaţ ii cu toate 

puterile în general, dar mai ales cu cele limitrofe, conform politicei noastre tradi ţ ionale, ne 

putem feri de pericolele la care ne- ar espune şi pe viitor o politic ă aventuroas ă. Întă rirea 

orică rui stat îns ă, dar mai cu seam ă a unui stat tînăr, atîrn ă de starea sa de prosperitate 

intern ă. 

Cu durere trebuie s ă mărturisim c ă niciodat ă înc ă pîn ă acum nu li s- au înfăţiş at 

genera ţiunilor prezente starea economic ă a ţării în condi ţii mai îngrijitoare decît astă zi. 

Una din gravele imput ări ce i s- a făcut regimului ră sturnat la 11 fevruarie 1866 a fost 

aceea a delapid ării averii publice, a împil ării contribuabililor. De la Vlădic ă pîn' la opinc ă se 

striga în sînul adun ărilor ţara e sărăcit ă , contribuabilul îngenuncheat ? . 

Cu toate acestea ? în scurtul period de abia patrusprezece ani ? bugetele statului s- au 

sporit peste îndoit, anuit ăţ ile datoriilor publice de la 4 - 5 milioane cît erau înainte ? s- au urcat 

la aproape cincizeci de milioane. 

Dar o contrazicere şi mai recent ă şi mai frapant ă. Dup ă agita ţia produs ă în ţar ă de 

mişcarea numit ă de la Mazar Paşa, cînd iarăşi ca motiv de agita ţie se invoc ă , între altele, 

înlăuntrul ţării şi în afar ă de ea, gravitatea stării financiare ş i cînd sub impresiunea 

momentului ? Camera de atunci, fidel ă înc ă angajamentelor luate, redusese bugetul la cifra de 

87 milioane cu venituri constatate în sum ă de 81 milioane, astă zi dup ă un scurt timp de abia 

patru ani de zile se prezint ă ţării bugete pentru peste 116 milioane, afar ă de Dobrogea ş i cu 

veniturile Basarabiei în mai puţ in, cu alte cuvinte, ca s ă respect ăm precizia matematic ă a 

guvernan ţilor de azi, un spor de preste treizeci şi patru la sut ă într- un period de trei ani ş i 

ceva, pe cînd în Franţ a ? care avuse la 1865 un buget de 2 362 000 000 ? nu s- a urcat bugetul 

pentru anul 1879 decît la cifra de 2 miliarde 980 milioane, adec ă în timp de patrusprezece ani 

şi 

în urma dezastrurilor suferite, un spor de abia 26%. 

Negreş it c ă în raport cu sporirea sarcinilor contribuabililor peste puterea lor a trebuit să 

se produc ă secarea forţ elor productive ale ţării şi micşorarea avuţiilor particulare. Ca prob ă 

necontestabil ă arătă m c ă 

veniturile domeniilor figurau în bugetul statului,

la 1865 cu suma de 17 244 000 

la 1871 cu suma de 20 461 000 

la 1880 cu suma de 15 000 000. 

Rezervîndu - ne a reveni asupra situa ţiunei financiare dup ă un studiu mai amănun ţ it al 

tuturor elementelor ei, indic ăm deocamdat ă aceste liniamente generale. În faţ a unei asemenea 

situa ţii economice nu mai cutez ăm a întreba daca românul se simte fericit de starea prezent ă , 

ci vom întreba daca guvernele şi factorii regimului constitu ţional se pot crede împăca ţ i în 

conş tiin ţa lor la adăpostul formelor esterioare ale regimului parlamentar. 

Mai putem înc ă întreba daca aceşti contribuabili, în cunoş tin ţă de cauz ă , au putut 

consim ţi la sporirea atît de dispropor ţionat ă a cheltuielelor şi la micşorarea avuţ iilor lor 

proprie. 

A da la aceast ă întrebare un răspuns afirmativ ar fi de a abuza de ficţ iunile 

constitu ţionale, a tăgădui c ă starea de astă zi trebuie s ă ne întristeze pentru prezent şi s ă ne 

îngrijeasc ă pentru viitor, ar fi s ă arătăm o crud ă nepă sare pentru soarta ţării. A mai găsi că 

asemenea momente sînt oportune pentru a ne arunca în afaceri financiare, calificate de 

strălucite, este mai mult decît o culpabil ă nepă sare. 

Răul fiind constatat şi nimeni, credem, nemaiavînd curajul de a- l nega, cat ă înainte de 

toate s ă ne dăm seam ă de cauzele ce l- au produs. 

Căci evident este c ă regresele în neatîrnarea real ă a ţă rii, acoperite poate cu progrese 

nominale, precum şi regresele vădite pe terenul economic cat ă s ă fie atribuite unui neajuns 

oarecare, şi acest neajuns trebuie s ă rezulte din neaplicarea unei esen ţiale părţi a Constitu ţ iei ; 

e evident c ă în ruajul constitu ţional lipse şte un element oarecare de regulare şi 

control. 

Deşi compara ţia statului, care e ceva viu şi organic, cu mecanismul unei maş ine de vapor 

bună oar ă rămîne o compara ţie, totu şi exist ă analogii reale între mecanismul organic ş i cel 

anorganic. Maşina produce putere şi aplic ă putere. Dar puterea produs ă e supus ă unei 

iregularit ăţi atît de mari, încît maşina ar sări in bucăţ i sau ar sta locului daca n- ar exista un 

aparat, in aparen ţă neînsemnat în realitate de o estrem ă importan ţă , numit regulatorul 

centrifugal. Cînd puterea elementar ă produs ă de maşin ă e prea mare regulatorul centrifugal, 

prin activitatea sa d ă drum prisosului; cînd maşina ar sta pe loc el, tot prin o mic ă activitate, 

economise şte şi condenseaz ă puterea. Se ştie asemenea c ă n- ar fi cu putin ţă mecanismul 

ceasornicului şi c ă acesta ar începe prin a merge foarte repede şi ar sfîrş i prin a merge foarte 

încet, daca ar lipsi coarda regulatoare. În mecanismul corpului omenesc regulatorul e 

prezentat prin organul inimei. 

E evident c ă o încordare prea mare a patimelor politice, puse în joc paralizeaz ă 

activitatea organului regulator, deci ş i activitatea mecanismului întreg, în care fiece parte are 

rolul său deosebit, deşi acest rol, cu toat ă deosebirea, este in strîns ă legătur ă cu foloasele pe 

cari le aduce mecanismul ca întreg. 

Iregularitatea puterii elementare deci ajungând a învinge întregul mecanism, desigur că 

mişcarea acestuia va fi iregular ă, făr ă spor şi folos, pă gubitoare chiar, deci fiece parte a 

mecanismului va fi viciat ă în mişcarea ei, care trebuie s ă stea în legătur ă bine determinat ă de 

rela ţiuni 

de reciprocitate cu celelalte. 

Traducînd aceast ă compara ţie luat ă din mecanic ă în termenii vieţ ii statului, vom vedea 

lesne c ă frîul prea lung, ca s ă nu zicem desfrîul, lă sat partizilor, punerea mecanismului 

statului la discre ţia lor esclusiv ă a fost cauza de că petenie a compromiterii intereselor statului 

în afar ă şi- nlăuntru. În aparen ţă legalitatea cea mai perfect ă a domnit, Camerele se convocau regulat la 

epocele prescrise în Constitu ţiune, mesagele domne şti aş terneau regulat programele

diferitelor ministerii ? încît s- ar fi părut c ă prin acele programe se consacr ă obliga ţiunea reală 

de- a le urma, legile, bugetele, concesiunile se votau şi, chiar pentru acte săvîrşite făr ă de 

aprobarea Camerelor, se cerea mai în urm ă înregistrarea, ca s ă nu fie lipsite de sanc ţ iunea 

parlamentar ă. 

Un lucru lipsea îns ă. 

La actele cele mai importante, atît de caracter economic- financiar cît ş i de caracter 

politic, lipsea voinţ a real ă şi sincer ă a ţării 

legale. 

Prin Constitu ţiunea noastr ă, conform aceasta şi cu tradi ţiunile parlamentare din alte ţă ri, 

miniş trii sînt supu şi la un îndoit control: la acela al ţării legale şi la acela al ş efului statului. 

Greşeala noastr ă cea mai de căpetenie a fost c ă diferitele partizi, succedîndu - se la putere, 

fiind lăsate fa ţă în fa ţă, în învier ş unarea luptelor politice le- a fost permis de- a nimici pe 

adversarii lor şi de- a anihila prin urmare controlul binef ăcător al unei opozi ţ ii parlamentare. 

Dar partizile au făcut mai mult decît atît: ele au înlăturat pîn ă şi controlul ş efului statului care, 

pus prin Constitu ţiune mai presus de partizi, se bucur ă de toate acele prerogative 

constitu ţionale care- 1 pun în pozi ţiune de- a controla escesele de putere ale miniş trilor săi ş i 

astfel a face posibil şi binef ăcător mersul regulat al regimului parlamentar. Ca s ă ne rezum ă m 

într- un cuvînt vom zice c ă: cheia bolţii regimului parlamentar consist ă în manifestarea liber ă a 

ţării legale ori de cîte ori ea este chemat ă, în numele ş efului statului, ca s ă fie consultat ă. 

Precum am declarat- o în mai multe rînduri, situa ţia ţării o consider ăm de prea grav ă ca 

s ă ne preocup ăm 

numai de interesele de partid. 

Ne grăbim deci a recunoa şte c ă, din toate alegerile efectuate în aceast ă perioad ă de 14 

ani, cea dentîi alegere, din 1866, urmat ă îndat ă dup ă votarea Constitu ţ iunii, a fost aceea a 

cărei sinceritate e mai puţin bănuit ă. 

Şi cu cît ă recuno ştin ţă. ţara nu- şi aduce aminte de binef ăcătoarea intervenire a ş efului 

statului, prin o scrisoare deschis ă către primul său ministru, prin care ară ta Înalta Sa 

Domneasc ă voin ţă ca ţara s ă se manifeste în libertate la alegeri. 

Preşedintele Constituantei a stabilit cu drept cuvînt ca principiu, şi astă zi, dup ă o trist ă 

esperien ţă, o putem afirma cu mai mult ă tărie, c ă dac ă regimul constitu ţ ional e menit de- a 

întări tronul şi de- a garanta prosperitatea ţării, orice violen ţă ce se comite în contra acelui 

regim se comite în paguba prestigiului tronului şi totodat ă în paguba prosperit ăţii ţării. 

Putem deci afirma c ă dac ă alegerile ce s- au urmat dup ă cele de la 1866 ar fi fost puse ş i 

ele toate sub patronagiul şi controlul şefului statului situa ţiunea noastr ă ar fi cu totul alta 

decît cea de astă zi. 

Din nenorocire nu mai departe decît alegerile de la 1867 au fost cea dentîi desfidere dată 

regimului constitu ţional, iar consecuen ţa imediat ă şi vădit ă a epocei reteveiului şi a influen ţ ei 

morale a fost c ă, în propor ţia în care s- au violat garan ţiile constitu ţionale ş i s- au pus la 

discre ţia nesa ţiului ambi ţiilor, în acelaş i raport s- a compromis şi starea economic ă prin 

concesia Strusberg şi prin cheltuiele[le] nesocotite ale anilor 1867 şi 

1868. 

Precum o zidire la care se simte vreo deteriorare, daca nu vine arhitectul s ă opreasc ă 

ruina prin măsuri luate din capul locului, se deterioreaz ă, în propor ţ ii din zi în zi mai mari, 

astfel şi regimul parlamentar s- a viciat la noi din zi în zi mai mult, încît miniş trii au ajuns 

astă zi în pozi ţia de- a putea guverna dup ă placul lor, făr ă control de jos, făr ă control de sus. 

Nu credem c ă se poate descrie în cuvinte mai elocuente starea de slă biciune a 

alegătorului pus fa ţă în fa ţă cu maşina guvernamental ă decum s- a fă cut aceasta deja prin 

proclama ţiunile de la Mazar Paşa. În adevă r, din capul locului o mare parte din alegătorii noştri, unii lipsi ţ i de 

indispensabila educa ţie politic ă, alţii zdruncina ţi în interesele lor prin mă rimea impozitelor,

alţii în fine cu interesele agronomice cele mai vitale la discre ţia guvernului ş i adeseori la 

discre ţia adversarilor lor, lipsi ţi apoi de o justi ţie care, amovibil ă fiind, e departe de- a 

prezenta garan ţiile unei puteri judec ătore şti de sine stătă toare, corolar indispensabil al 

regimului constitu ţional, alegătorii, corpuri- corpuri, sînt supu şi 

arbitrariului de partid. 

Daca vom adăogi pe lîng ă aceste inconveniente şi pe lîng ă masa de func ţ ionari de care 

dispunea deja pîn ă acum guvernul şi pe cei crea ţi în anii din urm ă prin concentrarea în mînile 

sale a impozitului băuturilor, a monopolului tutunurilor, a administra ţ iei drumurilor de fier, 

făr ă, a mai face amintire de favorule ce pune la dispozi ţiunea prozeli ţilor să i (precum arenzi, 

vânză ri de propriet ăţi ş i întreprinderi operate pe o a cinchea parte a teritoriului statului), daca 

vom adăoga, pe lîng ă toate acestea, manipularea făr ă control, augmentabilitatea discre ţionar ă 

şi necon ştiincioas ă a unui buget a cărui cheltuieli sporesc în realitate, a cărui venituri se îmflă 

făr ă realitate, atunci nu mai rămîne nici umbr ă de îndoial ă c ă un regim constitu ţ ional aplicat 

în asemenea condi ţii e o iluzie şi nimic decît o iluzie, o înşelăciune, o pă zire a formelor curat 

esterioare, o ficţiune făcut ă dup ă regula iudaic ă de- a păstra aparen ţele ş i a compromite 

cuprinsul, de- a păzi litera, de- a nimici spiritul Constitu ţiei. 

E drept c ă înşelătorii se înşeal ă şi ei la rîndul lor; se înşal ă miniş trii lipsi ţi de orice forţă 

moral ă, căci în zadar se fălesc cu acele majorit ăţi din Camer ă , cari în realitate nu sînt decît 

propriile lor crea ţiuni, căci mai presus de ele simţ ul public indignat se deşteapt ă, conştiin ţ a 

cetăţ eanului subjugat la alegeri se revolt ă, nemul ţumirile şi agita ţiunile cresc din zi în zi. Ş i 

astfel guvernele, îmbătate de un triumf mincinos, se izoleaz ă de naţiune; un larg deş ert se 

formeaz ă între puterile pozitive şi nelini ştite din stat şi între acea nega ţiune a adevă rului, între 

acea reprezenta ţ iune de teatru care se petrece în guvern. De vreme ce acele corpuri cari sînt la 

mijloc între mase şi Coroan ă au devenit o ficţiune, e ca şi cînd ele n- ar exista ... tronul însu ş i e 

din ce în ce mai izolat. 

Între Coroan ă şi popor nu mai e raportul dintre voinţ a legitim ă şi aspira ţ iuni legitime, 

căci toate organele mediatoare sînt false. Parlamentul o crea ţie a ministrului ; voinţ a 

alegătorului scoas ă prin presiuni morale, promisii, decrete de înaint ări şi puneri în func ţ iuni 

numai e decît o voin ţă stoars ă în momente de nevoie şi formulat ă dup ă voinţ a ministrului, 

deci asemenea o crea ţie a lui : în fine şcoala general ă de corup ţ iune preface armata de 

func ţionari, în loc de servitori ai legii, în armat ă de complici iresponsabili ai unor ş efi 

necontrolabili, se- nţelege de cătr ă propriile lor creaturi. 

E evident dar c ă tot ce e între ţar ă şi tron devine o ficţiune, o iluzie ministerial ă . Acea 

parte de voin ţă din fiece individ destinat ă pentru controlul afacerilor statului ş i a interesului 

general e apucat ă de mîna func ţionarului administrativ, de decretele de numire, de făgăduin ţ i 

amăgitoare, de distinc ţii nemeritate, de tot ce dispune puterea statului şi e stoars ă şi restoars ă 

pîn ă prime şte forma ce- o voieş te ministrul. Un sistem întreg de viciare a espresiei acestei 

voinţ e s- au inventat şi se aplic ă cu o rar ă virtuozitate în România, încît, atît pe cît sentimentul 

de stat se mai poate manifesta, el apuc ă adeseori drumuri neprescrise de legi. 

Orbit trebuie s ă fie acel guvern care nu- şi d ă, seam ă de simptomele politice ale acestei 

stări bolnăvicioase de lucruri. 

În toate unghiurile României se formeaz ă grupuri de nemul ţumi ţ i cu mersul actual al 

lucrurilor. Sînt deosebite numirile ce aceste grupuri adopt ă; un lucru îns ă le este comun 

tuturor: sentimentul de indignare şi 

de exasperare de cele ce se petrec zilnic. 

Şi aceast ă indignare nu e decît prea justificat ă. Ruşine chiar trebuie să - i fie unui român 

cînd se pronun ţă numele obscure a acelor naturi catilinare cari formuleaz ă voinţ a statului să u 

în paragrafe de legi, indignate cat ă s ă sim ţă cînd vede creaturi făr ă principii, făr ă umbr ă de 

cultur ă, avînd numai instincte reale, jucînd pe reprezentan ţii voinţ ei suverane a ţării. 

Nimeni nu întreab ă dacă - şi ţin făgăduin ţele ce le- au făcut înainte de- a fi aleş i; nimeni 

nu întreab ă pe ce cale a fost cu putin ţă ca asemenea oameni s ă ias ă la suprafa ţă, nimeni nu- ş 

i

d ă seama cum aceast ă popula ţie flotant ă a României, făr ă legături cu pămîntul ş i cu neamul 

ţării, făr ă identitate de interese cu clasele productive şi pozitive ale ei, a putut s ă devin ă 

elementul domnitor în România. 

V. Declasarea. Am văzut cu înlesnire ce unitate e în caracterul civiliza ţ iei noastre de azi, 

cum ca consist ă curat în păzirea formelor esterioare ale culturii apusene, lipsit ă de orice 

cuprins real. S- ar putea zice c ă aluatul din care se frămînt ă guvernan ţii noş tri e acea categorie 

de fiinţ e făr ă avere, ştiin ţă de carte şi consisten ţă de caracter, acei proletari ai condeiului din 

cari mul ţi abia ştiu scrie şi citi, acei parazi ţi cărora nestabilitatea dezvolt ă rii noastre interne, 

defectele instruc ţiei publice şi golurile create în ramurile administra ţ iei publice prin 

introducerea nesocotit ă a tuturor formelor civiliza ţiei străine, le- au dat existen ţă ş i teren de 

înmul ţire; aluatul e o popula ţie flotant ă a cărei patrie întîmpl ătoare e România ş i care, repetînd 

fraze cosmopolite din gazete străine, sus ţine, cu o caracteristic ă lips ă de respect pentru tot ce 

e într- adevă r românesc, c ă aceste clişeuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale ş i 

umanitare, acest bagaj al litera ţilor lucrativi de mîna a treia, aceste sforă itoare nimicuri sînt 

cultur ă naţional ă sau civiliza ţie adevă rat ă. 

N- are cineva într- adevă r decît s ă deschiz ă o tez ă de licen ţă, s- asculte prelec ţ iuni la 

universit ăţi escept ăm pe cele de matematic ă s ă citeasc ă ziare şi broş uri, s ă citeasc ă proiecte ş i 

paraproiecte de legi din Camer ă, s- asculte discu ţii în Adun ări şi se va convinge c ă o 

numeroas ă, foarte numeroas ă clas ă de oameni nu- şi întrebuin ţeaz ă mintea la nimic alta decît 

la reproducerea de vorbe din cărţi străine, c ă propria munc ă intelectual ă se reduce la nimic. 

Daca activitatea lor s- ar mărgini numai la aceasta ţara ar sămăna numai a cas ă de 

nebuni, dar fiindc ă miile aceste de vorbe nu sînt resim ţite, nu au trecut în suc ş i sînge, nu au 

avut nici o influen ţă educativ ă asupra lor, ele acoper cu zgomotul lor de moar ă de palavre o 

înjosire şi versatilitate de caracter nemaipomenit ă decît în timpii cei mai răi a Împărăţ iei 

bizantine. 

Ceea ce- i mai frumos e c ă se prefac a nu te înţelege. În zadar le- am spune Nu exist ă libertate a alegerilor ş i le- am dovedi- o cu acte. ? Luaţi, le- 

am zice, listele electorale, şterge ţi pe func ţionari, pe arenda şii statului ş i pe rudele acestora, pe 

datornicii statului şi pe rudele acestora, adec ă şterge ţi pe toţi a căror conştiin ţă o pute ţ i 

stoarce prin tiranie de partid şi nu v ă rămîne decît o mic ă minoritate ? . 

Din aceste mici minorit ăţi se compune opozi ţia şi ea reprezint ă partea neatîrnat ă a ţării. 

Ei totu şi vor răspunde: Naţiunea e cu noi, noi sîntem naţiunea . 

? Mai luaţi colegiul al patrulea şi şterge ţi afar ă de minime şi estrem de rare escep ţ ii ? 

toate numele deputa ţilor aleşi de- a dreptul prin influen ţă guvernamental ă, şterge ţ i dintr- al 

treilea în acelaş i chip, dintr- al doilea tot astfel şi vede ţi c ă partea neatins ă de sistemul de 

corup ţie al guvernelor e estrem de mic ă. Cu bugetul în mîn ă , mai ales cînd este augmentabil în 

infinit, ţii majoritatea în mîn ă si sistemul constitu ţ ional, sistemul controlului se reduce la o 

iluzie copilă reasc ă. 

E prea adevă rat c ă aceast ă conştiin ţă individual ă, maltratat ă în toate chipurile şi supus ă 

unei sistematice corup ţiuni face reac ţ ie, tresare mai cu putere cînd îi pui cestiunea de moarte 

şi de via ţă . Astfel cu articolul 44 al Tractatului de Berlin, care nu era numai o cestiune de 

încet ăţ enire, ci era de- a dreptul declararea României în teritoriu neutru, colonizabil cu toate 

semnin ţiile. 

Nu putem tăgădui c ă ţara se cutremur ă de spaim ă la perspectiva deschis ă de acel articol, 

care americaniza pe deplin teritoriul nostru. 

Ei bine, cu tot cutremurul, listele falsificate ale alegătorilor au făcut cu putin ţă ca 

opozi ţia s ă n- aib ă majoritatea absolut ă în Adună ri, deşi aceast ă opozi ţie nu era esclusiv ă, că ci

cuprindea conservatori, frac ţioni şti, liberali modera ţi, grupul Binelui public, ba pîn ă ş i ... 

Centru: adic ă stîlpii ţă rii, precum zicea pe atunci Presa ? . 

Şi daca relevă m acestea fa ţă cu adversari de sistem şi adversari de ocazie ne răspund că 

majoritatea formal ă de care se bucur ă în urma libert ăţii presiunilor, nu a libert ăţ ii alegerilor, 

oricît de viciat ar fi prestigiul ei prin procederile de partid, este în mod esclusiv naţia. O naţ ie 

curioas ă în multe priviri. 

Tot sistemul acesta este atît de vicios încît din nenorocire numai cestiuni de- a dreptul 

vitale, cestiuni unde nimicirea existen ţei naţionale e evident ă pîn ă în cele mai mici amă nunte, e 

în stare s ă zguduie opinia public ă şi înc ă nici atunci cu destul folos. Cînd vedem deci că 

partizile devin un stat în stat, c ă totul atîrn ă de la ele iar statul adevă rat, acel al claselor 

pozitive, nu e decît o mas ă impozabil ă şi exploatabil ă, atunci întreb ă m daca nu e o 

superinfluen ţă de cutezare, de cinism chiar, de a tăgă dui lucruri cari izbesc vederile oricui, 

lucruri despre cari sînt convin şi şi guvernamentalii în acela ş grad în care sîntem convin ş i noi, 

cu singura deosebire c ă noi le spunem pe fa ţă, nefiind nici în interesul nici în maniera noastr ă 

de- a le ascunde, pe cînd, din contra, interesul de căpetenie al adversarilor a fost pururea ş i 

trebuie s ă fie de- a ascunde aceste adevă ruri şi de- a ame ţi lumea cu fraze sforă ietoare despre 

o libertate în alegeri cari nu exist ă decît atunci cel mult cînd Coroana o asigur ă prin propria ei 

voin ţă. 

Cît despre aluatul protoplasmatic care formeaz ă la noi un stat în stat, aş ezat asupra 

institu ţiilor şi poporului, avem puţine de adaos. Trăind din politic ă şi prin politic ă ş i neavînd 

nici un alt soi de resurse materiale sau de putin ţă de a- şi cîştiga existen ţ a, el e capabil de a 

falsifica totul, şi liste electorale, şi alegeri, şi forme parlamentare, şi idei economice, şi ştiin ţă , 

şi literatur ă. De aceea nu ne miră m dac ă vedem acest proteu al unui universalism incapabil ş i 

ambi ţios îmbr ăcînd toate formele posibile: miniş tri, financiari, întreprinz ători de lucră ri 

publice (cu capital de palavre), deputa ţi, administratori, membri la prim ărie, solda ţ i (care au 

luat Griviţa cu gura), actori, totul în fine. 

Nimeni nu se va mira daca- i vom spune c ă în ţara noastr ă se afl ă advoca ţ i profesori de 

teologie, advoca ţi revizori de şcoale şi nu neam mira dac ă s- ar constitui ş i în Sinod, pentru a 

canoniza, adic ă a trece în rîndul sfin ţilor, dac ă nu pe altcineva, cel puţ in pe marele mucenic 

Warszawsky de pild ă. 

Şi aceasta s ă fie naţia, naţia noastr ă modest ă, iubitoare de adevă r şi 

cu minte? 

Aş adar, cînd un advocat se face soldat, cu scopul anumit de a se ilustra, cînd un altul se 

face prezident de republic ă fie chiar numai ploieş tean ă , cînd un al treilea joac ă pe arheologul, 

un al patrulea e ales în Academie ca filolog, deşi n- a dovedit printr- un singur şir scris c ă e 

specialist în aceasta, cînd vedem toate astea ne vom convinge cu durere c ă golul reformelor 

trebuie s ă fie cumplit de mare daca trebuie pentru el atît de mul ţ i comentatori înaintea forului, 

ba cu mai mult ă decep ţiune înc ă ne vom convinge c ă aceast ă imens ă sum ă de aluat 

protoplasmatic are, la dreptul vorbind, rolul de a încurca şi întuneca înţelesul legilor, că ci 

vedem c ă adevă raţi jurisconsul ţi ex professo joac ă un rol secundar între ei. 

Iat ă dar o nou ă clas ă dominant ă în România, care se distinge prin absoluta ei 

improductivitate. 

Ţăranul, mare sau mic, căci ţărani sînt şi proprietarii mari ş i cei mici, pune un fir de grîu 

în ogor şi scoate zece, deci el înzece şte valoarea obiectului ce i s- a dat în mîn ă spre munc ă. 

Meseria şul ia o bucat ă de lemn, de piele, de metal, o supune muncii sale ş i scoate obiecte 

cari au o înzecit ă, adesea o însutit ă valoare de cea care o aveau înainte. 

Negustorul caut ă, din mii de pieţ e existente, pe aceea unde productele naţ ionale se pot 

desface mai cu folos, din miile de pre ţuri relative el caut ă pre ţ ul absolut al obiectului într- un 

moment dat. Deci şi el augumenteaz ă nu totdeauna făr ă 

pericol pentru alte clase valoarea

produc ţiunii naţionale. Vedem c ă activitatea tuturor claselor pozitive ale societ ăţii consist ă în a augumenta prin 

munca lor valoarea produc ţiunii naţionale, în a o înzeci, a o însuti chiar. 

Este aceasta misiunea proletariatului de încurc ători de legi, a proletariatului cenu şarilor? 

Din contra. Averi descurcate le încurc ă, stă ri de drept sigurele primejduiesc, introduc 

dezordinea şi 

turburarea în toate clasele. 

Se poate întemeia un stat serios, o organiza ţie serioas ă pe aceast ă clas ă de oameni fără soliditate, făr ă ştiin ţă, făr ă avere, al căror instrument de munc ă e o inteligen ţă sofistizat ă , a 

căror ştiin ţă n- ajunge nici măcar în corectitudinea gramatical ă a frazei? Desigur c ă nu. 

Poate c ă şi ci se pot întrebuin ţ a în vrun mod practic, dar nu pentru a domina statul, nu 

pentru a vîna rolul de organizatori. O popula ţie flotant ă nu poate reprezenta stabilitatea 

institu ţiilor, nu poate reprezenta sentimentul înrădă cinat al ideei statului, al armoniei ş i 

solidarit ăţii intereselor naţionale. E prea adevă rat c ă ideile noastre sînt adeseori escamotate şi anticipate de către aceş ti 

adversari generis nullius şi c ă, pentru a se putea gera ei în adevă raţ i proprietari ai ideilor 

noastre, ne taxeaz ă de reac ţionari cu instincte medievale, adic ă ne numesc scar ă la Dumnezeu 

şi pod peste mare. Toate acestea le fac pe cuvîntul c ă ne numim ? conservatori ? şi pentru c ă în 

cărţi şi în gazete din Franţ a şi Germania între conservatorii de acolo exist ă , din cauza unei 

vechi civiliza ţii, o seam ă de reprezentan ţi ai culturelor şi 

formelor trecutului. 

Cuvintele conservator şi liberal au îns ă la noi cu totul alt înţeles, şi, fa ţă cu raţ ionalismul 

frazelor, gol, insipid, inexact al aşa- numi ţilor liberali, noi reprezent ă m realismul naturii 

înnăscute a statului şi pretindem c ă formele introduse s ă nu rămîn ă forme goale, coji pentru a 

se juca partizile cu ele, ci s ă aib ă cuprins real. Voim a conserva libert ăţi şi institu ţ iuni prin 

realizarea lor, prin aplicarea lor sincer ă fa ţă cu un curent care le discrediteaz ă prin abuz ş i 

prin ducerea la absurd. 

1881) Clasele superioare. 

Eminescu arat ă în acest articol c ă nu e contra part icip ă rii poporului la conducerea trebilor 

publice, dar c ă sunt chestiuni care nu pot fi lăsate pe mâna oricui. In statul nostru demagogic, 

pentru rezolvarea marilor chestiuni s'a format o clas ă de politiciani. 

O oligarhie istoric ă nu se mai poate stabili la noi; ţ ara a ajuns pe mâna unor declasa ţ i din 

pricina cărora rassa degenereaz ă , parazitismul e în floare, intriga şi minciuna sunt mijloacele de 

ajungere oricât de sus. 

Articolul a ap ăr u t făr ă titlu în Timpul (VI) 1881, 8 Mai. Sub titlul Clasele superioare a 

fost repr o d u s de Gr. Peucescu în edi ţia men ţionat ă. 

Nu vom discuta cu ,,Românul" principii fundamentale de politic ă de vreme ce 

deosebirea punctelor de vedere e foarte mare şi întreaga manier ă de a privi stat ş i societate 

ne sunt deosebite. ? Românul" şi liberalii în genere îşi închipuiesc c ă statul e rezultatul unui 

con tract sinalagmatic , a unei conven ţiuni stabilite între cetăţ enii lui. Noi credem, din contra, 

c ă el e un product al naturii, c ă, asemenea unui copac din pădure, [ î ] şi are fazele sale de 

dezvoltare, asemenea oricărui organism îşi are evolu ţiunea sa. Făcând paralele între istoria 

deosebitelor state antice şi moderne neam convins c ă popoarele acelea au avut privilegiul de- 

a imprima universului întreg caracterul lor, armele şi inteligen ţa lor, signatura lor, cari s- au 

dezvoltat în mod firesc ferite şi de demagogie şi de despotism şi c ă forma cea mai normal ă ş i 

mai sănătoas ă a dezvolt ării unei societ ăţi omene şti 

este oligarhia. 

Mahiavelli însuş i, acest adânc cunosc ător al naturii omene şti în părţile ei rele ca ş i în cele 

bune, daca aprob ă, in usum Delphini sau mai bine în interesul unităţ ii Italiei, despotismul

Casei de Borgia , pe de alt ă parte recunoa şte oligarhiei o putere de rezisten ţă contra agen ţ ilor 

discompunerii pe care n- o are nici o alt ă form ă . Un monarh poate fi foarte puternic, dar, izbit 

cu toat ă puterea şi bătut într- un punct, împă răţia se clatin ă . Statul demagogic e prea dominat 

de mici interese zilnice şi personale, el e condamnat de- a fi slab înlăuntru şi- n afar ă ş i, daca 

prin puterea iner ţ iei , a obiceiului contractat de sute de ani, el continu ă a merge câtva timp 

oarecum de la sine, vine o zi în care el nu rezist ă discompunerii . Mărimile lui improvizate ş i 

făr ă tradi ţii, meschine, interesate, ambi ţ ioase n- au întru nimic a specula interesele publice, a 

trăda chiar patria lor în mâni străine. Între oligarhi se va găsi un trădă tor sau doi, dar ei vor fi 

totdeauna neutraliza ţi şi zdrobi ţi de clasa lor proprie, care nu va îngădui ca, prin ajutor stră in, 

unul dintre ei s ă se ridice asupra tuturor. 

Noi nu zicem aci c ă poporul trebuie esclus de la dirigerea afacerilor lui. Din contra, 

nicicând libert ăţile publice nu sunt mai vii, mai puternic simţ ite, practicate cu mai mult interes 

de binele comun de către toţi cetăţ enii decât tocmai sub oligarhie. Dovad ă viaţa din comi ţ iile 

Romei, viaţa politic ă, sobr ă în orice punct, în comun ă şi în comitat în Anglia. Dar sunt cestiuni 

de politic ă general ă, de război sau pace, de întinse şi mari reforme sociale a că ror realizare 

determin ă epoce întregi ale istoriei cari nu sunt , nu pot fi puse la cale în comi ţii de omul 

ocupat cu munca zilnic ă şi 

cu interesele zilnice. 

În state demagogice se formeaz ă, pentru rezolvarea acestor cestiuni, o clas ă de politiciani, 

de patrio ţi de meserie, făr ă trecut, făr ă tradi ţii, cari fac din politic ă o specul ă , un mijloc de trai; 

în statul oligarhic exist ă o clas ă de oameni cari ab antiquo are sarcina de- a împă ca formele 

trecutului cu exigen ţele viitorului, asigurând statului continuitatea de dezvoltare, ferindu 'l de 

sărituri şi de întreprinderi aventuroase şi înlăuntru şi în afar ă. În Senatul Romei putem urmă ri 

modul în care se creau legile romane. Străbunul propunea reforma, bunul o sus ţinea în acelaş i 

Senat, tatăl întrunea deja o mare minoritate, abia fiul o vedea realizat ă . Trei genera ţ ii treceau 

pân ă s ă se voteze o reform ă, care apoi intra în adevă r in succum et sanguinem . La noi lucrurile 

se traduc din fran ţuze şte într- o noapte şi sunt votate a doua zi cu drumul de fier. De aceea 

tâmpirea cu care ele se voteaz ă, de aceea lipsa de încredere în eficacitatea lor, de aceea multe 

legi sunt născute moarte, Despre o via ţă şi evolu ţiune proprie a ideilor ce se legiuiesc nu poate 

fi nici vorb ă. 

Noi nu zicem c ă statul român e menit a ajunge vreodat ă acest ideal. Statele moderne nu 

se mai dezvolt ă, din nefericire, în linie dreapt ă, ci prin cotituri, adesea prin concesii, renun ţ ând 

la maniera lor de- a fi, la signatura existen ţei lor. Sunt cristaliza ţiuni imperfecte pe lângă 

câteva cristale perfecte pe cari le prezint ă istoria. Asta e chiar deosebirea între naţii mici, fără sim ţ istoric, şi naţiile mari, c- un profund sim ţ istoric şi 

c- un mare viitor. 

Despre refacerea unei oligarhii istorice pe care ne- o atribuie ? Românul" nu poate fi nici 

vorb ă. 

Inamici ai frazei şi ai orică rii forma ţiuni factice şi improvizate , noi vedem foarte bine, 

mai bine decât ,,Românul" poate, imposibilitatea unei asemenea refaceri şi e un act de rea 

credin ţă de- a ne atribui c ă voim ceea ce noi înşine ş tim c ă este cu neputin ţă. 

Cu toate acestea urmă rile domniei declasa ţilor sunt evidente. Popula ţia, ş i tocmai 

popula ţia produc ătoare, scade de la 1864 încoace în propor ţii înspă imânt ă toare , dar ceea ce e 

mai trist sunt cauzele acestei scăderi, cauze adânci economice şi sociale cari fac ca însu ş i 

sâmburul naţionalit ăţii, rasa s ă degenereze . S- a observat de către medicii de regimente că 

statura oamenilor scade, c ă aptitudinile lor fizice şi morale degenereaz ă, şi aceast ă din urmă 

împrejurare e mai trist ă decât toate celelalte. Nu mai e nevoie a adăuga c ă aceste rezultate 

sunt a se atribui şi sărăciei şi urmă rilor ei morale, decăderii vieţ ii de familie, viciilor. Un 

prefect roşu, d. Vidraş cu, a descris aceste stări de lucruri în colori crude, dar adevă rate din 

nenorocire. Nu noi singuri o zicem aceasta, sunt roşii cari o zic. D. Aurelian constat ă c ă facem 

drumuri de fier, şcoli etc., dar c ă în acelaş i moment suntem suplanta ţi de străinii ce imigrează 

, c ă suntem ca omul care munce şte pentru stră ini de vreme ce el sau nu va avea copii, sau

copiii lui se vor stinge. Daca ,,Românul" crede c ă moartea, pieirea fizic ă a neamului românesc 

nu este o ironizare amar ă a sistemului de pân' acum , să- i fie de bine. Noi credem îns ă c ă un 

sistem care, oricât s- ar îmbog ăţi patrio ţii, are de rezultat moartea real ă a unei naţ ii e tot ce se 

poate mai rău şi mai uciga ş ca sistem. 

Dar care e originea comun ă a acestor rele? Declasarea, zicem noi, înmul ţirea peste măsur ă 

a oamenilor ce trăiesc din munca aceleia şi sume de produc ă tori . În alte ţă ri clasele superioare 

compenseaz ă prin munca lor intelectual ă munca material ă a celor de jos. Întreb ă m daca cele 

patru clase primare şi cursul de violoncel a d- lui Costinescu compenseaz ă zecile de mii de 

franci ce acest consumator le ia pe an, evident din munca altora. Înaintarea pe scara societ ăţ ii 

române nu este dar datorit ă meritului, ştiinţ ei, activit ăţii; ci un lene ş ignorant care învârte ş te 

şurupuri patriotice ajunge prin intrig ă şi neadev ăr oriunde pofte şte. 

Aceşti oameni declasa ţi sunt totodat ă instrumentele cele mai bune, pentru c ă cele mai 

coruptibile , cu cari se servesc străinii pentru a exploata ţara, popula ţiile 

ei autohtone. 

Iat ă nervul răului în contra căruia nu ajut ă nici proclamarea Independen ţ ei, nici coroana 

de oţel a regelui, nici ridicarea creditului visteriei , bazat pe cuno ştin ţa c ă statul român are 

bunuri imobiliare de câteva miliarde de înstr ăinat, 

nici frazele patriotice. 

Voiţi bani cu 3 la sut ă? Vinde ţi moşiile statului la companii străine şi- i veţ i avea. Aceasta 

nu va dovedi îns ă c ă din sine însuş i poporul românesc se dezvolt ă, c ă el însu şi se bucur ă în 

plenitudine de mărea ţa moştenire pe care i- au lăsat- o harnicii şi vitejii lui stră buni. 

1881) Desvoltarea istoric ă a româniei. 

Desvoltarea fireasc ă a unei societ ăţi cere o împ ă care între formele trecutului şi institu ţ iile 

nou ă cu cu prinsul lor. Constitu ţia trebue respectat ă, aşa cum este ea şi numai în marginile ei s ă se 

creeze legile care s ă asigure 

progresul ţării, autoritatea coroanei şi apiărarea elementului autohton faţă 

de elementele năvă litoare de peste grani ţă. Ţara adev ărat ă nu- i constituit ă de politi cianii corup ţ i, ci 

de oamenii cinsti ţi care cer ca munca lor s ă fie asigurat ă de o administra ţie cinstit ă şi de o justi ţ ie 

nep ărtinitoare. 

Articolul a fost publicat în Timpul (VI) 1881, 22- 23 Mai şi a fost reprodus sub titlul Desvoltarea 

istoric ă a României de Gr. Peucescu în ed. men ţionat ă. 

A generaliza o aser ţiune sus ţinut ă numai în parte e o sofism ă din cele mai comune. E 

adev ărat c ă sofismele sunt atât de dese în gazete încât mai nu merit ă ca cineva s ă releveze 

erorile, parte inten ţionate, parte neinten ţionate , cîte obvin în ele. Un cod al ş iretlicului 

gazet ăresc , al apuc ă turilor sofistice a acestei bresle de negustori de vorbe, scris popular 

pentru înţ elegerea fiecă rui ar merita în adev ăr acel nume pe care călug ării 'l dă deau în evul 

mediu logicei lui Aristotel: medicamentu m mentis . 

În unul din numerele trecute vorbisem de schimb ările din Bulgaria şi găsisem că 

manifestul tână rului principe de Battenberg avea, abstrac ţie făcând de orice alte motive, un 

sâmbure sănătos. În adevă r, orice stat are nevoie de o seam ă de condi ţii indispensabile pentru ca s ă poat ă 

exista de pe o zi pe alta. La statele cu trecut istoric sau cari ş i- au avut în curs de sute de ani 

obiceile lor juridice şi administrative lucrul merge de la sine. Moravurile făr ă legi pot totul, 

legea făr ă moravuri aproape nimic. E un adevă r acesta, atât de general, aplicabil tuturor 

forma ţiunilor de stat, încât se va vedea c ă statele în care exist ă şi mai mult ă justi ţie ş i mai 

mult ă libertate cetăţ eneasc ă sunt acelea unde obiceiul vechi, datina , tine loc legilor scrise, 

unde acea datin ă nici a fost codificat ă vreodinioar ă . Cu totul altfel în Bulgaria. Lipsit ă din 

veacul al Xiv- lea de o autonomie oricât de restrâns ă , trecut ă prin focul ş i sabia cuceritorilor 

osmani , dreptul public şi cel privat, tradi ţie şi datina au fost îngropate sub ruinele Cetăţ ii de 

Spini, împreun ă cu dinastia şismanizilor din Bdyn , încât miş carea de emancipare a popoarelor 

orientale i- au găsit egaliza ţi de sabia păgân ă , care tăiase orice cap răsărea deasupra puţ in

înţeleg ătoarei mulţ imi. 

Problema a fost şi este cu totul alta decât în România, ale cărei părţ i constitutive aveau 

trecutul şi tradi ţiile lor stabilite de la începutul secolului al XIII [- lea] şi pân ă la 1700. Alte 

condi ţii de existen ţă ca stat are deci a propune Alexandru Bulgariei sale ca s ă existe în mod 

normal; altele cu totul [î] şi imagina Epureanu pentru România. Epureanu era liberal ş i liberal 

sincer. Admirator şi cunosc ător al institu ţiilor liberale engleze el recunoscuse adevă rul că 

garan ţia duratei şi trainicei dezvolt ări a unui stat cu institu ţiile lui cu tot e împă carea formelor 

tradi ţionale de existen ţă cu cuprinsul lor nou, cu dezvoltarea nou ă. Astfel stejarul, oricât de 

mic ar fi la început, un vlăstar răsărit din pă mânt , are acelaş i caracter, aceea şi form ă ca 

uriaş ul secular care a dat naştere unui codru de stejari, care a asimilat cu esen ţa [sa] ş i a 

absorbit în formele sale pături din ce în ce mai adânci ale suprafe ţei pă mântului . 

A imputa lui Epureanu c- ar fi propus loviri de stat sau feudalism este neadev ărat pe de o 

parte, absurd pe de alta fa ţă c- un om care a fost prezident de Consiliu într- un cabinet din 

care făcea parte şi d. Ioan Brătianu. Dar fiindc ă Constitu ţia se nume şte pact între ţar ă ş i 

dinastie, daca ilustrul Carada, improvizat în tribun al poporului, pretindea c ă opera unei 

singure nop ţi de insomnie, copiat ă de pe texte străine, cuprinde condi ţiile ce ţ ara le pune 

dinastiei, dinastia, având înainte- i un viitor de sute de ani, avea din parte 'şi dreptul s ă pună 

asemenea condi ţii bine cump ă nite , pentru ca din acordarea reciproc ă a condi ţiilor s ă rezulte 

legea fundamental ă a statului. Aceasta nu s- a făcut ş i nici nu se mai poate face. Deci numai în 

marginele Constitu ţiei actuale se pot crea acele legi organice cari s ă asigure autoritatea 

Coroanei pe de- o parte, pe de alta dezvoltarea moral ă şi economic ă a ceea ce noi numim 

elementul istoric, autohton, al ţării fa ţă cu păturile neistorice ale unei recente ş i din ce în ce 

mai mari imigra ţ iuni . Daca în adevă r ţara n- ar fi compus ă decât din acei elegan ţi picpoche ţ i 

înmă nuş aţ i , scoşi ca din cutie, cari formeaz ă elita partidului roş u, din acei oameni cu patru 

clase primare şi exigen ţe aristocratice, din gheş eftari , nagaica eventual ă a unui Ehrenrot 

român ar avea efecte moralizatoare . Dar, contrariu aser ţiunii d- lui Dimitrie Brătianu, ţ ara 

consist ă în cea mai mare parte din oameni cinsti ţi, cari n- au nevoie decât ca munca adevă rată 

şi rezultatele ei s ă fie asigurate prin o administra ţie onest ă şi prin o justi ţie nepă rtinitoare , 

oameni ce ar trebui sustra şi de sub sistemul de corup ţie electoral ă şi administrativ ă a 

partidului roşu. Generalizarea celor zise de noi despre Bulgaria asupra României e deci o sofism ă a foii 

oficioase, pe care o respingem. 

Al doilea cap de acuza ţ ie pe care ni- l face ? Românul" e aser ţiunea noastr ă c ă solu ţ iunea 

cestiunii Dunării nu poate fi favorabilă decât sau vederilor Austriei, sau celor ale Rusiei. 

Dup ă sincerii reac ţionari întrupa ţi cu sincerii liberali, cestiunea Dunării cu nici un pre ţ nu 

se poate rezolva decât dându - se totul sau Austriei sau Rusiei (,,Rom înul ]" de la 20 mai). 

Favorabil ă vederilor, zicem noi. 

Dându - se totul, zice ,,Românul". 

Deosebirea e mare. Admi ţând c ă înlăturarea oricării rivalit ăţi între aceste dou ă puteri pe 

malurile Dună rii de Jos ar fi soluţiunea cea mai favorabil ă ţării, deci nedându - se nimic nici 

unuia nici altuia, totu şi solu ţiunea aceasta ar fi favorabil ă , vederilor aceluia dintre puternicii 

vecini care nu are interese comerciale pe Dunăre. Dar domnii de la ? Românul" sunt deprin şi a da totul şi nu- şi pot esplica c ă ceea ce e 

defavorabil adversarului meu e favorabil vederilor mele, chiar daca n- a ş avea un folos direct 

de acolo. 

1881) Desvoltarea istoric ă. 

Partidul conservator nu urm ăre şte instituirea domn iei unei oligarhii aristoc r a tice, ş i nici 

nu s'a gândit s ă readuc ă starea de lucruri de pe vremea lui Matei Basarab. El cere îns ă desvoltarea 

ţării pe baza form elor vechi cărora trebue s ă li se împrosp ăteze neî ncetat spiritul. La noi în ţar ă 

avem o clas ă de politiciani gata pentr u toate refor mele, dar care nu are legături cu pământul ş 

i

tradi ţiile 

noastre. 

Articolul a fost publicat în Tim p ul (VI) 188 1, 6 Mai ş i a fost repro d u s sub titlul 

Desvoltarea istoric ă de Gr. Peucescu în ed. men ţionat ă. 

S ă discut ăm cu "Românul" lucruri elementare pentru orice cunosc ător al istoriei, să - i 

facem abecedarul istoriografiei sau fiziologiei statului? Ar fi o misiune de dou ă ori ingrat ă , 

întâi pentru c ă oamenii cu cari discut ăm, fie oricât de deştep ţi, nu vor găsi în reminiscen ţ ele 

celor patru clase primare şi a unui curs de violoncel elemente îndestule pentru a ne înţ elege, 

apoi pentru c ă, coborându - ne noi chiar la nivelul lor intelectual şi copilă rindu- ne mintea ca so 

punem pe o treapt ă egal ă cu a lor, totu şi n- ar voi s ă înţeleag ă, pentru c ă nu e în interesul lor 

s ă înţeleag ă. 

Într- o discu ţie cu totul teoretic ă spusesem, de exemplu, c ă aristocra ţia adevă rat ă are un 

rol esen ţial în viaţa unui stat. Aceasta am spus- o baza ţi pe cele mai stră lucite exemple din 

istorie. Avem Roma, Anglia actual ă, republica Veneţiei, Olanda ş.a. 

Din aceast ă teorie sus ţinut ă în genere ,,Românul" ne atribuie in specie c ă pentru România 

voim domnia unei oligarhii aristocratice , deşi tot organul ilustrului Costinescu are impruden ţ a 

de- a cita condi ţiile ce le credem noi neap ărate pentru existen ţa unei aristocra ţii adevă rate. Se 

cere a fi istorică am zis noi. Poate îns ă exista o aristocra ţie istoric ă într- o ţar ă în care, cu 

indignare şi ruşine trebuie s- o spunem, un străin ca tată l d- lui C. A. Rosetti a fost asemenea 

boier? Dup ă epoca vechilor fanario ţi, a Caradalelor, Gianiilor , Cariagdiilor din genera ţia întâia 

, nu mai poate exista aristocra ţie istoric ă în genera ţia a doua. Odat ă ce virusul personificat 

prin lepădă turile Orientului, lipsite de iubire de adevă r ş i de curaj, a intrat în organismul viu al 

unui popor, nu mai poate fi vorba de aristocra ţie istoric ă. Ea rămâne un ideal de invidiat, pe 

care puţine popoare l- au ajuns în toat ă curăţ ia lui şi de la care alte popoare, a căror via ţă a 

fost corupt ă prin demagogie sau prin despotism, cat ă s ă renun ţ e pentru secole înainte, daca 

nu pentru totdeauna. 

Exist ă în adevă r familii istorice în ţar ă; numele lor e format în genere dup ă numele 

vreunui munte din Carpa ţi. 

Dar, sub domnia unui regim de ereditate care avea în vedere împăr ţ irea averilor, în cursul 

timpului ele n- au putut păstra nici o avere destul de mare, nici o influen ţă politic ă 

covâr şitoare pentru a fi ceea ce baronii au fost pentru Anglia, patricianii pentru Roma sau 

pentru Veneţ ia. De aceea am repetat- o de atâtea ori c ă reac ţie în sensul adevă rat al cuvântului 

, reac ţie ca încercare a unei reconstruc ţiuni istorice anterioare fanariotismului , nu mai e cu 

putin ţă în România şi nu suntem utopi şti pentru a cere ceea ce n- ar fi cu putin ţă nici pentru 

Dumnezeu din ceruri. 

Dar, adevă rate naturi de spioni şi de agen ţi provocatori precum sunt oşii de regul ă , a 

căror esperien ţe şi apuc ături poli ţiene şti sunt esplicabile prin trecutul lor misterios, ei estrag 

bucăţ ele din articole ce n- au a face unul cu altul şi formeaz ă apoi un act formal de acuza ţ ie în 

contra noastr ă. Astfel pasajul privitor la aristocra ţie ca element de dezvoltare istoric ă se pune 

alături cu considera ţiunile ce le facem asupra manifestului principelui Bulgariei. E evident că 

n- are a face. Bulgaria nu are, nu poate avea aristocra ţie, precum n- o poate avea Serbia. După 

bătălia din Câmpul Mierlei , într- o robie de cinci sute de ani aproape sub domnia egalizatoare 

a unei rase străine, care ea însăşi n- are aristocra ţie şi care totdeuna a fost domnit ă de 

despotismul obicinuit în statele Orientului asiatic , bulgarii şi sârbii n- au putut pă stra o 

institu ţie proprie popoarelor celor mai libere şi epocelor celor mai libere. Prin urmare cu totul 

altul este rolul manarhului în Bulgaria, cu totul alte condi ţii de organizare social ă cere un stat 

făr ă trecut ş i unul care are trecutul lui istoric. Ar fi absurd din parte- ne a pretinde ca Statele 

Unite ale Americei s ă fie conduse de- o aristocra ţie istoric ă când ea nu s- a putut nici naş te pe 

pământ american; ar fi absurd a o pretinde chiar pentru împă răţia Braziliei ş i pentru orice stat 

născut în urma acelei prim ăveri etnice care se nume şte 

evul mediu. 

Nici pentru ţara noastr ă n- am gândit vreodat ă de- a propune un sistem care s ă învieze

veacul al Xvii- lea , epoca lui Matei Basarab. 

Cu toate acestea oricine va voi s ă defineasc ă marele mister al existen ţei va vedea c ă el 

consist ă în împrosp ătarea continu ă a fondului şi pă strarea formelor. Forme vechi, dar spirit 

pururea nou. Astfel vedem cum Anglia, care st ă în toate celea în fruntea civiliza ţiei, păstreaz ă 

şi astă zi vechile sale forme istorice, pururea reâmprosp ătate de spiritul modern, de munca 

modern ă. De aceea o şi vedem rămâind ca granitul , mărea ţă şi sigur ă în valurile adâncelor 

mişcări sociale de cari statele continentale se cutremur ă. Un stat mare ş i puternic ca Rusia, dar 

absolutist , se cutremur ă din temelii de o mişcare social ă , tot astfel Germania, tot astfel 

republicana şi egalitara Fran ţă. Ba chiar membrii interna ţionalei de la noi, ajun şi aci miniş tri ş i 

membri la Curtea de Casaţ ie, sunt siliţi a vota o lege în contra străinilor sociali ş ti de vreme ce 

indigenii sociali şti ocup ă func ţii înalte. Ei bine, în Anglia sunt organele centrale ale 

Interna ţionalei roşie, trăieş te Marx, generalisimul partidului ş i nici pe guvernul, nici pe poporul 

englez nu- i doare capul de aceasta. 

Cu acelaş i sistem oligarhic vedem Roma devenind imperiu, vedem Veneţia, un ora ş , 

devenind putere, adesea de rangul întâi , în curs de o mie şi 

mai bine de ani. 

Dar se înţelege c ă nici prin gând nu ne trece a admite c ă aristocra ţia istoric ă , substratul 

oligarhiei, se poate improviza şi c ă putem scoate din pământ oasele Basarabilor spre a le da o 

nou ă via ţă. 

Cu totul altul e rolul monarhiei în ţara noastr ă. 

E îndeajuns daca sub ea se asigur ă înaintarea meritului şi a muncii şi dac ă acestea se pun 

la adăpost de escamotarea din partea Caradalelor şi Costine ştilor; e destul atâta , ş i pentru 

atâta numai se cere o reorganizarea social ă. Acestea dou ă nu sunt asigurate în dezvoltarea lor. 

Vedem pe cucernicul Simeon, ce merit ă o chilie la mănă stirea Ocnei, decorat cu Steaua 

României, senator şi om mare; vedem cavaleri de industrie îmbog ăţindu - se peste noapte din 

răscump ărarea drumurilor de fier; vedem oameni prin şi în rebeliune făţi şă devenind adiutan ţ i 

domne şti, vedem pe alţii vânând prin cotituri sub masca patriotismului posturi la Casaţ ie ori 

la drum de fier; c- un cuvânt , nici merit nici munc ă nu sunt considerate, iar ignoran ţa, felonia 

politic ă, vicleşugul comun devin titluri de recomanda ţie pentru înaintare în statul român. Ş i 

toţi aceşti parazi ţi sociali, toat ă secta asta de spioni şi cavaleri de industrie, acest odium 

generis humani cum i- ar zice Tacit, cost ă mult, foarte mult. Sarcinele de între ţinere ale 

politicianilor de la noi diminueaz ă pânea de toate zilele a poporului de jos, care ca ras ă , ca 

inteligen ţă, ca inim ă este superior păturii de parveni ţi şi de scurs ături din câteş ipatru 

unghiurile lumii cari s- au aşezat deasupra lui din secolul trecut începând . 

Acest problem social ar fi trebuit să- i fie cunoscut regelui la venirea sa în ţar ă ; s- ar fi 

căzut s ă cunoasc ă c ă nu oamenii legaţ i de sute de ani de soarta acestui pământ ş i a acestui 

popor pot fi inamicii lui, ci cei scur şi de ieri, de alaltă ieri, cari uzurpaser ă pentru ei privilegiul 

de a fi ei singurii români, nefiind români şi singurii patrio ţi, neavând o patrie hotă rât ă . Şi când 

Epureanu a dat consiliului său M. Sale l- a dat dup ă îndemnul a o sum ă de deputa ţ i cari 

amenin ţau a nu voi s ă treac ă Milcovul daca e vorba ca samsarii din porturi şi declasa ţ ii 

cafenelelor din Bucure şti s ă determine şi pe viitor soarta acestei ţări. 

1881) Metod ă şi form ă. 

Dup ă vehementa argumentare a teoriei păturii superpuse, Eminescu se simte obligat s ă dea 

câteva lămuriri asupra metodei de cerceta r e şi felului cum a expus fapte exacte ş i a formulat 

adev ăruri 

generale. 

In ce prive şte forma dat ă articolelor, Eminescu rec unoa şte c ă stilul acestora nu- i eufemistic. 

Chestia în discu ţie i se pare lui Eminescu prea serioas ă pentr u a se recurge la cuvinte blânde ori la 

glum ă. 

Articolul e publica t în Tim p ul (VI) 1881, 2 Sept. ca articol de fond făr ă titlu. N'a fost 

repro d u s în nici o edi ţie a Jui Eminescu afar ă de aceea a clasicilor comenta ţi.

Cat ă s ă spunem câteva cuvinte asupra metodului de cercetare a cestiunii etnologice ş i 

sociale pe care l- am urmat, precum şi 

asupra formei date acestor studii. 

Adversarii noştri sunt naivi când cred c ă, prin diversiuni ce n- au a face nimic cu 

obiectul în sine, sunt în stare a ne abate din calea noastr ă. 

,,Românul", dup ă procedarea tot atât de naiv ă pe cât de comun ă a ziarului 

,,Independance roumaine", vorbe şte de teorii bolnă vicioase , de institute filantropice, de medici 

speciali în privire- ne . 

S ă presupunem c ă aşa ar fi. C ă autorul acestor şiruri e nebun, e bun de legat ş i de dus la 

Mărcuţ a . 

Rămâne mai puţ in adevă rat ceea ce- a zis? Asta- i cestiunea. Daca ceea ce- a zis autorul e 

adevă rat, ceea ce a zis import ă, nu cine a zis. Daca un nebun multiplic ă dou ă cifre corect este 

quo ţientul neadev ărat pentru c ă cel ce- a calculat are idei fixe sau halucina ţ iuni ? 

Daca un nebun constat ă conform adevă rului c ă un perete e alb devine peretele negru 

pentru c ă nebunul i- a atribuit o calitate ce i se cuvine ? 

Dar ne este cinev a a m ic ori adversar, d a r ro m â n sa u st ră in, adev ă r ul sp u s de 

noi ră mâ n e ace la ş p e n t r u t o ţ i . Ne mă r g i n i m la co n s t a t a r e a d e fap t e exacte ş i la 

rez u m a r e a lor în adev ăru ri gen erale; me t o d u l no s t r u e cel ur m a t în ştiin ţ e în gen e r e , 

în cele na t u r a l e în d e o s e b i. Oare su pă r a r ea bolnavului pent r u că - i constat ă m boala, o 

mod ific ă? 

Acum venim la forma în care scriem. 

Se zice c ă ea ar fi exagerat ă, c'ar cuprin d e înj ur ătu r i su r u g ie şti, 

etc... 

In realitate stilul nostru nu este eufemistic. Ne- am depri n s a că ta pentru orice 

idee expre sia cea mai exac t ă posibil ă. Dac'a m voi s ă glu mi m, dac ă nu ne - ar pă sa de 

adev ăr ul ce - 1 zice m, am pu t e a s ă spunem lucrurile mai cu încunjur. 

Dar lucrurile la noi nu se petrec cu încunju n r; de - aceea în a d ev ăr n u ş tim de 

ce - a m vor bi de ele cu încunjur?.... 

Când s'ar pă stra cel pu ţi n aparen ţ e le, cân d am vedea c ă oame n il o r de cari 

vorbi m le e ru şine de cee a ce fac, d e sig u r c ă am fi mai blâ n z i, pentru c ă ru ş i n e a e 

u n se m n de p o s i b i li t a t e de în d r e p t are. Dar ace a s t a lip s eş t e cu to t u l. Vede m da r că 

aci nu ajut ă alifia îndulcito are a eufe mis m u l u i, ei nu m ai scal p elul chir u r g u l u i; de 

aceea tăiem în pu trejunea bubei noastre naţionale ş i voim ca protoplsma 

naţional ă s ă reîntregeasc ă golurile, create prin tă iet u r i. Din sâ m b u r u l ş i 

ese n ţ a po p o r u l u i tebrue s ă ias ă puterea medicatrice a naturii, care să 

însanato ş eze corpul statului ... 

1881) Pătura superpus ă. 

Dup ă Eminescu nu exist ă deosebire de rass ă între Români. In Bucure şti şi pe malul Dun ărei îns ă , 

s'a format o rass ă hibrid ă din care s'au recrutat conduc ătorii ţă rii noastre. Rassa aceasta se 

caracterizeaz ă prin sterilitate fizic ă şi intelectual ă. Abia în 1921, dup ă Eminescu, 

e nădejde s ă scăp ă m 

de domnia noilor fanar ioţi. Eminescu face un istoric al luptei între elementul istoric şi cel superpus ş i'n 

vehemen ţa sa îndeamn ă, la ins tituirea ordinului sfintei cânepe. 

Articolul a fost publicat făr ă titlu în Timp ul (VI) 1881, 29 Iulie. A fost reprodus sub titlul Pă tura 

super pus ă, lăsându - se la o parte început ul în ed. lui Gr. Peucescu. 

,Românul" a contractat nă ravul de- a ne atribui articole pe cari nu noi le- am scris, ci le- am 

reprodus din alte ziare, şi de- a polemiza apoi cu ,,Timpul" combă tând , ca ale noastre, idei pe cari le 

împărtăşim poate numai în parte sau cu oarecari rezerve. Astfel se 'ntîmpl ă şi în numă rul de 

sâmbăt ă , în care vedem c ă polemizeaz ă cu noi pe temeiul unui articol reprodus din ? Poş ta" privitor

la antagonismul dintre moldoveni şi 

munteni. 

Nu doar c ă ne- ar părea rău de- a fi scris acel articol pe care l- am reprodus. Ceea ce însă 

nu e al nostru, nu e, şi e o apuc ătur ă de rea credin ţă de- a ne atribui în total ş i direct idei pe 

cari nu le împă rtăşim decât în parte sau indirect ş i cari au nevoie sau de- o rectificare, sau de 

tranzi ţia 

printr- un nou punct de vedere. 

Noi, de ex., avem în privin ţa aşa numitului antagonism dintre moldoveni ş i munteni o 

părere proprie, bazat ă pe observa ţiuni etnologice, care modific ă esen ţ ial maniera de- a privi 

cestiunea. 

Nu exist ă, dup ă a noastr ă părere, nici o deosibire între rasa română din Muntenia, 

Moldova, din cea mai considerabil ă parte a Ardealului şi a Ţării Ungure şti. E absolut aceea ş i 

ras ă, cu absolut acelea şi înclin ări şi 

aptitudini. 

Dar în Bucure şti şi în oraşele de pe marginea Dună rii s- au ivit un element etnic cu totul 

nou şi hibrid care neau furnizat genera ţia actual ă de guvernan ţi. Acestea sunt rămăşiţ ele 

haimanalelor de sub steagurile lui Pasvanoglu şi Ypsilant ş i resturile numeroase ale cavalerilor 

de industrie din Fanar. Din aceast ă semin ţie nou ă fac parte oameni ca Giani, Carada, C.A. 

Rosetti, Pherekydis , Serurie ş.al. Toat ă spuma asta de fanario ţi novisimi , cari s- au pripăş it în 

ţar ă de 50 ? 60 de ani încoace, formeaz ă naturalmente elementul de disolu ţ iune, demagogia 

României. 

Fizic şi intelectual stârpituri , neavând nici tradi ţii, nici patrie, nici naţionalitate hotă rât ă , 

le vedem punându - se la discre ţia străinilor şi votându - le când pe Stroussberg, când 

răscump ărarea, ba le vedem aliindu- se în Moldova cu evreii ca s ă paralizeze lupta de 

emancipare naţional ă de acolo. Aprin şi de- o instinctiv ă ur ă contra tuturor elementelor istorice 

şi autohtone ale acestei ţări, le- am văzut introducând în toate ramurile legi străine neadaptate 

nici intereselor, nici naturii ei. 

Aceste elemente sunt cu mult mai numeroase în Ţara Româneasc ă decât în Moldova, dar 

şi aci ele se afl ă mai cu seam ă în centrele şesului, nu prin oraş ele de la munte, nici prin 

ţinuturile de acolo. Pe aceste producte de balt ă moldovenii 'i confund ă apoi cu popula ţ ia 

istoric ă a Ţării Române şti, precum se afl ă în sate în genere şi îndeosebi la Câmpulung , la 

Tîrgovi şte, la Târgu- jiului ş.a.m.d. Acestor producte de balt ă moldovenii le zic din eroare 

munteni, căci nu sunt munteni. 

Aşadar: distinguendum est. 

Ceea ce sunt pentru Moldova evreii sunt pentru Ţara Româneasc ă aceste venituri cari, 

prin identitatea religiei, au ştiut s ă se strecure printre români, să- i amăgeasc ă şi s ă ajung ă a- i 

stă pâni ; şi, pentru ca lucrul s ă le succead ă şi mai bine, au precupe ţit tocmai instinctele 

noastre naţionale. Vedem bună oar ă pe- un C.A. Rosetti, un grec, şi pe Carada, un alt grec, înfiin ţând o 

gazet ă. 

Ce nume- i dau? 

Românul". 

Ei cari n- au fost români neam de neamul lor. 

De- aceea e destul ca aceşti oameni s ă lipseasc ă de la guvern, fie oricine altul, ş i 

numaidecât nu se mai simte nici o deosebire între român ş i român. Dar cum o fi Carada, Giani, 

Cariagdi, C.A. Rosetti, Pherekydis ş.a., românul de oriunde începe a se simţ i străin în ţ ara lui 

proprie ş i, precum zice ? Poşta", guvernul i se pare tot atât de străin ca cel unguresc ardelenilor 

, ca cel musc ălesc basarabienilor . 

E un axiom în mecanic ă c ă efectul trebuie s ă fie egal cu cauza. 

Domnia fanariot ă şi scurgerea sistematic ă de stârpituri şi faliţi în şesul Ţării Române ş ti a 

ţinut 121 ani. Abia la 1921 avem perspectiva c ă, prin o lung ă reac ţiune a spiritului naţional ş i a 

puterii de asimila ţiune a solului şi a rasei, vom fi exterminat pân ă ş i urmele acelei domnii 

odioase. Abia atunci caracterul meschin, lipsit de onoare ş i de curaj al acestor venetici se va fi 

adaptat caracterului inimos al naţiei române şti şi abia stră nepo ţii Caradalelor vor putea fi 

români. Caradalele actuale, chiar s ă vrea, nu pot s ă fie români, precum din salcie , oricât neam 

sili, nu putem corci stejar.

Lupta Moldovei contra numi ţilor munteni nu este deci îndreptat ă în contra elementelor 

istorice ale Ţării Române şti, ci în contra celor neistorice. E o lupt ă comun ă , la care tot neamul 

românesc ia parte în mod instinctiv, cucerind bucat ă cu bucat ă bunurile lui naţ ionale. Azi e 

limba, pe care aceste stârpituri o prefă cuser ă într- o păsăreasc ă neîn ţeleas ă, mâni va fi poate 

organiza ţia social ă, poimâni biserica şi şcoala, una cîte una. Totul trebuie smuls din mâna 

acestor oameni c- o înnăscut ă incapacitate de- a pricepe adevă rul şi lipsi ţ i de posibilitatea 

patriotismului: totul trebuie dacizat oarecum de acuma- nainte. 

Deşi poporul român e numeros, lupta lui e dispropor ţionat de grea, de vreme ce aceş ti 

oameni au sprijin pe străini. Aduşi la putere de Rusia, sus ţinu ţi azi de alian ţa austro - 

german ă , vedem pârghiile cari - i ridic ă aşezate în afar ă, pe când înlăuntru n- avem decât 

poporul nostru propriu, esploatat cu neomenie, sărăcit, scăzând numeric şi făr ă o conştiin ţă 

limpede de ceea ce trebuie s ă fac ă. 

Naţia româneasc ă n- are de gând înc ă s ă instituie , pentru regularea acestui soi de 

stă pânitori , ordinul Sfintei Cânepe spre a ridica la acelea şi demnit ăţi pendente ş i pe grecul 

Serurie şi pe grecul C.A. Rosetti şi pe bulgarul Mihălescu şi toat ă semin ţia dominant ă. 

Dar s ă nu desper ă m . 

Planta creşte la noi. Ar trebui numai nişte mâni vârtoase mocă neşti cari s ă ş tie s- o 

întrebuin ţeze. Apar ă ele în Moldova, apar ă peste Olt ca- n vremea lui Tudor, naţ ia le- ar primi 

aşternându - le flori şi covoare pe drumuri, precum i le aş ternea lui Matei Basarab la intrarea în 

Tîrgovi şte. Şi Matei Basarab, adormitul întru fericire, făcea un uz îmbel şugat de aceast ă plantă 

, distribuind cordoane la Caradalele din zilele lui. 

Aşadar, înc ă o dat ă, distinguendum est. 

Avem de- o parte rasa român ă, cu trecutul ei, identic ă în toate ţările pe cari le locuie ş te, 

popor cinstit, inimios , capabil de adevă r şi 

de patriotism. 

Avem apoi deasupra acestui popor o pătur ă superpus ă , un fel de sediment de punga şi ş i 

de cocote, răsărit ă din amestecul scurs ăturilor orientale şi occidentale , incapabil ă de adevă r ş i 

de patriotism, rasa Caradalelor, pe care moldovenii din eroare o numesc munteni. 

Aceast ă teorie am espus- o în mai multe rânduri , dar ?Românul s- a ferit de- a ne 

răspunde. E o cestie foarte neplă cut ă pentr- un guvern compus în cea mai mare parte din asemenea 

adun ături şi 

pentru un partid în care, la zece nume, afli abia unul românesc; 

Cine va face lista func ţionarilor mai cu seam ă înalţ i, a pensionarilor , a deputa ţ ilor, a 

arenda şilor bunurilor publice şi private, c- un cuvânt a tot ce reprezint ă circula ţiunea ş i 

reglementarea vieţii generale a ţării, va observa cu înlesnire c ă frânele stăpânirii reale a scă pat 

din mâna elementului autohton şi istoric şi a încăput pe mâni străine. Dar acest din urmă 

element, aceast ă forma ţiune hibrid ă se pretinde român ă? Neapă rat se pretinde, că ci 

altmintrelea n- ar avea pretext s ă stăpâneasc ă . Dar nu este încă şi nu are înc ă nici posibilitatea 

organic ă de- a fi român ă. 

Nu tăgăduim c ă foarte numeroase elemente s- au asimilat pe deplin cu rasa român ă , dar 

acelea sunt intrate demult, de- o sut ă, dou ă, ba chiar de dou ă sute cinzeci de ani. 

Îns ă nu acestea domin ă, ci imigran ţi proaspe ţi, cari sunt abia în genera ţia a doua, a că ror 

limb ă matern ă era înc ă străin ă şi cari s- au românizat, în privirea limbei, în şcoalele 

noastre. 

Limba singur ă nu constituie îns ă naţionalitatea. Calităţ ile morale şi intelectuale ale rasei au o însemn ătate 

cu mult mai mare. 

Dac - am încerca se determin ăm exact timpul în care elementul autohton au învins pe cel 

imigrat, sau a fost învins de el, am zice: 

La 1700 învinge elementul imigrat prin domnia fanariot ă. 

La 1821 începe reac ţiunea elementului autohton şi merge biruitoare şi asimilând pân ă la 

1866. 

La 11 fevruarie 1866 învinge din nou elementul imigrat. 

Exist ă şi de- atunci o oscila ţ iune , o mutare a punctului de gravita ţie când asupra 

elementelor instinctiv naţionale, când asupra celor instinctiv stră ine, dar victoria, precum 

vedem, e momentan a acestor din urm ă.

Dar care- i semnul prin care se disting aceşti oameni neasimila ţ i , de provenienţă 

transdanubian ă , de popula ţiunea de ras ă? 

Cerem a se constata aceasta în toate punctele. Noi zicem prin sterilitate fizic ă ş i 

intelectual ă. Sunt intelectuali şi fizic sterpi, sunt catâri în toat ă privin ţ a. Sau nu produc copii 

defel sau produc stârpituri menite la o degenerare gradat ă şi la stingere în genera ţ ia a treia ori 

a patra. Constat ăm apoi la ele simptome permanente de slăbiciune intelectual ă . La ei mintea e 

substituit ă prin viclenie. Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omeneasc ă veritabil ă stă 

în raport direct cu capacitatea de- a pricepe în mod dezinteresat un adevă r. Ca slă biciune de 

caracter e de citat falsitatea . Prieteno ş i , lipindu- se şi măgulind pe oricine de care au 

trebuin ţă, ei urăsc în realitate orice putere superioar ă, fie intelectual ă , fie de caracter. Istoria 

lui Tudor şi a lui Cuza ar ilustra aceast ă teorie. 

Oameni ce linguş eau a împă rtăş i ideile acestor spirite cu totul lipsite de viclenie, nu aceia 

cari ar fi avut curajul de- a li se opune pe fa ţă, îi trădeaz ă. 

Dac ă am cerceta originea ofiţerilor de gard ă de la 11 fevruarie am afla c ă e străin ă , 

începând cu fiul unui făclier grec de la Botoşani şi urmă rind toate numele. 

Făr ă îndoial ă lupta aceasta e purtat ă în mod instinctiv, făr ă claritate de vederi, cu 

tenden ţe elementare de atrac ţiune şi repulsiune . Precum celţ ii Irlandei , deşi anglifica ţ i , simt 

domina ţiunea anglo- saxon ă ca pe- o domina ţiune străin ă de rasa şi înclina ţ iunile lor, tot astfel 

poporul românesc simte instinctiv c ă e dominat de oameni cari se pretind numai români, fără a fi, şi cari n- au nici mil ă de el, nici pricepere pentru geniul lui. 

Geniul neamului românesc e o carte cu şapte pece ţi pentru genera ţia dominant ă. 

1881) Problema evreiasc ă. 

Eminescu nu - i urăş te pe Evrei, dar nici nu poate privi nep ăsă tor cum un element parazitar 

persecuta t aiurea vine la noi şi trăie şte din specul ă şi colportaj. Evreii constitue o putere ş i aceasta 

ar putea s ă devin ă în adev ăr folositoare printr'o bun ă organiz a r e social ă a ţă rii noastre. 

Chestiunea principal ă e îns ă pentru noi ca elementul românesc s ă rămân ă cel determinant. Noi voim 

statul românesc naţional, nu statul cosmopolit. 

Articolul a fost publicat făr ă titlu în Timpul (VI) 1881, 17 Decembrie. N'a fost reprodus încă 

în nici o edi ţie a lui Eminescu afar ă de aceea a clasicilor com entaţi. ,,Românul" ne face o imputare grav ă din buna opinie pe care ziarul izraelit ,, Apărătorul''' pare 

a fi având despre partidul conservator. Nu ştim ce- o fi zis ,,Apărătorul", căci am scă pat din vedere 

articolul în cestiune ş i numai pe citatele ,,Românului" nu ne putem întemeia; dar daca a luat act de 

repetata noastr ă declarare c ă nu urâm pe evrei desigur de adevăr a luat act. 

Marile fenomene sociale se întâmpl ă , dup ă a noastr ă părere, într- o ordine cauzal ă tot 

atât de necesar ă ca şi evenimentele elementare şi daca nu putem zice c ă avem ur ă în contra 

ploiei , chiar când cade prea mult ă, sau contra ninsorii , tot astfel nu ur ă putem simţ i pentr- un 

eveniment atât de elementar ca imigra ţ iunea în mase a unui element etnic care- a contractat 

anume apucă turi economice ce nu ne convin, sub persecu ţiile altor popoare. Dar totodat ă nici 

o minte serioas ă nu poate pretinde ca poporul nostru, cel nevinovat în chestie, s ă poarte 

urmă rile nefaste ale persecu ţiilor ce izraeli ţii au avut a le suferi de la alţ ii. Alte popoare i- au 

oprit de la meşte şuguri, deci s- au dedat cu nego ţul şi, neajungând acesta, cu specula mai ales; 

de aci nu urmeaz ă c ă putem suporta un element prea numeros, a cărui ocupa ţ iune de 

căpetenie s ă nu consiste în produc ţiune de valori intrinsece , ci în producerea de valori de loc 

şi de timp numai, precum se nume şte, cam eufemistic, precupe ţirea şi 

colportajul. 

Izraeli ţii în numă rul în care sunt astă zi constituie o putere de a cărei acţiune cată 

neap ărat s ă se ţin ă seam ă. A face s ă nu existe aceast ă putere nu st ă în facultatea omului de 

stat, precum nu poate cineva desfiin ţa Dâmbovi ţa ori Ialomi ţa; cestiunea nu poate fi decât a o 

face în adevă r folositoare. 

Precum un râu de munte îneac ă nefiind supus voinţ ei determinante a omului, pe când cu

albia regulat ă el poart ă vase şi devine un izvor de înavu ţire pentru câmpiile ce le petrece, 

astfel şi un element etnic care ar lăsa curs liber numai instinctelor sale ar fi periculos, pe când 

abătut în albia unei munci liniştite şi productive ar deveni folositor patriei lui adoptive ş i, cu 

vremea, ar ţine poate la pământul ei sfânt tot cu atâta tragere de inim ă ca şi urma ş ii acelor 

războinici păstori cu puternice şi încăpă toare cranii cu cari Radu şi Drago ş au cuprins câmpiile 

Moldovei şi ale Ţării Române şti. 

O serioas ă reorganizare social ă şi apărarea meserielor de concuren ţ a articolelor gata 

importate din străin ătate, aşadar ă măsuri interne, combinate cu alte vederi de politic ă 

economic ă decât ale absolutului liber schimb cari au domnit pân - acuma ar fi poate în stare 

de- a ocupa braţ ele şi inteligen ţele celei mai nou ă imigra ţiuni cu o lucrare mai folositoare ş i 

mai spornic ă decât precupe ţirea spirtului , care- n ultima linie nu se poate face decât în 

detrimentul sănătăţ ii şi bunei stări a celei mai importante părţ i a poporului românesc, a 

ţăranului. 

Cestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare a acestei ţă ri este ca 

elementul românesc s ă rămâie cel determinant, ca el s ă dea tiparul acestei forme de stat, ca 

limba lui, înclină rile lui oneste şi generoase, bunul lui sim ţ, c- un cuvânt geniul lui s ă rămâie ş i 

pe viitor norma de dezvoltare a ţării şi s ă pătrund ă pururea aceast ă dezvoltare. Voim statul 

naţional, nu statul cosmopolit, nu America dună rean ă. Voim ca stejarul stejari s ă produc ă , nu 

meri pădure ţ i . 

Arta de stat a d- lui C. A. Rosetti a consistat din contra a face pe român s ă semene cu 

orice parte a străin ătăţii mai mult decât cu el însu şi; s ă semene a francez, a englez, a neam ţ , 

numai a român nu. 

Noi credem c ă, mănţinându - se cu statornicie punctul de plecare al statului naţ ional, e mai 

mult ori mai puţ in indiferent daca oamenii cari supun dezvoltarea lor proprie dezvolt ă rii 

naţionale a României sunt în orice caz de origine pur ă traco - roman ă , sau daca într- un 

numă r de cazuri aceasta origine nu este atât de proprie. 

Astfel d- nii Mandelbaum şi Rosenbluth pot fi atât de români ca ş i Giani, Carada ori 

Pherekydes, căci ce mi- e Mandelbaum , ce mi- e Pherekydes? C ă unul o fi originar din Tarnopol 

, altul din Epir, în ce mi- e preferabil unul celuilalt? 

Ba cine ştie? Poate chiar presupusul Mandelbaum ar fi mai exigent fa ţă cu sine însu ş i 

pentru a aspira la portofolii ministeriale decât Pherekydes; ar învăţa poate mai mult ş i ar 

cântă ri cu mai mult scrupul valoarea sa proprie, intelectual ă şi moral ă, pân ă a râvni atât de 

sus. 

Aşadar ce ne imput ă foaia guvernamental ă? C ă nu punem pe românii ,,Românului" mai 

presus decât pe cei cari aspir ă a deveni poate mai buni români decât cei de sus? C ă nu punem 

Caradalele mai presus de Mandelbaum ori Feigelstock ? Pentru c ă au nume stră ine? Egal de 

străini ca origine, egal de improductivi ca elemente economice şi de- o valoare social ă egal ă , 

noi nu găsim nici un cuvânt pentru a decerne superioritatea unuia sau celuilalt. 

E îns ă pentru noi sigur şi netăg ăduit c ă actualul sistem de exploatare economic ă poate 

face loc, sub domnirea altor idei, unui sistem de armonie a intereselor, c ă în locul speculei 

poate veni industria şi anume industria aceea care întrege şte activitatea agricol ă şi st ă în 

legături cu ea. Un asemenea sistem precum îl descrie Laing c ă exist ă în Danemarca bună oar ă ar 

ocupa braţ ele, pân' acum improductive, într- un mod folositor şi lor şi semenilor ş i s- ar 

înlătura gravele neajunsuri ale dispropor ţiei de azi dintre clasele produc ătoare ş i cele 

consumatoare. 

Dar pentru o asemenea reorganizare sănătoas ă se cere un bagaj mai mare de idei decum 

[î]l dau articolele foilor politice din Paris şi conferin ţ ele d- lui Jules Allix asupra ,,Melcilor 

simpatici", vestitele izvoare de învăţătur ă pentru demagogia roşie care ne guverneaz ă. 

Dar . . . am lunecat deja pe un teren străin discu ţiei. Daca ,,Apărătorul" ar vrea s ă ne facă 

amici ai cauzei izraelite ca atare, ai cauzei naţionale a unei rase stră ine celei române, am trebui 

sã protestãm. Dar daca crede cã procesul de asimilare se va face cu mai multã cruþare ºi 

siguranþã sub domnia unor vederi conservatoare, atunci are poate cuvânt .

1881) Program de reforme. 

Articolul e un comentar în marginea programului cuprins în ră spunsul lui Maiorescu la 

mesagiul Tronului. În ţara noastr ă avem prea multe legi copiate dup ă stră ini. Acestea nici nu se pot 

aplica în întregime, iar când sunt aplicate determin ă organiz ări costisitoare. O adev ărat ă organizare 

intern ă trebu s ă decurg ă numai din nevoile imperioase ale ţării şi s ă se bazeze pe respectul pactului 

fundamental care- i Constitutia. Organizarea trebuie s ă ţinteasc ă ocrotirea elementului băştina ş ş i 

naţ ional, instruirea unei administra ţii cinstite, reprimarea imediat ă a unor abuzuri care de mult 

candalizeaz ă ţara şi o economie înţeleapt ă a banului public. 

Articolul a fost publicat în Timpul (VI) 1881, 6 Dec. şi a fost reprodus sub titlul Program de 

reforme de Gr. Peucescu în ed. men ţionat ă. 

Am publicat în no. de la 2 decemvrie al ? Timpului" ră spunsul prezintat de d. Maiorescu 

la mesajul tronului în numele minorit ăţii 

conservatoare a Camerei. 

Acest răspuns cuprinde un program aproape complet de organizare interioar ă ş i vine în 

momentul cel mai priincios spre a chema activitatea Corpurilor legiuitoare asupra cestiunilor 

celor mai importante ce ar trebui s ă le preocupe. 

Adevărul este c ă în lupta ei secular ă pentru a- şi redobândi independen ţ a România a 

negles prea mult aceast ă parte a activit ăţii 

publice. 

Nu e vorba, legi de organizare interioar ă avem destule, ba înc ă avem prea multe; dar 

bărba ţii noştri de stat, preocupa ţi cum au fost pân ă acum de ideea cea mare a emancip ă rii 

naţionale, n- au avut nici timpul, nici liniştea de spirit necesare ca s ă creeze un sistem de 

organizare care s ă izvorasc ă din studiul profund şi conştiincios al trebuin ţ elor noastre locale 

şi care s ă fie potrivit cu puterile intelectuale şi cu mijloacele de avuţie ale popula ţ iunilor 

noastre. 

Şi de aceea pân ă acum mai mult am copiat legi de organizare străin ă, căutând a le localiza 

pre alocurea. 

Şi dou ă neajunsuri însemnate au izvorât din aceast ă organiza ţiune prea complicat ă : de o 

parte multe legi nu se pot aplica decât foarte rău; iar, de alt ă parte, aceast ă organiza ţiune este 

prea costisitoare. 

Acum îns ă când preocuparea cea mare a românilor s- a terminat, din fericire, prin intrarea 

României în concertul european, este timpul s ă ne ocup ă m mai serios de cestiunile cele grave 

ce ridic ă organizarea noastr ă din întru. 

Şi de aceea, înc ă din ziua proclam ării regatului, partidul conservator a cugetat s ă puie în 

vedere ţării un program complet de organizare interioar ă care s ă procead ă din nevoile noastre, 

s ă răspunz ă la trebuin ţele noastre şi s ă fie în raport atât cu datinele şi cultura noastr ă cât ş i cu 

mijloacele noastre de aplica ţiune. Ş i un articol publicat în coloanele acestui ziar (la 21 martie 

1881, nr . 64), îndat ă dup ă proclamarea regatului, a căutat s ă demonstre necesitatea unui 

program complet de organizare în noul stadiu în care intra România. 

Toate cestiunile rezumate în ră spunsul prezintat de d. Maiorescu la mesajul tronului au 

fost dezb ătute în sânul partidului. 

Nu putem dar decât s ă ne felicit ăm c ă d. Carp a conceput ideea de a întruni într- un mod 

sistematic câteva din ideile fundamentale ce s- au agitat între membrii partidului ce 

reprezint ă m , pe care d. Maiorescu le- a formulat ş i le- a prezintat la deschiderea primei 

sesiuni parlamentare a regatului român. 

Şi cu atât mai mult ne felicit ăm de aceasta cu cât cea mai mare parte din ideile exprimate 

în documentul de care vorbim nu sunt decât accentuarea în mod mai practic a ideilor ce a 

propagat totdeuna partidul conservator şi oarecum dezvoltarea ideii conservatoare însăşi. Şi în adevă r partidul conservator a sus ţinut totdauna c ă 

orce sistem de organizare

interioar ă în ţara noastr ă trebuie s ă ia ca punct de plecare Constitu ţiunea noastr ă însăş i, 

Constitu ţiunea 

în întregul ei. 

Va s ă zic ă, de o parte monarhia constitu ţional ă ş i egalitatea tuturor înaintea legii, 

democra ţia în sensul cel adevă rat al cuvântului ; iar de alta, reprezenta ţiunea ţă rii prin patru 

colegii electorale, care însemneaz ă predomnirea inteligen ţei în afacerile politice ş i dreapta 

cump ănire 

a tuturor intereselor în Corpurile legiuitoare. 

Acesta [a] fost şi 

este punctul nostru de plecare. 

Şi ţinta noastr ă a fost totdauna conservarea elementului naţional ş i ocrotirea acestui 

element contra concuren ţei escesive şi a propriei lui neprevederi . Fiece zi care trece ne 

convinge mai mult c ă aceasta trebuie s ă fie ţinta suprem ă nu numai a orică rui conservator, dar 

a oricărui român care vrea s ă aib ă o ţar ă româneasc ă. Conservarea mai cu seam ă a propriet ăţ ii 

mici în mâna proprietarului român, conservarea meseriilor în mâna meseria ş ilor români. Vom 

discuta dar împreun ă cu toţ i acei ce primesc aceste idei eminamente conservatoare mijloacele 

practice de a ajunge la scopul dorit, dintre care mai întâi pe cele propuse în proiectul de 

răspuns al d- lui Maiorescu. 

Ca s ă poat ă elementul nostru românesc s ă ias ă înving ă tor din lupta cea mare pentru 

existen ţa naţional ă ce ni se impune, mijloacele protectoare nu sunt făr ă îndoial ă decât un 

ajutor vremelnic : ridicarea nivelului intelectual şi dezvoltarea activit ăţii şi a bogăţ iei sunt 

mijloacele fundamentale. 

De aceea am cerut totdauna simplificarea mecanismului nostru administrativ şi credem că 

e bine s ă se împu ţineze mai ales atribu ţiunile comunei rurale, ca s ă poat ă s ă îndeplineasc ă 

bine pre cele esen ţiale: biserica, şcoala şi căile de comunica ţiune. 

Şi de aceea înc ă demult partidul conservator s- a ridicat contra direc ţiunii ce se dă 

tinerimii în şcoalele noastre, care a creat şi creeaz ă pe fiecare zi un fel de proletariat al 

condeiului, o adevă rat ă plag ă social ă, şi a propus ca instruc ţiunea public ă s ă îndrepteze forţ ele 

vii ale naţiunii către ocupa ţiunile, aşa de bogate şi aşa de necesare în organizarea societ ăţ ilor 

moderne, ale industriei şi comer ţului. 

Nu mai puţ in partidul conservator a semnalat totdauna răul ce- l aduc fluctua ţ iunile 

politice în buna administrare a ţării şi a cerut ca func ţionarii administrativi s ă prezinte garan ţ ii 

serioase de aptitudine la intrarea lor în func ţiune, dar, odat ă intra ţ i, a cerut stabilitatea pentru 

toţi. În special în ce prive şte magistratura, formula în care d. Maiorescu a rezumat credin ţ ele 

partidului conservator este cea mai nemerit ă şi o adopt ăm făr ă nici o adăogire şi făr ă nici o 

restric ţiune. 

Acestea fiind ideile fundamentale ce se esprim ă în documentul de care vorbim, noi 

credem c ă este un bun început pentru activitatea parlamentar ă a acestei sesiuni. 

El va avea îndoitul folos de a chema aten ţiunea public ă asupra cestiunilor de îndreptare 

interioar ă, de la cari am fost distra şi prin evenimentele esterioare şi de a lă muri ideile 

partidelor şi a împr ăştia nedomiririle cari au fost şi sunt sprijinul principal al partidului 

liberal, aşa de abil în a turbura apa şi în a calomnia pe adversarii săi. Dar, pe lâng ă aceste idei de organizare interioar ă, credem c ă e bine s ă aducem aminte 

acestui Parlament care îşi începe lucră rile sale ceea ce zicem în programul partidului 

conservator în 1880, c ă adic ă trebuie s ă înfrân ăm deocamdat ă orice dorin ţe de îmbun ătăţ iri ş i 

întreprinderi costisitoare, deoarece sporirea impozitelor a ajuns s ă ating ă chiar forţ ele 

productive ale ţării şi asemeni dorin ţe se traduc neap ărat 

prin noi sarcine. 

Nu mai puţ in credem c ă este de datoria minorit ăţii din Camer ă şi Senat, acum când are 

ocaziunea de a vorbi în mod solemn cu regele, s ă aduc ă la picioarele tronului plângerile ce se 

ridic ă din toate părţile ţării contra administra ţiunii guvernului de astă zi.

Lumea este scandalizat ă de îmbog ăţirea aşa de repede a câtorva din cei ce au mai multă 

acţiune asupra guvernului ţării! Abuzurile şi deşan ţarea au fost denun ţ ate în public chiar de 

către preş edintele Consiliului de Miniştri şi de preş edintele Camerei legiuitoare. Ş i cu toate 

acestea demoralizarea [î] şi urmeaz ă cursul, oameni înfiera ţi de opinia public ă stau în capul 

departamentelor şi în capul jude ţelor şi exemplul dat de sus s- a întins repede pân ă în cele din 

urm ă strate ale societ ăţii. 

Cerând dar o bun ă organizare în întru nu trebuie s ă pierdem din vedere c ă legile cele mai 

bune nu pot da decât rezultate rele în mâni deprinse a le viola şi c ă, mai mult decât cele mai 

bune legi, o economie înţeleapt ă şi o administra ţie onest ă pot ajuta la nălţarea claselor 

muncitoare şi 

la ocrotirea lor. 

1881) Semi- barbaria. 

Eminescu arat ă c ă semibarbaria nu- i un pas de la barbarie la civiliza ţ ie, ci- i o stare de 

degradare, de corupere moral ă. Civiliza ţie adev ărat ă ne trebue nou ă ca neam, ş i aceasta nu poate 

veni decât prin desvolta - rea natural ă a facult ăţilor noastre. Noi nu avem înc ă o civiliza ţie ş i 

pentru a o forma treb ue s ă plec ăm de la ceia ce- avem temeinic şi 

serios în trecutul nostru. 

Articol de fond făr ă titlu în Timpul (VI) 1881, 25 Oct. A fost publicat sub titlul Semibarbaria 

de Gr. Peucescu în ediţ ia men ţionat ă. 

,,Pseudo - românul " în semibarbaria " lui are, se 'nţ elege , defectul acestei stă ri 

intelectuale; nu e în stare a pricepe termenii tecnici cu cari opereaz ă şi- i întrebuin ţeaz ă pe 

dos. Am ară tat în unul din numerile trecute cauzele cari ne fac a stabili, pentru epoca din 

urm ă a istoriei ţărilor noastre, c ă e o stare de semibarbarie de o sut ă de ori mai rea decât 

barbaria adevă rat ă, şi, se 'nţ elege , făr ă propor ţie de rea fa ţă de civiliza ţia adevă rat ă. 

?Pseudo - românul ", care nu cunoa şte termenul ,, semibarbar " şi nu- i ştie însemn ă tatea, 

d ă urmă torul înţeles cuvintelor noastre: 

Poporul (spun conservatorii) au făcut un pas spre progres: din barbar acum 50 ? 60 de ani, 

a devenit semibarbar , adic ă pe jumă tate barbar, pe jum ătate 

civilizat. 

Acest pas făcut spre civiliza ţiune şi aci vorbim în teza pretin şilor conservatori în loc de a, 

fi un bine, căci lumea - ntreag ă spre civilizare merge, la civilizare ţinteş te şi- şi încoard ă toate 

puterile spre a ajunge, e un rău mare, e nefericirea poporului român. 

Asemenea afirm ări nu se discut ă. 

Hotărît c ă nu se discut ă ceea ce zice ? Românul", de vreme ce nici am zis, nici am putut 

afirma vreodat ă platitudinea c ă semibarbaria e un pas spre progres, spre civiliza ţie, c ă e o 

jum ătate de civiliza ţie. 

Niciodat ă. Semibarbaria e o stare de degradare, un regres , este corumperea unui popor 

primitiv prin viciile unei civiliza ţii străine. Un popor barbar e bună oar ă religios. Civilizarea lui religioas ă adevă rat ă vine atunci când , 

prin progresul lent al propriei sale maniere de- a vedea în materii religioase, credin ţ ele 

formale, adesea supersti ţ ioase , se schimb ă în convingeri morale. Dar când el admite de la alt 

popor numai ştergerea credin ţei formale, făr ă a o înlocui prin convingerea moral ă şi religioas ă , 

el rămâne şi făr ă una şi făr ă alta; are numai răul civiliza ţiei şi răul barbariei, e semibarbar. 

Un popor barbar îşi are industria lui de cas ă, meseriile lui, activitatea lui economic ă 

sănătoas ă, deşi primitiv ă poate. Când el, în loc de a da dezvoltare propriei sale munci, 

cump ăr ă obiectele gata de la străini, făr ă a învăţa cum s ă devie el însuş i în stare de- a le 

produce, e semibarbar. 

Civiliza ţia adevă rat ă a unui popor consist ă 

nu în adoptarea cu deridicata de legi, forme,

institu ţii, etichete , haine străine. Ea consist ă în dezvoltarea natural ă, organic ă a propriilor 

puteri, a propriilor facult ăţi ale sale. Nu exist ă o civiliza ţie uman ă general ă, accesibil ă tuturor 

oamenilor în acela ş grad şi în acela ş chip, ci fiecare popor ]î] şi are civiliza ţia sa proprie, deş i în 

ea intr ă o mul ţime de elemente comune şi 

altor popoare. 

Exist ă deci o civiliza ţie francez ă, una englez ă, una german ă, una italian ă. Nu exist ă îns ă o 

civiliza ţie român ă şi, dac ă sunt începuturi, ele sunt cu totul individuale ş i n- au a face nimic cu 

dezvoltarea general ă a lucrurilor. 

Trecerea adevă rat ă nu e de la barbarie la semibarbarie, căci asta e o trecere spre ră u, ci de 

la barbarie la civiliza ţia adevă rat ă. Semibarbaria nu este o stare, organic ă sau necesar ă , ci e o 

boal ă, un regres , o stare de slăbiciune şi de mizerie. Dac ă pe acest pământ va exista vrodat ă o 

civiliza ţie adevă rat ă va fi aceea ce va răsări din elementele civilizatorii vechi. Nu de greco - 

bulgara sub ţire şi nazalizat ă a secolului fanario ţ ilor se va lega progresul limbei noastre, ci de 

începuturile sănătoase ale unui Urechi sau Miron Costin; nu de traducerea de legi stră ine 

atârn ă civiliza ţia juridic ă, ci de perfec ţionarea şi completarea vechilor ş i propriilor începuturi 

de legisla ţiune şi via ţă juridic ă. Din rădăcini proprii, în adâncime proprii, răsare civiliza ţ ia 

adevă rat ă a unui popor barbar; nu din maimu ţarea obiceielor străine, limbelor stră ine, 

institu ţiunilor străine. Poate c ă popoarele slave ale nordului şi mijlocului Germaniei sunt mai civilizate ,,ca 

oameni" decum erau în starea primitiv ă; dar ele nu mai sunt slave; au pierit în poporul a că rui 

civiliza ţie au primit- o. Popula ţiile tatare ale Rusiei sunt mai civilizate ca ,,oameni" azi decât 

sub hanii lor. Dar nu mai sunt tatare; ele au pierit ca existen ţă proprie din momentul în care 

au primit modul de- a fi al unui alt popor. 

Semibarbaria nu este dar un progres, ci un regres din punctul de vedere naţional ş i 

politic. 

? Românul" mai pretinde c ă barbaria actual ă ne- a dus în aşa scurt timp la independen ţă ş i 

la regat, la libertate şi la conştiin ţa de sine, la progres şi 

la avere. 

Iat ă lucruri ce le tăgăduim. Pro forma independen ţi, plătim un tribut de sute de ori mai mare decât cel vechi; 

libertatea popula ţiunilor noastre este, dup ă date statistice autentice, sinonim ă cu libertatea 

de- a muri de mizerie; progresul şi averea se afl ă în realitate nu la elementul care etnic ş i 

istoric e singurul element în adevă r românesc, ci la ... românii ? Românului", la acea pătur ă 

superpus ă de popula ţie străin ă incapabil ă de- a pricepe poporul nostru, incapabil ă de a- l iubi. 

Barbarie şi civiliza ţie stau laolalt ă în raportul în care st ă ghinda stejarului cu rădă cinele , 

trunchiul, creşterea ulterioar ă. 

Semibarbaria e altceva, e o boal ă produs ă prin mediu stră in, decrepitudinea ce s- ar 

produce plantând un stejar la loc băltos şi mlăştinos şi supunându 'l la regimul salciei 

comune. Ei, nici salcia pom, nici Caradalele români. 

Deci orice civiliza ţie adevă rat ă nu poate consista decât într- o par ţial ă întoarcere la trecut, 

la elementele lui bune, sănătoase, proprii de dezvoltare. 

1881) Teoria compensa ţiei 

muncei. 

Discutân d asupra problemei israelite la noi, Eminescu arat ă c ă Evreii în ţara noastr ă sunt uni 

element parazit. Ei trebuesc siliţ i la munc ă, la munc ă muscular ă, la producfiune. Eminescu 

mărturise şte c ă nu are ur ă împotriva Evreilor, dar c ă nici nu poate iubi un elem ent parazitar venit 

la noi din cauza persecu ţiilor din alte părţi şi deprins cu specula. Numai elementele pro ductive merit ă să 

fie încet ăţenite. Naţionalitatea noast r ă îşi are drep t u rile ei înă scute şi în apă rarea lor e liber ă să- ş i 

aleag ă 

mijloacele necesare.

Articol publicat în Timpul (VI) 1881, 20 Octombrie cu art. de fond făr ă titlu. N'a fost 

repro d u s înc ă în edi ţiile lui Eminescu afar ă de aceea a clasicilor com entaţi. Numai noi observasem, la apari ţiunea ziarului ,,Cump ăna", c ă foaia aceasta e redijat ă de 

tineri izraeli ţi. Scris ă într- o limb ă româneasc ă deosebit de bun ă şi c- o inteligen ţă cald ă , foaia 

s- a ferit pân ă acum de- a atinge punctul care- o fi durut - o mai mult, pân ă ce- n sfârş it , în 

urma mişcării antisemitice şi a circul ării d- lui C.A. Rosetti, ea părăse şte rezerva ce ş i- o 

impusese , şi arat ă arama şi- şi d ă în petec, cum am zice. 

Dup ă ,,Cump ăna", venirea evreilor în ţara noastr ă a fost cauzat ă prin necesit ăţ ile 

economice ale genera ţiei trecute; ei, prin serviciile ce le- au adus acestei genera ţ ii, pe cari le 

ignor ă m , şi- au câştigat importan ţa actual ă. Au oferit deci o compensa ţ ie pentru munca 

naţional ă ce i- a sus ţinut. 

Teoria social ă a compensa ţiei fiind a noastr ă şi neaflîndu- se în nici un manual de politic ă , 

ne credem în drept a o esplica. 

Compensa ţia nu se d ă de cătr ă o clas ă sau de cătr ă un om decât prin munc ă intelectual ă 

sau muscular ă. Munca muscular ă consist ă în producere de obiecte de utilitate necontestat ă , 

cea intelectual ă în facilitarea produc ţiunii acestor obiecte. Din acest punct de vedere vânzarea 

de rachiu de cucut ă prin sate ş i colportajul nu ni se par nici a fi produs obiecte de utilitate, 

nici a fi înlesnit produc ţiunea prin o mânuire mai inteligent ă a instrumentului de munc ă. 

La noi, ca în toate ţările, evreii se prezint ă ca un element parazit de mijlocitori , a că ror 

activitate, în loc de- a iefteni schimbul de producte, îl scumpe şte în mod artificial ş i- l 

scumpe şte în aceea şi măsur ă în care- l monopolizeaz ă în mânile lor. Ei sunt , ca element 

comercial, absolut stric ăcioşi în toate ţările; de aceea şi vedem c ă, oriunde se afl ă în num ă r 

mare, domne şte cea mai mare sărăcie. Ei nu împlinesc necesit ăţi, ci dau naştere patimelor rele şi viciilor, le încurajeaz ă ş i le 

satisfac . Mai mult: evreii par în genere incapabili de munc ă industrial ă. Oricât de mul ţ i ar fi 

într- un ora ş, nu- i vom găsi nici ca muncitori în fabrici, nici în ateliere, escep ţie făcând de 

meserii foarte uşoare, de caracter femeiesc oarecum. 

Făr ă îndoial ă c ă suport ăm urmă rile genera ţiei trecute; dar păcatele, inep ţiile ei, nu 

calităţ ile. A fost inept a crede ceea ce unii credeau, c ă , primind colonii de puri consumatori 

improductivi , se spore şte avuţia şi puterea de munc ă a ţării. Şi în Statele Unite imigreaz ă 

oameni; dar toate foile europene sfătuiesc pe speculan ţi de- a se feri de Stalele Unite. Ele nu 

dau subsisten ţă decât emigrantului produc ă tor, ţăranului, meseria şului. Omul făr ă meserie 

piere acolo. Am cunoscut evrei cari au emigrat din Austria în America, iar de acolo au venit în 

... România. 

Nu dezna ţionaliza ţi trebuiesc evreii, căci foarte puţ in ne pas ă daca o întreag ă rasă 

consumatoare şi improductiv ă va vorbi sau nu române şte; ci siliţi, prin o strict ă organizare 

economic ă, la munc ă, la munc ă muscular ă, la produc ţiune. Atunci se vor dezna ţionaliza de 

sine sau vor emigra, iar pân ă atunci cat ă s ă fie înlătura ţ i absolut de la esploatarea claselor 

muncitoare, de la traficul viciilor şi slăbiciunilor. La munc ă Caradalele, Costine ştii şi Mihăleş tii, 

dar la munc ă şi 

evreii. 

Iat ă punctul important al discu ţiei. Trebuie s ă li se îngreuie parazi ţ ilor de tot felul 

meseria lor. Negoţ ul cu băuturi spirtoase, colportajul trebuiesc mărginite la strictul necesar. 

Nu specula, munca trebuie s ă determine mersul societ ăţii şi înaintarea pe scara social ă. 

,,Cump ăna" zice c ă toate ţările au pe evreii pe cari - i merit ă, deci ş i România. Noi 

tăgăduim aceasta. N- am meritat prin nimic nici pe evreii noş tri, nici Caradalele noastre. Unii 

imigra ţi din Rusia şi Austria, alţii veniţ i din Turcia au avut o influen ţă dezastroas ă asupra 

dezvolt ării materiale şi intelectuale ale ţării noastre. Aceste dou ă elemente, egal de stră ine, 

intelectual şi material egal de sterpe, neau adus poporul la sap ă 

de lemn, l- au corupt, l- au

făcut vicios , precum au adus la sap ă de lemn pe ţăranul din Galiţ ia, din Bucovina, din 

Maramure ş, 

din Rusia de sud. 

Invazii de armate străine şi invazii de parazi ţi străini sunt nenorociri pe cari o ţar ă nu le 

merit ă, dar trebuie s ă le suporte dac ă e mic ă. Nu se poate zice despre viile de Cotnar c ă merit ă 

filoxera . 

Noi nu urâm pe evrei, dar nici de vin ă nu suntem c ă au fost persecuta ţi în alte ţări, c ă au 

contractat deprinderile de specul ă şi de parazitism pe cari le au acum, ş i nici putem iubi acest 

rău elementar ce cade asupra noastr ă. România, nefiind vinovat ă întru nimic de pozi ţia trecut ă 

a evreilor în ţările apusene şi răsăritene, nu poate fi obligat ă a suporta economic ş i social 

urmă rile acelui rău tratament. 

La noi n- au fost persecu ţiuni religioase. Sub domniile vechi naţionale puţ inii evrei formau 

o breasl ă al cărei staroste era rabinul. Breasla aceasta avea dreptul public al orică rii alte bresle 

şi, prin caracterul chiar al institu ţiei, membrii comunit ăţii economice nu se c ă puteau înmul ţ i 

peste trebuin ţele 

reale. 

Aşa ar fi trebuit s ă rămâie totdauna. 

În organizarea veche nu încăpeau parazi ţi. 

În lipsa absolut ă de organizare social ă de care ne bucur ăm în urma influen ţ ei altor 

elemente parazite asupra statului a putut îns ă încăpea o mul ţime de lume făr ă căpă tâi . 

În momentul în care ne vom hotă râ a organiza şi apăra munca naţional ă credem c ă evreii 

făr ă sil ă vor disp ărea încet - încet şi, dup ă vechiul lor obicei, vor căuta o alt ă societate 

omeneasc ă, tot atât de nesă nătoas ă precum e a noastr ă astă zi şi vor năpădi asupra ei. 

Dar pentru sanificarea noastr ă e necesar ca s ă dispar ă din viaţa public ă elementele 

parazite transdanubiene, a căror vin ă public ă e dezorganizarea actual ă. 

Ceea ce se poate face este încet ăţenirea elementelor în adevă r folositoare, precum tineri 

învăţa ţi, meseria şi buni ş.a.m.d. 

Încolo îns ă naţionalitatea român ă ca oricare alta are dreptul înnăscut de a- şi apă ra 

moştenirea ei istoric ă şi munca ei de orice alt element străin. Alegerea armelor ş i mijloacelor 

atârn ă de timp şi împrejur ări, şi, dac ă e vorba de păstrarea rasei române pe acest col ţ de 

pământ şi de întărirea caracterului ei şi a felului ei de- a fi, nici o arm ă nu este rea 

întrebuin ţat ă la timpul cuvenit. 

1881) Teoria păturii superpuse. 

Eminescu crede în adev ărul teoriei atât de adesea sus ţin ut e de el şi ne spune c ă tocmai 

fiindc ă- i ade vărat ă, teoria a pr o d u s o impresie penibil ă asupra celor atinş i de ea. El ne spune că 

străinii au ajuns s ă acapareze toate ramurile vieţii publice. Susţ inerea teo riei nu are folos practic 

pentru conservatori, dar con servatorii nici nu urm ăresc aşa ceva. Practici în ţara noastr ă sunt numai 

liberalii care prin nego ţ de palavre se îmbog ăţ esc şi parvin. Teoria are îns ă însemn ătatea ei, că ci 

pune în eviden ţă faptul c ă pentru conservatori principiile sunt mijloc pentru păstrarea predo min ă rii 

rasei române, nu pentru câştig. Statul român nu trebue lăsat la bunul plac al unor venetici, el nu trebue s ă devin ă un fel de 

Americ ă. Stat ul român trebue să - şi primeasc ă soarta şi caracter ul de la elementul istoric. Mediul 

social îns ă permite ieşirea la suprafa ţă numai a elementelor decă zute, iar element ele sănă toase ajung 

s ă fie exploatate de cele parazitare. 

Articolul făr ă titlu a apărut în Timpul (VI) 1881, 6 August. N'a fost înc ă reprod us în nici o 

edi ţie a lui Eminescu afar ă de aceea a clasicilor comenta ţi. 

Că utând a esplica etnologic antagonismul atribuit moldovenilor contra muntenilor am

găsit c ă bărba ţii de peste Milcov nu înţeleg sub cuvântul ,,muntean" popula ţia istoric ă a Ţă rii 

Române şti, una şi aceea şi în toate provinciile, ci o pătur ă superpus ă, neistoric ă , imigrat ă de 

curând prin oraş e, din care se recruteaz ă partidul roşu, rămânând ca popula ţ iile vechi sau pe 

deplin asimilate s ă se grupeze, ceea ce ş i fac, sub cu totul alte formule politice decât cele 

cosmopolite ale membrilor societ ăţilor interna ţionale. 

Aceast ă teorie a produs, ca orice adevă r, o impresie penibil ă asupra celor ce cred a avea 

cuvinte s ă se simt ă atinş i de ea; le- a produs un fel de spaim ă de ei înşii, precum se cutremur ă 

eroii lui Eschil când simt neînduplecarea fatalit ăţ ii ; le- a produs poate salutara îndoial ă daca în 

adevă r ar fi ei aceia cărora li se cuvine misiunea natural ă şi înnăscut ă de- a reprezenta un 

popor din care, în definitiv, nu fac parte decât din întâmplare şi prin strecurare pe furi ş. 

Argumente în contrariu cari ar invalida teoria noastr ă nu se prea pot aduce. Eviden ţ a nu 

se poate tăgădui, deşi un asemenea mister public nu se mă rturisea , fie din cauz ă de 

oportunitate, fie pentru alte considera ţii. 

Împlerea Parlamentului şi a func ţiilor cu noi fanario ţi de provenien ţă proasp ăt ă , 

falsificarea vieţii intelectuale şi politice a poporului prin capete de forma ţiune hibrid ă , 

incapabile de o activitate intelectual ă, toate acestea se impun vederii; autohtonul simte c ă nici 

limba, nici înclin ă rile, nici maniera lui de- a vedea nu pot fi reprezentate de cranii c- un dram 

de creier, supus la ramolisment . Studii craniscopice comparative ar fi de folos, ş i tineretul 

Facult ăţii de Medicin ă şi- ar câştiga un merit comparând încăperea cubic ă a unui craniu în 

adevă r dacoromanic cu strâmtoarea acelor scorburi găunoase în cari rezid ă sterilitatea 

intelectual ă şi perfidia partidului roşu. Declama ţiile şi asigur ările solemne de patriotism nu ajut ă nimic în cestiune, întru cât e 

etnologic ă. În privirea politic ă, punerea tezei poate fi oportun ă sau inoportun ă , practic ă sau 

nepractic ă , dar numai din punctul de vedere al celui care- o judec ă, nu din acela al adevă rului 

în sine. Pentru meritele reversibile financiare ale grupului Carada ? C.A. Rosetti, pentru poeziile 

neogrece şti ale lui Serurie, cestiunea e şi inoportun ă şi nepractic ă . 

S ă sper ăm c ă va avea alt înţeles pentru distingerea între ceea ce e tipic românesc ş i în 

adevă r naţional pe de o parte şi între importa ţiunile de tot soiul ce se pretind naţionale. Făr ă atitudinea declamatorie a ziarului francez din Capital ă, mai obiectiv, dar totu ş i 

numai din punctul de vedere al oportunit ăţ ii , ne ră spunde ? Cump ă na", ziar redijat de tineri 

evrei. 

Foaia aceasta ne zice c ă ? teoria noastr ă nu are nici un folos practic pentru partidul 

conservator". 

Poate c ă folos practic şi partid conservator sunt o contradic ţie în adjecto întru cât [î]i 

prive şte pe conservatori. Practice sunt Caradalele, cari ştiu a utiliza tot în afaceri ale ţă rii cele 

patru clase primare sau Codul Boerescu în aşa chip încât ajung directori de drum de fier ş i de 

banc ă şi milionari. Practic e d. C.A. Rosetti, care pune pe Giani să- i stipuleze o plat ă de zeci de 

mii de galbeni pentru nego ţul de palavre exercitat de la 1857 încoace. Auzit- au cineva de vrun 

roşu care, în politic ă, s ă fie atât de nepractic încât s ă piarz ă un ban? Miniştrii daţi în judecat ă 

de aceşti virtuo şi se disting prin absoluta lips ă de sim ţ practic întru cât [î]i prive şte, că ci au 

ieşit săraci, căci au fost oameni de stat în socoteala averilor lor private, ş i sacrificiile ce le- au 

impus celor mai mul ţi pozi ţiunea lor oficial ă le- a jignit multora interesele ş i avutul lor. Cine- a 

sărăcit dintre roşii, afar ă de bieţii Goleşti cari au luat- o la serios? Dar Goleş tii erau boieri de 

neam şi autohtoni, deci, ca atari, nu s- au uitat la folosul practic, lăsând în seama d- lui C.A. 

Rosetti admirabila calitate de- a concilia interesele sale private cu rolul de martir, de exilat, de 

prigonit, pe care l- a ştiut juca în perfec ţiune. Martiriu şi patriotism ce se traduce în practic ă în 

pensii reversibile, în lefuri exorbitante create ad- hoc, în sporirea cu 40 la sut ă a bugetului 

cheltuielelor, în urcarea birurilor , în înmul ţirea datoriei publice ş.a.m.d. 

Cât despre folosul practic pentru ideile conservatoare, el e evident. Formula unei 

organiza ţii conservatoare, abstrac ţie făcând de ţar ă şi de poporul istoric, se dovede ş te a fi 

steril ă şi lesne de escamotat . Vedem c ă roşii, maiestri în precupe ţ irea unor asemenea formule, 

au devenit peste noapte din republicani monarhi şti şi c ă primesc orice program politic, numai 

la putere s ă ră mâie . Treaba lor s ă răsuceasc ă şi s ă falsifice principiile conservatoare şi să

pretinz ă c ă sunt ale lor. 

Pentru noi principiile sunt un mijloc pentru păstrarea predomin ării rasei române în ţar ă ; 

pentru ei un mijloc de- a rămânea la putere şi a escamota încrederea celor lesne de amă git. 

Lupta trebuie s ă devie mai substan ţial ă ş i s- apropie timpul în care, în genere, deosebirea între 

idei conservatoare şi liberale, între idealuri abstracte de organiza ţie va căta s ă înceteze. 

Lupta se va naţ ionaliza . De o parte vom întâlni fanario ţii şi străinii, de orice credin ţ e 

politice ar fi, de alta românii proprii şi în realitate asimila ţ i , abstrac ţie făcând de principii 

politice. 

Evreii au zis Congresului de la Berlin: ,,Sau ţara s ă fie cum o vrem noi sau s ă nu fie". Un 

apropiat viitor va zice: ,,Sau ţara aceasta s ă fie în adevă r româneasc ă, sau nici nu merit ă s ă fie". 

De unde s ă rezulte în adevă r obliga ţiunea pentru ţăran ori pentru fostul boier s ă se lupte 

în război sau s ă plăteasc ă dări pentru ca Caradalele şi Goldnerii de toate categoriile s ă aibă 

liniştea şi mijloacele de- a- i exploata în bun ă voie? 

Oare poporul nostru nu are alt ă misiune pe pământ decât de- a plăti pensii reversibile d- 

lui C.A. Rosetti şi a muri în război pentru a pune fundament siguran ţei falimentelor 

frauduloase ? 

Espresia etnologic ă şi geografic ă a statului român s ă nu fie decât un pretest pentru 

Chiri ţopoli de a- şi face mendrele, pentru ca străinii s ă se îmbog ăţeasc ă şi s ă se încarce cu 

onorile create în numele acestui popor?... Ţara Româneasc ă nu mai e decât ocazia dat ă unui 

grec ca d. C.A. Rosetti de a se gera în om de stat şi de a- ş i face nume? E condamnat acest 

popor ca paginele istoriei lui s ă fie mânjite de indivizi străini, făr ă ca aceştia s ă justifice prin 

munc ă sau inteligen ţă o asemenea suplantare? 

,,Cump ăna" ne citeaz ă îns ă state în cari împrejur ările ar fi ca şi la noi: Statele Unite ş i 

Belgia. 

Sunt tocmai statele contra compar ării cu cari am protestat totdauna. Amândouă 

forma ţiuni nou ă, făr ă caracter naţional propriu, în cari originea locuitorilor e indiferent ă , 

amândou ă făr ă trecut. Tocmai cerin ţa de- a lăsa România s ă se prefac ă într- o Americ ă sau o 

Belgie a Orientului este aceea căreia ne opunem din toate puterile. Nou ă nu ne e deloc 

indiferent elementul ce are a determina caracterul şi soarta acestei ţă ri. Pretindem în mod 

absolut ca el s ă fie acela ş care- a determinat caracterul ţă rii de la 1200 ? 1700 ş i de la 1821 ? 

1866. O ţar ă care ar apuca căile americanismului deplin devine indiferent ă pentru român ş i e 

cel mult o espresie geografic ă, o firm ă, un otel, nu o patrie, nu un stat naţional. Dar, zice ? Cump ăna", atât în lumea fizic ă cât şi [în] cea moral ă exist ă şi domne ş te numai 

ceea ce are puterea intrinsecă de- a exista şi domni. Este o ciudat ă filozofie aceea care se 

sileşte a demonstra c ă elementele putrede, c ă decrepitudinea poate doborî şi stă pâni 

elementul sănătos şi 

viguros. 

Poate fi ciudat ă filozofia aceasta, dar nu e mai puţin adevă rat ă. Puterea intrinsec ă de- a 

exista şi domni nu este absolut ă, ci atârn ă de la mediul în care se exercit ă. Când un popor 

încape de ex. sub domina ţiunea străin ă, învins prin superioritatea numeric ă , elementele sale 

viguroase şi statornice vor rămânea jos, iar cele cari se vor adapta mediului nou al robiei , 

linguş itorii , mincino ş ii , viclenii, se vor ridica. Astfel grija cea dendâi a fanario ţ ilor a fost de- a 

desfiin ţa armata noastr ă, corp cu corp, pentru a nimici mediul în care calităţ ile rasei române ş i 

puterea ei de via ţă se putea exercita. La 1874 ,,Românul" cerea desfiin ţ area armatei pentru 

cauze de economie. 

Istoria noastr ă e o ilustrare a acestei teorii. În epocele în cari se cerea vigoare ş i o 

intensiv ă vitalitate s- au ridicat românii; în epoce de domina ţiune străin ă, exercitat ă din 

Ţarigrad ori din alte puncte, s- au ridicat străinii. Adaptabilitatea c- un mediu nesă nătos, nedemn, nu înseamn ă superioritate organic ă. 

Stejarul nu creşte pretutindenea, buruienele în tot locul. Aceasta nu va s ă zic ă c ă ele au ,,o 

putere intrinsec ă mai mare de- a exista şi de- a domni". Daca într- un mediu stricat viclenii ş i 

poltronii înfloresc nu e dovad ă c ă au o putere intrinsec ă superioar ă celor inteligen ţi ş i de 

caracter, ci numai c ă mediul e favorabil pentru decrepitudine moral ă , nefavorabil pentru 

sănătate.

În stânc ă s- a găsit o broasc ă ţestoas ă care trăise sute de ani făr ă hran ă, adec ă tot timpul 

necesar forma ţiunii stâncii . Este ea organic superioar ă unui englez, care, nemâncând patru 

zile, ar turba ? 

Victoria final ă a superiorit ăţii e coada teologică a bătrînului Darwin. Cu toată 

adâncimea filozofiei naturii, el e bun anglican , deci optimist; în contra 

scepticismului cear putea rezulta din teoria luptei pentru existen ţă se - ndreapt ă 

aserţiunea c ă la urm ă victoria e a superiorit ăţii. Nu superioritatea organic ă învinge, 

ci adaptabilitatea c- un mediu dat de timp, istorice şte, dat de spaţiu, geografice ş te . 

Dar naturile viguroase vor căta s ă întipăreasc ă mediului caracterul lor, cele slabe 

se vor adapta ca ceara unui mediu nedemn chiar, încât slă biciunea e din acest 

punct de vedere un titlu la existen ţă . Demult gândeam la o asemenea modificare a 

teoriei luptei pentru existen ţă, văzând cazurile în cari decrepitudinea şi parazi ţ ii 

ajung a esploata şi stăpâni elemente sănătoase şi 

puternice. 

1882) Arta guvern ării. 

Liberalii nici nu respect ă tradi ţiile noastre, nici nu cun o sc nat u r a stat ul ui 

şi poporu l u i româ n e s c. Ei nu urm ă resc desvoltarea tuturor aptitudinelor 

poporului rom ânesc. 

In via ţa stat ului trebue s ă fie dete r mi n a n t e natura poporului, instinctele şi înclin ă rile lui 

moş tenite. Arta g uv e r n ă r ii e ştiin ţ a d e - a ne a d a p t a n a t u r i i p o p o r u l u i , a s u r p r i n d e s t a d i u l 

lui de d e s v o l t a r e şi a - 1 fac e s ă me a r g ă lini ştit 

pe calea pe care în mod fire sc a ap uc a t. 

Artic ol u l a ap ăr u t fă r ă titl u în Ti m p u l (VII) 188 2 , 1 Aprilie. N'a fost 

reprodus înc ă în nici o edi ţie a lui Eminescu afar ă de aceea a clasicilor comenta ţi. 

Ceea ce d ă guvernului roş u aproape caracterul unui guvern str ă in, tot 

atât de vitreg precum ar fi domnia muscalilor sau a turcilor, este atât lipsa 

de respect pentru tradi ţie şi trecut cât şi deplina necunoa ş tere a naturii 

statului şi a poporului românesc, pe cari le privesc, pe amândou ă , ca pe 

nişte terene de experimentare . 

John Stuart Mill observ ă deja în scrierea sa asupra guvernului reprezentativ c ă sunt 

spirite, cari privesc arta guvern ământului ca o chestie de afacere". O maşin ă de vapor sau una 

de treier , o moar ă, c- un cuvânt orice oper ă mecanic ă cu resorturi moarte a cărei activitate ş i 

repaos se reguleaz ă dup ă legile staticei şi ale dinamicei e pentru ei ceva asem ănă tor cu statul; 

maniera lor de- a privi lumea, societatea, poporul e o manier ă mecanic ă. Formulele ş i frazele 

cari umplu programele acestor oameni nu sunt adevă ruri în sine, ci numai niş te expediente 

timporare, pe cari e sau nu oportun de- a le aplica. 

Tradi ţia ? Nu- i nimic. Vechile datini de drept ori de cuviin ţă ale poporului sunt niş te 

prejudi ţii. Modul de- a exista al statului, forma lui monarhic ă bună oar ă , sunt lucruri despre 

cari e în sine indiferent de exist ă sau nu; valoarea lor e numai relativ ă şi are numai atâta pre ţ 

pe cât contribuie la realizarea ambi ţ iei personale a unui om sau a unui grup de oameni cari 

văd în stat un mijloc de- a face avere, de - a - şi câştiga nume, de- a ajunge la ranguri ş i la 

demnit ăţi. 

Dar se ruineaz ă poporul? Le e cu totul indiferent. Dar se altereaz ă dreptatea moştenit ă a 

caracterului naţional, dar se viciaz ă bunul sim ţ, dar se împr ăş tie ca de vânt comoara de 

înţelepciune şi de deprinderi pe care neamul a moştenit- o din bă trâni mai vrednici decât 

genera ţia actual ă? Ce- i pas ă liberalului de toate astea? Toat ă lumea s ă piar ă numai Manea să 

trăiasc ă! Orice idee a priori, răsărit ă în creierii strâm ţ i a unui om curios, orice paradox e bun 

numai s ă aib ă puterea de- a aprinde imagina ţia mul ţimii ş i de- a o duce pe calea aceea care n- o 

conduce pe ea spre bun trai, spre munc ă şi adevă r, ci care poate ridica o pătur ă nou ă de 

oameni în sus, o pătur ă turbure, despre care s ă nu ştii bine nici ce voieşte, nici ce tradi ţ ii are, 

nici daca e capabil ă a conduce un stat ori nu. 

? Exist ă alţi logiciani politici continu ă John Stuart Mill cari privesc ştiinţ a de- a guverna ca

o ramur ă a ştiinţ elor naturale". Nu pe ales aş adar sunt formele de guvern, nu expediente sunt, 

nu opera unor inten ţiuni premeditate, ci un produs organic al naturii, ginga ş ca toate 

produsele de soiul acesta; afacerea noastr ă e de- a cunoa şte propriet ăţile lui naturale şi 

nu de- 

a- i dicta noi legi, ci a ne adapta legilor cari - i sunt înnăscute. Genialul Montesquieu însuş i, întemeietorul cercet ării naturaliste în materie de viaţă 

public ă, zice (în cartea De l'esprit des lois ) c ă , înainte de- a exista legi, existau raporturi de 

echitate şi de justi ţie. A zice c ă nu exist ă nimic just şi nimic injust decât ceea ce ordon ă sau 

opresc legile pozitive este a zice, adaug ă el, c ă înainte de- a se fi construit un cerc razele lui nu 

erau egale". 

Aceast ă îndoit ă manier ă de- a vedea am gă si- o petrecând istoria tuturor statelor; ea e 

istoria paralel ă a ideilor conservatoare pe de- o parte, a celor demagogice pe de alta. 

Deosebirea pătrunde şcoal ă, justi ţie, administra ţie, 

vederi economice, tot. 

Pe terenul muncii liberalul, care nu vede decât rezultatele, va zice: scopul economiei 

politice e produc ţiunea. 

Produc ţiunea numeroas ă, bănoas ă , ieften ă, iat ă singura ţint ă ce- o urmă rim. De aci apoi 

o împăr ţeal ă a muncii dup ă naţiuni; una s ă produc ă numai un lucru şi s ă fie absolut inept ă ş i 

incapabil ă de- a produce altceva; alta alt lucru. În adevă r imens, ieften, bă nos . Fiinţ a 

inteligent ă a omului, redus ă la rolul unui şurub de maşin ă , e un produs admirabil al 

liberalismului în materie de economie politic ă. 

Oare nu are mai mult ă dreptate acela carele zice c ă obiectul îngrijirii publice e omul care 

produce, nu lucrul căruia- i d ă fiin ţă? E vorba ca toate aptitudinile fizice ş i morale ale omului 

s ă se dezvolte prin o munc ă inteligent ă şi combinat ă, nu ca s ă degenereze şi s ă se închircească 

în favorul uneia singure. E vorba apoi ca totalitatea aptitudinilor unui popor s ă se dezvolte, nu 

s ă degenereze toate şi s ă se condamne poporul întreg la un singur soi de munc ă care să- l facă 

unilateral, inept pe toate terenele afar ă de unul singur. 

Natura poporului, instinctele şi înclin ările lui moş tenite, geniul lui, care adesea, 

necon ştiut, urmă reşte o idee pe când ţese la războiul vremii, acestea s ă fie determinante în 

viaţa unui stat, nu maimu ţarea legilor şi obiceielor stră ine. Deci, din acest punct de vedere, 

arta de- a guverna e ştiinţ a de- a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de 

dezvoltare în care se afl ă şi a- l face s ă mearg ă liniştit şi cu mai mare siguran ţă pe calea pe 

care- a apucat. Ideile conservatoare sunt fiziocratice , am putea zice, nu în senzul unilateral 

dat de d- rul Quesnay, ci în toate direc ţiile vieţii publice. Demagogia e, din contra, ideologic ă ş i 

urmă reş te aproape totdauna realizarea unor paradoxe scornite din mintea omeneasc ă. 

Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte stră ine, supte din deget, pe când ele 

ar trebui s ă fie, daca nu codificarea datinei juridice, cel puţ in dictate şi născute din necesit ăţ i 

reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod 

clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marf ă nou ă sau ca un nou spectacol, ca 

eligibilitatea magistraturii, pe care nimeni n- o cere. Mă surile economice ale demagogiei sunt o 

maimu ţărie. Îi vezi creând drumuri nou ă de fier, tot atâtea canaluri pentru scurgerea industriei 

şi prisosului de popula ţie din străin ătate, pe când adevă rate mă suri ar fi acelea menite a 

dezvolta aptitudinile cari sunt în germene în chiar poporul românesc. 

Căile ce se deschid concuren ţei absolute, departe de- a dezvolta unul din acei germeni , 

[î]i face s ă se usuce şi s ă degenereze, restrângând pe român numai la acel teren mă rginit pe 

care mai poate suporta concuren ţa, la agricultur ă. Dar, nefiind toţ i plugari, ce devine restul? 

Restul caut ă func ţii şi liberalii esploateaz ă inep ţia economic ă pe care ei au creat- o, deschizând 

din ce în ce mai multe func ţii pentru miile de nevolnici economici cărora le- a dat naş tere 

tocmai liberalismul în materie de economie politic ă. 

De teapa aceasta sunt toate planurile de reform ă şi 

organizare ale d- lui C. A. Rosetti. 

1882) Guvernul cari ni trebuie. 

Eminescu apăr ă partidul conservator de învinuirea de reac ţ ionarism. Întoarcerea sufletului spre 

trecut e numai o dragoste pentru vremurile de altă dat ă, nu - i o dorin ţă ca acele vremi s ă se întoarc ă 

:

partidul consfeirvator e coniştient de aceast ă imposibilitate. 

Adevirul e c ă, viaţa noastr ă public ă e decă zut ă. Ceia ce ne trebuie e un guvern onest. Indiferent 

de felul guv ernul ui, indiferent de vederile lui, ceia ce se cere e ca el s ă ofere toate garan ţ iile de 

probitate şi s ă smulg ă statul din mân ă naturilor catilinare. 

Articolul de fond făr ă titlu publicat în Timpul (VII) 1882, g Dec. N'a fost încă 

reprodus în nici o edi ţie a operelor lui Eminescu afar ă de aceea a clasicilor 

com entaţ i. 

Observă m c ă unirea între grupurile opozi ţiei nu- i face mult ă plă cere 

,,Românului. Onorabilii confra ţi găsesc c ă deosebirile între sinceri - liberali ş i 

sincer - conservatori sunt atât de mari încât nu e cu putin ţă a se stabili o 

program ă comun ă, c ă grupurile sunt una numai în negaţ iune , pentru a forma un 

partid obstruc ţ ionist ş.a.m.d. Când lipseşte ideea ră sare numaidecât un cuvânt 

nou care nu prea are înţeles, dar care ţine locul ideii. ,, Obstruc ţioni şti e bine ş i 

felicităm pe confra ţi pentru îmbogăţ irea dicţionarului de porecle. Trăim în ţ ara 

poreclelor, neam deprins cu toate, încât, precum am suportat titlul de 

reacţionari, făr ă a o fi, credem c ă putem suporta făr ă pagub ă ş i pe acesta. Unde- a 

mers mia, mearg ă şi 

suta. 

Din nou ni se spune bună oar ă c ă dorim întoarcerea stării de lucruri înainte de 1700, că 

,,vorbim cu deliciu de un Domn român de sânge, înconjurat de- o aristocra ţie istoric ă , ba 

,,Românul are chiar aerul de- a ne face o imputare din aceasta. S ă ne- nţ elegem: nu dorim nici 

una, nici alta. 

Dar de ce n- am aminti cu iubire trecutul ? Făr ă îndoial ă vechii Domni cari ş i- a întins 

armele până - n Dunăre şi Nistru, ei, ,,scut creştin ătăţii precum [î]i numea biserica ş i evul 

mediu, n- au existat pentru a face ruşine genera ţiei actuale, şi acea aristocra ţ ie, cu 

independen ţa ei de caracter, cu curajul ei, ale cărei privilegii consistau în datorii cătr ă ţar ă mai 

grele decum alţii aveau a le purta, asemenea n- ar fi vro pagub ă dac' ar exista şi astă zi. Dar de 

la părerea de rău dup ă veacuri trecute de neatârnare pân ă la dorin ţa nerealizabil ă de- a 

restabili trecutul e o mare deosebire. 

Daca ne place uneori a cita pe unii din Domnii cei vechi nu zicem cu asta c ă vremea lor se 

mai poate întoarce. 

Nu. Precum lumina unor stele ce s- au stins de mult călătore şte înc ă în univers, încât raza 

ajunge ochiul nostru într- un timp în care steaua ce au revărsat- o nu mai exist ă , astfel din 

zarea trecutului mai ajunge o raz ă de glorie pân ă la noi, pe când cauza acestei străluciri, tă ria 

sufleteasc ă, credin ţa, abnega ţiunea nu mai sunt. Degeaba pitici moderni ar îmbr ăca zalele lor 

mâncate de rugin ă daca nu pot umplea sufletele cu smerirea şi credin ţa 

celor vechi. 

Ci nu de ei poate fi vorba când discut ăm ceea ce se petrece în zilele noastre; nu virtu ţ ile 

lor de eroi şi de sfin ţi pot fi măsura virtu ţilor confiscate ale ilustra ţ iunilor actuale. Nu 

abnega ţiunea, onestitatea vulgar ă, care e dator s- o aib ă orice om de rând, nu eroismul, 

sentimentul celei mai simple datorii, iat ă ceea ce căutăm în ză dar la adversarii politici. Nu 

restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste şi sobre, iat ă ţ inta la care se 

mărgine şte 

oricine din noi. 

Este sau nu adevă rat c ă prezidentul acestei Adun ări a numit- o compus ă din oameni 

vrednici de puşcă rie şi carantin ă ? Este sau nu adevă rat c ă nu exist ă, între ş efii partidului 

chiar, nimenea care s ă creaz ă în onestitatea acestui partid ? Daca n- ar fi decât aceast ă 

mărturisire, ea ar fi îndeajuns pentru a face cu neputin ţă perpetuarea la guvern a unor 

asemenea elemente. Stigmatiza ţi de chiar şefii lor cu epitetul de putregaie ş i de oameni 

corup ţi, orice ar pretinde c ă vor s ă fac ă de acu- nainte, la ce ne putem aş tepta de la ei ? Din 

coada de câine sit ă de mătas ă nu se face. Corup ţia dinlă untrul partidului, vânătoarea brutal ă 

dup ă aur şi influen ţă ar fi motive îndeajuns pentru ca toţi oamenii de bine, fie chiar deosebi ţ i 

în principii, s ă se uneasc ă în contr ă - le , nu pentru a opune reforme la reforme, ci pentru a 

restabili domnia celei mai vulgare onestit ăţ i , celui mai vulgar spirit de echitate. Nu poate o 

naţie s ă fie pururea condus ă de ne- adevă r şi de corup ţ 

iune. Nu i se poate spune zi cu zi ce

progrese enorme face, în acelaş i timp în care membrii ei sunt scoş i în vânzare ca vitele la târg. 

Nu se poate vorbi de sporirea avuţ iei publice în acelaş i timp în care popula ţiunea decre şte 

pe- 

un pământ roditor şi înzestrat cu toate de natur ă . Nu se poate vorbi de progresul luminii când 

nici trei la sut ă nu ştiu citi şi 

scrie. 

Când toate concurg pentru a dovedi c ă domnia ignoran ţei şi cupidit ăţ ii privilegiate e cu 

neputin ţă în România şi c ă ceea ce se cere înainte de toate e un guvern onest, ni se spune că 

unii din opozi ţie sunt prea liberali, alţii prea reac ţionari şi c ă o unire între ei nu e cu putin ţă . 

Noi credem îns ă c ă sunt o sum ă de lucruri cari n- au a face cu subtilit ăţile teoretice ale 

deosebirii între principii liberale ş i conservatoare. Asemenea deosebiri nu mai pot exista între 

partide de vreme de principiile supreme nici nu sunt în discu ţie. Nu e în discu ţ ie alegerea între 

monarhie şi republic ă, nu drepturile sau datoriile cetăţ enilor, nu Constitu ţia; o lupt ă pentru 

religia politic ă nu mai e la loc ş i cu cale de vreme ce problemele ei sunt rezolvate prin legile 

actuale, prin Constitu ţia actual ă. Toat ă discu ţ ia asupra unor lucruri ce nici nu sunt în cestiune, 

nici formeaz ă pentru cineva obiectul vreunei controverse e stearp ă, făr ă solu ţiune practic ă, ş i, 

dup ă cât ştim, nu preocup ă pe nimeni şi 

nu de ea e vorba. 

Ceea ce simţ im cu toţii îns ă sunt relele reale cari bântuie ţ ara, rele cari nici au a face 

măcar cu principiile conservatoare sau cu cele liberale şi pentru a căror înlă turare nu se cere 

dialectic ă şi oratorie, ci munc ă, echitate şi adevă r. 

Mizeria material ă şi moral ă a popula ţiunilor, destr ăbălarea administra ţ iei, risipa banului 

public, cumulul, pă suirile , corup ţia electoral ă , toate acestea n- au a face, la dreptul vorbind, cu 

cutari sau cutari principii de guvern ământ. Oricare ar fi guvernul ş i oricare vederile sale 

supreme, corup ţia şi malonestitatea trebuie s ă lipseasc ă din viaţa public ă ; oricare ar fi, pe de 

alt ă parte, religia politic ă a unui guvern, ea nu- i d ă drept de- a se servi de nulit ăţ i venale, de 

naturi catilinare, de oameni de nimic pentru a guverna. Chiar numai tenden ţa, clar formulat ă , 

ca statul s ă fie guvernat de oameni de cea mai elementar ă probitate şi s ă 'nceteze de- a fi 

mărul de ceart ă între cavaleri de industrie ş i de facem- treburi, cuprinde un întreg program 

fa ţă cu aceia cari nu cred în nimic ş i pentru cari principiile politice n- au fost decât pretexte 

de- a parveni şi de- a se îmbog ăţi. 

1882) Materialuri etologice. 

Articolul e în bun ă parte o polemic ă a lui Eminescu cu Nicu Xenopol, criticul 

literar al foii liberale Românul. Totu şi articolul e deosebit de important prin faptul 

c ă ni se arat ă în el părerile lui Eminescu asup ra originei lui nobile şi ro mâ n eş ti, 

şi pe de alt ă parte, prin aceia c ă avem îns ăşi mă rturia lui Emin escu c ă teoria 

păturii superpuse a luat fiin ţă prin propria - i observare a societ ăţii noastre ş i prin 

cun oaşterea realit ăţilor sociale în urma călătoriilor fă cute de el în toate provinciile 

locuite de Români. 

Articolul sub titlul Materialurl etnologice privind în parte ş i pe d. Nicu Xenopol, 

criticul literar de la Pseudo - Ro mâ n u l a ap ărut sub pro p ri a semn ăt u r ă a lui 

Eminescu în Timp u l (VII) 1882, 8 Aprilie, pp. II- III. N'a fost repro d u s înc ă în 

nici o edi ţie a lui Eminescu afar ă de aceea a clasicilor comenta ţi. 

D. Nicu Xenopulos , criticul literar de la ,,Românul", binevoie ş te a se juca 

de- a baba oarba cu cititorii Telegrafului - fundescu " în socoteala mea. Se 

preface a se supă ra pe un pasaj din darea mea de seam ă asupra novelelor lui 

Slavici; s- a supă rat în realitate pe alt pasaj şi sfâr şeşte prin a m ă face bulgar 

şi a descrie dup ă cum îi place esteriorul şi 

deprinderile mele. 

Ceea ce spune d. N. Xenopulos în privirea mea sunt crea ţ iunile unei fantazii nervoase, 

escitate prin lovirea ce i- am aplicat- o în darea mea de seam ă. Căci dumnealui nu s- a supă rat 

pe ceea ce citeaz ă ,, Telegraful'' ci pe- un pasaj pe care nu- l citează şi care e urmă torul: 

,, Şi noi am avea ceva de citat in contrarium la teoria d- lui Maiorescu: romanurile 

genealogice ale lui Emile Zola. Ar fi interesant a se constata ce minţ i, dar mai cu seam ă ce 

caractere s- ar naşte din încruci şarea rasei ovreie şti cu cea neogreceasc ă, încruci ş 

are ce se

opereaz ă uneori în România. Făr ă îndoial ă amestec ătura între dou ă rase egal de vechi, egal de 

decrepite fizic şi moralice şte, ar produce nişte exemplare de caracterologie patologic ă care ar 

fi o adevă rat ă pepinier ă pentru viitorul redac ţiunii 

seudo- Românului". 

Asta dar v- a supă rat, onorabile, iar nicidecum, dup ă cum v ă preface ţ i , aluziile la 

cafeneaua Procope. Aţi văzut în acest pasaj, ceea ce ş i este în el, o aluzie la originea dv., lucru 

de care mi- a părut c ă trebuie s ă v- aduc aminte şi iat ă de ce. 

În critica d- voastr ă asupra novelelor lui Slavici citesc urmă toarele: 

Acolo unde d. Slavici voieşte s ă fac ă spirit el devine nesuferit. 

.. Stilul parc ă, merge pe brânci şi nuvela e atât de lung ă încât chiar nem ţii au zis că 

putea s ă fie mai scurt ă. 

...Nu era nevoie, pentru a esplica, s ă invent ăm o teorie ad- hoc, aceea a romanului 

ţărănesc, precum a fă cut- o d. Titu Maiorescu în studiul său Literatura română etc. 

Astfel toat ă atitudinea dv. e de sus în jos, ca şi când aţ i avea a da seama despre scrierile 

unor oameni inferiori d- voastr ă; e scris ă cu acea cârnire din nas proprie scriitorilor izraeli ţ i 

din toate ţările, cu acea suficien ţă care se crede superioar ă oricui. În acest instinct de 

suficien ţă greco- ovreiasc ă am lovit prin pasajul de mai sus. Dar cine eş ti d- ta pentru ca, de la 

vârsta care- o ai şi cu cuno ştin ţele ce nu le ai, să- ţi fie permis a- ţi 

da aere de superioritate? 

Cine eşti? Ceea ce nu pute ţi tăgădui a fi, pentru c ă nu pute ţi tăgădui fizionomia, nici o pute ţi ş terge 

cu buretele . 

De aceea v- aţi şi supă rat foc pe spusele mele căci adevă rul doare pe când eu nu mă 

supă r deloc de modul cum se reflect ă persoana mea în ochii d- tale, căci de la aşa oglind ă nici 

nu m ă pot aştepta la alt reflex. Dar acest reflex nu schimb ă deloc realitatea; el nu m ă opre ş te 

de- a fi dintr- o familie nu numai român ă , ci şi nobil ă neam de neamul ei ? s ă nu v ă fie cu 

supă rare , încât v ă asigur c ă între stră moşii din Ţara de Sus a Moldovei, de cari nu mi- e ruş ine 

s ă vorbesc, s- or fi aflând poate ţărani liberi, dar jidani, greci ori păzitori de temni ţă mă car nici 

unul. Deşi eu însumi nu dau în genere nici o importan ţă acestor lucruri, ele sunt reale ş i se pot 

schimba tot atât de puţ in ca şi evreul d- voastr ă fizic şi 

intelectual. 

Actele aceste de flagelare le voi repeta de câte ori voi avea s ă lovesc în instinctele 

bastarde ale acelor străini, romaniza ţi de ieri de alaltă ieri, cari privesc toate în ţ ara aceasta ,,de 

sus în jos". Unul abia sfârş eşte liceul, vine s ă vânz ă mărun ţiş uri şi suliman la Bucure ş ti, îi 

merge rău o negustorie şi s- apuc ă de alta: de negustoria literar ă. 

Şi acea fizionomie de frizor nu s- apuc ă doar s ă critice ceva de- o seam ă cu el; nu, de 

Alecsandri se leag ă. 

D. N. Xenopulos înva ţă doppia scrittura şi alte lucruri ating ătoare de nego ţ în străin ă tate, 

dar, întors aci, s- apuc ă de nego ţ estetic în coloanele ,,Pseudo- Românului", judecând iar de sus 

în jos autori de cari nici nu e în stare să- şi 

deie bine seama. 

C- un cuvânt, nu în d. Xenopulos in abstracto am lovit, ci în defectele înnă scute rasei, cari 

nu se pot schimba. Aceste defecte trebuiesc temperate , trebuiesc intimidate prin lovituri 

dureroase, pentru a nu deveni stric ăcioase vieţii noastre publice. 

Dar aceast ă lămurire ce i- o dau d- nului mai sus citat n- ar avea nici o valoare, că ci nu 

credem ca evreul său fizic, pe care- l drapeaz ă făr ă îndoial ă cu mai mult ă elegan ţă decât eu 

partea mea muritoare, s ă intereseze tocmai mult pe cititor. Aceast ă lămurire [î]mi d ă mie 

ocazia de- a m ă rosti asupra unui adevă r pe care- l cred nestr ămutat ş i care- mi pare de cea 

mai mare importan ţă pentru dezvoltarea ulterioar ă a poporului nostru. 

Am avut neplă cuta datorie căci pentru individ poate deveni o continu ă nepl ă cere ? de- a 

constata un adevă r despre care m ă mir c ă nu- l formulaser ă alţ ii înaintea mea, de vreme ce 

plutea în aer şi se impunea de sine însu şi, de- a constata adec ă c ă tocmai în România poporul 

românesc n- a ajuns decât cu rare escep ţii de- a da espresie fiinţ ei sale proprii. În viaţa public ă , 

în şcoli, în literatur ă chiar s- a superpus o promiscuitate etnic ă, din părin ţ i ce nu vorbeau în 

casa lor române şte, şi aceast ă pătur ă superpus ă e cuprins ă deun fel de daltonism intelectual 

fa ţă cu calităţ ile unuia din cele mai inteligente ş i din cele mai drepte popoare, poporul 

românesc.

Întâmplarea m- a făcut ca, din copilă rie înc ă, s ă cunosc poporul românesc, din apele 

Nistrului începând, în cruci ş şi- n curmezi ş , pân- în Tisa şi- n Dunăre, şi am observat c ă modul 

de- a fi, caracterul poporului este cu totul altul, absolut altul decât acela al popula ţ iunilor din 

oraş e din care se recruteaz ă guvernele, gazetarii, deputa ţii ş.a.m.d. Am văzut c ă românul nu 

seam ăn ă nicăiri nici a C.A. Rosetti, nici a Giani, nici a Carada, nici a Xenopulos, c ă acest popor 

e întâi, fizic, cu mult superior celor numi ţi mai sus, intelectual asemenea, căci are o inteligen ţă 

cald ă şi deschis ă adevă rului, iar în privirea onestit ăţii cuget ării şi înclin ărilor e incomparabil 

superior acestor oameni. Am observat şi mai mult: c ă clasa veche superioar ă, rea - bun ă cum o 

fi fost, seam ăn ă în toate cu mult mai mult poporului; c ă are mai mult ă franche ţă de caracter ş i 

incomparabil mai mult ă onestitate, c ă sunt în ea rămăşiţ e de vrednicie dintr- o vreme 

anterioar ă epocii fanario ţilor. 

Se putea oare s ă nu conchid c ă pătura superpus ă de roş ii nu e nici româna de origine, 

nici asimilabil ă măcar? Dovada cea mai strălucit ă despre aceasta mi- a dat- o banchetul d- lui 

C.A. Rosetti, la care mesenii erau într- adevă r de- o stranie, de- o absurd ă promiscuitate. 

Din citirea izvoarelor istorice m- am convins c ă în decursul evului mediu, care pentru noi 

a încetat cu venirea fanario ţilor, n- am avut clas ă de mijloc decât ca slabe începuturi şi că 

aceast ă clas ă ? escep ţie făcând de olteni şi ardeleni e cea mai mare parte de origine străin ă . De 

aci abia am putut să- mi explic revolu ţia social ă petrecut ă în zilele lui Cuza Vod ă, al că rei 

apogeu e sub domnia lui Carol îngăduitorul. Este în realitate nimic mai mult, nimic mai puţ in 

decât proclamarea perpetu ă a predomin ării elementelor stră ine asupra poporului istoric, 

compus înc ă pân ă azi din ţărani mici şi mari. Odat ă ajuns la aceast ă convingere, totul era 

hotă rât pentru mine; era o datorie de a fi şi de- a ră mânea în partea poporului istoric, din care 

însumi fac parte, şi în contra păturii superpuse de venetici. 

M- am convins c ă acea ur ă în contra trecutului, acea aruncare în ap ă a tuturor tradi ţ iilor, 

acel abis creat între trecutul de ieri şi prezentul de azi nu e un rezultat organic ş i necesar al 

istoriei române, ci ceva factice şi 

artificial. 

Nu omul in abstracto se mişca în d. C.A. Rosetti în contra boiarilor , ci grecul: nu omul in 

abstracto, Fundescu, înjur ă în Telegraful", ci ţiganul din el; nu talentul înnă scut al d- lui 

Xenopulos îşi d ă în coloanele ,,Pseudo- Românului" un aer de superioritate, luând cam peste 

picior novelele lui Slavici sau o teorie a lui Maiorescu, ci ,,jidanul " din el îşi d ă aceste aere. 

Caracterul din nefericire se moştene şte. 

Un popor bătrân şi unul tânăr sunt dou ă ramuri din copacul omenirii, dar cari s- au 

desp ărţ it de mult şi s- au deosebit de mult. Vai de poporul tână r, cu instincte generoase, cu 

inteligen ţă mlădioas ă şi primitoare de adevă r, când vine în atingere cu uscă turile omenirii, cu 

resturi de popoare vechi cari au trecut prin toate mizeriile unei civiliza ţ ii stinse, cu acele 

resturi în care vertebre şi cranii sunt osificate şi condamnate la o anume form ă , resturi 

intelectual sterpe, fizic decăzute, moralice şte slabe şi făr ă de caracter. Toat ă viaţa public ă a 

poporului tânăr se viciaz ă, moralitatea lui decade, inteligen ţa lui sărăceş te şi se usuc ă . Nu e 

nici un pericol pentru români de - a - şi asimila rase tinere de orice origine ar fi, dar un 

pericol mare de- a asimila rase bătrâne, cari au trecut prin o înalt ă civiliza ţie ş i prin mare 

corup ţie, şi cari în decursul vieţii lor şi- au pierdut pe de- a pururea zestrea sănătăţ ii fizice ş i 

morale. 

Şi cum s ă nu fie aşa? Plebea aceasta e recrutat ă din Bizan ţ, din împăr ăţia greceasc ă a 

Răsăritului. Trebuie să- şi reprezinte cineva istoria acestei împăr ăţ ii, mia de ani de crime 

scârboase, de mizerii, de demagogie, trebuie să- şi aduc ă aminte c ă era împă răţia în care taţ ii 

îşi desvirginau fiicele, copilul scotea ochii părintelui, părintele copilului, în care căsă toria era o 

batjocur ă, în care suflet şi trup erau venale , şi atunci va vedea c ă niş te cauze cari au durat o 

mie de ani nu e cu putin ţă s ă nu se fi întrupat, s ă nu se fi materializat în rasa de oameni ce 

trăia acolo. Legea cauzalit ăţii e absolut ă; ceea ce s- a petrecut ca cauz ă o mie de ani în Bizan ţ ş i 

pân ă azi a trebuit s ă treac ă în organizarea fizic ă şi moral ă a acelui neam, s- a încuibat în 

privirea viclean ă, chiorâ şă şi mioap ă , în fizionomia de capr ă, în înclinarea de- a avea cocoa şă . 

Cu viclenia din privire corespunde daltonismul intelectual pentru orice bun moral, fie onoare, 

fie demnitate, fie adevă r; cu înclinarea cocoa şei fizice corespunde cocoa şa moral ă. Că ci cine nu

minte niciodat ă e natura. Când pune- n dou ă picioare o caricatur ă, ea ş tie foarte bine de ce- a 

pus- o; şi ceea ce ea fizic condamn ă la uriciune e şi moralice şte urât şi trebuie s ă culmineze în 

Tetzis şi în Scarvulis , conna ţionali ai celor mai mul ţi dintre roşii. Aceast ă opinie nu este numai a mea. Vestitul etnograf francez Lejean contest ă acestei 

rase orice putin ţă de onestitate, iar un autor modern vorbe şte 

astfel despre ea: 

Grecul nu se bucur ă în România de nume bun. Oamenii avuţ i dintre ei sunt aproape fără escep ţie jucători de cărţi şi de o complet ă imoralitate sexual ă ; ceea ce le d ă oarecare aparen ţă 

de oameni de societate este polite ţea lor posp ăit ă . Din clasele de jos ale acestui popor se 

recruteaz ă în România cei mai mul ţi escroci, punga şi, hoţi şi uciga şi. 

Cât despre func ţionarul grec, la el e totul de vânzare pentru bani şi sperjuriul nu e 

pentru el o fapt ă condamnabil ă . Daca evreilor poloni cat ă s ă li se conteste orice moral ă , 

grecului trebuie s ă i se conteste şi mai mult înc ă, căci nu cred ca neogrecul s ă afle în 

dicţionarul său vorba moralitate. Atacuri nocturne şi hoţ ii la drumul mare se comit mai cu 

seam ă de aceşti oameni şi, fiindc ă cei mai mul ţi advoca ţ i sunt asemenea greci, nu se descopere 

în genere nimic sau, daca se şi descopere, i se d ă drumul hoţ ului s ă fug ă sau se achiteaz ă , 

pretextându - se c ă nu se poate proba nimic în privire- i . 

Grecul începe cu lada de portocale ce le precupe ţeş te şi înceteaz ă prin a fi dublu ş i 

triplu milionar. În acest timp conştiin ţa nu joac ă la el nici un rol; el devine evlavios abia după 

ce averea e pus ă bine în lada de fier. Pentru a câştiga aceast ă avere, el nu se sfieş te de nici un 

mijloc şi oricare- i permis dup ă opinia lui, moral sau imoral, onest sau malonest, drept sau 

criminal. (V. R. Henke , Rumanen , pag. 37, 38). 

Din cele ce preced d. N. Xenopulos se va fi convins cât de puţ in m ă poate atinge ori 

supă ra ceea ce spune despre mine. 

D- sa îmi face onoarea de a- mi batjocori scrierile. [Î]i pot spune c ă singura insult ă gravă 

ce mi- ar putea- o aduce ar fi de- a m ă lă uda în coloanele ? Pseudo- Românului". Lauda în acel 

organ, pentru care însuş i numele poporului nostru e o marf ă ce se vinde pe 20 bani num ă rul, o 

asemenea laud ă m- ar face s ă m ă îndoiesc de mine însumi şi s ă cred c- am început a fi de- o 

teap ă intelectual ă şi moral ă cu roşii. Şi aceasta m- ar durea, căci nu ştiu s ă fi greş it ceva lui 

Dumnezeu şi oamenilor pentru a merita o atât de amar ă pedeaps ă. Pentru a m ă curăţ i de vina 

de a fi lăudat în organul în care a fost lăuda ţi şi cei ce şi- au înfrânt pân ă şi jură mântul ş i 

onoarea militar ă la 11 fevruarie ar trebui s ă intru în sfântul fluviu Gange şi s ă m ă închin, 

recitând imne ale Vedelor, scrise în sfintele începuturi, când omul era înc ă adevă rat ca natura 

şi natura adevă rat ă ca omul. 

1882) Progresul real şi 

cel fictiv. 

Emin e s c u co n t e s t ă re alit a t e a pr o g r e s u l u i la noi în ţa r ă. El nu găse şte pro d u c ţ ii de 

valoa r e în do m e n i u l ştiin ţific, nici o desvoltare însemnat ă a industriei. Societ atea noastră 

contracteaz ă necesit ăţi nou ă, dar nu cont ractea z ă şi aptit u di ni nou ă. La calit ăţ ile ce se trans mi t 

pri n ere d i t a t e se ada o g ă altele că pă tat e pri n ad a p t a b ilitate, da r aceas t a cere tim p. 

Ne ţinâ n d u - se seam ă de legile desvolt ării fire şti, ajunge m la o stare ca aceia a noastr ă când 

exigen ţele pre z e n t u l ui sun t dispro p o r ţ io n a t de mari fa ţă de calit ăţile 

trecut ului. 

La noi nu exist ă un pr og r e s real re z u l t a t dintr'o desvol ta r e fireasc ă a orga nis m u l u i 

social. Numai culor ile negre din Dante ar putea reda adev ărata stare din administra ţ ie, 

parlament, viaţ a economic ă. Mizeria e gen eral ă, ras s a dec a d e. Pricina e clasa con d u că t o a r e ale 

că r e i t r e b u i n ţ e s u n t p r e a m a r i fa ţă c u s t a r e a n o a s t r ă de popor inc ul t şi 

agric ol. 

Articol de fo n d fă r ă titlu ap ăr u t în Ti m p u l (VII) 1882, 12 Octo m b r ie. 

N'a fost înc ă reprodus în nici o edi ţie a operel o r lui Emine s c u afar ă de aceea 

a cla sicilor comenta ţi. 

De câte ori contest ăm realitatea progresului ce se pretinde c ă România 

l- ar fi făcut în decursul celor din urm ă treizeci de ani avem fericirea a vedea 

pe confra ţii de la ,,Românul" înmul ţind în mod considerabil num ă 

rul frazelor

durate în favorul partidului roşu, calificându - se rezultatele pseudociviliza ţ iei 

cu fel de fel de epitete mari, dându - ni- se nou ă numele de reac ţ ionari, 

legitimi şti etc. E ţara poreclelor . 

Rolul confra ţilor e comod, al nostru cam ingrat: ei se adreseaz ă suficien ţ ei oamenilor, 

căci aceştia sunt pururea predispu ş i a crede tot ce li se spune de bine de ei, pe când noi nu 

măgulim pe nimeni, ci facem apel la spiritul lor de adevă r. 

Daca se găsesc instrumente pentru a măsura fenomene atât de simple cum e urcarea ş i 

scăderea căldurii, s ă nu se fi aflând nici un chip pentru a măsura gradul de cultur ă a unui 

popor? Am dori în simplitatea noastr ă s ă ni se enumere marii oameni cari ar fi fă cut la noi 

descoperiri în mecanic ă ori în chimie, ori în genere pe terenul ştiinţ elor naturale, pe care 

descoperirile sunt lesne de făcut din cauza vastit ăţii domeniului lor. Am dori s ă ni se enumere 

operele de fond apărute în ţar ă de 30 de ani încoace, ca s ă vedem gradul de cultur ă . Nimic din 

toate acestea. Buni bucuro şi dac ă apare câte- o carte elementar ă , în care autorul a ş tiut cel 

puţ in s ă traduc ă bine, să- şi aproprieze într- un mod cuviincios ştiinţ a altora. Chiar cazul 

acesta e estrem de rar şi constituie aproape un merit. Cele mai multe cărţ i, chiar elementare, 

dovedesc din contra c ă autorii lor nu sunt în stare nici s ă înţeleag ă texte străine, necum să 

produc ă ceva de la dânş ii. 

O a doua măsur ătoare a gradului de cultur ă este dibăcia unui popor de- a substitui forţ ei 

musculare agen ţi naturali, de- a crea şi întrebuin ţa maşini. Şi aci vom constata c ă maş inele 

introduse sunt în genere puse în mişcare de mecaniciani străini şi c ă românul e întrebuin ţ at ca 

lucră tor cu braţ ul. 

Acest nivel de cultur ă scăzut şi sus şi jos n- ar fi o nenorocire absolut ă . Un popor incult 

care tinde cu stăruin ţă, îns ă gradat, de- a ajunge la civiliza ţie, care se deprinde el însu ş i zi cu 

zi a- şi apropria îndemn ările şi cuno ştin ţele altora, ajunge în adevă r s ă egaleze pe ceilal ţ i. Dar 

la aceasta nu gânde şte nimenea. Lucrul la care aspir ă toţ i este a se folosi numai de avantajele 

civiliza ţiei străine, nu îns ă a introduce în ţar ă condi ţiile de cultur ă sub cari asemenea rezultate 

s ă se produc ă de sine. 

Natura omeneasc ă şi natura organic ă îns ă îş i au economia lor, care nu se poate ignora 

decât în detrimentul vitalit ăţii. Când o societate contracteaz ă necesit ăţi nou ă ca a noastr ă ea 

trebuie s ă contracteze totodat ă şi aptitudini nou ă. Un organism e rezultanta a dou ă puteri 

opuse: a eredit ăţii, principiul conservator, prin care rasa şi individul păstreaz ă ş i transmite la 

urma şi calităţ ile cari i- au fost favorabile în lupta pentru existen ţă, şi a adaptabilit ăţ ii, 

principiul progresiv, prin care rasa caut ă a- şi apropria aptitudini nou ă , ce i le impune noul 

mediu înconjur ă tor . 

Dar pentru ca adaptabilitatea s ă câştige calităţ ile nou ă se cere timp. Mediul social ş i 

economic în care un popor trăieş te nu trebuie schimbat peste noapte, ci încet, pentru ca 

oamenii s ă aib ă timpul necesar s ă se adapteze condi ţiunilor nou ă. Daca reforme şi schimb ă ri 

vin peste noapte, ca la noi, cu aruncarea în ap ă a orică rii tradi ţ ii, se ajunge unde am ajuns noi. 

Calităţ ile din trecut devin insuficiente pentru a sus ţine exigen ţele prezentului, bilan ţ ul 

puterilor risipite întrece pururea pe- al celor puse la loc, organismul îş i încheie socoteala sa 

zilnic ă cu deficite cari se traduc în morbiditate şi 

în mizerie. 

A sconta viitorul e lesne, şi cămătarul cel mai facil e timpul. Un copil poate avea plă cerile 

bărbatului, o naţie incult ă rezultatele civiliza ţiei, dar cu ce pre ţ ? Cu acela al degener ării ş i al 

stingerii timpurie, căci scontul pe care- l face timpul e mai scump decât oricare altul. 

Din cauza acestui punct de vedere, adevă rat pentru totalitatea fiinţ elor organice, suntem 

numi ţi reac ţionari. E matematic sigur cu toate astea c ă tot ce se face făr ă o dezvoltare paralel ă 

a culturii în zadar se face, c ă orice progres real se opereaz ă nu în afar ă, ci înlă untrul oamenilor 

şi c ă, cu cât aparen ţele nejustificate ale progresului sunt mai mari, cu atât regresul real cat ă să 

fie şi el mai simţ itor. 

Şi acest regres e foarte mare, orice s- ar zice; e un regres organic care atinge sănă tatea, 

făptura fizic ă, bunul trai, bunele moravuri, c- un cuvânt întreaga constitu ţiune fizic ă şi moral ă 

a popula ţiunilor 

noastre. 

Ceea ce ne d ă dreptate nu sunt făr ă îndoial ă 

lungile articole de fond ale ,,Românului', în

care se vorbe şte de civiliza ţiune, de libertate, ca de bunuri câş tigate de liberalism pentru 

poporul nostru, ceea ce ne d ă dreptate în contra voinţ ei noastre ş i din nenorocire e realitatea. 

Chiar de - am voi s ă calomniem, nu putem. De - am voi s ă zugr ă vim lucrurile mai rele decum 

sunt condeiul nostru abia e 'n stare a atinge umbra realit ăţii. Pentru a putea exagera ceea ce se 

'ntâmpl ă în ţar ă, în Parlament, în administra ţie, în viaţa economic ă şi moral ă a imensei 

majorit ăţi a poporului, ar trebui cineva s ă 'mprumute colorile negre din Infernul lui Dante. 

Şi oare nu este aceast ă Românie pentru poporul ei propriu un adevă rat infern ? Am dori 

s ă trece ţi grani ţa pe oriunde pofti ţi, s ă ne spune ţi unde veţi găsi atâta boal ă , atâta mizerie, 

atâta rău trai şi totodat ă atâta gol sufletesc ca la popula ţiunile din ţara noastr ă . Un 

corespondent al ,,Românului' compara, pe la Slă nic , pe grănicerii noş tri cu cei austriaci, 

români şi unii, români şi alţii; cei din urm ă îns ă rumeni şi sănăto şi, cei dent ă i tipuri clasice de 

morbiditate şi mizerie. Astfel st ă cu toat ă popula ţia. E lesne a înfrumuse ţa lucrurile, dar ceea 

ce nu se schimb ă prin teorii şi tirade e realitatea. Se vede c ă redactorii ,,Românului" n- au ochi 

de văzut, n- au oglind ă în care s ă se uite. 

În unele jude ţe popula ţia scade, în cele mai multe stagneaz ă şi s- apropie de scă derea 

absolut ă, numai în câteva de- a lungul Dunării, prin locuri mai puţin populate, spore ş te. E 

verisimil c ă nici şcoala nu ajut ă în contra mizeriei. Ea poate ridica un popor sărac, dar sără cia 

dispune de condi ţii de existen ţă; unde e mizerie acolo condi ţiile de existen ţă sunt nefavorabile, 

cel mizer se zbate în zadar, puterile cheltuite sunt pururea superioare celor reproduse, el 

sfârş eşte prin a se istovi , prin a- şi slei viaţa în silin ţe zădarnice. Şi de ce aceste condi ţii de existen ţă lipsesc ? Pentru c ă poporul are un guvern cu mult 

prea scump pentru nivelul lui de cultur ă; pentru c ă trebuin ţ ele claselor lui superioare sunt cu 

mult prea numeroase ca munca lui s ă le poat ă satisface, pentru c ă e un popor incult, agricol, 

ce fusese menit a trăi poate o sut ă de ani înc ă, în condi ţ ii mai primitive pentru a ajunge numai 

la dezvoltarea agriculturii, pe când trebuin ţele statului şi ale societ ăţ ii sunt moderne, 

ultramoderne chiar: sunt ale unui stat industrial; pentru c ă în locul vechei organiz ă ri, care nu 

costa aproape nimic, avem azi o nou ă aristocra ţie, cu totul improductiv ă , de sute de mii de 

oameni cu aspira ţiuni imense, cu capacit ăţi 

nule. 

E acum vina noastr ă dac ă aceast ă pseudociviliza ţie, aceast ă înmul ţire a trebuin ţelor fă r - 

o sporire paralel ă a aptitudinelor economice şi intelectuale, s- a îmbr ă cat sub forma 

liberalismului, s- a numit liberalismul din România ? Arătăm atât rezultatele cât ş i cauza; o 

facem dup ă îndreptarul unui adevă r valabil pentru lumea organic ă . Daca rezultatele sunt de 

netăg ăduit, daca cauza e asemenea stabilit ă, de puţ in interes e de- a ne da porecla de 

reac ţionari sau legitimi şti. Lucrurile rămân din nefericire aş a cum sunt, chiar daca cerul ar fi o 

hârtie şi marea o cerneal ă, pentru a dovedi contrariul în contra eviden ţei probe nu exist ă. 

1882) "Timpul" şi problema ţărăneasc ă. 

La acuza ţia Românului c ă conservatorii au o atitud ine nepatriotic ă în chestia tocmelelor 

agricole, Em- nescu arat ă c ă Timpul întotdeauna a fost apă rătorul ţăranilor şi că 'n chestia 

ţăr ăneasc ă a pus toat ă patima de care erau capabili colaboratorii. Eminescu recun oaş te c ă ţă ranul 

e păstrul caracterului na ţional, înt rupea z ă tinere ţea etnic ă şi totu şi noi nimic n'am făc ut pentru 

el. 

Eminescu arat ă apoi cum în ţeleg conse rvatorii s ă fie aplicat ă legea tocmelelor agricole ş i 

cum trebuie să- şi înţeleag ă misiunea lor oamenii politici. 

Articol de fond făr ă titlu publicat în Timpul (VII) 1882, 18 Februarie. N'a fost încă 

repro d u s în nici o edi ţie a lui Eminescu afar ă de aoeia a clasicilor comenta ţi. Am lă sat la o parte 

începutul articolului, neavând interes ideologic. 

..Ro m â n u l de ieri sp u n e bun ăoar ă cititorilo r săi, d u pă c e d. Maiore s c u a 

s u s ţ i n u t în ca m e r ă nce sitatea refor m ei tocmelelor agricole, aleg ătorii săi înt r u n i ră 

şi'l de z a p r o b a r ă; c ă noi ave m trist u l cu raj de - a co m b a t e ast ăzi ceea ce am sus ţ inut 

ieri; acuzând pe ministrul ce- a propus reforma, a pârei necesita t e nici noi n'o

pute m nega, face m act d e poli tic ă cu sc o p u r i ne m ă r t u r i s i t e şi de ră i p a - rioţ i. 

Dee - ne voie d. C. A. Rose t t i a co n t e s t a cu de s ăvâr ş ire ceea ce zice. Nimeni 

n'a dezaprobat pe Maiorescu, pen tr u c ă a sus ţinut necesitatea re formei; nimeni 

din noi n'a tăgăduit aceast ă neces itate; nimeni n'a acuzat pe d. ministru 

pentrucă a propus reforma. Cum a propus - o, asta a fost chestiunea; asupra 

modului am insistat şi l- am găs it revolu ţionar ş i propriu a agrava, nu a 

uşura situa ţia. Dar mod ul cum se face un lucru e în toate celea esen ţ ial. 

Cânt ă pe violin ă Don Pablo de Sarasate şi cânt ă pardon de expresie, ş i 

onor. Costinescu. Cum cânt ă'unul şi altul asta e chestiunea. 

— D. C. A. Rosetti voieş te reforma magistrat urii. Ş i noi o voim, dar 

cum? Noi cerem numirea prin concurs de titluri ş i vechime de serviciu, 

prec um şi inamovibilitatea; d. Rosetti voeş te s ă fie aleas ă de garda 

orăşă neasc ă a venerabilului aut or de versuri neogrece şti, Serurie. In privin ţ a 

nec esităţ ii reformei ne înţelegem deci cu onor. d. Rosetti, dar în modul cum 

pricepem unul şi altul lucrurile, ne cam deosebim, n'ar fi cu bănat, şi încă 

biniş or. 

Şi noi am voi răul ţăranului? 

Dar dac ă, de ani încoace, a fost foae care'n- nenu mă rate rânduri s'a 

ocupat cu de - a măruntul şi se va ocupa înc ă de soarta ţă ranului, acea 

foae a fost Timpul. Numai răposatul Bolliae a mai scris poate cu atâta 

convingere ca şi noi în chestiun ea aceasta şi colec ţia din anul trecut ş i din 

cel curent e fa ţă pentru ca oricine s ă se conving ă c ă e poate singura 

chestiune în care am scris cu toat ă patima de care e capabil ă inima noastr ă , 

cu toat ă durerea şi cu toa t ă mila pe care ne - o inspir ă toc m ai ţă ra n u l, 

acest unic şi adev ăra t po p o r ro m â n esc. 

El că ruia n u - i dă m ni mic în schi m b , pă strea z ă p r i n li m b ă ş i d a t i n i u n i t a t e a 

n o a s t r ă n a ţ i o n a l ă; el e păstrul caracter ului nost r u în lumea aceasta fran ţ u zit ă ş i 

nem ţit ă, el e singurul care de zece veac uri n'a despera t de soart a noa s t r ă în Orient. 

Aşa chilos şi gre oi u cu m es t e, e o p a r t e de re z ste n ţă în el; pe care nime ni n'o poate 

sfă râ m a nime ni îndu pleca. Lipit în Basarabia, de colos ul ucig ăto r de na ţ ii al Ru siei, 

el, nea m u l râ ză t o r al lui Miro n Cos ti n, îşi ba t e joc de m u s c a li su b na s ul lor, pa rc'a 

lui ar fi îm pă răţ ia Muscalul ui. In Ardeal scoate cusur Ungurului şi Neam ţ ului; 

pretut indeni întru p a rea tinere ţei etnice, pretu tin d e ni sim ţin ţi n d u - se ş i fiin d superior 

celor ce - 1 înco n j o a r ă. 

Şi noi i- am voi ră ul? 

Dar dova d a cea mai vie e istoria recent ă chiar. Dou ă di n trei pă r ţ i a înt r e g 

pă mâ n t u l u i Rom â n i e i îl dă dea Regula m e n t u l organic în posesi u n e a ţăr an ul ui, în 

schim b u l a 22 zile de lucr u pe an. Ast ăzi? Sub do m n i a ba n u l u i cos m o p o li t ş i a 

pose s iunii cos mo p o lite, d. C. A. Rosetti e silit s ă prevaz ă în lege ca cel pu ţ in 2 zile pe 

să pt ămâ n ă s ă ră mâ n ă pe sea m a ţă ra n u l u i, ca să - şi cultive pă m ântul să u propriu. Va 

s ă zic ă nu 22 de zile ale reg ul a m e n t u l u i, ei 220 de zile ale erei liberale, în z ecit' atâta 

cât m u n c e a înain t e , mu n c eş t e as tă zi şi e m a i să r ac de câ t oric â n d . 

Şi ci n e e d e vi n ă d a c ă ţă r a n u l n o s t r u n u m a i e la larg ul lui? 

Cine, decâ t refor m a t o r ii cari au voit să'ndre p teze datinele aş eza t e 

de Domnii cei vechi şi adu n ate în aceast ă privire în Regula m e n t ? 

Cine decât inovatorii cari credeau a putea inv enta o alt ă ţar ă , cine 

decât cei ce au introdus, trebuin ţe străine, legiuiri străine, mode stră ine, cine 

decât cei ce făr ă ştiin ţă de carte şi făr ă; serio zitate moral ă s'au improvizat 

în stăpânitori ai acestei 

vechi şi bine cuvântate ţări? Nu ne mai sileasc ă d. C. 

A. Rosetti a repeta crudele adevă ruri despre plebea nesăţ ioas ă de stră ini ş i 

semi- stră ini, pe care i- a înţ olit din sudoarea aceluia ş ţăran, pe care se 

prefac azi a- 1 compă timi, căci, când ajungem a vorbi de ea, d- sa ştie fără

îndoial ă din experien ţă c ă tot fanatismul nostru de ras ă se desl ăn ţue atunci 

şi c ă praful se alege din gheşeftarii şi patrio ţii 

de meserie cari- 1 servesc. 

Aşa dar înc ă odat ă: voim reforma legii ţocmelelor, dar nu cum o voeş te 

d. Rosetti, căruia nu tocmelele, ci popularitatea şi vrajba social ă- i umb lă 

prin cap. O voim cu serioase şi amănun ţite stud ii, cu păstrarea celor două 

principii necesare în materie: libertatea transac ţiunii şi obligativitatea strictă 

a îndeplinirii; o voim de bun ă credin ţă şi întemeiat ă astfel, încât s ă nu mai 

poat ă fi o arm ă de influen ţă electoral ă în mâinile guvernului. 

Şi fiindc ă pe d. C. A. Rosetti nu - 1 mai put e m îndrepta, am dori ca 

treaba copiilor săi s ă nu fie a realiza republica, ci aceea de- a se pune 

serios pe carte şi pe munc ă, pentru a compensa prin ele darea ţă ranului 

care- i sus ţine. Puindu- se pe carte, studiind datinele drepte ş i vechi ale 

ţării lor şi ale altora, se vor convinge c ă mare mult bine a fost 

odinioară 

în aceast ă ţar ă şi mare mult la largul lor şi în drag ă voie tră iau oamenii 

înainte de epoca reformelor şi înoiturilor; se vor con vinge c ă statul 

omenesc nu e rezultatul unui contract sinalagmatic, ci un organism, produs 

de natura intim ă şi de înclin ările unui popor şi c ă arta politic ă e ca arta 

medicului; are s ă sub vin ă acţiunii 

şi reac ţiunii binef ăcă toare a naturii, nu 

s ă impun ă legi a priori unui organism, care nu poate tră i decât în 

conformitate cu legile lui înăscute. Atunci se vor convinge tinerii c ă boala 

imigrării străinilor, boala simplific ării muncii naţ ionale, boala feneantismului, 

sunt toate a se atribui ideilor şi trebuin ţelor nesă nătoase şi dispropor ţ ionate, 

introd use în ţar ă de min ţi semidocte, de barbari posp ăiţi. Şi... mai ştii?... poate vor deveni reac ţionari ca ş i noi, poate se vor 

convinge c ă un popor tân ăr nici nu e în stare a fi alt ceva decât 

reac ţionar şi c ă demagogia şi republica universal ă nu sunt dec ât semne de 

marasm senil la o rass ă învechit ă în zile rele, ale carii puteri morale s'au 

sleit. 

1883) La un an nou. 

Legi eterne mişc ă universul deasupra noastr ă, legi eterne conduc şi societ ăţ ile 

omene şti. Suntem mici pe un glob neînsemnat în univers, dar invent ă m mereu 

mijloace ca s ă ne facem viaţ a grea şi dureroas ă. Deşi ne dăjm seama c ă viaţ a- i ceva 

accidental, nu uită m patimile care ne mişc ă. E în sufletul omenesc o ordine de 

lucruri tot atât de fatal ă ca şi aceia din lumea mecanic ă, ş i astfel evenimentele 

care sgudue istoria sunt inevitabile ca şi evenimentele în constela ţia cer easc ă. 

Anul ce 'ncepe nu inspir ă mult ă speran ţă, nu anun ţă mult ă bucurie. Poporul nostru este 

aşezat între furtuna ce vine din apus spre a întâm pina pe cea de răsă rit. Starea noas t r ă nu 

depinde de noi, va fi deter minat ă de alţ ii, şi totu şi guvernul se ocup ă cu chestiuni care au 

menirea s ă agite opinia public ă. E păcat şi nedemn ca 'n situa ţia grav ă în care ne află m, s ă mai 

juc ăm comedia luptelor lăuntrice. Articol de fond făr ă titlu publicat în Timpul (VII) 1883, 1 Ianuarie.Articol 

nereprod u s înc ă în edi ţiile lui Eminescu afar ă de aceea a clasicilor comenta ţi. 

Se 'ncheie şi du p ă datina noas t r ă cu ziua de ast ăzi un ş ir de evenime n te 

mă sura te dup ă apu neri şi răsă riri de soare şi fixate în memoria noastr ă cu cifrele acestei 

măsur ători. 

Dac ă privim regularitatea fenomenelor lumii sid erale şi o compar ă m eu 

nestatornicia sor ţii omene 

şti, am putea crede c ă altceva se petrece în 

ceruri, altceva pe pământ. Cu toate acestea prec um o lege etern ă, mişcă universul deasupra capet elor noastre, precum puterea gravita ţ 

iunii le face

pe toate s ă pluteasc ă cu repejune în chaos, to ţi astfel alte legi, mai greu de 

cunoscut, dar supuse aceleia şi necesit ăţi, de la care nu este nici abatere, nici 

excep ţie, guverneaz ă oamenii şi societ ăţile. 

Oricât de mici am fi pe acest glob atât de neîns emnat în univers,a că rui an 

întreg de câteva sute de zile nu e măcar un ceas pentru anul lui Neptun de 

şasezeci de mii de zile, totu şi ce multe şi mari mizerii se petrec în atât de 

scurt timp, cât de multe mijloace nu inventeaz ă oamenii spre a- şi face viaţ a 

grea şi dureroas ă! 

S'ar crede c ă cu cât cuno ştin ţele înainteaz ă, cu cât omul câştig ă 

convingerea despre nimicnicia lui şi despre mărimea lui Dumnezeu, ar scă dea 

deşert ăciunea care este isvorul urei şi al desbin ărilor; c ă încredin ţ ându - se 

c ă nu numai nimic este, ci chiar mai puţin decât nimic, de vreme ce viaţ a 

omenirei întregi este ceva accidental şi trec ător pe coaja pă mântului, mintea 

lui va fi isbit ă cu atâta adânc ime de acest mare problem, încât s ă poat ă uita 

patimele mici cari- 1 mişc ă, mai puţ in însenin ătoare decât o pică tur ă în ocean, 

de cât o clip ă în etern itate. 

Dar nu este astfel. 

Se vede c ă aceea şi necesitate absolut ă, care dicteaz ă în mecanism ul 

orb al gravita ţiutnii cer eşti, domne şte şi în inima omului; c ă ceea ce acolo 

ni se prezint ă ca mişcare, e dincoace voin ţă şi acţ iune şi c ă ordinul moral 

de lucruri e tot atât de fatal ca şi 

acel al lumii mecanice. 

De aceea vedem c ă marile evenimente istorice, ră sboae cari sgudue 

omenirea, deş i par a atârna de decretul unui individ, sunt cu toate 

acesteia tot atât de inevitabile ca şi un eveniment în constela ţ iunea 

cereasc ă. E drept c ă cei vechi n'aveau cuvânt de- a pune oroscopul ş i de- a 

judeca dup ă situa ţiunea aparent ă a luminilor ceea ce se va pe trece 

odinioar ă pe pământ, dar cu toate acesteaj în naivul lor chip de- a vedea 

se ascundea un adev ăr, acela, c ă precum o constela ţiune e dat ă cu 

necesitate, tot astfel evenimentele de pe pământ se'ntâmlpl ă într'un ş ir, pare 

c ă de mai nainte determinat. 

Dac ă, dup ă constela ţiunea împrejur ărilor celor din urm ă , am pune oroscopul 

anului ce vine, nu mult ă spera n ţă ne - ar inspira, nu mult ă bucurie ne - ar face. Din 

nou chestiunea Orientul ui sau mai bine a împ ăr ţirii împ ărăţ iei otomane e obiect ul ce 

preocup ă lumea politic ă şi se poate ca eve nimen tele din Egipet s ă fi fost cel dintâiu 

stadiu al desf ăşur ării chestiunii. In adev ăr dup ă înfrâng erea insurec ţ iunei, a început a 

se desemna cu clarit a t e alian ţ a au s t r o - ger m a n ă şi a se da pe fa ţă înarm ă rile 

Rusiei. 

Fran ţa, gata a fi privitoarea interesat ă la uria şa ciocnire dintre lumea slav ă ş i cea 

german ă, gata chiar a participa - şi fata favebunt - a pierdut îns ă toc m ai în pre ziua 

anului no u pe bă rbat u l care reprezenta politica ei de acţiune. Cu toate acestea, nu 

credem ca moartea unui om, oricât ă însemn ătate suspensiv ă ar avea pentru evenimente, 

s ă le poat ă înl ătura 

cu totul. 

In acest conflict, pe care viitorul îl indic ă cu claritate, ce se va alege 

de cei mici? Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muche de desp ărţ ire 

între furtuna ce vine din apus pentru a întâmpina pe cea din răsă rit. Oricare 

ar fi soarta armelor, oricare norocul răsboiului, oricât de înţ 

eleapt ă va fi 

politica micului popor, rezultatul evenimentelor va fi totu ş i stabilirea 

unei preiponderan ţe politice, pururea fatal ă nou ă, chiar dac ă nu ne- ar 

amenin ţa cu nimicirea total ă. 

Oare în preziua unor evenimente, determinante pentru soarta noastr ă , fac bine 

oamenii ce ne guvern ă de- a pune chestiunea revizuirii constit uţ iei? Fac bine a propune 

excluderea din viaţ a public ă a elementelor celor mai luminate ale po por u l ui, cari s'a u

dovedi t în to ţi tim p ii a fi şi cele mai patriotice, prin suprimarea colegiului I? 

Nu numai c ă nu fac bine, dar chiar şeful acestui guvern a recunoscut - o aceasta, că ci 

însu şi tindea la amânare reformelor, întemeindu - se pe probab ilitatea evenimentelor, ce bat 

la poarta cetăţ ii noastre. Cu toate acestea curent ul fatal de înoituri, care e caracteristic 

pentru epoca de spoial ă în care tră im, împinge pe majoritate la punerea u n o r che s t i u n i 

ce nu p o t decâ t s ă tu r b u r e ţa r a şi s ă accentue z e deosebirile de interes şi de part id 

între oameni. 

Cu părere de rău cat ă s ă constat ăm c ă, cu toat ă bătrâne ţea prematur ă a nă ravurilor, 

inteligen ţa pol itic ă a acestei ţări arat ă uneori semne de cop ilărie. Ca un sfinx, mut încă 

şi cu ochii închi şi, st ă an u l viitor înain t e a no a s t r ă, d a r ştim bin e c ă multe are de zis, 

c ă cum p lite su n t enig m ele ce le va ro s t i, c ă în pr ăp a s t i e va că dea cel te nu va fi în 

stare s ă le deslege. 

Iar Edipul destinelor noastre se uit ă în faţ a acestui sfinx, ş i în loc de 

a fi pătruns de seriozit atea adânc ă, tragic ă poate a fizionomiei lui, el 

s'apropie de monstru pentru a- i răspunde cu... juc ă riile noastre 

constitu ţionale... Făr ă îndoial ă ceea ce are s ă se'ntâ m ple se va 'ntâmpla, 

dar e păcat şi nu e de m n ca atu n ci, cân d tim p u r ile sunt foarte serioase, 

un popor sa joace mica comedie a luptelor sale dinl ăuntru. 

- - - Sfarsit - - -

Mihai Eminescu - “Scrieri politice” - foaie, nationala

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?