Insecte tulpina-rada..

REGIA NATIONA~ A P~URILOR

COORDONATORI
Adam SlMlONESCU Gheorghe MIHALACHE
dr. ing. Adam SlMlONESCU
dr. ing. Vasile MlHALClUC
ing. Dgnut CHlRA
ing. Daniel LUPU
ing. Adrian VLADULEASA
dr. ing. Dagmar VISOIU
prof. biolog CatGIin RANG
ing. Drag02 MlHAl
dr. ing. Romica TOMESCU
ing. Ion VOICESCU
COLABORATORI
dr. biol. Gheorghe MIHALACHE
dr. ing. Constantin ClORNEl
dr. ing. Nicolae OLENlCl
dr. ing. Constantin NETOIU '
biol. Maria ILIESCU
ing. Florentina CHlRA
dr. ing. loan TAUT
ing. Astrid GLlGA
ing. Mihaela BUJILA

CONTRlBUTlA AUTORILOR
LA REDACTAREA LUCRARII
ESTE URMATOAREA:
Adam Sirnionescu
Cap. 1 inmultirea insectelor. Cap. 4 gi 4.1 Lepidoptere defoliatoare $i minie-
re, exceptand speciile Dasychira pudibunda, Semeothisa alternaria gi de la Aporia
crataegi pans la Lithocoletis populifoliela. Cap. 6.2.1. lnsecte care atac3 in lemn
la foioase. Cap. 7 lnsecte de tulpini la rsginoase. Cap. 7.1. lnsecte care atac3
intre scoaqa gi lemn. Cap. 8.4 Oberea oculata, Synanthedon formicaeformis,
Partea a Il-a Mamifere rozstoare. Cap. 12 Vatsmari produse de vanat. Cap. 13
VStSmZiri produse de qoareci, pargi, orbete gi cartits. Cap. 14 Vatsmari produse
prin pagunat. Cap. 23 Sistemul de depistare gi prognozg a daunatorilor. Cap. 25
Metode de prevenire a inmultirii dSun5torilor. Cap. 26 Principii de prevenire gi
combatere a diun2torilor forestieri (exceptand Cap. 26.4 gi 26.5). Cap. 27.3 Fur-
nicile de psdure. Cap. 27.5 Mamifere insectivore. Cap. 27.6 Feromonii. Cap. 29
Metoda fizico - mecanics. Cap. 30 Combaterea integrats. Coiaborator la rezu-
matul in limba engleza.
Gheorghe Mihalache
Colaborator la Cap. 4.1 Lepidoptere defoliatoare $i miniere, exceptand spe-
ciile Dasychira pudibunda, Semeothisa alternaria gi de la Aporia crataegi pan2 la
Lithocoletis populifoliela. Cap. 11 Factorii biotici de mortalitate naturals ai dsuns-
torilor forestieri. Cap. 27 Metode biologice de combatare, exceptsnd Cap. 27.3,
27.4, 27.5, 27.6. Cap. 28 Combaterea chimica a d3unstorilor forestieri, exceptand
fungicidele, 28.2.2 gi Cap. 28.3 Masuri de protectie in lucrsrile de.protectia psdu-
rilor. Colaborator la Cap. 26.3. Rezumatul in limba engleza.
Vasile Mihalciuc
Cap. 3 lnsecte care ataca mugurii gi lujerii tineri. Cap. 5 Defoliatori din pa-
durile de rsginoase. Cap. 7.2 lnsecte care atac3 in lemn.
Constantin Ciornei
Cap. 2.1 - 2.7 lnsecte care ataca rsdicinile, tulpinile gi frunzele puietilor din
solarii, pepiniere, plantatii, semansturi gi regenersri naturale. Cap. 4.2.1 qi 4.2.2
Coleoptere defoliatoare la stejar, fag gi alte specii. Cap. 4.3 Alti defoliatori:
Apethymus abdominalis, A. braccatus, Periclista lineolata gi specii de lacuste.
Cap. 9.1 lnsecte care atacii fructificatia arborilor: Balaninus glandium, Laspeyre-
sia splendana. Cap. 10 lnsecte sugstoare.

Dinut Chira
Cap. 15 Bolile speciilor forestiere. Cap. 16 Bolile plantulelor. Cap. 17 Bolile
rad8cinilor. Cap. 18 Bollle lujerilor, ramurilor gi tulpinii. Cap. 19 Boli foliare.
Cap. 20 Bolile florilor, conurllor, fructelor gi sem~ntelor. Cap. 21 Boli produse de
plante superloare parazite (Antofitoze)
Nicolae Olenici
Cap. 2.8 lnsecte care ataca tulp~na gi radacina puietilor de raginoase din
culturi ~i Cap 9 2 Daunatorii conurllor gi semintelor de raginoase.
Daniel Lupu
Cap. 31 Apllcarea tratamentelor impotriva d3unatorilor
Adrian Vladuleasa
Cap. 22 Factorii vatamatori abiotic1 gi Cap. 28.3 Mgsuri de protectia muncli
in lucrarile de protectia padurilor.
Constantin Netoiu
Cap. 4.1 Semeothisa alternaria. Aporia crataegi, Tischeria eckebladella,
Parectopa robiniella, Phylocnistis sufusella, Lithocolletis populifoliela. Cap. 4.4
lnsecte care rasucesc frunzele. Cap. 9.1 Etiella zinckenella, Adleria (Cynips)
quercus calicis, Alispa angustella. Cap. 26.4 lnfluenta defolierilor asupra proce-
selor fiziologice la arbori. Cap. 26.5 lmpactul defolierilor asupra ecosistemelor
forestiere. Colaborator la Cap. 26.3.
Maria lliescu
Cap. 4.1 Stilpnotia salicis, Hyphantria cunea, Hyponomeuta rorellus, H.
cognatella. Cap 4.2.6 Melasoma populi 9.a.. Lepyrus palustris. Cap. 6.2.2 lnsecte
care atac3 in lemn la plopi gi salcii. Cap. 8 Daunatorii din rachitirii, exceptbd
Oberea oculata gi Synanthedon formicaeformis.
I
Dagmar Vi~oiu
Cap. 4.1 Acronycta aceris. Cap. 4.2.3 Stereonichus fraxini, Lytta vesicatoria.
Cap. 4.2.5 Agelastica alni. Melasoma aenea. Cap. 6.1 lnsecte care atac3 intre
scoar?3 gi lemn la ulm (6.1.1), frasin (6.1.2) gi alte foioase (6.1.3). Cap. 9.1
Bradybatus creutzeri, Lygniodes enucleator.
Florentina Chira
Cap. 15 Bolile speciilor forestiere. Cap. 17 Bolile r3d3cinilor. Cap. 18 Bolile
lujerilor, ramurilor gi tulpinii. Cap. 19 Bolile foliare. Cap. 21 Boli produse de plante
superioare (antofitoze).
Citilin Rang
Cap. 27.4 Passrile de psdure.

Thoms., Arthrolytus dissimilis Kurj. (Hym. Calcididae); Exorista larvaruni L.,
Nemorila floralis Fall. (Diptera, Tachinidae).
Bacillus thuringiensis pi Beauveria hassiana infecteaza larvele acestui dau-
nator. La aceste specii ce adauga gi pasarile insectivore, care consuma nume-
roase larve.
Atacurile cauzate. Este un daunator polifag, care ataca culturile de piante
tehnice, furajere, cereale, legume, dar migreaza pi in culturile forestire vecine, in
care vatama salcamul, salciile, aflarul, pomaceele, etc.
Caracteristicile atacului. Atacul are loc de obicei in vetre. Omizile mici se
hranesc cu epiderma pi parenchinul frunzelor. Ulterior consume pofliunile dintre
nervuri gi petiolul frunzelor. Ataca pi scoaqa frageda de pe ramurile arborilor $i
arbugtilor. in timpul hranirii larvele !es frunzele de deasupra lor cu o panza rara
din matase, greu penetrabila de insecticide.
Depistarea. Controlul existentei dauniltorului este determinat de faptul ca
deseori, atat adultii, cat gi celelalte stadii sunt gregare, grupandu-se in zonele de
stepa. in noptile calde, cu temperaturi de 20" C, fluturii se grupeaza in locurile cu
hranil, putand fi upor depistati la surse luminoase. Controlul prezen!ei daunato-
rului trebuie efectuat in special in pepiniere gi plantatii tinere, apel2ndu-se gi la
serviciile statiilor de avertizare din re!eaua de protec!ie a plantelor agricole.
M5suri de combatere. inmul!irile in mass ale acestui daunator, adevarate
invazii, datorate unor perioade favorabile de proliferare, se produc la intervale de
10-20 ani.
Ultimele dous invazii din anii 1975 gi 1988 au afectat gi unele culturi foresti-
ere. Pentru combaterea acestui daunator se impune cunoagterea biologiei sale gi
evolutia factorilor climatici care au o influen!a deosebita asupra dezvoltarii lui.
Ca mrisuri fizico-mecanice, se utilizeaza izolarea culturilor din apropierea
zonei atacate prin benzi, late de 15-25 m, tratate cu insecticide, ganturi de baraj
cu apa in timpul migrarii larvelor, captarea fluturilor la curse luminoase.
Utilizarea masurilor de combatere chimica are loc la atacuri foarte puterni-
ce. Pentru varstele 1-111 se recomanda insecticide precum: Carbetox 37 CE 0,4%,
Sinoratox 35 CE 0,15%, Zolone 30 PM 0,2%, piretroizi de sintez2, etc.
Utilizarea biopreparatelor de tip B.T. (Bacillus thurii~giensis), precum Dipel
etc.. se recomanda indeosebi in genera\ia I, aplicarea acestora efectuandu-se in
primele varste larvare.
2.8. INSECTE CARE ATACA TULPINA $I RADACINA
PUlETlLOR DE RASINOASE DIN CULTURI
Tulpinile gi radacinile puietilor de rapinoase sunt atacate, in principal, de in-
secte din ordinul Coleoptera. Acestea fac parte din familiile: Scarabaeidae,
Elateridae, Tenebrionidae, Curculionidae gi Scolytidae. In cele ce urmeaza se vor
prezenta principalii diunatori din ultimele doua familii men!ionate.

Hylobius abietis L. - trombarul puietilor de molid
Adultii au (6)8-14 rnm lungime gi 3-5 mrn Iaiirne (PI. I, fig. 20), fernelele fiind,
in general, mai rnari dec5t masculii. Capul se prelungegte cu o "tromp2" ugor
curbata in jos, la varful careia sunt inserate antenele geniculat-m5ciucate. Femurele
sunt evident dintate, iar pronotul este punctat grosier. Coloritul general este
brun intunecat pin2 la negru, dar pe elitre prezinta desene sub forma de pete
galbene, alcatuite din solzi mici, dispuse relativ regulat, in serii transversale sau
oblice pe elitre. Sexele se pot distinge dupB forrna primului gi ultimului sternit abdominal.
La masculi, scleritele respective sunt ugor turtite in zona medians, in
timp ce la femele prirnul sternit este ugor convex in zona median& iar ultimul este
plat sau convex (Eidmann, 1974). Masculii au organ de stridulatie (Selander &
Jansson, 1977 citati de Klimetzek & Vite, 1989).
Oul este alb-galbui, oval-alungit, de aproximativ 1,7 mm lungime.
Larva alba-galbuie, apod5, cu corpul curbat gi capul rotund,
brun-rogcat, ajunge la cornpleta dezvoltare pan3 la 18 @:;:?x.
rnm lungirne (fig. 2.38). Virsta larvelor se poate stabili dup3 - - a ..- --3
5;- , %. -.:> ..
Iatimea capsulei cefalice, in special la cele rnai tinere. Aceasta ,- , 7 -..:+ y
.!
categorie de larve nu se poate ins3 separa, pe baza caracte- -.+*:.,-+4
i& -: 7 -- --
-.-7-,
relor rnorfologice, de larvele scolitidelor cu care traiesc impre- ( uL JTc : T: .
una. (. . ; L~S.
,' /-:;:-+
/. :.,

Ggndacii rnaturi sexual se imperecheaza de rnai rnulte ori in tot tirnpul perioadei
de vegetatie. Depunerea oualor incepe irnediat dupa roire gi se extinde
p3na in august, rnai rar pins in septernbrie, ins3 rnajoritatea oualor sunt depuse
in iunie $i iulie. Depunerea oualor alterneaza cu perioade de hrsnire. De asernenea,
dupa dirninuarea ~i sistarea ovipozitiei gindacii inca se hranesc pentru
acurnularea de substante de rezerva. jntr-un sezon de vegetatie o fernel3 depune
86-150 oua, dar fernelele batrane depun un nurnar rnai redus de oua decit cele
tinere.
Pentru ovipozitie sunt preferate cioatele proaspete de conifere, in special
cele de pin gi de rnolid. Pot fi infestate insa gi bucS\ile de trunchiuri, grarnezile de
cr3ci gi cele de scoaq%, in rnasura in care sunt proaspete, se afla in contact cu
parnintul gi gi-au pastrat urniditatea. in conditiile t3rii noastre, rnateriale favorabile
ovipozitiei se gasesc in parchete doar in prirnul sezon de vegetatie dupa efectuarea
t3ierii. in cazul cioatelor, ouale sunt depuse aproape exclusiv pe partile subterane
ale acestora, in ni~e roase de fernele cu trornpa, in care introduc unul sau
rnai rnulte oua intre scoarta gi alburn (Klirnetzek & Vite, 1989).
Dezvoltarea ernbrionara dureaza intre 34 de zile (la 7-8' C) gi 6 zile (la
25' C), iar stadiul de larva intre 97 de zile (la 10-1 1' C) $i 42 de zile (la 25' C),
larvele trecind prin 4-5, rnai rar 6 virste (Eidrnann, 1974). Dup3 eclozarea din
01.13, larvele se hranesc cu tesut liberian proaspat, sapand galerii tot rnai late gi
rnai lungi pe rn3sura ce ele cresc. La cornpleta lor dezvoltare, igi pregatesc un
leagan de irnpupare situat intre scoarta gi lernn, daca scoaqa este rnai groasa,
sau in lernn, loc in care ierneaza. Daca in tirnpul ultirnelor virste larvare ternperatura
este de cel putin 25' C, larvele parcurg o perioada de 2-3 saptarnini de
inactivitate, dup3 care se irnpupeaza. La ternperaturi rnai scazute, larvele rarnin
in diapauza 60 ping la 220 de zile. Ca urrnare, pupele pot sa apara spre sfirgitul
prirnului sezon de vegetatie, dar - de regula - apar doar in al doilea sezon, din rnai
pina in noiernbrie, rnajoritatea ins3 in intervalul cuprins intre rnijlocul lui iunie gi
rnijlocul lui august (Bejer-Petersen et al., 1962; Elton et al., 1964; Eidrnann, 1974;
Mihalciuc et al., 1985). Durata stadiului de pupa este de 12-14 zile la 25' C, panti
la 35 de zile la 10-1 1' C (Eidrnann, 1974; Mihalciuc et al., 1985).
Dupa transforrnarea pupelor in adulti, acegtia rnai rarnin un tirnp in leaganele
de impupare, inainte de a fi gata de iegire. Acest interval de tirnp poate fi de
(12-)20-34 de zile, in functie de ternperatura. legirea gindacilor tineri incepe in a
doua jurnatate a lunii illlie gi se continua pin8 in octornbrie, nurnarul maxim de
iegiri inregistrandu-se in august. 0 parte din gindaci ies ins3 nurnai in prirn3vara
urni8toare, fenornen ce este rnai intens atunci cand perioada de incheiere a dezvoltarii
gindacilor sub scoaqa se caracterizeaza prin vrerne racoroasa. Ca urrnare,
pentru cea rnai niare parte a teritoriului Rorniniei, durata de dezvoltare a unei
generatii este de 2 ani gi succesiunea stadiilor de dezvoltare este cea din figura
2.34, dar este foarte probabil ca la altitudini peste 1000 rn gi pe expozitii urnbrite
durata generatiei sa fie de 3 ani (Olenici & Olenici, 1994). Mai rar, durata de dezvoltare
a unei generatii poate fi gi de 1 an, gi anurne cind ouale sunt depuse timpuriu
gi in locuri incalzite (de exernplu in resturi de exploatare).

Duqrnanii naturali. Pe seama lui Hylobius abietis se dezvolt3 o serie de
paraziti precum himenopterele Bracon hylobii Ratz., Perilitus rirfilus Nees.
(Braconidae), Ephialtes tuberculatus Geoff. (Ichneumonidae) gi unele nematode,
ca de exemplu Alla~~tonerna niirabilis Leuck. Ca pradatori se men!ioneaza larve
de Laphria ~i Medetera, larve de elateride $i diferite specii de pasari. in plus, ca
agent patogen s-a semnalat Nosema hylobii. Toti acegti factori de modalitate au
insa un rol secundar in comparatie cu concurenta intraspecifica a larvelor de
Hylobius in cazul in care materialele favorabile pentru ovipozitie sunt in cantitate
redusa (Eidmann, 1974).
Sezonul
de
vegetatie
A
I
11 Ill IV V VI VII Vlll IX X XI XI1
....................................
nnn nun nun nnn
== = == rr c.r:
rn r. =n r. I === ===
---
---
---
---
--- ---
---
A+ 1
.................
'
+ + + + + + + +
(o - adult hibernant; - adult activ; n - ou; = - larvi activi; = - larvi tiibernanti; + - pupi).
Fig. 2.39. Ciclul de dezvoltare a d5unStorului Hylobii~s abietis in zonele
in care durata de dezvoltare a unei generatii este de 2 ani
Atacuri cauzate. Hylobius abietis este o specie polifagB,
care prefer2 s3 se hrineascs cu tesut liberian proaspit de
conifere. Larvele consuma acest tesut in radicinile cioatelor
proaspete (fig. 2.40), in resturile de exploatare sau in gramezile
de scoaq3 proaspata, astfel incat prin hranirea lor nu produc
vatamari. in schimb, adultii folosesc ca hrana tesutul liberian
de pe ramurile tinere (de 2-3 ani) ale arborilor sau de pe
tulpinile puietilor (fig. 2.41). in acest ultim caz, vatamarile pot fi
deosebit de grave, ducind adesea la uscarea puietilor. Cind
puietii au scoaqa corespunzatoare ca hran2, gindacii rod
puietii indiferent daca provin din plantatii sau din regenerare
natural% Totu~i, puietii instalati prin plantare au - in primul se-
zon de vegetatie - o mai mare atractivitate pentru trombari
(Selander et al., 1990), deoarece - in timpul crizei de
transplantare - eman3 o mai mare cantitate de substan!e vola-
tile. Dintre puietii plantati, cei care in pepiniera au fost fertiliza!i
cu ingragaminte complexe (NPK) sau cu azot, sunt mai sus- Fig. 2.40. Roa-
ceptibili la atac decit cei fertiliza!i doar cu fosfor $i potasiu sau deri f hte de
H~lOhiuS nefertilizati (Selander & Immonen, 1991). Puietii cu rani neci- sub
scoaua ridicicatrizate
la momentul aparitiei gandacilor sunt preferati celor
nilor (dupi
s2nitogi. De asemenea, puietii instala!i in locuri mai insorite, Brauns, 1991)

uscate gi far2 vegetatie erbacee sunt rnai frecvent gi rnai puternic
atacafi decat cei aflati in zone urnbrite, pe soluri cu suficienta
urniditate gi care sunt partial urnbriti de vegetatia erbacee
(Juutinen, 1962; Stadnitkii, 1978 citati de Langstrorn,
1982; Mihalciuc et al., 1985; Barbu et al., 1985; Olenici et al.,
1993). ~iiefii naturali sunt mai rezistenti decat cei plantati gi la
acelagi grad de atac - supravietuiesc in rnai mare rnasura. De
asernenea, puietii rnai mgri, degi sunt rnai predispugi atacului,
rezista rnai bine decat cei mici. Fiind longevivi gi activi in tot
sezonul de vegetatie, adultii se hranesc din primavara pans
toarnna, astfel c% ar fi de agteptat ca frecventa gi gradul de
atac sa creasca liniar odata cu scurgerea timpului. in realitate
ins& aceste elernente pot prezenta o dinarnica mult diferita, gi
aceasta pentru c3 in cadrul populatiei au loc fenomene ce influenteaza
mult procesul de hranire, precum irnigrarea,
ovipozitia, moartea gandacilor batrani, iegirea celor tineri gi Fig. 2.41. Atac de
emigrarea. De asemenea, hranirea este influen!ata de vreme H~lobiuS'a un
puiet. (dupa
gi de numerogi alti factori. Deoarece fenomenele mentionate
1991),
au loc in anurnite perioade de timp gi sunt precedate sau succedate
de hranirea adultilor in anumite locuri, se poate vorbi in mod corespunzator
de anumite perioade de roadere gi, respectiv, de tipuri de roadere (Eidmann,
1974).
intr-o plantatie instalata imediat dupa taierea parchetului, prima care apare
este "roaderea de vara" (fig. 2.42). Aceasta roadere este produsfl de gandacii care
colonizeazB suprafata nou taiata gi apare in cursul verii din primul sezon de
vegetatie ce urmeazfl taierii, incep3nd din timpul roitului gi extinzsndu-se cel putin
pana in august. Apare cu regularitate gi duce la cele niai grave vatamari, daca
existfl in aceasta perioada puieti in suprafata respectiva. Intr-o masura rnai rnicfl,
se poate intalni gi in suprafetele vechi, in special in regiunile rnai reci, unde se pot
gflsi materiale favorabile pentru ovipozi!ie un timp rnai indelungat.
"Roaderea de toamna" este produsa de gandacii tineri gi se intalnegte doar
pe suprafetele unde acegtia ies din leaganele de impupare. In zonele in care durata
de dezvoltare a unei generatii este de 2 ani, apare in al doilea sezon de vegetatie
ce urmeaza exploatarii arboretului, in timp ce in zonele rnai reci apare in
mod corespunzator mai tarziu. inceputul se considers atunci cand ies primii adulti
tineri, respectiv pe la mijlocul lui iulie - inceputul lui august. De regula nu
depagegte ca amploare "roaderea de vara", decat in regiuni cu durata dezvoltarii
mai scurta, unde gandacii tineri ies masiv inca in timpul verii celui de-al doilea an.
"Roaderea de primavara" o fac gandacii ce se hranesc inainte de roire. De
regul8, acegtia sunt gandaci tineri, nematurizati sexual, iegiti din leaggnele de
impupare in toamna precedents sau chiar primavara. in consecint8, acest tip de
roadere apare in culturile in care s-au dezvoltat gindacii sau in apropierea lor, la
inceputul celui de-al 3-lea sau al4-lea sezon de vegetatie dupa taierea arboretului,
dupa cum durata de dezvoltare a unei generatii este de 2 sau de 3 ani. Deoarece
o parte din adulfii care au depus oua in anul colonizarii suprafetei pot supravielui
peste iarna, in primavara urmatoare, deci la inceputul celui de-a1 2-lea
72

sezon de vegetatie dup3 tgierea arboretului, pot produce pi ei roaderi in suprafata
respectiva, inainte de roire. "Roaderea de primavara" cauzata de gandacii batrani
este mai redus3 decat cea pe care o fac gandacii tineri, pi in ambele situatii atacul
este mai slab decat cel de vara. Daca ins3 pe suprafe!ele din care gandacii sunt
pe punctul de a emigra sau in imediata apropiere a lor apar noi materiale favora-
bile pentru ovipozi!ie. "roaderea de primavara" se poate continua cu "roaderea de
vara". Din cele mentionate, rezulta ca cele rnai periclitate sunt plantatiile de molid
(gi alte rciginoase) instalate imediat dupa taierea padurii sau situate in imediata
apropiere a parchetelor. DaunBtorul poate produce pagube gi in pepiniere, ~ 2nd
acestea sunt situate in apropierea parchetelor.
R - roire; 0 - ovipozi!ie: Sr - acumulare substante de rezervg; Gt - ie$irea gsndacilor tineri;
Hm - hrBnire de maturizare; Hr - hrenire de regenerare; Rp - roaderea de prirnBvar8;
Rv - roaderea de varB; Rt - roaderea de toarnn8; A - prirnul sezon de vegelatie dupe tBieree
arboretu1ui.m - Perioada cea rnai probabils de producere a vit8rnSrii; !.~.~.~ - Perioade
rnai pu!in probabila de producere a vitirn5rii.
Fig. 2.42. Egalonarea tipurilor de roadere produse de Hylobius abiefis intr-o cultur3 instalat3
imediat dup5 taierea p8durii de riginoase, situat5 intr-o regiune in care durata de dezvoltare a
unei genera!ii este de 2 ani gi in care cei rnai mul!i gdndaci tineri ies la sfdrgitul veril celui de-al
2-lea sezon de vegeta!ie dupa efectuarea exploatirii.
Caracteristicile atacului. Puietii atacati de Hylobius abietis prezinta rosci-
turi ale scoaqei, sub form2 de pete, localizate cel rnai adesea in zona coletului,
dar care se pot extinde pi spre varful acestora. La atac slab, rsnile se acopera cu
scurgeri de rapins pi se pot cicatriza, puietii suferind doar pierderi de cregteri gi
eventuale infectii cu ciuperci xilofage, dar la un atac rnai puternic rosciturile
conflueaza gi - datorita intreruperii fluxului de sevi - puietii se ofilesc, iar apoi se
usuca complet.
Depistarea. Controlul prezentei dciunitorului se face din aprilie pans in
septembrie, iar daca toamna este cald3, inclusiv in octombrie. Sunt supuse controlului
toate plantatiile care au mai pu\in de 4 ani de la instalare, create in suprafete
proaspat exploatate sau situate in imediata vecinatate a unor parchete cu
o vechime de pan3 la 3-4 ani (3 ani ~ 2nd se afla pana la 1000 m altitudine pi 4 ani
la.altitudine peste 1000 m). De asemenea, se verificci in primul an pi plantatiile

create pe suprafetele rsmase "in odihna" dupa exploatare, daca intervalul de pa-
uza este cel regulamentar. Daca pauza se scurteazs, se majoreaza in mod co-
respunzator numarul anilor in care se face controlul. in toate aceste plantatii,
odata cu cregterea temperaturii aerului gi stabilizarea ei la peste 10' C, respectiv
atunci cand gilndacii par5sesc locurile de iernare, se vor instala 20-30 scoafle-
curs5 toxice la hectar, uniform repartizate pe intreaga suprafa!& Aceste curse se
verifica sapt%rn5nal gi se schimb2 la interval de cel mult 2 saptSmilni, ca gi
scoaflele-curs8 utilizate pentru combatere. Totodata se verifica gi puietii din jurul
lor pentru a observa prezenta gilndacilor ori a v5t8rnilrilor pe tulpina. Acolo unde
s-a semnalat daunatorul, se trece la stabilirea suprafetelor infestate pe grade de
infestare. Pentru aceasta, se numar3 gilndacii gasiti la fiecare din cele 20-30 de
curse, precum gi la 50 de puieti din jurul fiecgrei curse gi se calculeaz3 numarul
mediu de g2ndaci la 100 de puieti. Se consider2 suprafats infestat3 suprafata
culturilor in care s-a constatat prezenta gilndacilor, iar caracterizarea infestarii se
face in raport cu scara prezentata in tabelul 2.10.
Tabelul 2 10
Scara infestgrii plantatiilor cu Hylobius abietis
r Conditii stationale I Nr. g8ndacillOO puieti plantati ce corespunde unei infestgri: 1
slabe mijlocii
Sta!iuni normale 1-12
13-25
Grohotiguri
1-5
6- 15
Nola: Planlal~i cu 4000-5000 puie!~lha.
puternice
26-50
16-30
foarte puternice
peste 50
peste 30
In cazul populatiilor de Hylobius pot ins& s3 apara fluctua!ii ale efectivului ~i
densitgtii la intervale scurte de timp, fluctuatii datorate in principal imigratiei,
mortalit8tii naturale, aparitiei gandacilor tineri pi emigratiei, dar gi unele fluctuatii
aparente, determinate de intrarea femelelor in sol pentru ovipozitie, precum gi de
ascunderea gandacilor de ambele sexe in adaposturi pe vreme nefavorabila, in
special atunci cilnd le este prea cald. Datorita acestui fapt, intensitatea infestarii -
stabilits aga cum s-a mentionat - are o valoare orientativa gi pe termen scurt. Ea
trebuie urmsrita in permanent& in tot sezonul de vegetatie, pentru ca deciziile
privind mfisurile de protectie sa fie in concordanta cu schimbarile ce survin.
Gradul de vitiimare a culturilor. 0 cultura se considers c% este v3t2-
mats de acest d8unStor cilnd se gasesc puieti cu scoafla tulpinilor roasa de
Hylobius. intrucat reactia puietilor la atac este diferita in functie de intensitatea
atacului, pentru stabilirea gradului de vatamare a plantatiilor trebuie sB se ia in
considerare atilt frecventa v2t8m8rilor, cat gi intensitatea atacului. Stabilirea frec-
ventei gi intensitatii atacului se face in suprafete de probn de 100 m2, in care se
verifice toti puietii. Numarut suprafe!elor de proba se stabilegte in functie de su-
prafa\a culturii verificate pi de diversitatea conditiilor microsta!ionale. in cazul unor
culturi cu suprafata de pan8 la 3 ha se vor face 5 sondajelha daca - datorita con-
difiilor neuniforme - se pot separa cu ugurin!8 microsta!iuni, gi 3 sondajelha in
celelalte situatii. In cazul unor suprafete mai mari, se vor face 3 gi respectiv 1
sondajlha. Suprafetele de proba se materializeaz8 in teren gi servesc pentru

urmarirea evolutiei atacului in sezonul de vegetatie respectiv, precum si pentru
controlul eficacita!ii masurilor de protectie.
Frecventa puietilor vatamati se calculeaza raportind numarul de puieti v5-
tarnati la numarul de puieti controlati gi se apreciaza ca fiind: redusi - pin2 la 25
% puieti vatamati; mijlocie - 26-50 O/O puieti vatamati; mare - 51-75 % puieti vata-
mati $i foarte mare - 76-100 % puie!i vstarnati.
Intensitstea atacului se apreciazi translatsnd imaginar toate rositurile, si-
tuate de-a lungul puietului, la nivelul coletului gi apreciind cat anume reprezinta
rosaturile din intreaga circumferinta la acest nivel. Se considera: intensitate slab2
- sub 25 % din circumferinta; mijlocie - 26-50 % din circumferinta; mare - 51-75 %
din circumferint5 ~i foarte mare - peste 75 % din circumferin!a.
Pentru a putea stabili eficienta masurilor de protec!ie, gradul de vitgmare a
culturilor se va stabili atat in momentul inceperii aplicirii acestora, cat gi la in-
cheierea sezonului de vegetatie, respectiv dupi retragerea gandacilor in locurile
de iernare.
Misuri de prevenire a atacului de Hylobius abietis. Tin%nd cont de
faptul ca nivelul populatiilor gi respectiv al vatamarilor nu poate fi inca prognozat,
gi ca riscul de atac este maxim in primii 2-3 ani dupa taierea padurii, masurile de
protectie a culturilor impotriva atacului de Hylobius abietis trebuie sa aib2 un
pregnant caracter preventiv. In acest sens se recomand2: promovarea intr-o cit
mai mare masura a regenerarii naturale; limitarea marimii parchetelor taiate ras la
maximum 3 ha gi alaturarea parchetelor dupa un interval de'cel putin 5 ani; cojirea
cioatelor; curatarea gi eliberarea parchetelor de resturi de exploatare; Iasarea
unei pauze intre exploatare gi plantare de 2-3 ani de la reprimirea lor, iar iarna
suprafetele destinate impaduririi pot fi incendiate, luand insa rnasurile necesare
de prevenire a incendiilor. Fac exceptie parchetele Mate ras in mod fortuit in statiuni
cu grohoti~uri ori in alte situatii in care, in mod normal, taierea rasa este interzisa,
iar lasarea acestei pauze ar duce la inrsutatirea conditiilor sta\ionale
(erodarea solului, inrnlagtinare etc.) gi ar majora substantial costurile de reinstalare
a padurii. in astfel de situatii, pentru a diminua susceptibilitatea puietilor la
atac, se vor utiliza tehnologii adecvate de impadurire, care sa diminueze gocul de
transplantare. Pentru toate situatiile, la plantare trebuie s2 se acorde atentie deosebita
sortarii puietilor. Acegtia trebuie sa fie vigurogi gi far8 rani. Pentru cazurile
cind nu se poate accepta pauza intre exploatare gi plantare, inainte de plantare
partea aerian2 a puiet~lor se va imbaia intr-o emulsie de piretroizi de sinteza, de
preferinti Ambusch 0,5 % s.a. Decis 2,5 CE 1 % s.a., in amestec cu un adeziv
care sa mareasca remanen!a insecticidului. in timpul imbaierii legaturile de puieti
se desfac pentru a se asigura umectarea corespunzatoare a tuturor puietilor.
Masuri de combatere. Daci in urma controalelor efectuate se constati
prezenta daunatorului intr-o culturi, se iau masuri de combatere a acestuia prin
atragerea la scoaqe-curs2 toxice, tratate cu piretroizi de sinteza (Decis 2.5 CE,
Ambusch etc., in concentratie de 1-2 % substanti activi) sau cu Marschal 25 EC
(1 % s.a.). Este preferabil ca scoaqele s2 se trateze cu produse granulate ca
Sinoratox 5G, Sinolintox 10G sau alte insecticide similare dupi ce acestea s-au
pensulat cu melasri. Ele se confectioneaza din coaja proaspat3 de rnolid gi au

dirnensiunile de 30 x 30 crn. Dupa tratare acestea se arnplaseaza in teren cu
mazga in jos, paqial se acopera cu pamant iar deasupra fiecareia se pune cate o
piatrs care sa tin2 scoaqa in contact cu pamantul. in acest fel, cursele se usuca
mai greu gi se prelungegte durata de actiune a lor. in acelagi scop, precum gi
pentru a amplifica efectul atractant al curselor, se recomanda ca acestea sa fie
acoperite cu cetina proaspata. Cand se usuca ele trebuie schimbate.
Numarul de scoaoe-curs3 ce se amplaseaza variaza in functie de intensi-
tatea atacului, respectiv 75-100 bucatilha la infestare slaba, 150-200 la infestare
mijlocie, 300 la infestare puternics gi 400 la infestare foarte puternica. Protectia
prin procedeul scoaqelor-cursa toxice poate da rezultate satisfacatoare doar in
masura in care scoaqele se amplaseaza la timp, in numar suficient de mare, cu
regularitatea necesara gi pe intreaga perioada de timp c5t gandacii sunt activi. in
cazul in care, alaturi de un parchet vechi de 3(4) ani, care urmeaza a fi impadurit,
apare in mod accidental un nou parchet (doboraturi de vant etc.), in zona de mar-
gine (dinspre parchetul nou) a plantatiei ce se infiinteaza, pe o Ia!ime de 30 m, se
amplaseaza scoaoe-cursa toxice la o densitate de 400 bucatilha, astfel incat s2
protejeze eficient puietii din aceasta zona de gandacii imigrati in noul parchet gi
s2 impiedice extinderea lor in toata plantatia.
In cazul in care procedeul scoaqelor-curs5 toxice nu poate fi aplicat din di-
ferite motive, mai ales toamna, sau nu are eficienta scontata, se poate recurge la
stropiri cu emulsii de piretroizi de sinteza a puietilor de indata ce se observa gan-
dacii sau primele rosaturi (Abgrall & Soutrenon, 1991). Concentratia emulsiilor nu
trebuie sa depageasca pe cea a emulsiilor folosite la imbaiere, iar stropirea tre-
buie s2 se face individual, pentru fiecare puiet, astfel incat sa se evite la maxi-
mum contaminarea nejustificats a terenului cu insecticide. Pentru a stabili daca
este necesara repetarea tratamentului, se va urmari evolutia atacului.
Sunt promitatoare unele rezultate obtinute in capturarea gandacilor de
Hylobius abietis cu ajutorul curselor amorsate cu atractanti sintetici (Prorocu,
1998).
Controlul eficacitatii lucrgrilor se face la incheierea sezonului de vegetatie,
~2nd gandacii se retrag in locurile de iernare. in suprafetele de proba materializate
la inceputul sezonului de vegetatie se verifies toti puieiii gi se inregistreaza
dac2 sunt sau nu vatamafi gi intensitatea atacului. Cornparand datele obtinute cu
cele inregistrate primavara, se poate stabili daca mssurile de proteciie aplicate au
fost sau nu eficiente gi care este nivelul eficientei. Aceste date vor sta la baza unei
mai bune fundamentari a deciziilor privind mssurile de aplicat in anul urmator.
Otiorrhynchus niger F.
Adultii (fig. 2.43) au 7-12 mrn lungime gi culoare neagra, cu exceptia pi-
cioarelor care sunt brune-rogcate. Pe corp, gi in special pe elitre cu peri cenugii.
"Trompa" este scurts gi prevazuts anterior cu terminatii Ia!ite in forms de stoics,
pe care sunt inserate antene geniculat-msciucate relativ lungi aproape negre.
Pronotul este fin granulat, iar elitrele prezinta campuri longitudinale neregulat

punctate (Novak et al., 1992). Nu pot zbura (Klimetzek & Vite, 1989) intrucat nu
au perechea a doua de aripi (Brauns, 1991).
Larva este apoda, cu corpul curbat de culoare alb5-galbuie, cu capsula
cefalica bruni-galbuie gi prezinta numerogi peri pe tot corp, iar pupa este de tip
liber, alba-galbuie (Novak et al., 1992). ,
Dezvoltarea insectei. Gsndacii pot trai pang la 3 ani
(Schwerdtfeger, 1981). lmperecherea gi depunerea oualor are
loc incepand din mai pin3 in august (Klimetzek & Vite, 1989),
dar in conditii deosebit de favorabile chiar pans in octombrie .dr
(Novak et al., 1992). in primavara femelele depun cca. 40 de
oua, in a doua 240 (maximum 485) (Scherdtfeger, 1981;
Klimetzek & Vite, 1989). Pentru depunerea ou3lor sunt preferate Fig, 2,43, Adult
solurile afinate din culturi (pepiniere gi plantatii) sau din de o ~ ~ ~ ~ ,
arboretele tinere de molid (Schwerdtfeger, 1981; Klimetzek & nigerF. (dup8
Vite, 1989), in care gandacii ascund ouale in gramezi de pina la Brauns, 1991)
60 de bucati (Novak et al., 1992). Larvele trec prin trei virste gi - datorita
ovipozitiei prelungite - toamna se pot intalni larve de toate varstele. Ele ierneaza
gi in primavara gi vara urmitoare se hranesc in continuare, pins se impupeaza.
lmpuparea are loc in intervalul iunie-septembrie, la o adancime de 5-8 cm, in mici
cavitati amenajate in psmant, unde ierneaza gi gandacii tineri (Novak et al.,
1992). Gandacii tineri pot fi intalniti insa gi impreuna cu cei batrani, iernand in liti-
era (Klimetzek & Vite, 1989). Primavara gandacii parasesc locurile de iernare gi
noaptea se catara pe plante, in special pe puietii de molid de 1 an, dar gi pe cei
mai in varsta, unde rod acele. Dupa aceasta hranire de maturare, gandacii maturi
sexual se imperecheaza ~i incep depunerea oualor. Prin urmare, durata de dez-
voltare a unei generatii este de 2 ani (Novak et al., 1992), dar - datorita faptului
ca durata de dezvoltare a diferitelor stadii difer3 in func!ie de conditiile stationale
- gi durata de dezvoltare a unei generatii poate fi diferita gi nu totdeauna ugor de
precizat (Schwerdtfeger, 1981). Datorita acestui fapt, in literatura se mentioneazg
uneori (Simionescu et al., 1971) ca dezvoltarea unei generalii dureaza un an.
Du~manii naturali. Pans in prezent nu se cunosc paraziti ai larvelor, ci
numai paraziti ai adul!ilor, gi anurne: Pygostolus multiarticulatus Ratz.
(Braconidae), specie monovoltina care paraziteaza pan3 la 75 % din femele, gi
Rondauia din~idiana Meig. (Tachinidae), specie bivoltina (Brauns, 1991).
Atacuri cauzate. Este o specie palearctica intslnita in Europa Centrals
mai frecvent la altitudini cuprinse intre 300 gi 800 m. La noi, cel putin in plantatii,
este mult mai rar decat Hylobiils abietis, aceasta probabil datorita faptului c%
ovipozitia nu este legata de existenla unor anumite materiale favorabile, ca in ca-
zul lui Hylobius sau al gandacilor de scoafi5. G3ndacii se hrsnesc pe p3Qile aeri-
ene ale plantelor, in special cu ace de molid, dar gi cu frunze de anin sau de alte
specii de arbori, precum gi cu scoaQa tanara de raginoase (pe puie!i sau ramuri
subtiri). Larvele se hranesc cu radacini de plante erbacee sau lemnoase
(Schwerdtfeger, 1981; Klimetzek & Vite, 1989). Intrucit gandacii prefers s3 se

hrsneasca cu ace de mol~d gi s5 depuri2 ouale in solurile
afinate, are loc o conceritrare a vatamarilor in pepiniere gi
in culturile de molid (Klimetzek & Vite, 1989). Daca aceste
culturi sunt lipsite de vegeta!ie erbacee, larvele se hrsnesc
numai cu radacinile plantelor cultivate gi atacul poate fi deosebit
de intens (Brauns, 1991). Atacuri ail fost inregistrate in
regiunile muntoase la molid, pin, larice, duglas, frasin, anin,
paltin, salcii gi scorug (Simionescu et al., 1971). VStam5rile
provocate de adul\i sunt insa mai putin importante
(Schwerdtfeger, 1981). deoarece necesarul de hrana pentru
intreaga viaia a unui adult este foarte redus, respectiv de
I
numai 1-2 g ace (Schindler citat de Brauns, 1991).
Caracteristicile atacului. In cazul acelor de
raginoase, roaderea incepe de la virf gi cel mai adesea ra- f \Ti ',
mane doar nervura ca un fir. Mai rar apar doar ciupituri pe
I I
marginea acelor. Frunzele de foioase sunt roase pe margine,
incepand de la virf. Nervura principal2 nu este roasa. Fig. 2.44. Roaderi
Roaderi ale scoaqei sub forma unor pete mici se intalnesc
c ~ , ~ ~ , , $ c ~ u ~
rnai rar (Brauns, 1991). Atacul produs de larve seam3nB cu
(dupa 19g1)
cel al larvelor tinere de carabupi, respectiv radacinile subtiri
sunt roase complet, iar cele mai groase sunt cojite (fig. 2.44), astfel incAt un diagnostic
sigur poate fi pus doar daca se gasesc larvele caracteristice in zona r2dBcinilor
roase (Schwerdtfeger,l981). in functie de varsta ~i de vigoarea puietilor
vatAma\i de larve, acegtia se usuca in primul, al doilea sau cel mai tarziu in al treilea
an.
Depistarea. Se face in acelagi mod ca $i la Hylobius $i odata cu aceasta.
In plus, in pepiniere gi in terenul forestier larvele pot fi gasite in sol cu ocazia
efectusrii sondajelor pentru depistarea carabugilor. Densitatea critic3 se conside-
ra a fi 7-15 larvelm2 (Schwerdtfeger, 1981). In cazul cand se constata puieti ce se
ofilesc sau sunt uscati ~i nu prezinta pe tulpina roaderi tipice de Hylobius sau de
al!i d2unBtori (Apodemus sylvaticus, Clethrionomus glareolus etc.) se verifica sta-
rea radacinilor pi pamantul din jurul lor pentru a identifica modul in care sunt roa-
se radacinile ~i eventualele larve (de carabugi, elateride, trombari etc.) sau adul!i
(Hylastes sp.).
Combaterea. Gindacii se combat prin atragerea la scoaqe-curs2 toxice,
acoperite cu cetina proaspata (ca gi la Hylobius). Intrucat ace~tia se hranesc preponderent
cu ace de molid, se recomanda sa se trateze nu nurnai scoaflele, ci $i
cetina cu insecticide. Larvele se combat ca gi cele de carabugi.
Otiorrhynchus ovatus L.
Adultii seaman2 cu cei ai speciei precedente, dar au numai 5 mm lungime,
antenele sunt brune-rogcate, prezinta spini pe femure, pronotul este incretit

longitudinal, iar elitrele (concrescute) sunt evident rnai rotunjite gi au randuri pa-
ralele de puncte ce alterneaza cu cirnpuri interrnediare fin granulate (Novak et
al., 1992). Larva alba, apoda, cu capill brun-galbui, ajunge pin8 la 6 rnm lungime
gi are, ca gi specia precedenti, nurnerogi peri pe corp. Pupa alba-galbuie, de 5
rnrn lungime, are la capitul distal a1 fenlurelor cite o pereche de peri, in zona
occipitala o coroana de tepi gi la extrernitatea posterioara doua excrescente
chitinizate (Novak et al., 1992).
Biologia este asernanatoare cu a speciei precedente (Schwerdtfeger,
1981), cu deosebirea cB specia este mai frecventa la altitudini mai joase gi - ca
urrnare - durata dezvoltarii unei generatii este de 1 an (Sirnionescu et al., 1971;
Arnann, 1990). Atacul cauzat fiind similar, depistarea gi cornbaterea se fac ca la
specia precedent&
Hylastes cunicularius Er.
Adultii (fig. 2.45) ail (2,l-)3,2-4,8 rnrn lungirne, corpul
aproape cilindric gi capul ugor alungit cu o ,,trornpaU scurta
dar evidenta. Culoare este neagra, doar pronotul in partea
anterioara brun-rogcat. Fruntea prezintB o caren3 longitudinala
$i la capatul posterior al carenei o ,,brazdaM transversala.
Antenele au funiculul format din 7 articole, ~naciuca ovata cu
trei suturi. Pronotul este la fel de lung pe cat este de lat,
ovoid, cu marginea posterioara dreapta, des punctat $i cu o
carena rnediana longitudinala ingusta, iar elitrele sunt cel Fig, 2.45. /-/y/astes
rnult de doua ori rnai lungi decat late, anterior ingustate, ma- cun1cu1a1-ius Er. -
te, grosier punctate gi cu giruri de peri. Spatiile dintre girurile adult (dups Benz 8
de puncte de pe elitre sunt incretite, iar pe tegitilra in afara Zuber, lgg7).
giru~ilor de peri se gasesc solzi rnici (Schwenke, 1974; Grune, 1979; Novak et al.,
1992).
Larvele gi pupele sunt asernanatoare cu ale celorlalte specii de scolitide.
Dezvoltarea insectei. lnsecta ierneaza - in mod obi~nuit
- in stadiu de
adult (Brauns, 1991; Novak et al., 1992), fie in galerii sub scoaqa cioatelor, a r2-
dacinilor etc., fie iri litier8. Pot fi ins3 gi situatii in care iernarea are loc in stadiul
de larva sau de pupa (Klirnetzek & Vite, 1989; Novak et al., 1992). Prirnavara,
adultii devin activi la temperaturi relativ scazute, respectiv la 5' C, parasesc locu-
rile de iernare gi cauta surse de hran8 adica scoaqa suculenti de rnolid, fie de la
arborii proaspat taiali, fie din zona coletului gi de pe radacinile puietilor (Novak et
al., 1992). Dupa roaderea de rnaturare, in cazul gsndacilor tineri, respectiv de re-
generare, in cazul celor care au rnai depus oua, are loc zborul gi imperecherea.
La noi, acest zbor, de prirnavara, incepe - de regula - in a doua decada a lunii rnai
gi dGeaz2 pin8 in ultirna decada a lunii iunie (Mihalciuc et at., 1985). Fiind o
specie monogarna, imperecherea are loc pe suprafata arborelui gi nu in galerie.
Descenden!ii rezultati din ouale depuse in primavara ajung in stadiul de adult in
cursul verii, astfel incit al doilea zbor are loc de la sfarriitul lui iunie pin3 in

septembrie (Mihalciuc et a!.. 1985). Dupa roaderea de maturare,
ace~tia depun oua din care rezulta a doua generatie.
Atacuri cauzate. lnsecta este mai frecventa in partea
nordica $i centrals a Europei (Novak et al., 1992) ~i ataca
aproape exclusiv specii de Picea, rareori $i Lar~x decidila sau I
Pinus silvestris (Schwenke, 1974). Dupa imperechere femela
sapa in scoarta o galerie-mama (fig. 2.46) paralela cu directia
fibrelor, dar ceva mai lata $i in forma de carlig la inceput
(Schwenke, 1974), lunga de pan8 la 8 cm (Novak et al.,
1992), de-a lungul careia depune ouale in ni$e situate lateral.
Pentru ovipozitie sunt preferati arborii taiati sau doboriti,
cioatele proaspete $i radacinile acestora, resturile de exploatare
necojite sau alte asemenea materiale, cu conditia ca
Fig 2.46. Galeriiacestea
sa aiba umiditate suficient de mare, ceea ce se reade
Hy,asles
lizeazi cind rarnan in contact strans cu p5mintul. De ase- cu,icularic,s Er,
menea, ovipozi!ia poate avea loc la baza tulpinii $i pe radaci- (dupa Benz 8
nile principale ale rnolizilor batrani (Schwenke, 1974; Novak Zuber. 1997).
et al., 1992). Larvele sapi galerii scurte, care initial merg perpendicular pe galeria-mama,
dar care curand se intretaie, astfel incat nu rezulta un "desen" clar.
Gindacii tineri, in parte chiar ~i cei batrani, rod scoarta de la baza tulpinii $i de pe
radacinile puieiilor (de 3-10 ani) de molid. Condi!ii optime de inmultire gasegte in
parchetele taiate ras $i plantate imediat dupa taiere, intrucat gandacii au la dispozitie
in acela~i loc ~i materiale favorabile ovipozitiei gi hrana
preferat2 pentru roaderea de niaturizare. inmultirea in mas2
este favorizata gi de existents resturilor de exploatare necojite $i ,. ,
infundate in pamsnt de catre maginile grele folosite in exploatarea
padurilor (Richter et al., 1981; Ganchev et al., 1983; Urban,
1984 citati de Klimetzek & Vite, 1989). Riscul de atac se reduce
pe rnisura ce timpul trece $i insecta nu mai gise$te materiale
favorabile ovipozitiei. In ultimele do& decenii d5unatorul a fost
semnalat tot mai frecvent in plantaiiile de la noi.
Caracteristicile atacului. Important din punct de vedere
forestier este atacul de maturare sau de regenerare, prin care
sunt vitamati puietii. Puietii atacaii prezinta roaderi ale scoaqei
pe radacini ~i la baza tulpinii (fig. 2.47). Roaderile din zona coletului
$i putin deasupra acestuia se deosebesc de cele facute
de Hylobius prin faptul ca au aspect clar de galerii scurte, neregulate
$i in sectiune transversala de forma unor palnii rasturnate,
respectiv mai late spre interior $i mai inguste spre exterior Fig 2.47, Atac
(Amann, 1990). Acest atac, de~i rnai greu de sesizat ca urmare de Hylastes
a faptului c3 roaderile sunt subterane, este tradat de simptomele cunicularius Er.
de ofilire $i uscare pe care le prezints puietii afectati. Vatamarile la Un puiet de
rnolid (dup8 Benz
apar mai evidente in cursul zborului de vari (Mihalciuc, 1986).
Zuber, 1997),
Depistarea. Prezenta insectei se poate constata atat

dupa caracteristicile atacului, cat pi prin capturarea insectelor adulte la scoa$e-curs3
toxice sau la pari-curs3. Parii-cursa sunt bucati de lemn de molid proaspst taiat gi
necojit, lungi pana la 1 m gi cu diametrul de 4-10 cm. Ei se ingroaps in parnant cate 5-
10 la un loc, la o adancime de 15 cm, agezati oblic in aga fel incat sa fie acoperi\i pe
minimum 314 din lungime. Controlul prezentei insectei se face in aceeagi perioad3 pi
in acelea~i plantatii ca gi in cazul lui Hylobius abietis. intrucat dezvoltarea acestei specii
are loc mult mai repede decat in cazul trombarului, parii-curs2 instalati la inceputul
lui mai trebuie obligatoriu verificati pana la sfargitul lui iunie $i cojiti cat timp insecta
este in stadiul de larva sau pupa. in locul lor se amplaseaza o noua serie de paricursa,
deoarece insecta are doua genera!ii pe an.
Gradul de infestare se stabile~te in functie de capturile (num3r de familii
sau sisteme de galeriilm2) la parii-cursa. Se considera infestare slab3 pan2 la 10
farnilii, mijlocie intre 11 gi 50 de familii $i puternica la peste 50 familiilm2
(Simionescu, 1990; Simionescu et al., 1997). in literatura nu se mentioneaza ins3
la ce numar de pari-cursalha este aplicabila aceasta scars a infestarilor.
Gradul de vatamare a culturilor Se determina doar frecventa puietilor
atacati, folosind aceeagi metodologie gi aceea~i scars a frecventelor ca pi in cazul
lui Hylobiiis abietis.
Masuri de prevenire qi combatere. Fiind un insoiitor al lui Hylobius
abietis in culturile tinere de molid, masurile de prevenire sunt similare. In plus,
avand in vedere faptul ca insecta depune ouale sub scoaqa cioatelor proaspete gi
a radacinilor principale, la exploatarea arboretelor de raginoase este necesar3
cojirea cioatelor ~i a radacinilor principale (partea supraterana). Pentru combatere
se recomanda utilizarea parilor-cursa, confectionati gi amplasati ca pi pentru acti-
unea de depistare a daunatorului. La infestare slabs se reconland3 25-50 pari-
cursalha, la infestare mijlocie 51 -1 00 gi la infestare puternica 101 -1 50
(Simionescu, 1997; Simionescu et al.. 1997).
Hylastes ater (Payk.)
Adultii (fig. 2.48) seamana - in general - cu cei ai speciei
precedente, dar au gi unele caractere mol-fologice ce-i deose-
besc. Corp de 3,5-5 mm lungime, culoare neagr3, antenele $i
tarsele ruginii-roscate. Fruntea cu o carens longitudinala, dar
fara ,,brazdaU transversala. Protoracele este evident mai lung
decat lat, lucitor. Elitrele de culoare bruna-intunecat8 pana la
neagra, mate gi sunt cel putin de doua ori mai lungi decat late,
pe spatiile dintre girurile de puncte cu perigori foarte scu$i de
culoare deschisa (Schwenke, 1974; Griine, 1979).
Biologie asemanatoare, dar se intalnegte obignuit pe Fig. 2.48. Hylastes
specii de Pillus, gi mai rar pe molid sau alte raginoase ater(Payk.)
(dup5 Schwenke,
(Schwenke, 1974; Abgrall & Soutrenon, 1991). in plus, poate
1974).
s2 depuna ouale gi sub scoaqa puietilor, in partea inferioars a
T
F
e
1

tulpinii (Abgrall & Soutrenon, 1991) sau pe radkinile pivotante ale acestora
(Judeich-Nitsche, citat de Nusslin-Rhumbler, 1922), iar iarna gindacii se ads-
postesc mai multi la un loc in galerii neregulate sapate in scoarta din zona cole-
tului pinilor de diferite v3rste sau in scoaqa bugtenilor (Abgrall & Soutrenon,
1991). Dup% datele publicate (Mihalciuc, 1986; Simionescu, 1990), in RomGnia
specia apare gi in planta\iile de molid, mai ales in partea de nord a !arii.
Depistarea, prevenirea gi combaterea se face ca gi in cazul'speciei pre-
cedente.