Test - Finante Publice (grila).pdf

FINANŢE PUBLICE - EXAMEN LICENŢĂ 

T E S T E G R I L Ă 

1. Funcţia de repartiţie conţine următoarea fază: 

a) controlul administrării fondurilor financiare; 

b) constituirea resurselor financiare la dispoziţia statului ; 

c) repartizarea competenţelor aparatului administrativ; 

d) b+c ; 

e)fluxuri financiare de intrare si ieşire . 

2. In cadrul funcţiei de repartiţie, instrumentele bancare includ: 

a) impozitele pe profiturile băncilor ; 

b) creditele şi dobânzile bancare ; 

c) remuneraţiile funcţionarilor din sistemul bancar. 

d) ratele scadente si comisioanele aferente 

e) b+d 

3. Structura instrumentelor financiare include : 

a) redevenţele şi chiriile pentru folosirea activelor statului ; 

b) transferurile rambursabile de fonduri băneşti contra unor prestaţii certe; 

c) contribuţiile la asigurările sociale de stat ; 

d) c+e ; 

e) indemnizaţiile de şomaj. 

4. Metodele de evaluare a veniturilor si cheltuielilor bugetare sunt : 

a)metoda evaluării directe ; 

b)metoda majorării /diminuării ; 

c) a+b ; 

d) anexele la proiectul de lege ; 

e) b+d . 

5. .Impozitul pe clădiri este un impozit : 

a)direct; 

b)personal; 

c)indirect ; 

d)real ; 

e) a+d . 

6. Fondul de consum social are ca destinaţie: 

a)finanţarea activităţilor culturale; 

b)finanţarea activităţilor educative; 

c)constituirea stocurilor de materii prime; 

d)finanţarea investiţiilor; 

e) a+b . 

7. Specializarea bugetară înseamnă : 

a)debugetizarea unor venituri şi cheltuieli 

Lect. univ. dr. Doina Iacob 

Lect. univ.dr. Lupaşc Ioana

)includerea veniturilor pe surse de provenienţă; 

c)includerea cheltuielilor pe categorii de destinaţii; 

d)împărţirea specifică bugetului in fond de acumulare şi de consum 

e) b+c. 

8. Conform clasificării economice folosit de catre instituţiile O.N>U. ,cheltuielile publice 

sunt împărţite si anume : 

a) dobanzi aferente datoriei publice ; 

b)transferuri de capital ; 

c) a+b+d 

d) achiziţii de terenuri si active necorporale . 

e) cheltuieli de apărare . 

9. Controlul jurisdicţional privitor se exercită de către : 

a)Guvernul 

b) Consiliul Superior al Magistraturii ; 

c) Curtea de Conturi ; 

d) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ; 

e)Trezoreria statului . 

10. Controlul politic privind finanţele publice revine : 

a) Parlamentului, ca reprezentant al întregii naţiuni ; 

b) partidelor politice potrivit unui algoritm electoral ; 

c) executivului, stabilit prin opţiune politică . 

d) b+ c ; 

e) Ministrul Finanţelor. 

11. Prin finanţele publice,controlul administrativ este atributul : 

a) Parlamentului ; 

b) Guvernului ; 

c) Camerei de Comerţ şi Industrie ; 

d) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ; 

e) a+ c+ d . 

12. Ce se considera in cadrul datoriei externe brute in sene restrans ? 

a)investiţii directe de capital străin, chiar dacă nu este fixat un termen apropiat de rambursare; 

b)sume datorate unor creditori străini ca furnizori; 

c) a+d ; 

d)sume datorate unor creditori străini fără garanţia autorităţii publice competente . 

e)ponderea datoriei publice in PIB . 

13. Controlul Curţii de Conturi poate fi sistat în urma intervenţiei : 

a) Preşedintelui ; 

b) Primului Ministru ; 

c) Parlamentului . 

d) Trezoreria statului; 

e) Guvernul . 

14. Opinia publică se informează despre buget prin : 

a)specializarea bugetară ; 

b)neafectarea veniturilor bugetare; 

c)publicitatea bugetului.

d) a+b 

e)Monitorul Oficial . 

15.In funcţie de scopul urmărit ,impozitele se împart in : 

a)impozite pe venit 

b )impozite incidendentale si permanente; 

c) impozite financiare si de ordine ; 

d) impozite reale si personale; 

e) a+b+d . 

16.Formarea si utilizarea PIB/PNB se bazează pe utilizarea expresiei valorice a : 

a)instrumentelor bancare: 

b)fondurilor speciale ; 

c)instrumentelor financiare ; 

d)fondul de acumulare 

e) c+d ; 

17.Accizele presupun : 

a)cote identice pentru produsele autohtone si pentru cele importate; 

b)aşezare pe produsele cu cerere elastică ; 

c)exonerare in cazul produselor exportate; 

d)a+c; 

e)b+c ; 

18.Ca formă de prelevare obligatorie , impozitul are ca surse : 

a)salariile persoanelor fizice angajate ; 

b)caştigurile din posesia unor hartii de valoare ; 

c)veniturile micilor meseriaşi si a liber – profesioniştilor; 

d) veniturile persoanelor juridice ; 

e) a+b+c +d. 

19. Deosebirea dintre veniturile extrordinare si cele ordinare constă in : 

a)urgenţa cu care sunt procurate resursele suplimentare ; 

b)antiteza dintre impozite si imprumuturile de stat; 

c)venitul naţional /avuţia naţionala; 

d) a+b 

e)restrangere sau constrangere bugetară . 

20. Controlul operativ- curent este exercitat de către : 

a)organele din domeniul financiar- bancar ; 

b)Parlament si Garda Financiară ; 

c)organele de conducere si din serviciul financiar –contabil ; 

d)auditul intern ; 

e)a+b . 

21 . În randul ipozitelor reale sunt incluse : 

a) impozitul pe activiţătile industriale; 

b) impozitul pe avere; 

c) impozitul pe pămant si pe clădiri; 

d) a+c ; 

e) impozitul pe donaţii .

22.Noţiunea de bancrută a statului presupune : 

a)dirijarea excedentului bugetar pentru stingera datoriei publice interne ; 

b)acţionarea in justiţie a statului , pentru repararea prejudiciilor aduse ; 

c)starea de insolvabilitate a statului debitor ; 

d)intenţia explicită a statului debitor de a evita împlinirea obligaţiilor ; 

e) a+b; 

23.Nivelul fiscalităţii reprezintă : 

a)raportul dintre impozite si totalul veniturilor bugetului general consolidat ; 

b)partea din PIB prelevată sub formă de impozite ; 

c)cota maximă de impunere a veniturilor persoanelor fizice ; 

d)b+e ; 

e)rata presiunii fiscale ; 

24.Ca element de structură a veniturilor curente se consideră venituri nefiscale doar : 

a)totalitatea vărsămintelor la fondul de ajutor de şomaj ; 

b)vărsămintele din profitul net al regiilor autonome ; 

c)veniturile din valorificarea unor bunuri ale statului; 

d)a+c ; 

e)b+c. 

25 Asieta reprezintă : 

a) evaluarea materiei impozabile; 

b) totalitatea măsurilor si metodelor successive de impunere 

c) materia aflată sub incidenţa impozitului ; 

d)sursa materiei impozabile ; 

e) a+d . 

26.În situaţia in care un stat, refuză rambursarea imprumuturilor contractate , măsurile 

adoptate de creditori pot imbrăca urmatoarele forme : 

a)negocieri diplomatice ; 

b)blocarea disponibilităţilor din conturile bancare ; 

c)embargouri la import ; 

d)embargouri la export ; 

e) a+c . 

27. Controlul preventiv se desfăşoară : 

a) concomitent cu operaţiunea supusă procedurii de control; 

b) îndată după finalizarea operaţiunii de controlat ; 

c) înainte de demararea operaţiunii propriu-zise ; 

d) b+c; 

e) in timpul desfăşurării auditului intern . 

28. La nivel central ( macroeconomic ) fondurile resurse financiare cuprind : 

a)fondurile bugetare destinate asigurărilor sociale de stat ; 

b) a +c ; 

c) fondurile destinate administratiilor locale; 

d) fondurile proprii persoanelor juridice; 

e)ratele scadente .

29. Monopolurile fiscale : 

a)sunt instituite de stat asupra producţiei unor bunuri; 

b)sunt instituite de stat asupra vanzării unor mărfuri; 

c)a +b +d ; 

d)pot fi depline si parţiale; 

e)sunt impozite pe consum . 

. 

30. Cursul de emisiune ca element definitoriu al împrumutului de stat este: 

a)efectul public, titlul sau hartia emisa pentru creditul de stat; 

b)preţul de vanzare a 100 de unităţi monetare de valoare nominală; 

c)raportul dintre cererea si oferta de capital de împrumut. 

d) b+c; 

e)prima de emisiune. 

31. Caracterul legal al împrumutului de stat semnifică : 

a) lansarea creditului doar cu votul de aprobare a legislativului; 

b) operarea unui acord bilateral de voinţă, deşi cu condiţii stabilite unilateral ; 

c) b+d 

d) fixarea unui preţ pentru acceptarea legii împrumutului de stat. 

e)împrumuturi perpetue . 

32. Caracterul oneros semnifică : 

a) b+c 

b) prevederea unor clauze ce nu pot fi date publicităţii ; 

c) convenirea unui preţ pentru cedarea disponibilităţilor băneşti ; 

d) contestarea obligaţiilor ce decurg dintr-un credit de stat 

e) semnifica un preţ asumat solemn la contractarea unui împrumut . 

33. Amortizarea împrumuturilor de stat este : 

a)restituirea sumelor împrumutate ; 

b)răscumpărarea de către stat a titlurilor de credit de la deţinătorii lor ; 

c)obligaţia statului de a stinge datoriile contractate de persoanele fizice insolvabile ; 

d)a+c; 

e) prevederea unor clauze ce nu pot fi date publicităţii ; 

34.Sursa impozitului reprezintă : 

a)dimensiunea obiectului impozabil ; 

b) a+c; 

c)mijloacele din care este plătit impozitul ; 

d)măsurile si metodele succesive de aşezare si încasare ; 

e)c+d . 

35. Ca factori dinamizatori ai cheltuielilor publice , factorii economici semnifică : 

a)folosirea bugetului public ca filtru de redistribuire a resurselor financiare ; 

b) exigenţe ridicate prin modernizarea si retehnologizarea unor ramuri si amplasamente in 

economie ; 

c) b+d ; 

d) o extindere a infrastructurii si unităţilor de tip urban. ; 

e) a+d . 

36. Caracterul contractual al împrumutului de stat constă in : 

a)existenţa unei contraprestaţii din partea statului ;

)o plata suplimentară pe langă dobanda prestabilită ; 

c)existenţa unui acord de voinţă între părţi , spre deosebire de impozit ,care este o prelevare 

obligatorie ; 

d)a+b; 

e) restituirea sumelor împrumutate . 

37. Starea cronică de criză a datoriei externe in lume a constitiut preocuparea multor 

organisme care au propus adoptarea unor soluţii de înlaturare : 

a)majorarea succesivă a preţului la ţiţei intre 1970 si 1980 ; 

b)nivelul ridicat al dobanzilor la creditele externe ; 

c)transformarea datoriei in suferinta ,in participatii ale bancilor creditoare la capitalul firmelor 

producatoare din tarile debitoare ; 

d) c+e ; 

e) crearea unei case de asigurari contra riscurilor nerambursarii imprumuturilor acordate . 

38. Impozitele indirecte sunt : 

a)TVA si impozitul pe salariu ; 

b)monopolurile fiscale si taxele vamale; 

c)impozitul pe profit si accizele ; 

d)TVA si accizele. 

e) b+d . 

39. Gradul de exigibilitate a datoriei publice determină urmatoarele tipuri : 

a)datorie exigibilă pe termen scurt ; 

b)datorie exigibilă pe termen mediu / lung ; 

c) datorie consolidată exigibilă pe termen mediu / lung ; 

d) a+b; 

e)datorie flotantă . 

40. Obiectul impunerii il reprezinta : 

a)venitul in bani sau in natura , precum si averea ,denumita materie impozabila ; 

b)cota impozitului ; 

c)unitatea de impunere . 

d) b+c ; 

e)subiectul impunerii 

41. In cadrul impozitelor pe avere intra : 

a)impozite asupra averii propriu-zise ; 

b)impozite pe circulatia averii; 

c) a+b. 

d) impozitul pe cladiri ; 

e) impozitul pe dividend. 

42. Principiul unitatii bugetare presupune ca: 

a)veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an,care 

corespunde exercitiului bugetar ; 

b) veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si pe 

categorii de cheltuieli; 

c) veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu intr-un singur document in vederea utilizarii 

eficiente si monitorizarii fondurilor publice. 

d) a+b; 

e) b+c .

43. Controlul financiar posterior este caracterizat prin : 

a)faptul că are drept scop preantampinarea cheltuielilor neeconomice sau nelegale ; 

b) faptul că are loc înainte de derularea operaţiunilor verificate ; 

c)se exercită după infăptuirea actelor si operaţiunilor economice ,financiare si sociale ; 

d)a+e ; 

e) faptul ca se desfăşoară in acelaşi timp cu derularea operaţiunilor verificate . 

44. Cota de impunere este : 

a)dimensiunea obiectului impozabil ; 

b)obiectului impunerii ; 

c)impozitul perceput pe unitatea de impunere ; 

d)in suma fixă sau in cota procentuală ; 

e)c+d . 

45. Noţiunea de repudiere semnifică : 

a)refuzul explcit al unui stat de a-şi onora obligaţiile din contractul de împrumut ,din motive 

politice, chiar dacă este solvabil ; 

b)a+c 

c)amanarea legală a plaţilor din cauza unor situaţii excepţionale ; 

d)starea de insolvabilitate a statului ; 

e)fondul de amortizare a statului . 

46. Modalităţile de îndatorare pentru acoperirea deficitului bugetar sunt : 

a)certificatele de trezorerie cu dobanda adresabile persoanelor juridice ; 

b) certificatele de trezorerie cu discount adresate bancilor comerciale ; 

c) certificatele de trezorerie cu dobanda adresabile populatiei ; 

d) a+b+c+e ; 

e) imprumuturi in valută adresabile persoanelor fizice si juridice ; 

47. Legat de un împrumut public, se consideră amortizare : 

a) conversiunea ; 

b) repudierea ; 

c) a+d 

d) lansarea efectelor publice pe piaţa secundară ; 

e)semnifică stingerea obligaţiilor statului faţă de creditorii săi ; 

48. Internă sau externă, datorie publică semnifică : 

a) obligaţiile băneşti ale statului din tranzacţiile cu FMI ; 

b) a+c 

c) datoriile tuturor persoanelor rezidente ale unui stat; 

d) obligaţiile statului din credite contractate şi din garantarea unor credite 

e)gestionarea datoriei publice. 

49. Serviciul datoriei publice include : 

a)totalitatea cheltuielilor cu rambursarea datoriei propriu-zise ; 

b)personalul angajat pentru operarea si controlul achitarii datoriei publice ; 

c)a+d; 

d)plata dobanzilor ,a spezelor si a comisioanelor aferente ; 

e)semnifică gradul de indatorare a unei ţari faţă de străinătate; 

50. Ca formă de prelevare obligatorie , impozitul are ca surse :

a)salariile persoanelor fizice angajate; 

b)caştigurile din posesia unor hartii de valoare ; 

c)veniturile micilor meseriaşi si a liber-profesioniştilor ; 

d)a+b+c; 

e) veniturile nefiscale . 

51. Instituita in 1993 TVA reprezintă : 

a) impozitul pe cifra de afaceri brută ; 

b) impozitul pe cifra de afaceri netă ; 

c) a+b ; 

d) impozitul pe diferenţa dintre preţul de vanzare si cel de cumpărare ; 

e) b+d ; 

52. Dupa nivelul lor , taxele vamale pot fi : 

a) simple ; 

b)preferenţiale ; 

c)autonome ; 

d) b+c+e ; 

e)in condiţiile clauzei naţiunii celei mai favorizate ; 

53. In modul cel mai rapid veniturile extraordinare sunt realizate de către stat prin : 

a)majorări ale impozitelor si taxelor curente ; 

b)solicitări spontane de finanţare externă nerambursabilă ; 

c)imprumuturi de la Banca Centrală ; 

d)imprumuturile interne si externe de stat ; 

e) c+d . 

54. Controlul preventiv este exercitat : 

a)după infăptuirea operaţiunilor economico – financiare ; 

b) de Ministerul Finanţelor Publice ; 

c)înainte de alocarea de fonduri pentru diverse cheltuieli ; 

d)de catre personalul abilitat cu decizia financiară; 

e) a+d. 

55. Ca element definitoriu al imprumutului de stat ,cursul este : 

a)preţul de vanzare –cumparare a 100 de unitaţi monetare la valoarea reală ; 

b)marimea creanţei pe care o are deţinatorul de titluri faţă de stat ; 

c)a+d ; 

d)înscrisul emis de stat pentru împrumutul solicitat ; 

e) b+d . 

56. Fondul de consum rezultat din divizarea PIB /PNB conţine : 

a)fondul de asigurare si de inlocuire ; 

b) fondul social si individual ; 

c) fondul de rezerva si de dezvoltare. 

d) a+c; 

e) a+b; 

57. Criteriul de clasificare economică determină gruparea impozitelor in : 

a)impozite de repartiţie ; 

b) a+c ; 

c)impozite de ordine si financiare;

d) impozite pe venit si pe consum ; 

e) impozite de cotitate. 

58. Evaluarea indirectă a materiei impozabile, bazată pe prezumţie, are loc: 

a)pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil; 

b)prin evaluare forfetară ; 

c)prin declaraţia unei terţe persoane asupra dimensiunii materiei impozabile ; 

d) a+b; 

e)b +c . 

59. Creditul public reprezintă : 

a)o soluţie prin care autoritatea publică acordă resurse financiare populaţiei ; 

b)o modalitate la care recurge statul pentru acoperirea unor deficite bugetare; 

c)imprumuturile contractate de stat ; 

d)finanţare interna din partea băncilor ; 

e) b+c. 

60. Arozarea reprezintă : 

a)restituirea sumelor imprumutate ; 

b)operaţia inversă conversiunii; 

c)răscumpărarea de către stat a titlurilor de credit de la deţinatorii lor ; 

d)operaţia inversă consolidării; 

e)este o practică bazată pe fluctuaţiile dobanzii. 

61.Preşedintele Romaniei exercită control: 

a)după promulgarea legilor ; 

b)jurisdicţional ; 

c) a+b 

d)in momentul examinării si promulgării legilor; 

e)b+d; 

62. Spre deosebire de impozitele directe , impozitele indirecte au caracter : 

a)echitabil; 

b)regresiv; 

c)anestezic; 

d) b+c 

e) a+c 

63. In categoria impozitelor directe personale sunt inscrise : 

a)impozitul pe cladiri ; 

b)taxele de consumaţie ; 

c)impozitul pe venitul persoanelor fizice si juridice ; 

d) )impozitul pe avere; 

e) c+d . 

64. Ccontrolul administrativ efectuat prin Ministerul Finanţelor, este exercitat prin 

urmatoarele organe : 

a)Direcţia Generală a Conrolului Financiar de Stat ; 

b)Garda Finaciară ; 

c) a+b ; 

d)Corpul de Control al Primului MInistru ; 

e)Parlmentul.

65. In categoria ipozitelor de ordine pot fi incluse : 

a)ipozitul pe adaosul commercial practicat la comercializarea tutunului si a băuturilor alcoolice; 

b)taxa pe celibat ; 

c)impozitul pe adaosul commercial practicat la comercializarea mărfurilor alimentare; 

d)a+c ; 

e)b+c ; 

66. Fondul de acumulare alimentează : 

a)finanţarea investiţiilor ; 

b)constituirea fondului de rezerva al economiei naţionale ; 

c) a+b 

c)investiţiile din sfera de creaţie nematerială; ; 

e) b+c. 

67. Instrumentele bancare sunt : 

a)impozitele si taxele ; 

b)contribuţiile la asigurările sociale ; 

c)disponibilităţile bănesti din conturile persoanelor fizice si juridice; 

d) c+e ; 

e)creditele si ratele scadente. 

68. Prin intermediul instrumentelor financiare ,resursele bănesti sunt imobilizate si 

acordate : 

a)cu titlu temporar, rambursabil; 

b)cu titlu defintiv,nerambursabil; 

c) a+d ; 

d)pentru dezvoltarea fondului de locuiţe 

e)venituri extraordinare . 

69. Bugetele extraordinare sunt : 

a)anexe ale bugetului ordinar; 

b)distincte de bugetul ordinar ; 

c)constituite numai pentru situaţii speciale. 

d)b+c 

e) sunt excepţia de la regula unităţii bugetare. 

70. Specializarea bugetară înseamnă: 

a)includerea veniturilor pe surse lor de provenienţă; 

b)includerea cheltuielilor pe categorii de destinaţii; 

c)împărţirea specifică bugetului in fond de acumulare si de consum ; 

d) procedura rectificării bugetare ; 

e) a+b . 

71. Conform clasificării economice si după scopul pentru care au fost alocate ,cheltuielile 

publice pot fi împărţite in : 

a) cheltuieli curente si cheltuieli de capital ; 

b) cheltuieli definitive si cheltuieli provizorii; 

c)cheltuieli de investiţii si cheltuieli de transfer ; 

d) c+e 

e) cheltuieli de funcţionare( curente) .

72. Ca segment major al cheltuielilor publice , cheltuielile bugetare sunt : 

a) cele provenite de la bugetul asigurărilor sociale de stat ; 

b)suma alocărilor pentru dezvoltarea economiei naţionale ; 

c)finanţările acţiunilor social – culturale si sportive ; 

d)cele provenite de la bugetul central; 

e) a+d 

73. Ca regula privind execuţia cheltuielilor bugetare ,lichidarea constă în : 

a) emiterea unei dispoziţii de plata de la buget de la buget către un terţ ; 

b)plata sumelor datorate de o instituţie publica unui terţ ; 

c)constatarea cuantumului sumei de plată ; 

d) b+c ; 

e) a+c. 

74. In ţările in curs de dezvoltare , intre principalele destinaţii ale cheltuielilor publice se 

află : 

a)apărarea naţională si dotarea cu tehnică militară ; 

b) cultura ,educaţia si învăţământul ; 

c) sănătatea si ocrotirea medicală ; 

d)susţinerea economiei sau a ordinii publice. 

e)b+c ; 

75. Consiliile locale reprezintă : 

a) reprezintă o bancă cu capital de stat ; 

b) organe ale administraţiei publice care implementează autonomia locală ; 

c) organe care aprobă utilizarea rezervelor bugetare si virările de credite ; 

d) b+c ; 

e)a+b . 

76 .In ţara noastră iniţiativa bugetară revine : 

a)Comisiei senatoriale de buget si finanţe ; 

b) Guvernului ; 

c)Comisiei din Camera Deputaţilor ; 

d) b+e ; 

e) Ministerul Finanţelor Publice ; 

77. Cheltuielile publice definitive sunt doar următoarele categorii mari de cheltuieli : 

a)cele urmate de lichidarea unei datorii către stat ca finanţator ; 

b)avansurile / împrumuturile in contul unor servicii sau produse ulterioare ; 

c) cele destinate unor investiţii si de funcţionare ; 

d)indemnizaţiile acordate din fondul pentru şomaj ; 

e) a +c. 

78. Anualitatea bugetului se referă la : 

a) valabilitatea de un an a exerciţiului bugetar ; 

b)întocmirea pentru un an calendaristic a bugetului ; 

c) a+b 

d)exercitarea controlului prin Parlament numai in primul an de la constituirea acestuia ; 

e) a+d 

79. Cheltuielile bugetare cuprind : 

a)toate cheltuielile din sectorul public efectuate prin intermediul instituţiilor publice ;

)numai cheltuielile ce reprezintă un consum definitiv de PIB ; 

c)cheltuielile publice si cheltuielile prevăzute in bugetele întreprinderilor cu capital social de stat 

sau mixt ; 

d) a+c ; 

e) cheltuielile care provin de la bugetul central ,locale si al asigurărilor sociale de stat . 

80. Veniturile si cheltuielile sunt înscrise in buget astfel : 

a)veniturile - in limită maximă , cheltuielile - in limită maximă ; 

b) veniturile - in limită minimă , cheltuielile - in limită maximă ; 

c) veniturile - in limită maximă , cheltuielile - in limită minimă ; 

d) veniturile - in limită minimă , cheltuielile - in limită minimă . 

e)a +d ; 

81. Plasarea împrumuturilor de stat poate fi făcută : 

a)prin subscrierea acţiunilor unor întreprinderi cu capital de stat ; 

b)prin subscriere publică ; 

c) b+d ; 

d)prin vanzări la bursă ; 

e)prin tragere la sorţi . 

82. Ca procedeu al execuţiei bugetare ,angajarea constă in : 

a)constatarea unui serviciu făcut de un terţ ; 

b)acţiunea care generează obligaţia unei instituţii publice de a plăti o suma unui terţ ; 

c)emiterea unei dispoziţii de plată de la buget către un terţ ; 

d) a+ c ; 

e) emiterea titlului de percepere . 

83. Bugetul public reglementează si autorizează : 

a) veniturile publice pentru un an ; 

b) cheltuieli anuale ale autorităţii publice pe un an ; 

c) a+b 

d) încasările si plăţile derulate prin băncile statului ; 

e) a+d ; 

84. Ca procedeu al execuţiei bugetare , ordonanţarea constă in : 

a) actul prin care ordonatorul principal de credit aprobă plăţile efectuate de un ordonator 

secundar sau terţiar de credit ; 

b) emiterea unei dispoziţii de plată de la buget pentru un terţ ; 

c) a+d; 

d) ordinul emis de către Ministerul de Finanţe , prin care sunt aprobate cheltuielile efectuate de 

către ordonatorii secundari si terţiar de credit. ; 

e) b+d. 

85. Amortizarea unui împrumut de stat se poate realiza prin : 

a) anuităţi ; 

b)răscumpărare la bursă 

c)trageri la sorţi ; 

d) a+b+c 

e) consolidare. 

86. In principal ,funcţionează următoarele sisteme de iniţiativa bugetară : 

a) guvernamentală ;

) legislativă ; 

c) mixtă.; 

d) americană 

e) a+c+d . 

87. După rolul lor in procesul reproducţiei sociale , cheltuielile publice sunt : 

a) cheltuieli cu si fară contraprestaţie ; 

b)cheltuieli negative si pozitive ; 

c) cheltuieli definitive , temporare si virtuale 

d)cheltuieli provizorii 

e) a+d ; 

88. Pentru executarea legii bugetului , in fata Parlamentului îşi asumă răspunderea : 

a) Ministrul Justiţiei ; 

b)Guvernatorul BNR. ; 

c) Preşedintele Romaniei ; 

d) Ministerul Finanţelor Publice ; 

e) b+c . 

89. Consolidarea, ca operaţie corespunzătoare împrumuturilor de stat , constă în : 

a)preschimbarea înscrisurilor unui împrumut vechi cu inscrisuri ale unui imprumut nou ,emis 

cu dobandă mai mică . 

b)operaţiunea aplicată in situaţia cand cursul obligaţiunilor de stat scade foarte mult , statul 

majorand rata dobanzii; 

c) preschimbarea înscrisurilor de la împrumuturi imediat exigibile sau pe termen scurt cu 

inscrisuri ale unor imprumuturi pe termen mediu /lung sau fară termen ; 

d)a+b; 

e) b+c. 

90. Prima de emisiune reprezintă : 

a)garantarea împotriva diferitelor variaţii monetare ; 

b) diferenţa dintre cursul „ al pari ’’la care este rambursat imprumutul si cel ,, sub pari” la care 

este plasat imprumutul in obligaţiuni ; 

c)acceptarea unor titluri de credit la valoarea nominală drept plată pentru anumite impozite 

datorate de către deţinători; 

d) a+c; 

e)diferenţa dintre valoarea nominală a titlului si suma plătită la subscriere. 

91. Conform clasificării financiare , cheltuielile publice pot fi : 

a) cheltuieli definitive 

b)cheltuieli negative ; 

c) a+d+e ; 

d) cheltuieli temporare ; 

e) cheltuieli virtuale. 

92. In funcţie de clasificarea multicriterială , cheltuielile publice pot fi : 

a)reproductive ; 

b)reale ; 

c) de personal si materiale 

d)economice 

e) a+c .

93. Aprobarea proiectului de buget revine : 

a)Guvernului ,pentru eforturile depuse de instituţiile sale ; 

b)prefecturilor , ca exponente ale statului in teritoriu ; 

c)Consiliul Suprem de Apărare a ţării ; 

d) a+e; 

e)Palamentului 

94. Potrivit instituţiilor ONU , cheltuielile publice se pot grupa in clasificaţia : 

a)funcţională si economică ; 

b)de funcţionare si de investiţii ; 

c)definitivă si provizorie ; 

d) b+c ; 

e) temporară . 

95 .Ca factori dinamizatori ai cheltuielilor publice , factorii demografici semnifică : 

a) exigenţe ridicate prin modernizarea si retehnologizarea unor ramuri si amplasamente in 

economie ; 

b)plata unui volum mai mare de salarii datorită creşterii populaţiei; 

c) armonizarea veniturilor prin promovarea echitaţii ; 

d) modelarea unor comportamente si concepţii diferite de la o etapa istorică la alta ; 

e) a+c+d . 

96. Elaborarea proiectului de buget este atributul : 

a) Parlamentului ca for legislativ ; 

b)Curţii Constituţionale 

c)Ministerului de Finanţe si intregului executiv; 

d) c+e 

e)Guvernului 

97. Preschimbarea inscrisurilor unui imprumut vechi cu inscrisuri ale unui imprumut nou, 

după funcţia dobanzii este : 

a)conversiunea ; 

b)amortizarea ; 

c) arozarea ; 

d) b+c ; 

e)moratoriul . 

98 .Execuţia bugetului inseamnă : 

a)incasarea tuturor veniturilor prevăzute ,corect si la termen; 

b)efectuarea doar a cheltuielilor cu plafoanele prevăzute ; 

c) valorificarea tuturor formelor de finanţare a deficitelor ; 

d) a+b ; 

e) b+c ; 

99. Stabilirea cuantumului unui impozit se referă la : 

a) stabilirea contribuabilului ; 

b) verificarea declaraţiei contribuabilului ; 

c)evaluarea materiei impozabile; 

d)incasarea impozitului prevăzut; 

e) b+d .

100. In categoria instrumentelor bancare folosite in cadrul funcţiei de repartiţie se includ: 

a) credite bancare ; 

b) dobanzile bancare ; 

c) impozitele pe profiturile bancare ; 

d) a+b ; 

e) b+c. 

101. Taxele parafiscale reprezintă : 

a) prelevările obligatorii mai mari decat taxele si impozitele obişnuite ; 

b) taxele incasate de organismele autonome ca parte a autorităţii publice ; 

c) majorările aprobate de executiv pentru impozitele si taxele fiscale ; 

d) a+c ; 

e) se percep cu titlu obligatoriu in favoarea unor institutii publice sau private 

102. Controlul Curţii de Conturi poate fi sistat in urma intervenţiei : 

a) Guvernului ; 

b) Preşedintelui ţării ; 

c) Parlamentului ; 

d) Ministerului de Finanţe si întregului executiv; 

e) a+d ; 

103. Dupa destinaţie creditele externe pot fi : 

a) comerciale ; 

b) a+c ; 

c) financiare ; 

d) pe termen mediu si lung ; 

e) pe termen scurt. 

104. Structura bugetului general consolidat cuprinde : 

a)creditele private ; 

b)capitalurile temporar disponibile ale persoanelor fizice si juridice ; 

c) resursele bugetului asigurărilor sociale de stat ; 

d) a+b ; 

e)resursele financiare ; 

105. Sistemele de execuţie de casă a bugetului de stat cele mai frecvente sunt : 

a)sistemul bancar ; 

b)sistemul contributiv ; 

c)sistemul de trezorerie 

d)raportul economic si financiar ; 

e)a+c 

106. Valoarea reală a unui titlu pentru împrumutul de stat reprezintă : 

a)valoarea efectiva înscrisă pe fiecare formular : 

b) valoarea încasată pentru un titlu vandut anterior scadenţei ; 

c) preţul plătit de stat creditorilor săi ; 

d) a +c; 

e) b+c; 

107. În categoria veniturilor obişnuite (ordinare) ale oricărui stat contemporan se înscrie : 

a)emisiunea inflaţionistă de monedă ; 

b)perceperea de impozite si taxe ;

c)contractarea de împrumuturi interne /externe . 

d) a+c ; 

e)instrumente bancare ; 

108. Atitudinea statului de a amana legal plata unor împrumuturi din cauza unor situaţii 

excepţionale se numeşte: 

a)repudiere ; 

b)moratoriu ; 

c)bancruta statului ; 

d) consolidarea ; 

e) a+c . 

109. In etapa de elaborare a bugetului de stat , Ministerul Finanţelor intocmeşte si 

foloseşte următoarele documente : 

a)balanţa financiară generală a economiei ; 

b)balanţa de plăţi externe ; 

c) rata inflaţiei ; 

d) a+b ; 

e) creditele private externe . 

110. Execuţia bugetară se desfăşoară sub conducerea generală a Guvernului si cuprinde 

următoarele faze : 

a)stimularea sectorului privat ; 

b)repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare ; 

c)execuţia de casă a bugetului de stat ; 

d)regularizarea exerciţiului financiar ; 

e) b+c . 

111. Caracterul rambursabil al imprumutului de stat semnifică : 

a) statul poate promite doar plata dobanzilor ; 

b) a+c ; 

c) statul poate răscumpăra titlurile la bursă in cazurile convenabile propriilor interese ; 

d) c+e 

e)un acord bilateral de voinţă . 

112. Care organe nu au atribuţii de control asupra executării bugetului de stat al 

Romaniei? 

a)Curtea de Conturi ; 

b)organele de justiţie si cele de poliţie ; 

c)organele de control financiar din cadrul Ministerului Finanţelor ; 

d)b +e ; 

e) Garda Financiară . 

113. Ministerul Finanţelor are ca scop verificarea : 

a)respectării reglementarilor financiare si a obligaţiilor agenţilor economici faţă de Bugetul 

Public de stat ; 

b)rapoartelor lunare ale departamentului de control economico-financiar; 

c)periodică a integrităţii si corectei utilizări a resurselor financiare publice ; 

d) se previn si se combat fraudele ,contravenţiile si infracţiunile ; 

e) a+c+d .

114. Documentele premergătoare de elaborare a proiectului de buget se bazează pe o serie 

de indicatori şi anume : 

a) gradul de fiscalitate ;. 

b) a+c+d ; 

c) rata inflaţiei 

d)evoluţia PIB ; 

e)balanţa de plăţi externe . 

115. Activele publice sau private ale rezidenţilor unei ţări in străinătate sunt formate din : 

a)disponibilităţi valutare ; 

b)împrumuturi primite de la guverne sau agenţii guvernamentale 

c) investiţii directe ; 

d)titluri si diferite creanţe ; 

e) a+c+d . 

116. Din categoria ordonatorilor principali de credite fac parte : 

a)miniştrii; 

b)conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică finanţate din bugetul de stat, 

bugetul asigurărilor sociale si cel al fondurilor speciale ; 

c)agenţii economici ; 

d)conducătorii organelor de specialitate ale administraţiei publice locale ; 

e) a+b; 

117. Lipsa sau incorectitudinea evidenţelor privitoare la TVA nu exonerează de la plata 

acesteia, organul fiscal putând : 

a) să ordone punerea la punct a evidenţei si calcularea TVA ; 

b)să aştepte nelimitat onorarea obligaţiei de plata a TVA ; 

c) să întocmească proces verbal de constatare cu suma estimativă si să execute debitorul cu 

majorări si sancţiuni; 

d)b +c ; 

e) a+c 

118. Datoria publica flotantă a unui stat cuprinde doar : 

a)sumele exigibile pe termen scurt si mediu ; 

b) sumele exigibile pe termen mediu ; 

c) ) sumele exigibile pe termen mediu si lung ; 

d) b+c ; 

e)provine de la împrumuturile pe termen scurt de pană la un an . 

119. Taxele reprezintă : 

a)prelevări cu caracter obligatoriu ; 

b)impozite indirecte care presupun o contraprestaţie din partea statului ; 

c) plaţi ale persoanelor fizice sau juridice pentru servicii efectuate de către stat in beneficiul 

lor; 

d) a+c ; 

e) impozitele asupra operaţiunilor de comerţ exterior . 

120. In interpretarea Băncii Mondiale si a organismelor afiliate acestora , in datoria 

externă nu sunt incluse : 

a)datoriile rezultate din tranzacţiile cu FMI ; 

b)sumele datorate de persoanele private , dar garantate de o autoritate publică ;

c)sumele in valută datorate creditorilor publici sau privaţi ,cu o perioadă de rambursare mai mica 

de doi ani; 

d) a+b ; 

e)investiţii directe. 

121. Fondurile publice in Romania pot fi grupate in funcţie de bugetele prin care acestea 

sunt constituite ,astfel : 

a)venituri ale bugetului de stat ; 

b)venituri ale bugetelor locale ; 

c)fondurile speciale. 

d) a+b +c ; 

e) instrumente financiare . 

122. În domeniul cheltuielilor publice ,specializarea are in vedere,in primul rand 

departajarea acestora in doua categorii mari: 

a)clasificaţia economică 

b)cheltuieli curente si de capital ; 

c)clasificaţia funcţională. 

d) a+c 

e)cheltuieli definitive si temporare 

123. Dupa modul de calcul taxele vamale pot fi : 

a) taxele vamale specifice ; 

b) taxele vamale compuse ; 

c) taxele vamale de tranzit. 

d) a+b +c 

e) a+b 

124. Bugetul Public ca lege presupune : 

a) b+c 

b)actul juridic in care se prevăd si se aprobă ,prin lege,veniturile si cheltuielile publice: 

c) actul in care sunt prevăzute si aprobate in fiecare an, veniturile si cheltuielile anuale ale 

statului si ale instituţiilor publice; 

d)un sistem de fluxuri financiare legate de formarea resurselor financiare publice pe de o parte si 

repartizarea acestora ,sub forma creditelor bugetare pe de alta parte. 

e) c+d 

125. În aprobarea proiectului de buget ,Parlamentul are o serie de priorităţi de politică 

economică si anume : 

a) evaluarea veniturilor si cheltuielilor bugetare ; 

b)stimularea sectorului privat ; 

c) asigurarea drepturilor legale ale tuturor cetaţenilor; 

d) b+c ; 

e) a+c . 

126. Impozitul pe venitul persoanelor fizice: 

a) este o impunere individuală; 

b) de la plata lui sunt scutiţi frecvent suveranii şi familiile regale, diplomaţii străini acreditaţi (cu 

condiţia reciprocităţii) şi persoanele fizice care realizează venituri sub nivelul minimului 

impozabil; 

c) stabilirea lui se realizează numai conform principiului impunerii separate; 

d) a,b;

e) a,b,c. 

127. Fazele funcţiei de repartiţie sunt: 

a) controlul şi distribuirea fondurilor publice; 

b) constituirea şi distribuirea fondurilor publice; 

c) modul de utilizare a finanţelor şi distribuirea fondurilor publice; 

d) faza de producţie şi faza de consum; 

e) nici unul din răspunsurile de mai sus. 

128. Funcţia de repartiţie a finanţelor publice implică: 

a) distribuirea fondurilor de resurse financiare publice pe beneficiari (persoane fizice şi juridice), 

iar repartizarea fondurilor este precedată de ierarhizarea şi cuantificarea nevoilor sociale; 

b) distribuirea fondurilor de resurse financiare publice pe destinaţii; 

c) eficienţa utilizării resurselor financiare; 

d) a,b; 

e) a,c. 

129. Relaţiile financiare clasice: 

a) exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu nerambursabil; sunt reflectate 

şi în bugetul de stat; 

b) cuprind relaţii băneşti care reflectă o schimbare a formelor valorii; 

c) a,b; 

d) sunt relaţii ce exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp determinată, 

pentru care se percepe dobândă; 

e) sunt relaţii de asigurări-reasigurări. 

130. Abordarea modernă a conceptului de finanţe publice are un pronunţat caracter: 

a) sociologic; 

b) economic; 

c) juridic; 

d) a,b; 

e) bugetar. 

131. Finanţele publice nu studiază: 

a) regulile şi operaţiunile privitoare la banul public; 

b) administrarea datoriei publice; 

c) plasarea şi rambursarea împrumuturilor de stat; 

d) metodele de dimensionare şi analiză a întreprinderilor private; 

e) metodele de dimensionare şi încasare a veniturilor publice. 

132. La constituirea resurselor publice o contribuţie principală au: 

a) preluări din avuţia naţională; 

b) produsul intern brut; 

c) transferuri primite din străinătate; 

d) împrumuturi de pe piaţa internă şi externă de capital; 

e) c,d. 

133. La constituirea fondurilor publice nu participă: 

a) populaţia; 

b) instituţii publice şi unităţi subordonate; 

c) firme cu activităţi lucrative; 

d) întreprinderi private;


134. Sursele de alimentare a fondurilor publice nu cuprind: 

a) impozite şi taxe; 

b) redevenţe şi chirii din concesiunea şi închirierea bunurilor proprietate de stat; 

c) donaţii şi ajutoare; 

d) împrumuturi de pe piaţa internă şi externă de capital; 


135. Beneficiarii distribuirii fondurilor de resurse financiare sunt: 

a) persoane fizice şi juridice; 

b) numai persoane fizice; 

c) numai persoane juridice; 

d) statul; 


136. În ţările capitaliste dezvoltate, principala destinaţie a resurselor financiare este: 

a) învăţământ, sănătate, cultură; 

b) ordine publică; 

c) acţiuni economice; 

d) asigurări şi protecţie socială; 

e) a,d. 

137. În ţările în curs de dezvoltare, principala destinaţie a resurselor financiare este: 

a) învăţământ, sănătate, cultură; 

b) datorie publică; 

c) acţiuni economice; 

d) asigurări şi protecţie socială; 

e) apărare naţională. 

138. În categoria finanţelor publice se includ următoarele: 

a) veniturile şi cheltuielile publice; 

b) fondurile băneşti aflate la dispoziţia statului; 

c) metodele concrete de administrare a banului public; 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

139. În cadrul relaţiilor financiare se includ: 

a) relaţii care reflectă transfer nerambursabil şi fără echivalent de resurse băneşti; 

b) relaţii financiare clasice; 

c) relaţii de credit şi relaţii de asigurări şi reasigurări; 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

140. Una din afirmaţiile privind funcţiile finanţelor publice este falsă: 

a) Necesitatea constituirii unor fonduri de resurse financiare la dispoziţia statului, în vederea 

îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale, se resimte în toate ţările, indiferent de gradul lor de 

dezvoltare economică, ceea ce conferă funcţiei de repartiţie un caracter obiectiv. 

b) Distribuirea acestor resurse are un caracter subiectiv, deoarece depinde de capacitatea 

organelor decizionale de a percepe şi răspunde corect nevoii sociale la un moment dat şi de 

opţiunea forţelor politice aflate la putere. 

c) Funcţia de repartiţie a finanţelor publice cuprinde trei faze, distincte, însă organic legate.

d) Necesitatea funcţiei de control a finanţelor publice decurge din faptul că fondurile de resurse 

financiare publice aparţin întregii societăţi. 

e) Controlul financiar se exercită în toate fazele reproducţiei sociale. 

141. Una din afirmaţiile privind funcţia de control este falsă: 

a) Între cele funcţia de control şi cea de repartiţie a finanţelor publice există raporturi de 

intercondiţionare. 

b) Controlul statului are o sferă largă de manifestare, cuprinzând toate domeniile vieţii sociale 

care ţin de sectorul public. 

c) Controlul financiar se exercită în toate fazele reproducţiei sociale. 

d) Controlul financiar se exercită de organe specializate ale Curţii de Conturi, ale Ministerului 

Finanţelor Publice, organe specializate ale ministerelor, departamentelor, autorităţilor publice 

locale. 

e) Nici o afirmaţie nu este falsă. 

142. Funcţiile de bază ale finanţelor publice sunt: 

a) de repartiţie; 

b) de control; 

c) de credit; 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

143. Controlul financiar poate fi: 

a) control financiar preventiv (anticipat); 

b) control postoperativ (ulterior); 

c) control operativ-curent (concomitent); 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

144. Una din afirmaţiile privind funcţia de repartiţie este falsă: 

a) implică fluxuri financiare de intrare; 

b) se manifestă pe plan intern şi internaţional; 

c) este în raport de subordonare cu funcţia de control; 

d) repartizarea resurselor diferă de la localitate la localitate; 

e) implică fluxuri financiare de ieşire. 

145. Pentru atingerea obiectivelor specifice, control financiar îşi dezvoltă o serie de funcţii 

cum ar fi: 

1) funcţia de evaluare; 

2) funcţia preventivă; 

3) funcţia de documentare; 

4) funcţia de administrare; 

5) funcţia pedagogică. 

a(1,2,3,4,5) b(1,2,3,5) c(2,3,4) d(1,2,3) e(1,2) 

146. Funcţia de control: 

a) controlul se limitează la faza de producţie; 

b) are o sferă mai limitată de acţiune decât funcţia de repartiţie; 

c) controlul e organizat prin intermediul organelor de control financiar ale statului; 

d) controlul se limitează la faza de repartiţie; 

e) controlul se limitează la faza de consum.

147. Funcţia de control a finanţelor publice vizează: 

a) constituirea şi repartizarea fondurilor publice; 

b) modul de utilizare a resurselor băneşti; 

c) eficienţa utilizării resurselor financiare; 

d) a,b,c; 


148. În înţelesul Legii finanţelor publice, în categoria instituţiilor publice intră: 

1) Parlamentul; 

2) Administraţia Prezidenţială; 

3) ministerele; 

4) instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora; 

5) alte autorităţi publice. 

a(1,2,3,4,5) b(1,2,4) c(1,3,4,5) d(1,4,5) e(4,5) 

149. Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de: 

1) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi 

aprobate; 

2) realizarea veniturilor; 

3) angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare; 

4) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc; 

5) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de 

lucrări de investiţii publice. 

a(1,2,3) b(1,2,4) c(1,3,5) d(1,4,5) e(1,2,3,4,5) 

150. Conform Legii finanţelor publice, ordonatorii secundari de credite: 

a) repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor 

publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite; 

b) angajează şi utilizează creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate; 

c) sunt conducătorii organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale; 

d) sunt miniştrii; 

e) a,b. 

151. Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de: 

a) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora; 

b) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale; 

c) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare 

asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare; 

d) a,b,c; 

e) a,c; 

152. Care din afirmaţiile de mai jos privind controlul financiar este adevărată? 

a) Controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercită, conform reglementărilor legale în 

domeniu, asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public. 

b) Controlul financiar preventiv delegat se exercită de Curtea de Conturi. 

c) Controlul financiar preventiv delegat se exercită de Ministerul Finanţelor Publice. 

d) a,b. 

e) a,c.

153. Gradul de exigibilitate a datoriei publice se exprimă cu ajutorul datoriei: 

a) internă şi relativă; 

b) flotantă şi consolidată; 

c) absolută, internă, consolidată; 

d) internă, flotantă, absolută, relativă; 

e) externă şi internă. 

154. Datoria publică internă reprezintă obligaţiile: 

a) faţă de creditorii externi; 

b) faţă de creditorii interni; 

c) faţă de populaţie; 

d) pe termen mediu; 


155. Datoria externă brută în sens larg este reprezentată de: 

a) toate obligaţiile faţă de creditorii interni şi externi; 

b) diferenţa dintre activele publice şi private ale rezidenţilor unei ţări în străinătate şi activele 

deţinute de rezidenţii străini în ţara de referinţă; 

c) sumele de bani sau valorile pe care rezidenţii unei ţări, ca persoane fizice sau juridice, le 

datorează străinătăţii la un moment dat; 

d) sumele de bani sau valorile pe care nerezidenţii unei ţări, ca persoane fizice sau juridice, le 

datorează la un moment dat; 


156. Datoria externă conform interpretării Băncii Mondiale şi a organismelor afiliate 

acesteia cuprinde: 

a) sumele datorate străinătăţii de persoane private dar negarantate de autorităţile publice; 

b) sumele datorate unor creditori publici şi privaţi (obligaţii exprimate în valută, bunuri sau 

servicii) cu o perioadă de rambursare de peste un an; 

c) sumele datorate străinătăţii de persoane private dar garantate de autorităţile publice; 

d) a,b; 

e) b,c. 

157. Politica financiară a statului: 

a) are caracter ştiinţific; 

b) reprezintă politica economică a statului; 

c) e un factor de promovare şi realizare a independenţei şi suveranităţii naţionale; 

d) a,c; 

e) a,b,c. 

158. Principalele domenii de manifestare a politicii financiare a statului sunt: 

a) cheltuielile şi resursele financiare publice; 

b) creditul bancar; 

c) asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă; 

d) a,c; 

e) a,b,c. 

159. Datoria publică reprezintă: 

a) toate obligaţiile băneşti ale statului faţă de creditorii interni şi externi; 

b) toate obligaţiile băneşti ale statului aşa cum rezultă din angajamentele directe pe piaţa internă 

şi externă de capital;

c) toate obligaţiile băneşti ale statului aşa cum rezultă din operaţiunile de garantare de către stat a 

unor credite contractate de alte entităţi; 

d) a,b,c; 

e) b,c. 

160. Politica financiară a statului: 

a) are caracter realist; 

b) este parte integrantă a politicii monetare a statului; 

c) acţionează în sfera repartiţiei; 

d) a,b,c; 

e) a,c. 

161. După termenul mediu şi lung pentru care se contractează datoria publică întâlnim: 

a) datorie flotantă; 

b) datorie consolidată; 

c) datorie publică locală; 

d) datorie guvenamentală; 

e) a,b. 

162. Operaţiunea de gestiune a datoriei publice realizată de Ministerul Finanţelor implică: 

a) gestionarea normală şi excepţională a datoriei publice; 

b) amortizarea datoriei publice; 

c) organizarea evidenţei la ratele şi dobânzile datorate, a tuturor cheltuielilor specifice; 

d) a,b,c; 

e) b,c. 

163. Pentru acoperirea deficitului bugetar se folosesc cu prioritate: 

a) împrumuturile externe; 

b) împrumuturile de la bănci comerciale; 

c) disponibilităţi din contul Trezoreriei Statului; 

d) emisiunea monetară; 

e) împrumuturile interne. 

164. Gradul de îndatorare este raportul dintre: 

a) datoria publică şi importuri; 

b) datoria publică şi exporturi; 

c) datoria publică şi produsul intern brut; 

d) serviciul datoriei publice şi produsul intern brut; 

e) datoria flotantă şi datoria consolidată. 

165. Componentele mecanismului financiar nu includ: 

a) pârghiile financiare utilizate de stat pentru influenţarea activităţii economice; 

b) metodele administrative de conducere folosite în domeniul finanţelor publice; 

c) cadrul instituţional; 

d) cadrul juridic; 

e) toate variantele a,b,c,d sunt componente ale mecanismului financiar. 

166. Una din următoarele afirmaţii este falsă: 

a) universalitatea bugetului este principiul potrivit căruia veniturile şi cheltuielile publice trebuie 

să fie înscrise în bugetul naţional public în sume globale sau totale; 

b) unitatea bugetară presupune ca veniturile şi cheltuielile publice, exprimate în sume totale, să 

fie înscrise într-un singur document;

c) principiul neafectării veniturilor bugetare se referă la faptul că veniturile prelevate la buget se 

personalizează, servind la acoperirea anumitor cheltuieli; 

d) principiul anualităţii bugetului reprezintă, din punct de vedere istoric, primul principiu aplicat 

în practica bugetară; 

e) principiul echilibrului bugetar se referă la faptul că bugetul public trebuie să fie echilibrat, 

adică veniturile publice să acopere integral cheltuielile publice. 

167. În Legea 500/2002 privind finanţele publice nu este prevăzut următorul principiu 

bugetar: 

a) universalitatea bugetului; 

b) unitatea bugetului; 

c) anualitatea bugetului; 

d) specializarea bugetară; 

e) realitatea bugetului. 

168. Impozitele indirecte: 

a) sunt încasate de la toate categoriile de consumatori, indiferent de situaţia lor personală; 

b) au caracter echitabil; 

c) limitează veniturile, averea şi puterea de cumpărare; 

d) a,c; 

e) a,b,c. 

169. Care din următoarele nu este principiu bugetar în teoria şi practica finanţelor publice: 

a) neafectarea veniturilor bugetare; 

b) echilibrul bugetar; 

c) bugetul ciclic; 

d) universalitatea bugetului; 

e) publicitatea bugetului. 

170. Anul bugetar coincide cu anul calendaristic în: 

a) România; 

b) toate ţările; 

c) ţările slab dezvoltate; 

d) a,c; 

e) nici o variantă nu este corectă. 

171. Data la care începe anul bugetar depinde de: 

a) caracterul şi gradul de dezvoltare a economiei; 

b) regimul de lucru al Parlamentului; 

c) tradiţia, cultura şi mentalităţile naţiunii; 

d) a,b,c; 

e) a,c. 

172. În statele de tip unitar sistemul bugetar cuprinde: 

1) bugetele plurianuale şi mixte; 

2) bugetele statelor, provinciilor sau regiunilor membre; 

3) bugele fondurilor speciale; 

4) bugetul autorităţilor publice centrale şi bugetele locale; 

5) bugetul asigurărilor sociale de stat. 

a(1,4,5) b(1,3,4) c(3,4,5) d(2,4) e(2,3,4,5)

173. Dispoziţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice nu se aplică în domeniul 

elaborării, aprobării, executării şi raportării: 

a) bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetului 

trezoreriei statului; 

b) bugetelor locale; 

c) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul 

asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale; 

d) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; 

e) bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror 

rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice. 

174. Bugetul public naţional include: 

a) bugetul administraţiei centrale; 

b) bugetul administraţiilor locale; 

c) bugetul asigurărilor sociale de stat; 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

175. Bugetul general consolidat: 

1) este un sistem unitar de bugete; 

2) cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul trezoreriei statului, 

bugetele fondurilor speciale; 

3) este un act juridic de previzionare a surselor şi destinaţiilor pe care le pot avea fondurile 

băneşti ale statului; 

4) cuprinde bugetul fondurilor externe nerambursabile şi bugetele locale; 

5) este instrument de politică fiscală a statului. 

a(1,2,3,4,5) b(1,2,3) c(1,2,3,5) d(1,3,5) e(1,5) 

176. Conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, creditul bugetar este: 

a) limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul exerciţiului bugetar, în limitele 

aprobate; 

b) suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua 

plăţi în cursul anului bugetar; 

c) o modalitate de stingere a obligaţiei legale, prin virarea unei sume de bani, efectuată de un 

agent economic; 

d) suma plătită de o persoană fizică sau juridică pentru serviciile prestate acesteia de către o 

instituţie publică; 


177. După nivelul (eşalonul) la care se constituie fondurile de resurse financiare, 

distingem: 

a) fonduri aflate în proprietate publică şi privată; 

b) fonduri constituite la nivel macroeconomic şi microeconomic; 

c) fonduri de consum şi de rezervă; 

d) fonduri constituite la nivel central, mediu şi microeconomic; 

e) fonduri de înlocuire şi dezvoltare. 

178. Importanţa bugetului de stat ca lege este dată de faptul că: 

a) reprezintă autorizarea pe care executivul o primeşte de la legislativ, în sensul colectării de 

venituri şi efectuării de cheltuieli;

) este un act juridic prin care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale 

ale statului; 

c) relevă toate mişcările care implică prelevările şi administrarea fondurilor băneşti bugetare; 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

179. Importanţa bugetului de stat în domeniul fiscalităţii este dată de faptul că: 

a) prin buget se poate reflecta politica fiscală propriu-zisă; 

b) este instrument de politică fiscală; 

c) este un act anual; 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

180. Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice stabileşte: 

a) principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi 

utilizarea fondurilor publice; 

b) responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar; 

c) principii şi reguli bugetare; 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

181. Veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate de Parlament pe surse de 

provenienţă, iar cheltuielile în funcţie de destinaţia lor şi de conţinut economic, conform 

principiului: 

a) publicităţii; 

b) specializării bugetare; 

c) unităţii monetare; 

d) unităţii bugetare; 

e) anualităţii. 

182. Bugetul general consolidat are rol: 

a) alocativ; 

b) distributiv; 

c) reglator; 

d) b,c; 

e) a,b,c. 

183. Din aplicarea principiului universalităţii bugetare rezidă următoarele avantaje: 

a) se cunoaşte cât mai exact volumul total al resurselor băneşti, precum şi destinaţia lor prin 

alocări, pe domenii de cheltuieli; 

b) sunt relevate corelaţiile dintre unele venituri şi unele cheltuieli, atunci când operează legături 

strânse prefigurate din chiar momentul planificării; 

c) permite controlul Parlamentului; 

d) a,b,c; 

e) a,c. 

184. Care din următoarele afirmaţii referitoare la principiul unităţii bugetare este 

adevărată: 

a) odată încasate veniturile bugetare trebuie să se depersonalizeze; 

b) toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi denumiri, se 

introduc în bugetul de stat, cu excepţia celor prevăzute de lege;

c) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura 

utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice; 

d) b,c; 


185. De la principiul unităţii bugetare există abateri şi derogări de la aplicare sub forma: 

a) bugetelor anexe, extraordinare, autonome; 

b) conturilor speciale de trezorerie; 

c) taxelor parafiscale; 

d) a,b,c; 

e) a,b. 

186. Taxele parafiscale: 

a) se percep cu titlu obligatoriu în favoarea unor instituţii publice; 

b) numărul lor diferă de la o legislaţie la alta; 

c) domeniul lor de operare poate implica şi sectorul agricol; 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

187. Principiul publicităţii bugetului presupune: 

a) dezbaterea publică a proiectelor de buget; 

b) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor; 

c) publicarea bugetului în Monitorul Oficial al României; 

d) a,b,c; 

e) a,c. 

188. Principiul anualităţii bugetului presupune: 

a) veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an, care 

corespunde exerciţiului bugetar; 

b) toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget 

aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv; 

c) conceperea bugetelor ciclice; 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

189. Principiul neafectării veniturilor bugetare presupune: 

a) depersonalizarea veniturilor bugetare pentru a putea fi folosite la acoperirea tuturor 

cheltuielilor; 

b) toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională; 

c) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document; 

d) b,c; 


190. Evaluarea administrativă a materiei impozabile: 

a) este o variantă de realizare a metodei evaluării indirecte, bazată pe prezumţie; 

b) subiectul impozitului o poate accepta tacit sau o poate contesta dacă nu este de acord cu 

evaluarea făcută de organul fiscal; 

c) organele fiscale cu acordul subiectului impozabil atribuie o valoare obiectului impozabil; 

d) a,b; 

e) a,c. 

191. Una din afirmaţiile privind procedura rectificării bugetare este falsă:

a) presupune redimensionarea veniturilor funcţie de evoluţia unor indicatori statistici; 

b) Guvernul iniţiază şi solicită rectificarea corespunzătoare bugetului; 

c) este prevăzută de legislaţie; 

d) prevederile legilor bugetare anuale şi ale celor de rectificare acţionează numai pentru anul 

bugetar respectiv; 

e) b,c. 

192. Deficitul bugetar: 

a) apare des în bugetul public modern; 

b) reprezintă autorizarea de cheltuieli superioare veniturilor provenite din impozite şi alte 

prelevări obligatorii; 

c) este acceptat şi utilizat ca instrument fundamental în politica generală a statului; 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

193. În domeniul finanţelor publice, Ministerul Finanţelor Publice are, în principal, 

următoarele atribuţii: 

1) participă, în numele statului, la convenţiile de evitare a dublei impuneri şi combatere a 

evaziunii fiscale; 

2) dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare; 

3) prezintă zilnic Guvernului informări asupra modului de realizare a balanţei de plăţi externe; 

4) asigură monitorizarea execuţiei bugetare; 

5) solicită rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice. 

a(1,2,5) b(2,5) c(1,2,3) d(1,2,4,5) e(1,2,3,4,5) 

194. Ministerul Finanţelor Publice, conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, 

are, în principal, următoarele atribuţii: 

1) supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare; 

2) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de dispozitiile legale; 

3) propune soluţii de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al 

balanţei de plăţi externe; 

4) colaborează cu Banca Natională a României la elaborarea balanţei de plăţi externe; 

5) emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a acestora. 

a(2,4) b(1,2,3) c(2,3,4) d(2,3,4,5) e(1,2,3,4,5) 

195. În domeniul finanţelor publice, Guvernul are, în principal, următoarele atribuţii: 

1) aprobă clasificaţiile bugetare, precum şi modificările acestora; 

2) asigură realizarea politicii fiscal-bugetare; 

3) asigură elaborarea raportului privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar respectiv; 

4) asigură elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea acestora spre adoptare 

Parlamentului; 

5) blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau 

fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite. 

a(2,4) b(1,2,3) c(2,3,4) d(2,3,4,5) e(1,2,3,4,5) 

196. În domeniul finanţelor publice, Parlamentul are, în principal, următoarele atribuţii: 

a) adoptă legile bugetare anuale şi legile de rectificare; 

b) adoptă legile contului general anual de execuţie; 

c) exercită controlul financiar preventiv delegat;

d) a,b; 

e) a,b,c. 

197. După care criteriu, impozitele se pot clasifica în impozite permanente şi impozite 

incidentale: 

a) după obiect; 

b) după frecvenţa cu care se aplică; 

c) după trăsăturile de fond şi de formă; 

d) după scopul urmărit la instituirea lor; 

e) după intensitatea efectelor. 

198. După care criteriu, impozitele se pot clasifica în impozite directe şi impozite indirecte: 



c) după trasăturile de fond şi de formă; 



199. Impozitele se pot clasifica în impozite financiare şi impozite de ordine după următorul 

criteriu: 



c) după trasăturile de fond şi de formă; 



200. Pe baza criteriilor care stau la baza aşezării impozitelor directe, acestea se grupează 

în: 

a) impozite reale (obiective); 

b) impozite personale (subiective); 

c) impozite de ordine; 

d) a,b; 

e) b,c. 

201. În categoria impozitelor reale se includ: 

1) impozitul pe veniturile persoanelor juridice; 

2) impozitul pe succesiune; 

3) impozitul pe activităţi industriale; 

4) impozitul pe activităţi comerciale şi profesii libere; 

5) impozitul pe averea propriu-zisă. 

a(3,4) b(1,2,5) c(1,3,5) d(1,2,3) e(1,3,4) 

202. În categoria impozitelor personale se includ: 

a) impozitul pe veniturile persoanelor fizice; 

b) contribuţii pentru securitate socială plătite de angajaţi şi de angajatori; 

c) impozitul pe sporul de avere; 

d) a,c; 

e) a,b,c. 

203. Una din următoarele afirmaţii este falsă:

a) impozitele de ordine sunt introduse de către stat în scopul limitării unei activităţi anume sau în 

vederea realizării unor obiective nefiscale; 

b) impozitele financiare sunt instituite de către stat în scopul realizării unor venituri la dispoziţia 

statului; 

c) impozitele permanente se percep cu regularitate; 

d) impozitele incidentale se instituie în anumite conjuncturi; 

e) impozitele ordinare se percep numai în anumite situaţii. 

204. Una din următoarele afirmaţii este falsă: 

a) în statele de tip unitar distingem impozite ale administraţiei centrale de stat şi impozite locale; 

b) în statele de tip federal distingem: impozite federale; impozite ale statelor, landurilor, 

cantoanelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaţiilor; impozite locale; 

c) forma predominantă în bani la încasarea impozitelor a înlocuit perceperea lor în natură ca 

odinioară; 

d) clasificarea impozitelor recomandată de FMI stabileşte şi ordoneză grupe mari de impozite; 

e) la impozitele indirecte regula este de identitate între subiectul şi suportatorul impozitului. 

205. În funcţie de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupează în: 

a) taxe de consumaţie; 

b) venituri care provin de la monopolurile fiscale, taxe vamale, taxe de timbru şi de inregistrare; 

c) impozite financiare şi impozite de ordine; 

d) impozite permanente şi impozite incidentale; 

e) a,b. 

206. Elementele definitorii(tehnice) ale impozitelor sunt: 

a) subiectul impozabil, suportatorul, obiectul impunerii, faptul generator; 

b) subiectul impozabil, suportatorul, sursa impozitului, unitatea de impunere, totalitatea 

masurilor si metodelor succesive de impunere; 

c) suportatorul impozitului, obiectul impunerii, unitatea de impunere (unitatea de masură), asieta; 

d) subiectul impozabil, suportatorul impozitului, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea 

de impunere, cota impozitului, asieta fiscala şi termenul de plata; 

e) subiectul impozabil, suportatorul impozitului, obiectul impunerii, sursa impozitului, asieta 

fiscală şi termenul de plata. 

207. Una din afirmaţiile privind elementele definitorii ale impozitelor este falsă: 

a) Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică obligată prin lege să plătească 

impozitul. 

b) Subiectul impozitului este contribuabilul. 

c) Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana fizică sau juridică care suportă efectiv 

impozitul. 

d) Plătitorul impozitului coincide cu destinatarul impozitului indiferent de tipul de impozit. 

e) Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii. 

208. Una din afirmaţiile de mai jos referitoare la elementele definitorii ale impozitelor este 

falsă: 

a) Obiectul impunerii este pentru impozitele directe, venitul sau profitul. 

b) Asieta fiscală este totalitatea măsurilor pe care organele fiscale le iau în vederea aşezării 

impozitului pentru fiecare subiect în parte. 

c) Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii. 

d) Asupra obiectului impunerii se aplică, de regulă, principiul unicităţii, potrivit căruia un obiect 

impozabil se impune o singură dată. 

e) În cazul impozitelor pe venit, obiectul nu coincide cu sursa.

209. Cotele procentuale de impunere pot fi: 

a) proporţionale; 

b) regresive; 

c) progresive; 

d) a,b,c; 

e) b,c. 

210. Evaluarea materiei impozabile se poate realiza prin: 

a) metoda evaluării indirecte când e bazată pe prezumţie; 

b) metoda evaluării directe când e bazată pe probe; 

c) evaluare forfetară, administrativă, pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil, pe 

baza declaraţiei unei terţe persoane sau a contribuabilului; 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

211. Evaluarea materiei impozabile prin metoda indirectă, bazată pe prezumţie, se poate 

realiza: 

a) pe baza pe baza declaraţiei contribuabilului; 

b) pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil care este specifică impozitelor de tip 

real; 

c) prin evaluarea administrativă; 

d) a,b; 

e) b,c. 

212. Una din afirmaţiile privind evaluarea materiei impozabile prin metoda directă este 

falsă: 

a) Evaluarea se poate face pe baza declaraţiei unei terţe persoane; 

b) Evaluarea se poate face pe baza declaraţiei contribuabilului; 

c) Evaluarea se poate face pe baza declaraţiei plătitorului; 

d) Evaluarea este bazată pe probe constând în acte şi declaraţii doveditoare asupra mărimii şi 

realităţii respectivului obiect sau materiei impozabile; 

e) Evaluarea este bazată pe informaţii verbale asupra mărimii şi realităţii respectivului obiect sau 

materiei impozabile; 

213. Nu se regăseşte printre metodele de evitare a dublei impuneri procedeul: 

a) imputării ordinare; 

b) imputării progresive; 

c) scutirii progresive; 

d) exonerării totale; 

e) creditării totale. 

214. Impozitele indirecte: 

a) implică cheltuieli ridicate de percepere; 

b) necesită o perioadă scurtă de timp de la modificarea cotei şi până devin operaţionale; 

c) implică cheltuieli reduse de urmărire; 

d) a,b; 

e) b,c. 

215. Una/unele din măsurile fiscale de mai jos nu conduc la încurajarea dezvoltării 

economice: 

1) stabilirea unor taxe vamale ridicate la import;

2) reducerea cotei de TVA şi a accizelor; 

3) emisiunea monetară fără acoperire; 

4) stabilirea unor taxe vamale ridicate la export; 

5) instituirea monopolurilor fiscale. 

a(1,2,3) b(2,3,4,5) c(3,4,5) d(1,4) e(4,5) 

216. Cota redusă de 9% a valorii TVA-ului se aplică pentru: 

a) achiziţia unei locuinţe; 

b) livrarea de manuale şcolare; 

c) transportul internaţional de persoane; 

d) prestările de servicii în general; 

e) importul de bunuri în general. 

217. Taxa pe valoarea adaugată este: 

a) taxă de timbru; 

b) taxă specială de consumaţie; 

c) un impozit în sumă fixă; 

d) un impozit pe cifra de afaceri netă; 

e) taxă vamală. 

218. Accizele sunt: 

a) taxe vamale; 

b) taxe speciale de consumaţie; 

c) taxe de timbru; 

d) venituri din monopoluri fiscale; 

e) taxe generale. 

219. Care din următoarele afirmaţii nu caracterizează impozitele directe: 

a) sunt nominative ; 

b) sunt regresive; 

c) au termene de plată precis stabilite; 

d) sunt mai echitabile decât impozitele indirecte; 

e) reprezintă forma cea mai veche de impunere. 

220. Unul din următorii factori nu se ia în considerare la stabilirea impozitului pe venitul 

persoanei fizice: 

a) impunerea individuală; 

b) apartamentul deţinut de acesta; 

c) numărul persoanelor aflate în întreţinerea sa; 

d) venitul realizat; 

e) deducerea fiscală. 

221. Forme de impozitare a averii sunt: 

a) impozitul pe activul net; 

b) impozit pe veniturile din cedarea folosinţei bunurilor; 

c) impozitul pe succesiuni şi pe donaţii; 

d) a,c; 

e) a,b,c. 

222. Resursele financiare publice nu cuprind: 

a) resursele asigurărilor sociale de stat;

) împrumuturile de stat; 

c) resursele populaţiei; 

d) resursele bugetelor locale; 

e) resursele de trezorerie. 

223. Factorii de influenţă a resurselor financiare publice sunt: 

a) de natură financiară; 

b) sociali şi demografici; 

c) politici şi militari; 

d) a,b,c; 

e) b,c. 

224. Creşterea resurselor financiare publice poate fi influenţată de: 

a) factori economici; 

b) factori monetari; 

c) factori demografici; 

d) a,b,c; 

e) a,b. 

225. Resursele financiare publice extraordinare includ: 

a) împrumuturile de stat interne şi externe; 

b) emisiunea monetară fără acoperire în economie; 

c) transferuri, ajutoare şi donaţii primite din străinătate; 

d) a,c 

e) a,b,c. 

226. Resursele ordinare sunt resursele: 

a) curente, considerate normale pentru constituirea bugetului; 

b) ce se încasează la buget cu o anumită regularitate; 

c) rezultate din valorificarea peste graniţă a bunurilor statului; 

d) a,b,c; 

e) a,b. 

227. Resursele ordinare includ: 

a) contribuţii pentru asigurările sociale de stat; 

b) venituri fiscale şi nefiscale; 

c) emisiunea monetară; 

d) a,b; 

e) b,c. 

228. Veniturile nefiscale: 

a) au o pondere mai redusă; 

b) sunt impozite şi taxe directe; 

c) sunt impozite şi taxe indirecte; 

d) a,b; 

e) a,c. 

229. În funcţie de ritmicitatea încasării lor la buget, resursele financiare publice se 

grupează în: 

a) resurse ordinare şi resurse extraordinare; 

b) resurse interne şi resurse externe; 

c) resurse publice şi resurse private;

d) resurse incidentale şi resurse extraordinare; 

e) resurse ordinare şi resurse curente. 

230. Veniturile fiscale ale bugetului de stat cuprind: 

a) impozitul pe venit, profit, câştiguri din capital de la persoane fizice şi juridice; 

b) impozitul pe venit şi pe salarii; 

c) taxa pe valoare adăugată şi accizele; 

d) b,c; 

e) a,b,c. 

231. Veniturile curente ale bugetului de stat cuprind: 

a) venituri fiscale şi nefiscale; 

b) venituri din capital; 

c) încasări din rambursarea împrumuturilor acordate; 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

232. Una din următoarele modalităţi de formare a resurselor financiare publice este nocivă 

deoarece activează spirala inflaţionistă: 

a) prelevările obligatorii; 

b) impozite, taxe şi contribuţii; 

c) resursele de trezorerie; 

d) împrumuturile publice; 

e) emisiunea bănească fără acoperire. 

233. Sursa principală, cu ponderea cea mai mare în formarea resurselor financiare publice o 

constituie: 

a) prelevările obligatorii din categoria impozitelor, taxelor şi contribuţiilor; 

b) resursele atrase prin împrumuturile publice; 

c) veniturile cu caracter fiscal; 

d) a,c; 

e) a,b,c. 

234. Resursele financiare publice interne nu includ: 

a) impozite; 

b) împrumuturi publice interne; 

c) taxe; 

d) venituri nefiscale; 


235. Resursele financiare publice externe nu includ: 

a) împrumuturi de stat contractate la guvernele altor ţări; 

b) ajutoare, donaţii primite din străinătate şi transferuri nerambursabile; 

c) emisiunea monetară; 

d) a,c; 

e) a,b. 

236. Maximele lui Adam Smith şi principiile lui Maurice Allais le regăsim în ştiinta 

finanţelor publice ca: 

1) principii de echitate fiscală; 

2) principii de politică financiară; 

3) principii de politică economică;

4) principii statistice; 

5) principii social-politice. 

a(1,2) b(1,2,3) c(1,2,5) d(1,2,3,5) e(1,4,5) 

237. Realizarea principiilor de echitate fiscală presupune îndeplinirea simultană a 

următoarelor condiţii: 

1) stabilirea unui minim neimpozabil; 

2) sarcina fiscală să fie stabilită în funcţie de puterea contributivă a fiecărui contribuabil; 

3) la o anumită putere contributivă, sarcina fiscală a unei categorii sociale să fie stabilită în 

comparaţie cu sarcina fiscală a altei categorii sociale; 

4) impunerea să fie generală; 

5) impozitul nou introdus să aibă randament fiscal ridicat. 

a(1,2) b(1,2,3) c(1,2,5) d(1,2,3,4) e(1,4) 

238. Stabilirea mărimii obiectului impozabil are în vedere: 

a) constatarea materiei impozabile; 

b) perceperea impozitului; 

c) evaluarea materiei impozabile; 

d) a,b,c; 

e) a,c. 

239. Determinarea cuantumului impozitului presupune stabilirea: 

1) persoanei care efectuează calculul (contribuabilul de drept sau organul fiscal); 

2) cotei de impunere; 

3) a reducerilor şi majorărilor acordate; 

4) a procedeului de calcul; 

5) a materiei impozabile. 

a(1,2) b(1,2,3) c(2,3,4) d(1,2,3,4) e(4,5) 

240. Metoda încasării impozitelor printr-un aparat fiscal propriu presupune folosirea 

următoarelor modalităţi: 

a) direct de către organele fiscale de la plătitori; 

b) prin stopajul la sursă; 

c) prin aplicarea de timbre fiscale; 

d) a,b,c; 

e) a,b. 

241. Accizele: 

a) sunt toate armonizate cu cele din U.E.; 

b) se percep asupra unor produse ce nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele; 

c) unii economişti consideră că sunt impozite indirecte pe lux şi vicii; 

d) b,c; 

e) a,b,c 

242. Accizele: 

a) sunt impozite indirecte; 

b) se calculează doar în formă ad-valorem; 

c) în sfera lor de aplicare intră: tutunul, benzina, parfumurile, verighetele din aur; 

d) a,b;

e) a,c. 

243. Conform Codului Fiscal, în România, sunt instituite ca principii de impunere: 

a) randamentul impozitelor; 

b) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri; 

c) certitudinea şi eficienţa impunerii; 

d) sancţiunile aplicabile şi căile de contestaţie; 

e) b,c. 

244. Sistemul financiar: 

a) are printre componente: bugetul de stat şi bugetele locale; asigurările sociale de stat; creditul 

public şi bancar; asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă; finanţele unităţilor 

economice; 

b) este format din sistemul financiar public şi privat; 

c) este parte componentă a mecanismului financiar; 

d) a,b,c; 

e) b,c. 

245. Dubla impunere economică reprezintă: 

a) impunerea aceleaşi materii impozabile de două ori, în ţări diferite; 

b) supunerea aceluiaşi venit sau averi la mai multe impozite, în cadrul unei ţări; 

c) dublă impunere juridică; 

d) impunerea veniturilor; 

e) impunerea averii. 

246. Impozitele personale se aplică asupra: 

a) activităţilor industriale şi comerciale; 

b) venitului persoanelor juridice; 

c) averii; 

d) a,b; 

e) b,c. 

247. Nu se supun impozitului pe venit următoarele categorii de venituri: 

1) venituri din salarii; 

2) venituri din dividende şi dobânzi; 

3) venituri din activităţi independente; 

4) sumele primite cu titlu de moştenire; 

5) bursele primite de studenţi. 

a(1,2,3,4,5) b(1,2,3) c(1) d(4,5) e(1,2,4) 

248. TVA : 

a) este un impozit neutru unic; 

b) are un caracter universal; 

c) este taxă specială de consumaţie; 

d) a,b; 

e) b,c. 

249.Monopolurile fiscale: 

a) afectează veniturile reale ale consumatorilor; 

b) pot fi depline sau parţiale;

c) sunt impozite directe; 

d) a,b; 

e) a,b,c. 

250. Taxele vamale: 

a) sunt taxe vamale de export, import şi de tranzit; 

b) se exprimă în forme ad-valorem, specifice sau compuse; 

c) sunt taxe de timbru şi de înregistare; 

d) sunt impozite cumulative; 

e) a,b.

Test - Finante Publice (grila).pdf

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?