VOL II Partea a Ia MANAGEMENTUL SERVICIILOR DE ... - ANOFM

A.N.O.F.M. ◊ C.N.F.P.P.P.
MANAGEMENTUL SERVICIILOR DE OCUPARE ŞI FORMARE PROFESIONALĂ
Este de subliniat faptul ca autorii apreciază că prin planificare se pune în
evidenţă voinţa managementului instituţiilor de ocupare a forţei de muncă şi de
formare profesională a adulţilor de a interveni asupra viitorului, de a concepe un
viitor dorit şi de a stabili mijloacele prin care se poate ajunge la el în condiţii de
performanţă, eficacitate şi eficienţă.
Succesul managementului în privinţa planificării serviciilor de ocupare presupune:
clarificarea rolului pe care trebuie să­l îndeplinească fiecare angajat al instituţiei de
ocupare şi formare profesională; menţinerea şi ridicarea calităţii serviciilor oferite în
structura corespunzătoare cererii astfel încât instituţia să obţină maximum de rezultate;
capacitatea managerului de a armoniza obiectivele pe termen lung cu cele pe termen
mediu şi pe termen scurt în vederea maximizării rezultatelor; adoptarea unor măsuri de
organizare internă care să servească intereselor clienţilor, nevoii de supravieţuire pe piaţă,
de independenţă şi imagine publică; păstrarea imaginii publice prin intermediul publicităţii,
activităţilor desfăşurate şi dezvoltării sistemului de relaţii cu publicul etc..
În secţiunea a doua „Politici şi strategii de dezvoltare a resurselor umane
bazate pe competenţe” sunt aduse o serie de clarificări privind obiectivul strategic stabilit
de Consiliul Uniunii Europene (Lisabona, martie 2000) potrivit căruia Uniunea Europeană
trebuie să devină cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere în
lume, capabilă de creştere economică durabilă, cu mai multe locuri de muncă şi o mai
mare coeziune socială. Se aduc în acelaşi timp precizările de rigoare cu privire la faptul că
politica de ocupare implementată de Uniunea Europeană este reflectată de Strategia
Europeană privind Ocuparea lansată la summit­ul de la Luxemburg, ca o reacţie la nivelul
ridicat al şomajului şi având ca instrument financiar Fondul Social European .
Pe fondul unor astfel de preocupări sunt prezentate unele aspecte privind
asimilarea politicilor de dezvoltare a resurselor umane şi activităţile care o preced pornind
de la documentare, analiza politicilor de dezvoltare din UE, diagnoza zonală, adaptarea
politicilor de dezvoltare la realităţile sociale, analiza resurselor umane existente, stabilirea
grupurilor ţintă ş.a. Un loc aparte îl ocupă elaborarea, asimilarea şi implementarea
strategiilor de dezvoltare ­ şi implicit de ocupare a forţei de muncă ­ în condiţiile asigurării
resurselor financiare, materiale şi umane.
Monitorizarea şi evaluarea formării sunt prezentate în detaliu pentru a permite
managementului şi personalului operativ din instituţiile de ocupare stabilirea modalităţilor
de acţiune pentru ca măsura activă cea mai eficientă să poată fi utilizată cu succes în
scopul creşterii gradului de ocupare a resurselor de forţă de muncă disponibile, aflate în
şomaj sau în căutarea unui loc de muncă.
În secţiunea a treia „Organizarea serviciului public de ocupare. Elemente de
organizare a proceselor. Standarde şi profile ocupaţionale, lucrul în echipă.
Parteneriate” autorii relevă o serie de aspecte specifice tranziţiei politice şi economice, în
care apar fenomene noi care determină mutaţii majore în organizarea structurii serviciului
public de ocupare şi instrumentarul cu care acesta operează pe piaţa forţei de muncă, în
relaţiile complexe dintre cerere şi ofertă. Dacă în perioada anterioară anului de referinţă